September-fest 2012

[Vali]

... cu gandul exaltat la ideea de Oktoberfest in balta lansata de skipper, ma gandesc ca poate avem norocul ca in toamna asta sa ne veselim mai dihai decat ne-am propus in vara .

Pana la Oktoberfest a fost September-fest 2012 . Adica ieri ne-am intors din ce mai misto expeditie pe apa de pana acum pe anul asta. Inca sunt(em) sub impresia puternica a aventurii, asa ca o sa scriu (scriem) pe masura ce ne mai sedimentam trairile.

Dar sa incepem cu inceputul: in vara am planuit impreuna cu colegul nostru de forum Mihaif99 sa facem o tura in Delta cu barca mea - cea prezentata la topicul "Cum se naste o barca". Asta urma sa se intample cu ocazia vacantei lui Mihai, care finalmente a traversat oceanul ca sa vina in tara sa vada Delta in septembrie. Urma deci sa pregatim totul, iar la venirea lui Mihai sa pornim.

Chiar daca data sosirii lui Mihai in tara a fost mai timpurie, am plecat cu ceva intarziere, din cauza unor mici probleme familiale (copiii ni se imbolnavisera). Asa ca intr-un final ne-am hotarat, avand in vedere si vremea destul de nasoala, sa plecam doar intre golani, si sa lasam familiile acasa in siguranta.

Drept pentru care, pe "cancerul" de noiembrie care incepuse vineri, eu conduceam prin satele pustii care se insira pe drumul de la Braila spre Giurgeni, cu geamurile deschise si muzica trupei Rammstein la maxim . Era o ceata, o ploaie mocaneasca si un vant rece si taios, de ar fi taiat oricui cheful de aventuri pe balta. Insa mie vremea de afara imi amintea de sezoanele de la pescuitul profesionist de pe vremuri, cand nu ne intreba nimeni cum e vremea afara, ci numai daca am adus destul peste ca sa fie indeplinit planul de productie.

La Giurgeni urma sa ne intalnim eu, Mihai si colegul de forum Tudor, urma sa agatam peridocul cu barca si sa plecam spre Mahmudia, iar de acolo cu barca spre Sf. Gheorghe. Din cauza vremii rele, am hotarat insa sa trecem intai pe la Jurilovca, unde nea Nicu home-made anuntase pe eurosail.ro ca vinde locuri de cort si pastrama de porc cu blana de oaie . In ziua dinainte ma sunasera Peter - solpet, Capitanu' si Stefan - Eos, sa ne spuna ca ne asteapta cu mare bucurie sa ne adunam la September-festul de la Jurilovca.

Chiar daca de obicei anunt pe forum cand urmeaza sa plecam in vreo golaneala, de data asta n-am mai apucat, din cauza ca pana in ultima secunda dinaintea plecarii totul a fost foarte nesigur. Pana la urma, cu un dram de noroc am reusit sa ne sincronizam programul, drept pentru care ne-am intalnit (pentru prima oara) eu si Mihai, la curtea de la Giurgeni a lui Tudor, si pentru inceput am halit o ciorba fenomenala de curcan de ne-am mai incalzit. Am pornit apoi sa pregatim barca, motorul, vestele, musamalele, cizmele, sculamentele de pescuit etc, am agatat barca si viteza spre Ciucurova, de unde dreapta direct spre Jurilovca. Eram o brigada eterogena, dar dupa cu am constatat imediat foarte complementara, formata din 3 barcagii si o barcagita (sotia lui Tudor - Stefania), asa ca veselia urma sa fie maxima.

Pe drum am discutat o gramada despre motociclete, motoare de barca si mai ales despre barci, asa ca si la Jurilovca sau Sf. Gheorghe tot timpul cei care treceau pe langa noi auzeau numai cuvintele gurna, deadrise, rocker, entry angle, porpoising, reverse chine, tiller, strakes etc etc. Am ajuns noi la Jurilovca pe o vreme destul de urata, ne-am salutat cu nea Nicu, Mioara, Peter, Judith, plus maestrul bunei dispozitii Florian Florescu, alias Florio . Am lasat barca la curte la Peter, si am pornit sa-i salutam si pe Capitan, Georgiana si Stefan, care erau parcati acasa la Stefan, la cuibarul fermecator unde in mai il cunoscusem "live" pe Stefan, si bausem cu Legendaru', Capitanu', Aurelian x_petrolist, Marian Bunea si cei care mai erau atunci pe acolo.

