Rapsodii de iarna la Tulcea

Creat de Vali, Ianuarie 19, 2013, 10:05:25 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 2 Vizitatori vizualizează acest subiect.

Vali

Chiar daca titlul suna cam literar, azi a fost o zi de incantare pentru o echipa de barcagii satui de iarna de afara. In lipsa activitatilor nautice, lumea s-a adunat - taman unde decat la atelierul din Tulcea al maestrului lemnului Paul Vasiliu.

La ora 5 dimineata stateam eu si ma distram pe facebook despre ce nebunii mai posteaza gashca mea de pr'eteni, cand da buzz-na badea Bucius: "- ce faci vere, nu dormi nici tu?" "- pai dupa cum vezi nu" "- atunci hai la Tulcea sa vedem barcile lui Paul Vasiliu" "- uau, cum sa lipsesc la asa ceva".

Asa ca la ora 9 jumate am debarcat in Tulcea, intr-un aer curat si o vreme spre inseninare dupa atata ploaie. Am poposit la prietenul Cornel - micro m660, am povestit de ale noastre, dupa care a venit echipa vajnica de la Bucuresti, anume nea Nicu, Florio, Bucius, Radu hoinaru' si Viorel. Parca nimerisem intre barcagii, asa veselie era in masina la Radu :P.

Am ajuns la atelier la dl. Paul Vasiliu, unde am ramas inca o data extaziati despre creatiile dumnealui. In afara de canotcile cunoscute si cateva barci in constructie, am vazut urmatoarele ambarcatiuni superbe: o lotca clasica amenajata cu o bancheta superba, pentru plimbat doamnele, cum spunea nea Nicu, o salupa fluviala double-ended cu pilothouse, cu suprastructura gen Down East Cruiser, si un velier de croaziera cu chila lunga.

Perla coroanei e un velier costier de 6,95 metri, cu derivor briceag, construit dupa un plan inspirat de Meaban al lui Francois Vivier: http://vivierboats.com/albumsen/Trailerable%20cabin%20boats/meaban/index.html . Tehnica de constructie e strip plank pe coaste laminate, si s-a folosit larice si mahon, plus placaj rezistent la apa, totul incapsulat in epoxy de cea mai buna calitate. Cuvintele sunt prea putine pentru a zugravi cat de perfect e facuta barca, si ferice de proprietarul care se va bucura de ea.

Asa ca toata echipa s-a strans in cockpitul pur si simplu urias al frumosului velier, si s-au povestit cate-n luna si-n stele, de la barci si navigatie, pana la tehnica sau politica :). Pentru toata lumea a fost o intalnire fructuoasa si relaxanta, si a ramas sa ne reintalnim in balta cum da caldura. Multumim inca o data d-lui Paul Vasiliu pentru timpul, ospitalitatea si deschiderea cu care ne-a intampinat, si pentru ca ne-a transformat o zi obisnuita de iarna intr-o intrunire perfecta intre barcagii pasionati.

"Poate ca esenta vietii sta in dorinta de a atinge altceva decat ceea ce ti-a fost prescris" - Christian Tirtirau

