Mangalia- Nikiti

[pelicanul]

Pe la inceputul lui august m-am trezit cu un telefon de la Nea Sandu (Lindor), daca nu vreau sa merg in Grecia cu niste olandezi. Se vede treaba ca Dl. Comandant a considerat ca trebuie sa incep o noua etapa a uceniciei M-am codit eu putin, dar pina la urma am zis ca plec. OK, cauta la Mangalia motocruiserul "Lady Diny" si vorbeste cu proprietarii.
"Lady Diny" este un fel de trawler construit din otel, in Olanda. 14 m lungime si 4 m latime, 28 de tone deplasament, doua motoare Perkins Sabre de 150 HP bucata, viteza maxima 14 noduri, viteza de croaziera 10 - 12 noduri. Am gasit-o relativ usor pe "Doamna", era la ponton vis-a-vis de Lindor. Pavilion olandez insa proprietarii erau niste rusi (sot si sotie) care aveau rezidenta in Grecia. Venisera pe Dunare de la Rotterdam si avusesera o multime de peripetii, printre care citeva puneri pe uscat din cauza apelor mici. Cind am ajuns eu acolo, un scafandru tocmai facea poze cu elicele. Una era franjurata pe margini si cealalta avea o pala indoita la vreo 60 de grade fata de planul normal de rotatie. Se pare ca o dadusera de toate pietrele, din Germania si pina la Cernavoda. Am mai intrebat de sisteme de navigatie (Raymarine montat in mai 2015), harti, alte sisteme de pe nava, totul parea in regula. Mi s-a parut ciudat ca nu avea nici un compas, dar rusul a zis ca pe Rin si Dunare nu i-a trebuit si ca putem merge dupa chartplotter. Am zis OK fara sa vad cum functioneaza chartplotter-ul ceea ce a fost o mare greseala, dupa cun veti vedea...
Pina sa plecam, trebuie facute elicele. Scafandrul a zis ca nu poate lucra sub apa pentru a demonta elicele de pe ax. Hai dupa colt, la fostul santier militar. OK, se poate face treaba, treceti la macaraua de 50 de tone. Au dat jos elicele imediat si pina sa intrebam noi cit costa, le-au si reparat. Dupa care au cerut 2600 euro pe toata treaba. 600 macaraua si toata invirteala, 2000 elicele. Rusul, cind a auzit, sa cada jos. "Toata lumea, cind vede un rus cu barca, crede ca e Abramovici!" Cam avea dreptate, o elice noua costa 700 de euro in catalogul Vetus 2015. Tocmai vorbisem cu reprezentantul Vetus Romania si ne confirmase pretul, plus 300 euro transportul cu avionul pentru amindoua. Tziganeala, hir-mir, "Noi am facut deja lucrarea!", "Da, dar trebuia sa spuneti pretul inainte, asta e santaj!" etc, etc, treaba romaneasca, santierul e cam in faliment, nu era sa scape asa o pleasca. Pina la urma a scapat cu 1600 de euro toata distractia.
Cind sa monteze elicele, normal trebuia sa le incalzeasca, apoi sa le preseze pe ax si apoi sa le fixeze cu o piulita. Reparatia se facuse insa prin incarcare cu material si apoi polizare si echilibrare "la ochi", asa ca le era frica sa le mai incalzeasca, sa nu cada adausul.  Au bocanit ceva pina au aparut doua spire de filet, apoi au pus piulita si da-i si stringe cu o cheie de vreun metru lungime. In timpul asta, tineau contra pe pale cu niste bucati de lemn. Una din pale, probabil cea care fusese indoita, a cedat nervos si a inceput sa crape linga butuc. Hopa hentz, da-o jos, du-o din nou la sudura, inca o zi intirziere.
Pina la urma am plecat exact de Ziua Marinei, simbata pe la 5 dimineata. Nea Sandu mi-a dat o brosura cu instructiuni de contact radio pentru trecerea prin Bosfor si Dardanele si doua pavilioane, turc si grec. Rezumatul brosurii era "Nu contactezi pe nimeni, ca ai sub 20 de metri! Ridici steagul asta turcesc si nu te intreaba nimeni nimic!" Intr-adevar, steagul era maret, aproape cit un cearceaf, dar inca nu ajunsesem in Bosfor...

