Lungul drum de la proiect la realizare .....

[modi]

Este poate a doua oara cand vorbesc despre mine .....

Prima data am facut-o la intrarea-n Cap Compas . Acum am s-o fac de pe pozitie celui ce-am devenit datorita acestei calde comunitati .

.....................................

Multi deja ma stiu . Atat ca om cat si ca preocupari profesionale . In acest context , in acest topic , despre asta am sa vorbesc . Despre profesional , despre a "pune mana" in a realiza ceva .

Am fost genul de copil ce-si exaspera parintii demontand sistematic jucariile primite cadou . Voiam eu , domle , sa vad "cum dracu functioneaza" . O singura data mi-am luat-o de la tata . Cand am distrus un trenulet electric adus cu mari peripetii de catre el din Germania .
Dupa care-a schimbat foaia . Nu mai mi le lua intregi , ci mi-a castigat interesul luandu-mi machete . De avioane , de nave , de tot soiul de kkt-uri . Cam prin clasa a V-a am descoperit traforajul . Am fost de-a dreptul ravasit de potentialul acestei banale scule ce zbranaia incetisor prin placajul ce-l gaseam in librariile comuniste . Nu-mi ajungea timpul pentru cate aveam in cap sa realizez cu acesta . Tata - un tip dibaci de felul sau - exploateaza si mai mult noua mea pasiune , punandu-ma sa tai toate alea . Nu stiam ca abia ma punea sa-mi "fac mana" . Timp in care el , pe ascuns , imi repara trenuletul ( despre care eu uitasem deja ) .

Cand a considerat ca-s destul de "fasnetz" in ale "stiintei" traforarii ma loveste cu o provocare uriasa la acea vreme . Imi aduce trenuletul reparat si ma provoaca la construirea decorului , a unei diorame prin care asta sa se dea de colo colo fluierand miniatural .

Doamne , ..... parc'-au intrat dracii-n mine ! Am traforat in iarna aia fo cateva zeci de placaje d-alea . Pana s-a prins tata ca isi ia teapa si a facut rost de la Mobila Pipera de foi mari . Mult mai ieftine pe MP decat ce gaseam in librarie . Le-am facut si p-alea tandari ! Imi aduc aminte c-am facut abajoare de veioze la tot neamu' si la fo douaj' de vacine de prin bloc . Cu trandafirasi , cu pestisori , cu pasarele , cu ..... pui mei , cu ce-mi dadea prin cap ! Le mai si pirogravam de-o innebunisem pe mama cu mirosul de fum . A sfarsit prin a ma "exila" cu atelierul in balcon impunandu-i lu' tata sa aduca de la fabrica "un ventilator d-ala , mai puternic" !

Si cam de-acolo a inceput totul .........

Mama , si dansa , si-a pus amprenta foarte serios asupra a ceea ce vedeau ca ma tine-n casa nemai avand nevoie nici la sanius , nici la fotbal , nici la strand , si nici chiar la pescuit . Proiectant principal fiind , mi-a inoculat primele notiuni de desen tehnic , de ridicari la scara , de reprezentari in epura si-n perspectiva si de transpunere a unui "proiect" pe materialul din care urma sa fie executat . Si asa a fost dat sa iubesc geometria intalnind-o in clasa a VI-a . Poate doar datorita pasiunii mele .

Degeaba "crosetam" fel de fel de gari , cabane , poduri , etc . Urma sa le asamblez intrun cadru general . Intr-o diorama asa cum auzisem eu ca se gasesc "de cumparat" in occident .
Si-a urmat alta serie de "nebuneli" ! Pomi facuti din vata si dusi la nea Popica , la vopsitorie , sa-i faca verzi sau caramizii , terasamente din nisip amestecat cu aracet , stalpi electrici din mine de pix de alama sau din tronsoane de antene telescopice de radio , semafoare din mucava aracetata , samd .....
Cert este ca dupa fo doi ani de stradanii acestea-mi sunt recunoscute de revista Tehnium , la categoria "Junior" . Nu va imaginati ce mandru am fost ! ................