Am ajuns la Stefan, am pus de o haleala ad-hoc, stropita cu bere din belsug si veselie maxima, asa ca nu se auzea decat gura mea care striga continuu "sa traiasca pretenu meu Capitanu" sau "ci misto i la Jurilovca". Imediat ce am terminat de halit, am pornit-o spre cuibarul lui Peter, unde ne asteptau nea Nicu, Mioara, Peter, Judith, Marian din Slobozia, si Florio cu a lui chitara fermecata. Era o imbulzeala si o veselie acolo, mai ales ca Florio tocmai scosese cel mai taninos si crantzanitor lichid bahic din generatia 2012, care abia se oprise din fiert. Cred ca eu am fost cel mai neiertator cu respectivul lichid, de am mancat din el de-a dreptu' cu abnegatie revolutionara. Chiar imi aminteam atunci de alt sezon, petrecut in mai 2001 in muntii Macin, cand am fost la fel cu o brigada babana: luam paharele de pe masa, care mirosea a cola il indepartam in scarba, iar care mirosea a vin se lipea instantaneu ca o ventuza de sugativa care eram .

A scos Florio chitara, am inceput eu sa cant de-ale mele, incepand de la "Ai Bodega-Bodega" pana la "Sa ai grija de-ala micu, ala micu cat lindicu", de incepuse cumetria de-a dreptu' la Jurilovca. A preluat apoi fraiele chitarei Florio, incepand cu un repertoriu Andries, cu un nene care zbura cu avionu' si i se facuse rau, iar stewardesa il lua si il ducea la separeu sa-i ofere tratament preferential .

Lumea bea, manca si se veselea, unii mai vorbeau de barci, iar eu atat imi amintesc ca de-acu' nu prea mai vorbeam, ci ma uitam cam lung si cam incrucisat. Am fugit in fundu' gradinii sa ma usurez, si nu stiu cum am facut ca am cazut ca un bolovan exact cu mainile si genunchii in niste scaieti, de m-am ridicat cu toata tufa lipita de mine. M-am scuturat eu si am pornit pe (cateva) carari spre adunarea de barcagii, pe care nu stiu totusi cum am ratat-o si m-am trezit exact in fata curtii lui Stefan, dupa ce masurasem cu pasii in zig-zag jumatate din aleile comunale din Jurilovca .

Culmea era ca poarta lui Stefan era inchisa, iar eu eram la climax de paradit ce eram. Am vazut ca prin ceata un copac incolacit, care ajungea exact la coama gardului lui Stefan. M-am gandit sa ma urc pe el si eventual apoi cadeam direct in curte, unde la o adica puteam adormi mai in siguranta decat pe ulita. M-am caznit eu sa urc, da' bineinteles ca slabe sanse, dupa care m-am incolacit de pom si am adormit cred vreo 10 minute (daca mai exista notiunea timpului pentru cei aghezmuiti).

Nu stiu cum am facut si la un moment dat m-am gandit sa-l sun pe Tudor, ca el fusese ultimul pe acolo: "- nenea, cum descui si eu poarta asta?" "- vezi ca e o cheie agatata in cui in stanga sus". M-am chinuit eu sa iau cheia si sa descui, am tras de poarta, dar degeaba. Pana la urma cred ca am ridicat-o sau am impins-o, nu stiu exact, dar stiu ca peste vreo 2 minute eram latit pe patul din holul din mijloc, rupt de la vinul teribil al lui Florio, moment in care mi s-a rupt filmul, insa eram macar bucuros ca nu adormisem in vreun sant de la marginea drumului .

VA URMA

[bogdanbuciu]

HAHAHHAHAHA
mi se pare corect, pacat ca nu te-am vazul live.