[Florio]

Pe la inceputul lui august m-am trezit cu un telefon de la Nea Sandu (Lindor), daca nu vreau sa merg in Grecia cu niste olandezi. Se vede treaba ca Dl. Comandant a considerat ca trebuie sa incep o noua etapa a uceniciei M-am codit eu putin, dar pina la urma am zis ca plec. OK, cauta la Mangalia motocruiserul "Lady Diny" si vorbeste cu proprietarii.
"Lady Diny" este un fel de trawler construit din otel, in Olanda. 14 m lungime si 4 m latime, 28 de tone deplasament, doua motoare Perkins Sabre de 150 HP bucata, viteza maxima 14 noduri, viteza de croaziera 10 - 12 noduri. Am gasit-o relativ usor pe "Doamna", era la ponton vis-a-vis de Lindor. Pavilion olandez insa proprietarii erau niste rusi (sot si sotie) care aveau rezidenta in Grecia. Venisera pe Dunare de la Rotterdam si avusesera o multime de peripetii, printre care citeva puneri pe uscat din cauza apelor mici. Cind am ajuns eu acolo, un scafandru tocmai facea poze cu elicele. Una era franjurata pe margini si cealalta avea o pala indoita la vreo 60 de grade fata de planul normal de rotatie. Se pare ca o dadusera de toate pietrele, din Germania si pina la Cernavoda. Am mai intrebat de sisteme de navigatie (Raymarine montat in mai 2015), harti, alte sisteme de pe nava, totul parea in regula. Mi s-a parut ciudat ca nu avea nici un compas, dar rusul a zis ca pe Rin si Dunare nu i-a trebuit si ca putem merge dupa chartplotter. Am zis OK fara sa vad cum functioneaza chartplotter-ul ceea ce a fost o mare greseala, dupa cun veti vedea...
Pina sa plecam, trebuie facute elicele. Scafandrul a zis ca nu poate lucra sub apa pentru a demonta elicele de pe ax. Hai dupa colt, la fostul santier militar. OK, se poate face treaba, treceti la macaraua de 50 de tone. Au dat jos elicele imediat si pina sa intrebam noi cit costa, le-au si reparat. Dupa care au cerut 2600 euro pe toata treaba. 600 macaraua si toata invirteala, 2000 elicele. Rusul, cind a auzit, sa cada jos. "Toata lumea, cind vede un rus cu barca, crede ca e Abramovici!" Cam avea dreptate, o elice noua costa 700 de euro in catalogul Vetus 2015. Tocmai vorbisem cu reprezentantul Vetus Romania si ne confirmase pretul, plus 300 euro transportul cu avionul pentru amindoua. Tziganeala, hir-mir, "Noi am facut deja lucrarea!", "Da, dar trebuia sa spuneti pretul inainte, asta e santaj!" etc, etc, treaba romaneasca, santierul e cam in faliment, nu era sa scape asa o pleasca. Pina la urma a scapat cu 1600 de euro toata distractia.
Cind sa monteze elicele, normal trebuia sa le incalzeasca, apoi sa le preseze pe ax si apoi sa le fixeze cu o piulita. Reparatia se facuse insa prin incarcare cu material si apoi polizare si echilibrare "la ochi", asa ca le era frica sa le mai incalzeasca, sa nu cada adausul.  Au bocanit ceva pina au aparut doua spire de filet, apoi au pus piulita si da-i si stringe cu o cheie de vreun metru lungime. In timpul asta, tineau contra pe pale cu niste bucati de lemn. Una din pale, probabil cea care fusese indoita, a cedat nervos si a inceput sa crape linga butuc. Hopa hentz, da-o jos, du-o din nou la sudura, inca o zi intirziere.
Pina la urma am plecat exact de Ziua Marinei, simbata pe la 5 dimineata. Nea Sandu mi-a dat o brosura cu instructiuni de contact radio pentru trecerea prin Bosfor si Dardanele si doua pavilioane, turc si grec. Rezumatul brosurii era "Nu contactezi pe nimeni, ca ai sub 20 de metri! Ridici steagul asta turcesc si nu te intreaba nimeni nimic!" Intr-adevar, steagul era maret, aproape cit un cearceaf, dar inca nu ajunsesem in Bosfor...

Începe promiţător.
Presimt că vom râde copios

[pelicanul]

Pina la urma bine ca nu a fost de plins.... In orice caz, am facut o practica de mi-a iesit pe nas!