ss


Florio

#2
Hahahah... cum stateam cu Bogdan , ca soarecii, in cusetele din borduri ! :D

A fost o zi fulminanta, m-am trezit la 4 dimineata, ne-a cules Radu pe toti de la casele noastre si am plecat la drum pe o ninsoare ca-n filmele de Craciun.
Am ras de ne-am ingrasat, am vorbit ca nevorbitii pana ne-au stat limbile pluta si, cireasa de pe tort- am vazut atelierul unui om deosebit care face lucruri pe masura: Paul Vasiliu .
Dl. Paul  ne-a primit cu caldura si la figurat dar si la propriu . In atelierul unde se lucrau cele doua ambarcatiuni ( velierul si ..probabil o lotca cu pupa retezata de o oglinda) era o temperatura  de vara .
  Velierul este lucrat maiastru, finisajele perfect facute, interferentele de mahon dau un design interesant si imbogatesc estetic  liniile foarte placute de velier clasic . La asta ajuta si hublourile rotunde dar si forma cabinei cu rotunjimi ale lemnului structural de la colturi .
  Vali a fost foarte atent la imbinarile acestora si o sa-l rog sa le explice aici, ca sunt un lucru aparte :)
   Prova e foarte inalta iar puntea prova este usor curbata inspre borduri dar are si o panta arcuita , catre pupa. Arata excelent si vizibil, se si comporta excelent cu toate aceste caracteristici.
  Cabina este finisata asa cum vedeti in poze, cuvintele nu isi mai au rostul. Doua cusete in patul prova, doua in borduri .Intre ele cate un spatiu de depozitare tip dulapior, inalt, cu partea de sus ca o masuta protejata de margini inaltate .
Ce vreau neaparat sa punctez, este marimea neobisnuita a cockpit-ului : nu e generos ci e urias pentru o barca de 6.95 m ! Stateam lejer 7 oameni ! Banchetele- deosebit de late, spatiul dintre ele fiind si mai mare !
  Dupa aceste banchete lungi cat un pat , barca se inalta la pupa cu un volum in chipul velierelor clasice cu cockpit central. Numai ca acel volum adapostea sub un capac central un put al motorului ( un outboard in regim de inboard) iar in laterale doua spatii mari de depozitare.
Nu mai lungesc vorba, o sa pun si eu niste poze, ca fac mai mult decat amestecul meu de cuvinte . :)

pelicanul

Foarte frumoasa barca ! Se pare ca si -a gasit si Bogdan model (de model) pentru barca lui de vacanta !

bogdanbuciu

Florica, baga pozele alea.

Plimbarea la Tulcea a fost un interval foarte frumos pentru impartirea iernii. A inceput imediat dupa sarbatori cand, mare supriza si onoare, ma apeleaza dl. Paul Vasiliu si ma invita sa vad si sa vorbim despre velierul pe care il face dumnealui (fiind deja la al doilea exemplar - primul aici, la noi pe forum). Imediat m-am gandit ca echipa care a dezvirginat Oltul iarna trecuta poate trece cu veselie si prin asa ceva. Am lansat ideea, toti au fost incantati si ,"long story - short", sambata pe la 4:30 ne trezim cu totii sa o luam incolo. Pana s-a fiert cafeaua verific facebook-ul si dau de Vali live, ii povestesc, ne potrivim. In ze morning, dupa ce l-am luat pe Nicu (homemade) din Slobozia ne distram tot drumul cu subiecte de tot felul, bancuri fara haz si altele; il luam pe Vali de la o crasma si urmarind masina domnului Vasiliu intram in curtea atelerului.

Aici treaba e treaba, cu marangozi angajati, cu mai multe proiecte in derulare, pentru ochiul barcagiilor (enstablished sau in devenire) o incantare. Apoi intram in incinta incalzita unde cum zic si antevorbitorii mei se aflau doua barci, una in faza incipienta mai mica si subiectul excursiei. De la prima privire pana la ultima, experimentata cu toate simturile, barca ne incanta, prin aspectul formei, ai lucarturii, al materialelor vii si a dimensiunilor. Cel mai important mi s-a parut ca atat barca cat si discutia a comportat multe deja-vu-uri, exact ce ne doream, exact ce credeam, sa moara bibi.
Cu greu hotaram incheiata vizita si ne bucuram fiecare pentru ce am vazut, ascultat si ce am cunoscut si nu putin lucru ca nu am dezamagit pe cel care ne invitase.