.......................................

Peste timp de-atunci am trecut prin tot ce ar fi putut avea o cat de mica tangenta cu machetarea , cu bricolajul , cu creativitatea . Si-au fost :
- productie publicitara ( pe care-am iubit-o !!! )
- constructii ,
- mobilier , standere expo ,
- confectii metalice ,
- butaforie ,
- decoratiuni interioare si exterioare , .... etc .

Toate acestea m-au trecut printr-o multitudine de experiente conferindu-mi o buna cunoastere a materialelor , a modului de lucru si-a compatibilitatii dintre ele , a plajei uriase de posibilitati combinandu-le intre ele , asezandu-le sub o singura idee , a unui singur target .

Insa barci nu facusem ...........

.................................................

Pescar fiind , iubitor de apa si de navigatie , pasesc pe acest forum . Il citeam de multa vreme , insa fara cont nu puteam accesa atasamentele . Desi subiectele imi captau atentia , odata ce-am reusit sa vad si pozele ..... pur si simplu "am dat pe spate" ! Cel putin pana in acest moment constructia de barci este provocarea suprema . Si m-am intrebat de ce anume , odata ce am realizat lucruri poate mai ample , mai marete decat acestea . Raspunsul imi vine din formele acestora . Curbe , line , fara repere geometrice fixe , torsionari ale materialelor , intalniri ale acestora intre ele , etc ......

Aici am intalnit oameni care fac ceea ce am decis sa fac si eu , oameni de la care-am invatat multe . Si le multumesc !

.............................................................

Si-asa ajungem cu topicul unde de fapt trebuia ajuns . La LUNGUL DRUM DINTRE PROIECT SI REALIZARE .......

Un proiect ramane un proiect . Evident , proiectantului ii este mai mult decat limpede cum si-n ce fel va arata la final ceea ce-a gandit , insa neavandu-l langa tine va trebui sa ghicesti , sa deduci , sa recalculezi fiecare chichita de care te lovesti pe parcurs . de data asta nu mai stergi cu guma o greseala . De data asta futizezi materialul ! Si-atunci atentia trebuieste data "pe turbo" !

Concret , as incepe prin a convoca marangozii asupra inceputului constructiei de barci . De la "citirea" , de la interpretarea corecta a proiectului , la pregatirea minimumului necesar manifestarii unei asemenea lucrari , de la primul pana la ultimul pas . Cum si-n ce ordine trebuiesc acestia facuti .......

[modi]

Cum bine stiti , brigada Constanta a reusit sa ma "inerveze" cu Babutza lor . Au reechilibrat situatia miraculos punandu-mi la dispozitie planurile acesteia MODIFICATE .
Super baieti ! Le raman dator de cinste !

Desi modificate , studiind planurile vedeam sub linii , marcaje , cote , etc , o barcuta frumoasa foc . O barca usoara , cu o silueta agera , cu un aer retro , ..... numai buna de facut .
Am studiat planurile cat am putut de atent . Cu toate astea imi scapau cateva chestii ......... Aveam sa le descopar abia in timp ce lucram .

.............................................

Decid ca primul pas pe care sa-l fac este sa construiesc un jig de lucru . Cu o inaltime de 60 de cm . La asta adaug imaginar 10 cm intre acesta si barca , inca 60 de cm ai barcii , ajung la un maxim 130 - 135 cm inaltime de lucru . Numa' bun , imi spun .

Okoume , rasina , alea-alea , si m-apuc de treaba . Ei bine , transpunerea planurilor in foile de okoume a fost floare la ureche . Ba , mai mult , decid sa ma complic putin imbinand pe lung piesele rezultate prin "fermoar" . Agreez acest tip de imbinare pentru ca-mi confera o lungime a lipiturii superioare celei in linie dreapta .
Lucrez fermoarele empiric , fara niciun sablon . Doar din ochi , Culmea este ca-mi iies din prima . Nu-s cele mai reusite trasaje pe care sa le fi facut vreodata , insa mai mult vizez acum o imbinare rezistenta .......