[Florio]

N-aveai sanse sa-l vezi bine nici daca erai acolo ! Nimeni nu vedea la o raza mai mare de 3m, dupa doua pahare .

Completez si eu inceputul povestirii lui Vali spunand ca mergeam cu cat ma tineau rotile, catre Juriolovca, pe o vreme caineasca. Pe autostrada, pe drumul catre Slobozia si tot asa catre Jurilovca, veneau din fata tot masini care tractau barci pe peridoc... oamenii isi duceau barcile acasa, incheind sezonul.
SI ma gandeam " Uite ma nebun ce sunt. Toti pleaca de la apa catre casele lor, numai eu am plecat de acasa catre apa ! Ca doar mi-a spus sotia acasa, dand cu coada ochiului  catre ploaia si vantul de afara : zi-mi si mie, Florin, cum poate cineva sa plece dintr-o casa unde e caldut, miroase a placinte cu mere si sa plece in ploaia asta viscolita sa stea singur cuc pe apa ? "
  N-am stiut ce sa-i raspund, doar am labartat un zambet tembel, de adolescent indragostit .
  Cand mai aveam vreo 20 km pana la Jurilovca, numai ce vad in fata si depasesc in mare viteza, o barca pe peridoc, tractata sigur de o masina.... ca de vazut nu vedeam masina din cauza norului de stropi ce facea vartejuri.
  Si zic : ia uite ba, ca nu sunt singurul nebun. Mai "este" unii care merg pe vremea asta catre apa.

Scurtez povestea, fiindca am ajuns rapid intre prieteni la Jurilovca, am scos bidonasul de Cabernet si am inceput chefuiala.
Dar in scurt timp vad ca se opreste la poarta...cine ?
Barca depasita de mine ! Era barca lui Vali.
Si din masina ies ca albinele, Vali, Mihai, Tudor, Stefania .

Ei?
Stiam eu ca nu sunt singurul nebun !

[radasous]

Minunate povestiri, doar finalul lui Florio este putin horor...adica, daca astea-s toate pozele, nu pot sa deduc decat ca Vali, Mihai, Tudor, si Stefania au fost marinati cu cabernet si apoi transati si gatiti.

[Ciby]

N-aveai sanse sa-l vezi bine nici daca erai acolo ! Nimeni nu vedea la o raza mai mare de 3m, dupa doua pahare .


....... zi-mi si mie, Florin, cum poate cineva sa plece dintr-o casa unde e caldut, miroase a placinte cu mere si sa plece in ploaia asta viscolita sa stea singur cuc pe apa ? "
  N-am stiut ce sa-i raspund, doar am labartat un zambet tembel, de adolescent indragostit . ......
 

Indragostit de ce? De cine? Imi inchipui eu de ce si sa nu te mire daca nevasta va prinde un pic de gelozie pe barca!!!! 

[Florio]

Minunate povestiri, doar finalul lui Florio este putin horor...adica, daca astea-s toate pozele, nu pot sa deduc decat ca Vali, Mihai, Tudor, si Stefania au fost marinati cu cabernet si apoi transati si gatiti.

Nu e final...e doar preludiul !
Povestea abia urmeaza

[Florio]

N-aveai sanse sa-l vezi bine nici daca erai acolo ! Nimeni nu vedea la o raza mai mare de 3m, dupa doua pahare .


....... zi-mi si mie, Florin, cum poate cineva sa plece dintr-o casa unde e caldut, miroase a placinte cu mere si sa plece in ploaia asta viscolita sa stea singur cuc pe apa ? "
  N-am stiut ce sa-i raspund, doar am labartat un zambet tembel, de adolescent indragostit . ......
 

Indragostit de ce? De cine? Imi inchipui eu de ce si sa nu te mire daca nevasta va prinde un pic de gelozie pe barca!!!! 

Putina gelozie nu strica Las' asa ca-i bine !

Asteptam povestirea lui Vali, sa o mai impanez si eu cu ceva pe ici pe colo

[Vali]

Vine imediat si povestea, ca de 2 zile de cand am venit am bagat continuu la fibra si rasini, sa ma dez-aghezmuiesc de la cabernetul tau .

