Dialogul omului cu marea

Creat de byteworks, Iunie 27, 2013, 10:36:39 AM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 2 Vizitatori vizualizează acest subiect.

byteworks

Cateva extrase din cartea Dialogul omului cu marea de Cristian Craciunoiu si Alfred Neagu, Editura Albatros 1988:

Citat
Vechii greci obisnuiau sa spuna ca sunt trei feluri de oameni: cei vii, cei morti si cei plecati pe mare.

Superstitii de pe vremea marinei cu vele:
Citat
- Sa nu omori pescarusi de vrei sa nu atragi ghinionul.
- Pisica neagra, femeia in doliu sau un popa (in negru) aduc ghinion in drumul de plecare.
- Sa intalnesti un om in uniforma, aduce noroc.
- Urarea drum bun nu se face pescarilor.
- Se va evita plecarea pe mare vineri.
- Sarea nu trebuie varsata in voiaj.
- Nu trebuie sa imprumuti sare.
- Nu se fluiera la bord, altfel cade vantul.
- Nu se sta cu spatele catre prova.
- Nu se arunca peste bord cenusa sau taciuni aprinsi.
- Vantul este atras de intinderea mandarului (franghia de rufe).
- Vantul se cumpara prin aruncarea unei monezi peste bord.
- Intotdeauna se pune la corabia noua o moneda sub catarg pentru a atrage vantul.
- Nu se poate da alt nume unei nave fara a-i schimba norocul.

byteworks

Din aceeasi carte, proverbe marinaresti culese de Apostol D. Culea:
Citat
- Intai se traseaza drumul pe harta si apoi se intinde vela.
- Nu trebuie sa inveti pestele sa inoate.
- Orice vant este potrivnic corabiei avariate.
- Sa aranjam velele dupa cum bate vantul.
- Cine doarme nu prinde peste.
- Cine navigheaza rau, acosteaza rau.
- Din marea sarata iese pestele proaspat.
- Cine nu a mers pe mare nu este superstitios.
- Unde poate merge barca, nu poate caruta.
- Pe vreme frumoasa oricine vrea sa devina marinar.
- Corabie mare, griji mari.
- La corabie mare, trebuie apa multa.
- Marinarul bun se cunoaste pe timp rau.
- Pestele bun trebuie mancat proaspat.
- Pe corabia pierduta, toti sunt piloti.
- La lacul laudat, nu te duce cu plasa mare.
- In zadar pescuiesti, daca nu ai pusa rama in undita.
- Pestii mari stau la fund.
- Corabia veche, bogatia stapanului.
- Sfarsitul corsarului este inecul.
- Du-te pe mare daca vrei sa pescuiesti bine.
- Nu judeca corabia de pe tarm.
- Vela nu prinde vant fara brevetul capitanului.
- Nu s-a mai pomenit vant fara apa si nici apa fara vant.
- Orice nava face apa: ba la prova, ba in magazii, ba in santine.
- Fiecare vas isi are santina lui.
- Oricine stie sa navige cu vant bun.
- Ori principe, ori marinar.
- Pestele se prinde de nas.
- Cine a prins un peste mai prinde si altul.
- Sanatos ca un peste.
- Nu se mananca toti pestii fripti.
- De la corsar nu se castiga decat butoaie goale.
- Cum este corabia este si marea.
- Nu trebuie sa te imbarci fara galeti.
- Cine s-a imbarcat cu diavolul trebuie sa traiasca in tovarasia lui.
- Cine se intoarce pe mare nu are dreptul sa se vaiete de dansa.
- La luna plina se risca mai mult ca la luna noua.

byteworks

Iata niste zicatori care desi nu-mi zdruncina parerea ca romanii sunt un popor fara vocatie marina sau nautica, dovedesc ca nici in desert n-am trait:

Citat
- Omul necajit se zbate sa iasa deasupra nevoilor: se zbate ca pestele pe mal, se zbate ca pestele in mreaja.
- Acel niciodata, omul apelor l-a invaluit intr-o comparatie cu lumea inconjuratoare: cand o canta stiuca in balta, cand s-o face gaura in balta.
- Tacutul tace ca pestele.
- Unul este slab ca un tar.
- Pestele de la cap se impute.
- Numai dupa ce s-a ispravit o munca se vad rezultatele: dupa ce seaca apa se vede ce peste este pe fund.
- Pe omul lacom il momesti si cu putin, caci: cu rama mica se prinde pestele mare.
- Definitia carnului: bea apa de pe gheata.
- Cand ii merge bine cuiva: i-a venit apa la moara.
- Omul care mult vorbeste: bate apa in piua.
- Vorbele se duc, faptele raman: apa trece, pietrele raman.
- Cutare se framanta ca apa intre maluri.
- Omul nesigur, sovaielnic o scalda intre doua ape, umbla in doua luntri, cade in apa.
- Pana o sa se ispraveasca o treaba lunga are sa treaca multa apa pe garla.
- Ceva de aruncat ca netrebnic: e dat pe garla, parca-i prins de pe garla, s-a dus pe copca.
- Ceva ce nu se poate, o neghiobie: a scrie pe apa, da cu maciuca in apa, nu da cu bata in balta ca te stropesti.
- Creste repede, ca din apa.
- Un om suparat e manios Dunare, o sa-l ocarasc pana l-oi trece Dunarea.
- Face ce nu trebuie: Cara apa in Dunare, n-o sa-l spele nici Dunarea toata.
- Vorba rea a unui flecar nu intuneca meritele unui om de isprava, caci cu un gainat de cioara nu se spurca Dunarea, o sa mai curga multa apa pe Dunare pana cand ....
- Nu stii ce se ascunde in cel linistit si mocnit, dupa cum unii suparaciosi lesne se supara si lesne le trece: mai multi se tem de apa lina decat de cea tulbure, apa statatoare e des inselatoare, apa dupa ce se tulbura trebuie sa se limpezeasca, lac sa fie, ca broaste-s destule, pescuitor in apa tulbure, apa tulbure e bucuria pescarilor.
- De frumoasa ce este stau apele in loc.
- Culmea necazurilor: a trecut apa peste gheata.
- Ajuta-te singur: da din maini daca vrei sa ajungi la liman.
- Se intorc vremurile: mai curge apa pe unde a mai curs.
- A iesit deasupra nevoilor: L-a scos apa la mal.
- Prostul se ineaca la mal.
- Face pe suparatul in gluma: ma duc sa ma inec, unde o fi lacul mai sec.
- Furie dezlantuita si nestapanita: apa mare, valuri mari face, talazurile dispar odata cu vantul.
- In apa in care te scalzi, in aceea te vei ineca.
- Pentru a izbuti omul se face luntre si punte.
- E suparat de parca i s-au inecat corabiile.