[modi]

Fixez bine lipiturile . Urmeaza ca acestea sa stea doua zile pentru maturizarea completa a rasinii . In timpul asta imi pregatesc jigul de lucru .

Dupa doua zile slefuiesc putin lipiturile , compar piesele cu corespondentele lor pentru a nu avea cumva vreo deviere din timpul lipiturilor , si trec la "cusut" .

Pentru viteza aleg sa imbin placajele cu bride electrice , cu soricei . Nu cu sarma de cupru . Deja ma gandesc la o chituiala interioara destul de generoasa , fibrata , strat suficient sa-mi acopere bridele . Sa imi ramana incastrate in material . Partea de din afara a acestora va urma s-o tai simplu cu un cutter .

Prima emotie o am la momentul la care am senzatia ca acestea nu se potrivesc unele cu altele ! Instantaneu gandul imi pleaca la faptul ca lucrez pe un proiect modificat . Nu pun la indoiala dibacia baietilor de la Constanta in a reusi sa modifice corect un proiect . Cu toate astea curg putin apele pe mine .....
Insa ma linistesc repede . Fortand putin materialul , torsionandu-l , dandu-i curba , se potrivesc perfect . Obisnuinta de-a lucra atata timp cu forme drepte , prisme , etc , nevoia de-a respecta paralelismul si perfectiunea unghiulara , isi spun cuvantul . Sunt inca "setat" pe drept . O fi vreun soi de deformatie profesionala ?

In fine , imi spun continuu in gand ca nu fac rigips , nu fac mobilier , nu fac stelaje metalice , .... ci lucrez la o "bijuterie" rotunjoara . Liniile acesteia , talia , formele , sunt toate rotunde si rasucite . Sunt fascinat !

[modi]

Trec de prima faza a emotiilor - ce tocmai s-au dovedit a fi fost nefondate - si ma izbesc , de data asta pe bune , de prima imperfectiune . Unul dintre cadre - un frame - nu-mi aseza piesele intr-o curba eleganta pe sectiunea barci . Barca-mi pare "borsita" , ca o para malaiata cazuta pe asfalt .
Decid sa indepartez de frame piesele de jos . Insa o matematica elementara-mi spune ca in felul asta va trebui sa ingustez frame-ul la partea de sus ! Ma apuc de calculat . Atat imaginar cat si pe hartie . provocarea nu vine din a modifica frame-ul respectiv , ci din a nu-mi antrena modificari si la celelalte !

In fine , imi iese si treaba asta . Fara mari complicatii si fara a stanjeni cumva frame-urile vecine . Trec mai departe la cusut . Si ma lovesc de-o chestie care pur si simplu imi scapase !!!
Entuziasmat de faptul ca voi lucra o barca am desconsiderat total faptul ca jigul - Dumnezeieste lucrat - partea superioara a acestuia , imi reprezinta de fapt "cota zero" a lucrarii . Ori eu aveam amplasate frame-urile pe acesta doar la distanta necesara dintre unele si celelalte , ..... nu si la inaltimile cerute de proiect . Ma reped la proiect sa le descopar si ..... STUPOARE !!! Probabil ca tocmai de-aia imi scapase acest detaliu , pentru ca respectivele cote ..... LIPSEAU !

Imi ramane un singur lucru de facut . Sa le deduc , iar proiectul nu il am la o scara anume . Asadar masor pe proiect o distanta anume , una cotata , si descopar ca il am la scara 1 : 16,4 . Masor si distantele cotelor lipsa , le inmultesc cu 16,4 ..... si ma rog ca nu cumva sa fac vreo tampenie . De-aici incolo urmeaza sa rindeluiesc placajul pe canturi pentru a se potrivi unul cu celalat . Nu mai este loc de intors !

Insa iarasi am noroc . Pe masura ce tot cos placajele intre ele acestea imi dezvaluie mistic formele unei splendide barcute !