Dupa cum va spuneam, simbata pe la 5 dimineata eram la iesirea din Mangalia, cap est, aproximativ 90 grade. Ma uit pe chart plotter, asta zicea ca am deja cap sud, 180. Nu se poate, inca n-am iesit dintre faruri. O fi setat sa arate directia unde trebuie sa mergem? Meniul era in rusa... Iesim dintre faruri, mai mergem vreo 15 minute, ii injuram serios pe cei de la santier pentru ca elicele vibrau groaznic (1100 rotatii la babord si 1800 la tribord era maximul posibil pentru o viteza de vreo 6,5 noduri) si apoi incercam sa o luam spre sud, drum 170. Pun barca aproximativ spre sud (paralel cu coasta) si chartplotterul imi indica un cap de 240 - 270 (WSW), sa innebunesc, nu alta. Prima reactie a fost sa-l intreb pe rus daca nu cumva are GLONASS, o fi bruiat de americani, naiba stie! Rusul zice "Nu, GPS obisnuit, Raymarine instalat in Olanda!"
Instalat in Olanda, dar instalat prost. Tot meniul era in ruseste si toata treaba fusese facuta de un rus, nici un olandez nu pusese mina pe acolo. Sistemul avea un senzor cu flux magnetic care trebuia calibrat si compensat. Chestia asta cred ca nu se facuse de loc. Barca fiind din otel, tot sistemul era varza. Am incercat mai multe aliuri si mi-am facut o curba de compensare aproximativa, avind ca reper linia coastei. Senzorul respectiv avea o deviatie intre 0 si 70 - 80 de grade, imposibil de lucrat cu asa ceva.
Norocul meu a fost ca, cu citeva saptamini inainte, fusesem la Sahalin impreuna cu Florio. Florio avea pe telefon Navionics Europe si de la el mi-a venit ideea sa-l montez si eu pe tableta. "Macar sa-mi fac un passage plan, ca nu merge numai pe Google Earth." , ma gindeam eu cu citeva zile inainte de plecare. Mai aveam pe tableta un "Sail Droid" care avea si compas magnetic cu o deviatie de vreo 30 de grade si pina la urma cu astea am mers tot drumul. Am mai scormonit prin masa de navigatie a "Doamnei" si am descoperit un binoclu cu compas incorporat. Pe asta l-am verificat in Atakoy in functie de alinierea digului de larg al marinei (luata de pe harta Navionics) si se pare ca era cel mai corect. Dar nu poti tine capul dupa compasul din binoclu, mai ales daca ai in fata o traversada in care nu mai vezi tarmul vreo 16 ore.
Norocul a fost ca sistemul de pe "Lady Diny" avea si un autopilot functional, din pacate integrat cu restul sistemului. Asa ca am trecut la navigatie pe sistemul "la ghiceala": drumul il stiam din Navionics si de pe harta, problema era sa stam pe el... Orice ajustare de un singur grad la pilotul automat insemna un salt de 5 sau 10 grade in drumul adevarat, asa ca era foarte greu de pus nava pe drum, trebuia verificata la fiecare 30 de minute. N-am avut curaj sa imi las tableta pe mina rusului pentru ca asta deja isi prinsese urechile in meniul chartplotter-ului. E grea de tot limba rusa... Asa ca, de la Mangalia la Istanbul n-am prea dormit vreo 24 de ore. Apoi alte 12 ore de noapte Atakoy – Gelibolu si apoi alte 16 ore mai mult noaptea pina am vazut Sithonia. Somn numai pe strimtori si in port. In rest, tot drumul am mers cam "de-a latul", cu un unghi la cirma de vreo 5 – 10 grade tribord ca sa compensam diferenta de turatie dintre motoare.

Doua poze cu podul (in constructie) de la intrarea in Bosfor si una cu iahtul lui Ataturk. Revin cu povestea.

[cristizz]

Foarte tare.
Nu ai incercat sa-i picuri putina vodka pe mufe GPS-ului? Poate se autocalibra ... Sau poate rusul care l-a instalat se picurase ... si era o chestiune de interpretare a datelor 

[pelicanul]

Rusul nu avea deloc bautura la bord, sau cel putin nu am vazut eu. In orice caz, cred ca nu a baut deloc pina la Nikiti. In schimb i-a placut vodca americana de pe Lindor si la Nikiti nu s-a stresat deloc sa conduca de la taverna pina acasa dupa citeva pahare de retsina.