Dupa cum spuneam, am "comis-o" serios in seara de vineri, cum fac de fiecare data cand ma scap la golaneala, intre personajele din aceeasi specie. Era vineri seara o veselie si o fericire la curte la Peter, exact ca in prima seara la fiecare din intrunirile de pomina de la Jurilovca. Capitanu plecase cu Stefan sa-si aduca soata de la Ciucurova, si-mi amintesc ca prin ceata momentul cand au venit impreuna cu Georgiana, moment la care eu eram deja cu ochii crucis de la bautura.

La mine era a 4-a intrunire la Jurilovca la care participam, dupa prima din iunie 2010, cad i-am cunoscut pe Peter si Paul si s-a discutat prima oara ideea Raid Romania, a 2-a la tabara de creatie de anul trecut, si a 3-a la Raidul din mai. Imi parea totusi rau ca nu se adunase mai multa lume, mai ales ca stiam ca trebuie sa ajunga si Impaiatu, Nicu 7 metri, Legendaru, si taaaaare mi-as fi dorit sa ajunga si Ciby, Sorin Radasous, Ionut Corsarul si alti barcagii pasionati pe care imi doresc de atata vreme sa-i cunosc "live", la un pahar de redbul de butuc .

Vina este insa partial a mea (care nu am anuntat in timp util ca mergem), partial a vremii, care ar fi taiat cheful de aventuri si celui mai viteaz barcagiu. Pana la urma, ne-am veselit in brigada in care ne intrunisem, si totul a fost mai mult decat superb.

Dupa cum spuneam, dupa cateva peripetii am ajuns si am parcat la cuibar la Stefan, cazand intr-un somn fara vise, pana pe la ora 5 dimineata, cand in tractul meu digestiv a inceput REVOLUTIA. Era un meci in matele si stomacul meu intre vinul aprig al lui Florio si carnatii si pestele halite seara, mai ceva ca meciurile de pe forumuri intre dealeri si ceilalti barcagii . Cum era de asteptat, meciul s-a incheiat cu izgonirea de pe forum, pardon din stomac, a revolutionarilor . Asa ca vreme de cateva minute am facut matanii si m-am rastit aprig la buda din curte a lui Stefan, pana am simtit ca echilibrul de forte s-a restabilit. Oricum, eram paradit in continuare, stare care mi-a persistat toata ziua, dupa cum se va vedea.

M-am mai miscat eu de colo-colo pana s-a luminat, iar la un moment dat s-a trezit si Mihai, asa ca am pornit impreuna la o plimbare, sa ne scuturam bautura din cap. Am coborat in port, eu eram imbracat cu o suba in camuflaj, asa ca un grup de oameni langa o salupa burduhanoasa ne-au luat imediat in primire: "- Haideti bre sa ne duceti la Portita, ca am venit la 7 cum ne-ati spus!" Eu ma uitam la ei cu mecla mea paradita de bautura, nu prea intelegeam, dar pana la urma am inteles ca ei credeau ca noi suntem cei care conducem salupa spre Portita.

"- Nu plecam acum, mai tarziu cand se linisteste vantul" le-am spus, la care ei se uitau nedumeriti, asa ca pana la urma le-a spus ca nu suntem noi marinarii de serviciu, ci doar marinari amatori ca si ei, poate doar ceva mai experimentati. Oricum, la ce vant era afara (exact de la nord), nu vreau sa-mi imaginez ce valuri i-au luat in primire la sud de stramtoarea dintre Dolojman si Bisericuta .

Dupa ce am studiat si comentat toate barcile din port, am plecat eu cu Mihai spre centru sa cautam ceva sa ne dregem, fiindca eu cel putin eram daramat la maxim cu tubul digestiv. Ca de obicei, remediul a fost constituit din fructe proaspete, cateva nectarine si struguri mari, cu boabe parfumate facand minuni. Am mai luat cate ceva de haleala, si ne-am intors la Stefan, am pus sa mancam impreuna cu restul de gashca, treziti intre timp si ei.

