Letters form the Black Sea - 2012 (Epistulae Ex Ponto - 2012)

[DoiNomazi]

Letters from the Black Sea - 2012 (Epistulae Ex Ponto - 2012) on Vimeo

This is the story of the first Long Haul Mark II Commando folding kayak that went to Europe for a 12 day journey in the Danube Delta and on the Black Sea. The 149 nautical miles adventure takes the Two Nomads from Murighiol in the Danube Delta to the ancient port of Tomis on the Black Sea. Echoing thoughts of the Roman poet Ovid, who was exiled to the ancient port of Tomis, this 76 minute video diary takes you on a ride aboard their kayak... Enjoy!

[Vali]

Multumim dragi Nomazi pentru minunatul film al calatoriei voastre in Delta - vad ca nu vrea sa se deschida direct pe forum, trebuie dat click pe textul de sub fereastra filmului, se intra direct pe Vimeo.

Abia am inceput sa vizionez filmul, si mi-a placut citatul din Ovidiu de la inceput, cum ca localnicii Pontului sunt "barbari infricosatori", ceea ce nu-i foarte departe de adevar nici azi . Acum urmaresc filmul, am ajuns la momentul cand ati campat in apropierea toanei sfant-gheorghenilor de la Belciug. Acolo era sa luam o setca in plin in elice acum vreo 10 zile. Cred ca nu trebuia sa va faceti griji despre "campatul ilegal", fiindca inclusiv acum o saptamana am vazut o gramada de lume la cort, toata vara a fost democratie maxima pe malurile apelor din Delta. Continuam vizionarea, si multumim inca o data .

[DoiNomazi]

Cu placere! Vizionare placuta!... e cam lung...

ma intreb si eu de ce nu se incarca pe pagina (?)

[kato]

Extraordinar...felicitari !!!...am stat lipit de ecran !!!

Tot respectu pentru voi... sunteti o echipa grozava !!!

[DoiNomazi]

Multumim!

[Vali]

Dupa vizionarea intregului film, am zis sa las intai sa se sedimenteze impresiile, si apoi sa scriu despre ceea ce mi-a inspirat. Pentru mine cel putin filmul vostru despre expeditia Murighiol-Tomis va ramane de referinta, l-am pus deja pe primul loc la favorite. E vorba de un traseu absolut magnific, pe care-mi doresc si eu sa-l fac, intr-o barcuta cu vasle si cu o mica vela, in genul camper-rower-ului lui Colin Angus.

Despre film, e un colaj impresionant al aventurilor pe care le-ati parcurs, asezonat cu citatele din Ovidiu, plus o coloana sonora de vis. 2 citate mi-au ramas la suflet: cel despre locurile natale care ne cheama in permanenta spre radacinile noastre, si cel care spune ca oamenii bravi isi gasesc oriunde casa.

De multe ori in Delta Dunarii mi s-a intamplat sa am senzatii de deja-vu, ca si cum am mai trait odata acele intamplari. Exista locuri pe lumea asta care pentru fiecare din noi insemna "acasa", unde ne regasim in totalitate de fiecare data. Pentru subsemnatul de exemplu, aceste locuri sunt Muntii Dobrogei si Delta Dunarii, iar senzatia de fiecare data e ca m-am intors pe genunchii bunicului cel bun la suflet.

Expeditia povestita in filmul de fata cred ca are un loc special intre numeroasele expeditii pe care le-ati facut pana acum. Este o calatorie magnifica, in care s-au impletit experienta aventurii omului secolului 21 cu experienta spirituala a regasirii originilor-  radacinilor. Ce superb a fost cand ati spus ca, dupa 26 de ani de cand ati parasit tara, e prima oara cand vedeti Mamaia din largul marii, si ati pus refrenul Radio-vacanta . Mi-am amintit atunci de o senzatie similara traita in 1988, cand ne intorceam de la Istanbul, dupa numeroase peripetii prin Turcia si Bulgaria, si am prins la radio muzica populara romaneasca, imi amintesc ca mi-au dat lacrimile. Cam asta reprezinta filmul vostru pentru mine personal, reintalnirea cu locul de bastina, care in cazul de fata s-a petrecut in urma unei aventuri fascinante prin peisajele mirifice, dar si foarte salbatice ale Deltei Dunarii, avand ca far calauzitor elegiile lui Publius Ovidius Naso.