[modi]

Dupa atata polologhie trebuieste sa vin succint cu ceea ce de fapt vreau de la acest topic :

1 - atentie mare la proiect . La toate detaliile pe care acesta le are ( sau care lipsesc )

2 - atentie sporita la la momentul la care "intram" in materiale . De-s nitel mai mari nu-i o problema ( decat de orgoliu  ! ) . De-s mai mici .... problema-i mare !

3 - avem tendinta de-a trata piesele din placaj ca fiind bidimensionale . Ei bine , nu-i asa . Au grosime ! As incepe imbinarea pieselor cu zonele in care acestea se intalnesc cu unghiul canturilor usor de slefuit . Din aproape in aproape , pe masura ce coasem la ele acesta-si schimba unghiul sub care se intalnesc . Si cel putin teoretic acesta difera de la cm la cm .

Cam atat deocamdata . Pe masura ce inaintez cu barca , si-n mod special cu problemele ivite de-a lungul timpului , am sa revin cu observatii .

..................................................

p.s. Nu-i topicul meu ! Va astept pe toti cu sfaturi , sugestii , intamplari , modalitati de depasire a acestora , improvizatii , etc .....
Orice ar putea sublinia diferenta dintre proiect si realizare .

[acig]

Pai ce sa mai zicem? Lucru bine facut,viteza executiei impresionanta,asa ca spor la treaba si te asteptam cu Dolly in zona!

[Rumpi]

Modi cotele curburii chilei lipsesc pentru ca stich&glue nu se lucreaza "pe gabarit" asa cum te-ai apucat tu sa cosi foile (adica barca cu fundul in sus) ci pe plan, curbura rezultand din forma marginii de placaj care formeaza gurnele (ca la origami la japonezi). Ideea principala a metodei a fost tocmai sa evite constructia gabaritului ("jig"-ul adica). Procedeul normal este sa decupezi formele, sa cosi toata barca, dupa care sa bagi sabloanele inauntru si sa tragi de ele si de placaj pana se aliniaza totul. Barcile mici monogurna se descurca adesea doar cu oglinda si un bat taiat la dimensiune si bagat transversal. Se coase in principal cu sarma deoarece poate fi desfacuta, retensionata, etc. dupa dorinta. Sarma e de cupru tocmai ca sa ramana in filet fara sa rugineasca, altfel ai putea folosi orice sarma ruginita gasesti prin atelier. 
Procedeul e greu de inteles daca gandesti in forma unui plan strict, ingineresc, unde o abatere de 1-5mm e de neconceput. Aici trebuie gandit "artistic" conteaza linia nu dimensiunea exacta, pentru ca nici o foaie de placaj nu se indoaie ca cealalta, materialul are doar proprietati asemanatoare nu identice. Acestea sunt si avantajele metodei care o fac atat de populara printre amatori: fara constructia gabarit-ului, extrem de toleranta la mici erori de debitare, fara debitarea canturilor la unghi exact (indiferent ca e slefuire, rindeluire, etc.), si cu o metoda de imbinare care acopera imperfectiunile de impreunare. Daca gandesti ca un inginer sau ca un tamplar ai gresit deja. Pieselor nu li se face pasuire ("fitting" in romana actuala), de aia exista chitul de epoxi, sa acopere gaurile dintre placi. Marginile nu se slefuiesc la unghi, se impreuneaza obtuz pana cand gurna are forma dorita, si nu conteza ca intr-un loc se ating si in celalalt e 5mm diferenta si poti citi ziarul printre ele. Pe interior se pune chit sa acoperi tot si ca sa poti pune pe urma banda de fibra (trebuie sa ai pe ce sa o pui, de aia exista chitul, nu ca sa lipeasca ceva), pe dinafara placile se rotunjesc prin slefuire si se pune banda de fibra. Lipitura intre placi e redundanta pentru ca benzile de fibra asigura structura. Ca sa fac o analogie, daca faci o cutie poti imbina laturile in coada de randunica si atunci trebuie sa pasuiesti piesele perfect, sau poti sa pui piesele la unghi si sa bagi pe dinauntru si pe dinafara niste cornier de tabla pe care il prinzi cu suruburi de placi. In ultimul caz lipirea placilor intre ele e futila, nu trebuie nici macar sa se atinga, rezistenta e data de cornierele de tabla. Sau altfel spus nu trebuie sa fi maistru tamplar ebenist, trebe sa fi asamblor de mobila de PAL.