Pe parcursul diminetii am bantuit prin Jurilovca in asteptarea imbunatatirii vremii, l-am sunat pe nea Nicu pontonieru' din Mahmudia, care ne-a spus ca vremea s-a insorit acolo la ei. Capitanu si Stefan pornisera deja spre Tulcea sa duca lotca cea mare a lui Stefan la atelier la Paul Vasiliu, pentru reparatii. Adevarul e ca se chinuia Capitanu sa faca operatiunea asta de cand ma sunase miercuri pe mine, se in fiecare din zilele urmatoare, dupa cum ne-a spus berea prea buna a fost cea care i-a impiedicat de fiecare data...

In jurul pranzului numai ce vine Florio si ne spune "nu-i asa ca mergeti sa facem o tura cu Nemo de la Lunca la Jurilovca ?" La care Mihai parca atata astepta: "we will not skip this opportunity!". A fost simpatic tare pana ne-am organizat sa mergem 6 oameni cu o singura masina, urmand sa vina alta masina sa recupereze masina initiala etc. Pe drum Florio ne-a povestit cum s-a trezit dimineata cu 2 porumbei bipezi amorezi la el pe barca, si finalmente am ajuns la complexul Lunca, un loc foarte misto pe care-l stiam de ceva vreme, si care totusi arata mult mai bine decat il stiam ultima oara, fiind reamenajata toata zona debarcaderului.

Am pregatit barca, ne-am instalat fiecare in cuibarul lui, eu eram la prova si ajutam la manevrele de acolo, dupa care am pornit intins spre iesirea din canal spre Golovita. Dupa ceva mars la motor, ca sa depasim zona cu adancimi mici, Florio a desfacut genovezul, iar barca a inceput sa alunece pe apa ca intr-o poveste. Lumea de pe barca era extaziata, afara tocmai aparuse soarele si adia un vanticel caldut, dar cu toate astea inca era rece. Culmea e ca exact atunci cand totul era foarte frumos, cred ca de la frigul de la picioare si bautura in exces din seara precedenta, pe mine m-a cuprins o stare nasoala, imi venea sa dau la peste si imi crescuse pulsul, asa ca i-am spus lui Florio sa ma lase mai bine la mal, nefiind in starea corespunzatoare de functionare. Cu atat mai bine urma sa aduc la Jurilovca si masina lui Tudor, cu care venisem.

Am coborat eu pe mal, m-am urcat in masina si am pornit spre Jurilovca, constatand inca o data starea de intoxicatie bahica, avand reflexele diminuate si o stare de slabiciune. Am ajuns la cuibar la Stefan, am incuiat masina si m-am bagat in pat, cazand intr-un somn adanc si reparator.

Cand m-am trezit, lumea tocmai ce venise din mini-croaziera pe Golovita, toti erau radiosi, insa ziceau sa pornim spre Mahmudia si de acolo spre Sf. Gheorghe, dupa cum planuisem. Era insa trecut de 4 dupa-amiaza, asa ca timpul era foarte scurt, si am fi riscat sa ajungem pe intuneric la Sfantu Gheorghe, treaba cam periculoasa. Am mai stat noi si am discutat, si am zis ca daca tot suntem in Jurilovca, sa mergem la cetatea Argamum, una din cele mai spectaculoase de pe tarmul romanesc, urmand sa pornim duminica dimineata spre Sfantu, mai ales ca se anuntase vreme foarte frumoasa, cald si vant foarte slab, ideal de mers cu salupa pe Dunare.

Asa ca am urcat noi in masina Capitanului, avandu-l ca ghid pe super-informatul Stefan, si am pornit spre locul fantastic numit Capul Dolojman, intesat de legende, batut de furtuni, margine de lume fascinanta, in care s-au condensat atatea epoci si atatea trairi ale oamenilor care au calcat acel loc binecuvantat...

Va urma din nou . Apropo, din cauza ca nu prea am facut poze, rog gashca daca mai are sa mai puna din pozele facute in intervalele povestite, fiindca eu am facut cele mai multe la Sf. Gheorghe..

[gvincentiu]

Putina gelozie nu strica Las' asa ca-i bine !
...