Revenind la cronologia filmului, unul din momentele cele mai frumoase a fost parcurgerea canalului prin arinisul de la Erenciuc. Zona e superba si deosebit de linistita, dar cu toate astea acum vreo 4 ani era s-o patim urat pe canal, cand un nene care birjarea un gogeamitea cargoul de barca era sa se urce pe noi, circuland cu viteza maxima pe canalul ingust si lipsit de vizibilitate. De atunci nu-i prea mai iubesc eu pe power-boater-ii inconstienti, care circula pe canale ca pe mosia lor. O singura data am vazut pe canalul care pleaca din amonte de Gorgova spre Mila 23 cateva barci care incetineau si lansau semnale sonore la zonele lipsite de vizibilitate, in rest barcagiii circula cam dupa cum ii taie capul.

Despre intrarea in laguna Sahalin, o alternativa ar fi fost pe Garla Turceasca, un brat al Dunarii care face parte din mini-delta Sfantu Gheorghe. Ati fi ajuns astfel in paradisul pasarilor de la varsarea Dunarii in laguna, cea mai intinsa zona protejata a Deltei, un loc fascinant unde-mi doresc sa petrec odata o vara intreaga la ancora.

Banuiesc totusi ca nu ati ales aceasta varianta din cauza experientei deosebite a traversarii punctului de confluenta al Dunarii cu marea. In plus, poate si din cauza problemelor care s-ar fi putut ivi cu ecologistii, care vara de obicei patruleaza permanent zona intrarii in laguna dinspre Sfantu. Mai ales ca la vreun kilometru de gura Garlei Turcesti zona e balizata, iar accesul dincolo de balize e interzis, fiind zona strict protejata. Noi am fost insa acolo saptamana trecuta, iar din cauza ca sezonul turistic se incheiase, isi stransesera catrafusele si ecologistii, deci am bantuit nestingheriti pe unde am dorit.

Oricum, si stramtoarea pe unde ati intrat in laguna e foarte interesanta, si as vrea sa intreb care e adancimea minima. Asta fiindca e interesant daca s-ar putea intra in laguna cu un mini-trimaran gen Scarab 16 sau 18, sau Strike 18, pentru cine doreste sa parcurga zona impreuna cu familia, intr-o barcuta ceva mai seaworthy.

O alta iesire in laguna e canalul care iese la Ciotica. Noi am vrut sa-l parcurgem saptamana trecuta, insa e un drum lung si destul de monoton, pe canalul marginit doar de stufaris, care pleaca de la vechea cherhana abandonata de la vest de ceatalul Garlei Turcesti. N-am ajuns pana acum la Ciotica, ramane pentru o alta expeditie, care va fi dedicata exclusiv lagunei Sahalin.

Ma opresc momentan aici, fiindca expeditia voastra nu se poate vreodata condensa in (doar) cateva alineate, si va multumesc inca o data pentru ca am avut privilegiul sa va urmarim aventurile, asternute pe pelicula si oferite cu altruism celorlalti pasionati indragostiti de acele locuri magnifice .

[DoiNomazi]

Apa de la trecerea din mare in laguna scade la vreo 10 cm. Noi am trecut pragul de nisip mai mult la edec, nu cred ca o ambarcatiune cu pescaj mai mare ar putea trece...

Da, laguna Sahalin este un loc de basm... Si Erenciucul este frumos asa cum am avut noi privilegiul sa-l prindem, gol... fara barci cu motor... (ne-au lipsit aligatorii cu care ne vom reintalni in Decembrie in Everglades)

Desi nascut si crescut in Constanta, nu am avut niciodata ocazia, sau voie, sa ma aflu pe mare si sa pot vedea Mamaia si orasul din larg. Daca as fi ajuns in adolescenta la distanta aia de mal intr-o ambarcatiune nu as mai fi revenit...