La stich&glue importante sunt doua lucruri: sa decupezi foile dupa curbele din plan, si inainte sa pui chit sa tot tragi de placaj si de sarme pana cand liniile au curburi "naturale" si simetrice. Dupa aia pui benzi late de fibra sa asiguri structura si gata barca. Imbracarea in fibra cu epoxi nu mai are de obicei rol structural (doar la placaje subtiri rau conteaza fibra, si acolo conteaza ca de obicei fibra de la interior nu cea din exterior), e doar protectia placajului.
Parerea mea e sa nu te mai chinui cu slefuitul la unghi ca sa faci pasuiri, forme perfecte, etc. Respecta metoda si stai la trei patru metri distanta de barca cusuta, vezi daca e simetrica, vezi daca placajul nu face pe undeva vre-o "burta" spre interior sau exterior (daca face exista undeva o tensiune suplimentara, reglezi din soricei sau bagi o pana intre sablon si placaj) si cand esti multumit bagi chit cu spaclul, tragi filetul interior cu o lingura de supa (din aia de cantina cu raza mare la varf, nu din aia eleganta, foarte ascutita, curbura exteriorului lingurii impinge materialul excedentar si face un filet concav frumos) dupa care banda de fibra si noapte buna.
Barca e frumoasa, doua maini drepte ai, nu te chinui singur degeaba. Mai bine te chinui la finisari estetice daca vrei, acolo potentialul de munca e limitat doar de imaginatia personala.   
Succes si voie buna.

[modi]

Excelenta interventie , Rumpi !  "+" !

Mai tot ce spui am descoperit "live" lucrand . Insa cel mai adevarat lucru din toate este faptul ca intradevar trebuie sa dai la o parte "inginerul" din tine si sa apelezi la "artist" .

Se revolta in mine "milimetristul" vazand rosturi pe alocuri . Si m-am luptat mult cu ele ca sa le elimin . Pana la urma le-am dat de cap .

......................................

Ceea ce n-am spus inca : este prima oara cand confectionez o barca de la zero dupa un proiect . Sincer , ma asteptam la complicatii mai mari . Insa , conform unui principiu de la care nu ma abat niciodata , "Lucrarea te invata singura . Iti cere ea ce-are nevoie sa-i faci " !
De-aici nevoia initierii topicului , pentru ca multi se vor lovi de fel-de-fel de asemenea chestii lucrand pentru prima oara .
Interventia ta , prin care indemni nu la perfectiune , ci la reusita in general , ii va ajuta mult !

Multumesc ! 

[pelicanul]

Ca de obicei, Rumpi are mare dreptate.
Am gasit mai demult niste bibliografie pe un site consacrat: http://www.bateau2.com/howto/sg101.php Foarte interesant de citit, chiar si pentru mine, care n-am "construit" decit un safran, si ala facut jumatate (partea mai buna) de Cristi Tutuianu.
Dar merge si "pe gabarit" : http://www.bateau2.com/howto/jig.php , insa se foloseste de obicei pentru barci mai mari.
Din cite stiu, "Babutza" a fost facuta direct, pornind de la oglinda pupa, si cu un bat infipt intre borduri pe undeva pe la mijloc.
Spor maxim!

[modi]

Foarte tari tutorialele astea ! Mersi Pelicane ! 