Ca sa revin la poveste:

La intrarea pe Bosfor am ridicat maretul pavilion turcesc pe o cange la tribord ("Lady Diny" nu are nici o funga de pavilion) si m-am dus la culcare. Prin strimtori nu era nici o problema, rusul stia drumul, era ca pe Dunare: mergi la vale si tii dreapta! Inainte de Atakoy m-a trezit ca nu mai nimerea drumul printre multimea de vapoare ancorate. La Atakoy am stat vreo 40 de minute sa umplem rezervorul de motorina (au intrat 900 de litri ) si m-am cam certat cu rusul pentru ca vroia sa plecam imediat. I-am zis ca va trebui sa faca ceva cu porcaria de chartplotter pentru ca eu mai trebuie sa si dorm. Pina la urma tot am stat o noapte in port, cu toate ca pusesem la punct ceva sistem de reglare a pilotului. Cind sa plecam, incepe sa creasca temperatura la motorul din tribord, singurul care mai facea ceva treaba, babordul consuma motorina cam degeaba, mergind aproape la relanti. Asa ca am stat in Atakoy pina a doua zi, cind a venit mecanicul sa vada ce si cum. Era simplu, motorul nu prea mai avea apa in circuitul intern si filtrul de apa de mare era plin de bucati de plastic de prin Bosfor.
In sfirsit, tiris-grapis, am iesit si din Dardanele (noroc ca am mers "la vale"). Am verificat prognoza meteo pentru Nordul Marii Egee telefonind la Mashenka in St. Petersbug si apoi am lasat Gokceada in dreapta, am trecut prin nordul Limnos-ului si ne-am apropiat de Athos. Noaptea dintre Limnos si Athos - Sithonia a fost ceva magic. Luna a apus pe la ora 21 si apoi am "vazut" cea mai neagra noapte din viata mea. Cerul era senin si extrem de incarcat de stele. "Muntele" se vedea doar ca o masa intunecata, imensa, in spatele careia dispareau foarte lent stelele dinspre nord-vest. Dupa explozia de lumini din Marmara, unde trecea un vapor la fiecare cinci minute, aici marea era complet pustie si neagra si se vedeau doar citeva luminite. Trei care clipeau din cind in cind: farul din NW Limnos-ului, farul de pe Athos si geamandura luminoasa dintre Limnos si Sithonia si citeva lumini din Myrina, aproape topite la orizont. Pe la ora 01 monotonia numaratului secundelor dintre clipirile farurilor a fost intrerupta de feribotul Kavala – Limnos (banuiesc ca el era...) care a aparut ca o luminita care era "in plus" undeva in dreapta, a crescut foarte repede, ne-a taiat calea si apoi s-a topit la fel de rapid in stinga, in pata luminoasa a Myrinei.
Am ajuns cu bine miercuri pe la prinz la Nikiti, rusul mi-a multumit de cel putin 100 de ori, zicea oricui vroia sa-l asculte ca daca ar fi venit pe linga mal ar mai fi facut trei luni si alte alea. Oricum, comunitatea rusa din Nikiti este foarte mare si numai in prima ora dupa sosire au venit vreo 4 – 5 in port sa-i ureze bun venit. Apoi toata seara si ziua urmatoare s-au mai perindat cel putin vreo zece pe acasa. Dupa citeva pahare toti vroiau neaparat sa ma invete ruseste. Am mai stat o zi la plaja, am gustat ceva "grilled octopus" si alte citeva "mizerii" locale si vineri 21 august m-am urcat in avion din Salonic si am ajuns acasa.

Citeva poze cu partenerii de trafic din Marmara, monumentul soldatilor ANZAC din Dardanele, intrarea in Nikiti si Lady Diny la sfirsitul calatoriei.

[dany]

''IL COMANDANTE''!!!Asa ceva mai rar..Tot respectul!!!
Noi ne chinuim pe ici pe colo cu tigaile noastre[aici nu intra toata lumea de pe aici,da'orisicat ]si tu...,pardon,  te plimbi cu ditamai hardughia sute de mile .Esti bun fratica,felicitari!!!!A fost grea calatoria asta,te-a pus la incercare ,nu gluma,da'una peste alta te-ai descurcat onorabil
Dupa postare m-am uitat la avatarul meu....trebuie sa-l schimb dupa ce l-am vazut si am facut oarece comparatii!