După DD si Oltchim a aparut stirea asta pe televiziuni: acela ești tu, în iarbă?

[Florio]

Putina gelozie nu strica Las' asa ca-i bine !
...

După DD si Oltchim a aparut stirea asta pe televiziuni: acela ești tu, în iarbă?

Sssst !  sa nu afle toata lumea !

Si ca sa spal pacatul cu iarba, uite una proaspata cu apa. N-are o ora de cand am facut-o

[mario38]

o fotografie remarcabila ,. In coltul dreapta jos apare o ZINA .

[Florio]

o fotografie remarcabila ,. In coltul dreapta jos apare o ZINA .

Asa-i!

Si intr-un con de lumina contrastant cu peisajul ! Asa cum le sade bine zanelor

[x_petrolist]

o fotografie remarcabila ,. In coltul dreapta jos apare o ZINA .

Asa-i!

Si intr-un con de lumina contrastant cu peisajul ! Asa cum le sade bine zanelor

maiastra fotografia Florio.

[solpet]

Lacul Golovita, vazut de pe insula Bisericuta, cu soarele coborand spre azimut (25.09.2012)

De fapt acum,  la cotele de apa scazute din lacuri,
Bisericuta s-a transformat in peninsula, comunicand spre S-E cu grindul care delimiteaza Leahova de lacul Razelm.

[Vali]

De cand tot zic sa continui cu povestirea, mai ales ca acum cand e urat afara e cel mai placut si de scris, si de citit despre veseliile din sezonul cald.

Dupa cum spuneam, am facut o brigada puternica si am pornit cu duba Capitanului spre Dolojman. Echipa era urmatoarea: Mihai, Tudor, Stefi, Capitanul + Capitaneasa, Stefan si subsemnatul. Multumita drumului asfaltat recent, e mult mai usor de ajuns la cetate, dar reversul e ca vin multi vizitatori care n-au cei 7 ani de-acasa, si lasa destule gunoaie.

Pe drum ne-am oprit pentru prima oara la ansamblul de casute din lut, construite pe un povarnis care domina Golovita, de catre o echipa de arhitecti din Bucuresti. Stefan ne-a povestit ca scopul constructiei celor 3 casute - livingul+dormitorul, bucataria si baia, a fost de a se testa conceptul "simple living", in locuinte facute din materiale complet ecologice - lut, lemn, paie si stuf. Casutele erau intr-o stare relativ buna, dar se vedea ca mai e nevoie de intretinere. Ne-am plimbat in zona respectiva, am facut multe poze, si am avut senzatia intoarcerii in trecut, la vremurile cand viata era mai dura, dar mai simpla.

Ne-am continuat apoi drumul pana la cetate, care ne-a intampinat ca de fiecare data cu tacerea ei tulburatoare. Am inceput sa urcam incet cararea in panta care ajunge pana in punctul cel mai inalt al cetatii. Am ajuns pe rand la punctele de belvedere cunoscute, stiut fiind ca Dolojmanul are faleza cea mai inalta de pe litoralul romanesc. Ca intotdeauna, Razelmul se intindea nemarginit pana la orizont, se vedeau departe spre nord culmile Bestepe, o bucata din insula Popina, si mai aproape capul Iancina si spre est Bisericuta.

Razelmul la Dolojman are ceva cu totul special. De sus de pe buza falezei cetatii nu se aud valurile care se sparg in stancile de la baza, totul arata maret, amestecand doua senzatii destul de antagonice: ceva ce vine din tenebrele istoriei, si altceva ce tine de seninatatea zilelor de vacanta la malul apelor. Tacerea din jur, alaturi de ruinele care povestesc multe in linistea lor, indeamna la meditatie. Stralucirea apelor lacului, intinderea lor uriasa si complet pustie induc un sentiment de nostalgie, dar si de provocare in a le strabate undele. Ceea ce si facusem in mai, la Raid, cand am strabatut apele lacului cu iola, impreuna cu dl. Paul Butusina.