Bai , dar si "bulangiul" asta de la Bateau a facut un demo pe cea mai simpla barca posibila ! 
Pai , puii mei , pentru asta nici nu-mi trebuie proiectul . O reproduc "din ochi" ! Nu putea sa vina si el cu una ceva mai "muncita" ?
Nu ! I-a fost teama ca-i ciordim proiectul ! 

In fine , excelenta prezentare . Evident , prezinta pasii cu lux de detalii .
Si din toata povestea asta m-a uluit simplitatea metodei de-a confetiona cleme ( Sa vezi ce-adun eu acuma dupa strazi bucati de conducta de scurgere !  )
Super simplu si eficient !

[modi]

A treia zi de lucru ........

De-aici deja parasim proiectul si apelam cu incredere la creativitate . Aceasta vine din ceea ce avem nevoie de la o barca ( dotari interioare , ramforsari , etc ) impletita cu un minim de calcul de rezistenta - repartizat pe fiecare element al acesteia in parte ......

Inca inainte de fibrare am confectionat capacul "cutiei ancora" si legaturile superioare dintre oglinda si copastii .
Am mai confectionat "sandwichul" oglinda din placaj de 9 mm ( doua bucati la interior ) si okoume de 6 mm ( doua bucati la exterior ) . Intre straturi am fibrat-rasinat .

....... vezi daca placajul nu face pe undeva vre-o "burta" spre interior sau exterior (daca face exista undeva o tensiune suplimentara, reglezi din soricei sau bagi o pana intre sablon si placaj) si cand esti multumit bagi chit cu spaclul ......

Rumpi , la prima poza ai sa observi c-am procedat exact cum imi sugerezi . Asta pana sa-ti citesc interventia ........

Si , asa cum observi , urmatorul frame se potriveste "de numa' " ! 

[modi]

Un alt amanunt caruia i-am acordat atentie sporita a fost intarirea provei cu nenumarate straturi de fibra rasinata ( stratimat si tesatura ) :

[Rumpi]

 Merci de aprecieri, ma gandeam eu ca nu vorbesc tampenii (ca doar nu vorbesc de la mine, ca n-am pus eu coada la pruna), acuma avem si poza pentru toata eternitatea. Felicitari, ma alatur explicit corului laudativ.

Doua mici observatii, prea tarziu pentru tine, da poate valoroase pentru urmatorii:

1. stratimatul: stratimatul cu epoxi e munca suplimentara degeaba. stratimatul are doua proprietati care il fac dezirabil:
     a) e izotrop
     b) se muleaza extrem de bine, fara sa ramana o structura vizibila
   Ambele proprietati se deriva din structura materialului, adica fibre scurte, aranjate aleator care sunt tinute impreuna cu un liant chimic. Cand se dizolva liantul chestia devine foarte pliabila pentru ca fibrele scurte si libere se pot aranja in orice forma. Rezistenta mecanica apare deoarece sunt multe si in toate directiile, de aceea de obicei stratimatul are gramaje mari. Singura problema e ca liantul e facut sa se dizolve in stiren, adica pentru rasina poliesterica sau vinilesterica. Epoxy nu are stiren asa ca materialul ramane "rigid", fibra accepta greu epoxi-ul si rezultatul e un laminat bogat in rasina, cu fibre scurte, adica o chestie inferioara mecanic. Cu epoxi cel mai bine se lucreaza cu tesaturi sau cu fibre lungi cusute intre ele (adica materialele uni-, bi- si triaxiale) care la aceeasi greutate sunt superioare mecanic si care accepta usor epoxi, nefiind tratate cu nimic.