[pelicanul]

@dany
Multumesc de aprecieri, dar sint mult exagerate. Tableta a facut toata treaba, impreuna cu pilotul automat! 
Cit despre avatar, e foarte bun asa cum e!  Nu poate fi toata lumea Abramovici, ar fi chiar plictisitor.

[Florio]

Pina la urma bine ca nu a fost de plins.... In orice caz, am facut o practica de mi-a iesit pe nas!

... Asa ca, de la Mangalia la Istanbul n-am prea dormit vreo 24 de ore. Apoi alte 12 ore de noapte Atakoy – Gelibolu si apoi alte 16 ore mai mult noaptea pina am vazut Sithonia. Somn numai pe strimtori si in port. In rest, tot drumul am mers cam "de-a latul", cu un unghi la cirma de vreo 5 – 10 grade tribord ca sa compensam diferenta de turatie dintre motoare.

Asadar pe repede inainte, cu elici descentrate si ceva frana pe carma. De vis

N-ai incercat sa organizezi nitel "echipa", sa faci carturi cu cazacul ? Daca 24 de ore stai singur de veghe, urmatoarele 16 ai sanse sa vezi Morgane

[Florio]

La intrarea pe Bosfor am ridicat maretul pavilion turcesc pe o cange la tribord ("Lady Diny" nu are nici o funga de pavilion) si m-am dus la culcare. Prin strimtori nu era nici o problema, rusul stia drumul, era ca pe Dunare: mergi la vale si tii dreapta!

In ansamblu asa arata. Doar ca sunt mai multe puncte in care ca sa eviti Traffic Separation Scheme, devine dificil din cauza senalului ingust.
Am banuiala ca nu v-ati pus prea multe probleme pe tema asta . Pana la urma aveai un rus la bord.

La Atakoy am stat vreo 40 de minute sa umplem rezervorul de motorina (au intrat 900 de litri

Macar ati oprit motorul cat timp ati alimentat ?

In sfirsit, tiris-grapis, am iesit si din Dardanele (noroc ca am mers "la vale").

Si te-ai urcat pe o sa/ Si-ai sarit povestea cu Marea Marmara.
Asa brusc, din Atakoy in Dardanele?
Cum fu, ati avut ceva vant tare dinapoia traversului? Se clatina sapuniera, sau se comporta ok pe valuri?

Am verificat prognoza meteo pentru Nordul Marii Egee telefonind la Mashenka in St. Petersbug si apoi am lasat Gokceada in dreapta, am trecut prin nordul Limnos-ului si ne-am apropiat de Athos.

In exact acea perioada, ma aflam foarte aproape de ruta voastra, in Samothraki, cu Cristi, familiile si barcile din dotare. Aveai sanse sa convingi rusul pret de o escala? Ca eu aveam vodca destula la bord

Noaptea dintre Limnos si Athos - Sithonia a fost ceva magic. Luna a apus pe la ora 21 si apoi am "vazut" cea mai neagra noapte din viata mea. Cerul era senin si extrem de incarcat de stele. "Muntele" se vedea doar ca o masa intunecata, imensa, in spatele careia dispareau foarte lent stelele dinspre nord-vest. Dupa explozia de lumini din Marmara, unde trecea un vapor la fiecare cinci minute, aici marea era complet pustie si neagra si se vedeau doar citeva luminite. Trei care clipeau din cind in cind: farul din NW Limnos-ului, farul de pe Athos si geamandura luminoasa dintre Limnos si Sithonia si citeva lumini din Myrina, aproape topite la orizont. Pe la ora 01 monotonia numaratului secundelor dintre clipirile farurilor a fost intrerupta de feribotul Kavala – Limnos (banuiesc ca el era...) care a aparut ca o luminita care era "in plus" undeva in dreapta, a crescut foarte repede, ne-a taiat calea si apoi s-a topit la fel de rapid in stinga, in pata luminoasa a Myrinei.
Am ajuns cu bine miercuri pe la prinz la Nikiti, rusul mi-a multumit de cel putin 100 de ori, zicea oricui vroia sa-l asculte ca daca ar fi venit pe linga mal ar mai fi facut trei luni si alte alea. Oricum, comunitatea rusa din Nikiti este foarte mare si numai in prima ora dupa sosire au venit vreo 4 – 5 in port sa-i ureze bun venit. Apoi toata seara si ziua urmatoare s-au mai perindat cel putin vreo zece pe acasa. Dupa citeva pahare toti vroiau neaparat sa ma invete ruseste. Am mai stat o zi la plaja, am gustat ceva "grilled octopus" si alte citeva "mizerii" locale si vineri 21 august m-am urcat in avion din Salonic si am ajuns acasa.