[gvincentiu]

Daca as fi ajuns in adolescenta la distanta aia de mal intr-o ambarcatiune nu as mai fi revenit...

.. decât adus de grăniceri.

[DoiNomazi]

Exact! De aceea, chiar si dupa atatia ani, am trait o senzatie extrem de placuta de eliberare si chiar revansa, intorcandu-ma in Mamaia si Constanta de pe apa...

[gvincentiu]

Si o poză facută astă vară, în albumul Mamaia văzută de pe apă (ca sa folosesc o licență)

[DoiNomazi]

Imaginea pare ceva mai aproape de tarm. Imediat ce am trecut de Capul Midia mi-a fost imposibil sa recunosc Mamaia si hotelurile fara binoclu...

[x_petrolist]

Imaginea pare ceva mai aproape de tarm. Imediat ce am trecut de Capul Midia mi-a fost imposibil sa recunosc Mamaia si hotelurile fara binoclu...

Salut Nomazilor, felicitari pentru aventura nautica si multumiri pentru film. Mi-a risipit monotonia unei dimineti de Duminica, mohorita,  de toamna.
Acum doi ani am mers Marian Bunea cu un Grabner HappyCat (curtoazie a lui Catalin - barciinbagaje) intre Navodari si Mamaia. Cred ca eroziunea plajilor este un factor important in recunoasterea hotelurilor. Un  exemplu este plaja din fata hotelului Modern, care avea 30-40m in zona unde inainte era Club Mediteranee. Acum plaja lipseste cu desavirsire. Altul ar fi aparitia de noi constructii.
Pentru audienta mai avida de pericole, cu ocazia opririi pe insula Popina, poate ar trebui sa spuneti citeva cuvinte despre una dintre cele mai veninoase specii de paianjen, numit si vaduva neagra:
http://www.info-delta.ro/delta-dunarii-17/insula-popina--107.html

[DoiNomazi]

asa ar fi si oarece specie de vipera in zona Zatoane... Dar fara aligatori, crocodili, pitoni si rechini, Delta Dunarii e blanda si primitoare... Nu stiu daca am fost noi prea adormiti, dar dupa ce ne-am "convins" ca nu sunt aligatori pe Erenciuc n-am mai sesizat nici un pericol.... Calul ala tampit care m-a alergat prin mlastina cu berile (6) in brate la Sf. Gheorghe nu intra intreg in categoria "wildlife"..

Inca o data, nu mai vazusem niciodata Mamaia din larg si cum am dat coltul la Capul Midia mi-a fost greu sa-mi gasesc reperele fara binoclu. Da, ai dreptare, s-au schimbat multe in zona. Am copilarit pe plaja de la Mamaia, stiam fiecare hotel, banca si coltisor mai retras caci in iernile fantomatice cand statiunea era pustiita de crivat, acolo ne gaseam primele imbratisari...

Imi pare rau a trebuie sa spun asta dar Mamaia de astazi arata sufocanta iar estetica blocurilor construite pe mal in Soveja (alea colorate) este oribila... evident, parerea mea pur subiectiva, nu vreau sa supar pe nimeni care locuieste acolo

[Florio]

Calul ala tampit care m-a alergat prin mlastina cu berile (6) in brate la Sf. Gheorghe nu intra intreg in categoria "wildlife"..

Daca aveai apa minerala, nu te mai alerga nimeni .
Nu stii expresia faimoasa "o bere pentru calul meu" ?
Nu stiu cum te-a lasat bidiviul sa scapi cu un "six pack" in pustietatea aia , fara sa lasi macar  doua, uium  .
Probabil fiind cal lipovenesc avea carlig la vodca mai abitir decat la bere

[DoiNomazi]

tocmai ala e miezu' problemei, ca nu era un six pack, ci sase beri razlete facand tumbe in fragila sacosa de plastic alba (adaugata la pret, nu in pret!)

aveam in mana cealalta un craniu de cal pe care il gasisem. Sa-si fi recunoscut ruda?