2. Fibra intre straturile oglinzii: Fibra aia e degeaba, e balast, nu face nimic. In mijlocul unui sandwich materialul e cel mai putin solicitat, fortele apar la suprafata, deci fibra nu intareste nimic. De aia grinda I (sina de cale ferata) poate fi subtire la mijloc, ca mijlocul e doar distantier, exteriorul flanselor poarta cea mai mare sarcina. Daca vrei sa intaresti o oglinda o fibrezi pe partea din interiorul barcii, ca acolo ai sarcinile cele mai mari. Protectia la umezeala e alt mit, adezivul fenolic cu care sunt lipite straturile placajului e cu adevarat impermeabil (spre deosebire de epoxi) si o foaie de placaj nu poate putrezi de la suprafata spre interior. Interiorul placajelor putrezeste deoarece marginile sau gaurile executate nu sunt bine izolate. Daca vrei sa asiguri longevitatea unei oglinzi te asiguri ca ai saturat bine cu epoxi toate marginile expuse inainte de montaj (ca altfel marginea placajului suge epoxi-ul din chit sau banda de fibra si ai lipitura insuficienta (pe americaneste "joint starvation") si nu ai destul epoxi nici pentru protectia marginii, nici pentru lipitura structurala, rezultatul fiind in timp microfisuri prin care intra apa si putrezeste marginea oglinzii. Toate gaurile trebuie protejate corespunzator (am mai descris odata pe aici, dai gaura mai mare, ungi gaura cu epoxi pana nu mai accepta, umpli cu chit epoxi, dai gaura finala in dopul de epoxi rezultat. Daca suprafetele sunt fibrate fibrezi peste dop. Daca vrei poti sa faci si filet in dopul de epoxi (nu neaparat cu tarodul, exista si alte metode).)

Spor la munca si sa vedem cat mai repede prima captura din noua barca.

[modi]

Merci de aprecieri, ma gandeam eu ca nu vorbesc tampenii

Fratioare , tu si daca vorbesti despre curvele din "vitrinele" Olandei ..... esti KING !

Baga mare ! Iti sorb , imi fac in vene , orice virgula binevoiesti s-o adaugi oricarei discutii de ordin tehnic-constructiv asupra careia decizi sa iti aduci aportul ( invariabil , fara putere de tagada din partea oricaruia , cat de carcotas ar fii ala !! )
Respect total !

[Rumpi]

Merci modi da sa nu exageram. Sunt oameni care se pricep mult mai bine ca mine. Avantajul meu e probabil ca explic coerent si intelege lumea din prima (sper) da asta e deformatie profesionala.
Sincer daca nu ziceai ca doresti ca topicul sa fie de inspiratie si ajutor incepatorilor nu te corectam niciodata. In primul rand pentru ca e post factum si in al doilea rand pentru ca nu ai facut nici o greseala. Barca ta nu e mai proasta ca are niste stratimat la prova si fibra prin oglinda, nici tu n-ai nimic, doar ai facut un cadru pentru gabarit (care sper ca iti va servi la multe barci de acuma incolo). Si daca as fi stiut ca nu stii de clemele din teava iti spuneam, da nici n-am visat asa ceva (de altfel functioneaza pentru ca epoxi nu cere pasuire perfecta si presiune mare precum aracetul ci doar fixare pe pozitie. Pasuirea submilimetrica si presiunea mare sunt contraindicate la epoxi pentru ca produc "joint starvation". Cine vrea sa lucreze cu pasuiri (din cauza esteticii de pilda) si sa lipeasca cu epoxi trebuie sa satureze inainte suprafetele, sa astepte pana incepe sa polimerizeze amestecul dupa care sa mai adauge epoxi si sa fixeze in pozitie. Astfel lemnul nu mai suge epoxi-ul destinat lipirii, dar tot trebuie avut grija cu menghinele, se strange cu simt nu barbar pana curge tot epoxiul din lipitura. Cea mai usoara metoda de curatat epoxi scurs pe care o cunosc e sa ascuti o scandurica si sa razui picaturile scurse cand sunt semi-intarite.).

Despre curvele din vitrinele olandei nu o sa vorbesc pentru ca daca ajung sa trebuiasca sa le platesc inseamna ca e vremea sa ma las de activitatile specifice ca sunt prea batran si urat. 
Dar ca sa iti demonstrez ca nu stiu tot o sa iti poluez topicul cu "Oameni, ape ..." cu niste experiente pescaresti.