Am vizitat faleza, in cautarea unei tulcence care in septembrie ma impresionase cu ochii ei, dar nu o gasim(nu e bai). Merem la o patiserie, apoi la un restaurant, iar cei mai voinici din nou la patiserie.
Grabim drumul dupa ce ne despartim de Vali, dar nicio sansa sa scapam de ospitalitatea lui Nicu (&Mioarei) unde recordul pentru deliciosenia sarmalelor este corectat. La intoarcere vorbim, cantam si nu reusim sa stabilim daca frumusetea lumii are treaba cu Dumnezeu. Cert e ca evreii nu sunt buni si in lume e multe rele. Dar in acelasi timp:
Cand punguta era plina, mai mai
Cand punguta era pliina
Mandra ma tinea de mana
Mana caii vizitiu
Si-adu bere bragagiu
Si-adu doua mititele
Si-un scaun mandrutei mele
I-auzi, i-auzi, i-auzi a
I-auzi, i-auzi, i-auzi a hei
I-auzi, i-auzi, i-auzi a
I-auzi, i-auzi, i-auzi a

Merge?
De ce oamenii îşi pierd timpul cu lucruri care nu le folosesc după moarte?

gvincentiu

Ma bucur ca ati petrecut o zi perfecta si inca in ce companie!!! Eu in schimb am stat pe acasa si n-am facut decat croissante. Na!
Ganduri bune !

bogdanbuciu

totul se rezuma la lipsa de comunicare,
pai daca stiam, sa vezi ce ne ofeream sa-l ducem pe Vali pana la Galatz
De ce oamenii îşi pierd timpul cu lucruri care nu le folosesc după moarte?

Florio

#7
Gata Bogdane, ma lansez cu pozele
Si mai continui cate ceva , ca ai fost cam scurt, Lacooane ! :)

Florio

#8
Coca arata impecabil, zvelta si frumoasa, cu lemnul vizibil, fiind lucrata in strip-plank .

Florio

Avem si ceata de mateloti-calare , in cockpit :
aici se vede foarte bine cat de incapator este acel cockpit !

Florio

Vali si Nicu in discutie cu Paul Vasiliu, in miezul produsului finit . La "soarta productiei", cum se spunea pe vremuri

Florio

Doi soareci de santina, lafaindu-se pe banchete : Bogdan si cu mine

Florio

Cercetatori de toate felurile si pe la toate colturile (barcii) :

Florio

Pupa barcii, cu compartimentele de care spuneam la inceput. Stanga-dreapta compartimente de depozitare, pe mijloc un put pentru motor. Un motor outboard care astfel poate functiona ca unul inboard .

Florio

Dupa discutii prelungite, ramificate in toate directiile , de la constructia de barci , la navigatia propriu zisa, amintiri, povestiri ..... am concluzionat ca deja e tarziu si e musai sa plecam.
Ei bine, de atunci cred ca am mai stat o ora  !
Am coborat din barca, am deschis alte subiecte; apoi a urmat din nou ritualul gen "acum chiar trebuie sa plecam" . Si ne-am dus catre prova barcii, unde s-au deschis alte subiecte  .
Deja vu : acum chiar plecam . Si am iesit din atelierul in care se lucra barca, in atelierul mare , unde....s-au deschis alte subiecte.
Treaba a mai trecut prin doua cicluri de acest gen si intr-un final, cu parere de rau , ne-am urcat in masina ca sardelele si am plecat.
Vali tot in brate la Bogdan. Nu stiu daca a simtit schimbatorul  .

De Paul Vasiliu ne-am despartit cu greu fiindca e un om deosebit de fain.
Dar de Vali a fost si mai greu. A trebuit sa mergem la un restaurant ! Nu inainte de a trece cu totii pe la o patiserie unde "stia " Bogdan o feminina la ghiseu, asa cum stia Don Quijotte o Dulcinee. Si trebuia sa pacatuiasca vizual. 
Am trecut, am vazut si am plecat.
La restaurant am ajuns inghetati, cheiul Dunarii era batut de un vant rece si iute . Pe chei, cu spatele la fluviu am imortalizat patru flacai zambareti, pe care vi-i si prezint :