Dolojmanul si cetatea Argamum ofera o senzatie unica, de negasit in alte locuri istorice de pe litoralul nostru. De exemplu, Heracleea are alt efect si induce alte senzatii, Histria la fel, insa inaltimile verticale ale falezei de la Dolojman, alaturi de perspectiva colosala a nemarginirii apelor lacului, plus ruinele din jur insufla de fiecare data o reconectare cu germenele de atavism care mai salasluieste in noi. Sper ca nu deranjez cu aceasta descriere, insa de fiecare data cand ajung acolo imi regasesc niste echilibre esentiale.

Pentru mine era amuzant sa fiu cam singurul din echipa care nu avea cutia de bere intr-o mana si tigara in cealalta . Chiar ma gandeam unde s-a pierdut entuziasmul de altadata in "a ne fortifica organismul prin turismul activ". Era interesant ca vedeam din nou prin ochii prietenilor aceste locuri fabuloase, si ma bucuram din nou ca in anii '80, cand le vedeam pentru prima oara. Locul cel mai spectaculos este la bazilica mare, de unde se vede toata inaltimea verticala a peretelui falezei. Acolo s-a zabovit cel mai mult, si pe buna dreptate, perspectiva e impresionanta.

Undeva in zona cea mai inalta este un mic monument, cu un loc de candela, si o inscriptie lapidara si tulburatoare: "Eu sunt aici, risipit pretutindeni. Doru Davidovici". Am inteles de la Stefan ca omul a fost un aviator care obisnuia sa vina cu prietenii sa stea cu cortul la Dolojman, si a murit intr-o prabusire aviatica. Prietenii i-au adus cenusa si au imprastiat-o in locul cel atat de iubit, construindu-i si piatra funerara. Am simtit din nou ca locul acesta binecuvantat are ceva special, ceva ce nu se poate exprima in cuvinte sau in scris.

La un moment dat m-am oprit, cunosteam locurile si nu doream sa merg mai departe. Asa ca le-am spus colegilor ca voi cobori la apele lacului, urmand sa ne reintalnim cand ei se vor fi intors pe la baza falezei. Am coborat la lac, m-am descaltat si am stat cred vreo 3 sferturi de ora asezat pe o piatra, cu picioarele in apa calda a lacului, sorbind linistea si nemarginirea din jur. Am mai zabovit cred vreo jumatate de ora pana si-au facut aparitia Tudor, Stefi, Razvan si Georgiana, care mi-au spus ca Mihai si Stefan urmau sa se intoarca pe la baza falezei. Dupa inca vreo ora si-au facut aparitia si cei 2 aventurieri, fiind veseli de la bere, si bucurosi ca trecusera cu bine de capcanele de pe drum, stanci uriase sau zone cu apa.

Am pornit deci noi veseli spre sat, dupa care am mers la casa la Peter, unde ne asteptau Iudith, Peter, nea Nicu, Mioara, Marian din Slobozia si Florio. Tocmai ni s-a spus ca se adusesera de la Slobozia 80 de mici , si s-a lansat intrebarea cine sta sa-i friga. M-am oferit imediat, si am inceput sa asez si sa invart carnurile pe plita electrica, solutia cea mai potrivita pentru foamea generala. Pe masura ce invarteam micii pe plita si ii inmanam fericitilor meseni, nea Nicu imi spunea "ba, vezi ca ai sa ramai flamand!", la care eu raspundeam "nea Nicu, cine-mparte, parte-si face". Asa ca la sfarsit, cand lumea deja se saturase, eu am dat iama in stiva de mici care mai ramasese, infulecand peste 10 bucati. Mai ales ca dupa ce-mi revenisem complet din betia cumplita din seara dinainte, organismul isi cerea la maxim drepturile nutritive.

Dupa ce s-a spart echipa de acasa de la Peter, ne-am pomenit acasa la Stefan, cu entuziasmul abia amorsat la cote maxime. Si in acel moment a inceput in curtea lui Stefan o super-paranghelie, care a ramas cred in istoria satului Jurilovca, si despre care am sa-i rog pe colegi sa ne povesteasca, fiindca a fost mult prea crancen pentru modul meu de a povesti .