Bravo Nicule, a fost o experienta buna.
Se pare ca desi calatoriile de vacanta sunt foarte placute, farmecul cel mai mare il au totusi calatoriile cu probleme. Desigur, atunci cand se termina cu bine

[cristizz]

Da, aprecieri si din partea mea.
Daca in privinta decalibrarii GPS-ului si a compasului as fi rezolvat-o la fel, cu telefonul, tableta sau chiar cu ceasul (bun e la mana omului un Garmin Quatix), la chestia cu vibratiile eliciilor nu stiu daca ma incumetam.

[Vali]

Totul e bine cand se termina cu bine .
Cel mai interesant e ca tot incerc sa-mi imaginez cum a fost acea noapte in mijlocul Egeei. La fiecare trecere dintre ani, din tot anul care a trecut imi apar in minte exact momente de tipul asta, sunt singurele amintiri care conteaza.
Felicitari pentru aventura si multumim pentru relatarea ei. Dupa atata tehnica asternuta pe tot forumul, e un deliciu sa citim si despre asemenea aventuri (chiar daca mai e si un pic de tehnica in poveste ).

[pelicanul]

Asadar pe repede inainte, cu elici descentrate si ceva frana pe carma. De vis

N-ai incercat sa organizezi nitel "echipa", sa faci carturi cu cazacul ? Daca 24 de ore stai singur de veghe, urmatoarele 16 ai sanse sa vezi Morgane

Normal ca am facut carturi, ca altfel poate nu mai apucam sa povestesc! Problema era ca pe cartul lui trebuia sa ma trezesc din cind in cind si sa verific directia, sa nu fie zig-urile mai mari decit zag-urile! Cel mai greu a fost in prima zi, pentru ca, dupa ce am trecut de Cap Caliacra nu am mai vazut nici un reper vreo 16 ore. Pina la urma am folosit Sail Droid care are un ecran extrem de simplu si i-am spus rusului sa nu butoneze nimic, doar sa urmeze un curs de 170 COG (200 magnetic, 30 era deviatia tabletei).
De fapt noi stateam doar de veghe, barca o ducea autopilotul, orice modificare se facea doar din butoane si doar din grad in grad, cu mare grija, pentru ca avea salturi bruste pe anumite directii.

[pelicanul]

In ansamblu asa arata. Doar ca sunt mai multe puncte in care ca sa eviti Traffic Separation Scheme, devine dificil din cauza senalului ingust.
Am banuiala ca nu v-ati pus prea multe probleme pe tema asta . Pana la urma aveai un rus la bord.

Cu TSS problema era in felul urmator: la plecare Nea Sandu mi-a mai dat doua sfaturi esentiale:
- "Mergi pe linia din dreapta TSS, dar putin pe interior. In felul asta eviti navele si sculele de pescuit si nu ai probleme nici cu aia mari"
- "Sa nu-ti fie frica sa mergi noaptea pe Marmara. Spre prova lasi doar luminile normale de navigatie, in rest bezna. Spre pupa e bine sa fii cit mai luminat. Nu lasi doar lumina aia anemica de pupa, pui o lanterna mai puternica, sau aprinzi mai multe becuri, ca nu conteaza. Trebuie sa te vada bine aia care te ajung din urma. Aia mari merg cu 12 - 14 noduri. Ai grija doar sa nu bata si spre prova, acolo e important sa se vada bine rosul si verdele."

Pe Bosfor eram mort de somn, l-am lasat pe rus la timona (pe manual) si m-am dus sa ma culc. Am avut un mineralier (la vreo 60.000 tone) care ne-a "claxonat" de era sa zboare bimini topul. La timp ca sa zbor si eu din pat si sa pozez iahtul lui Ataturk! Cind l-am intrebat pe omu' ce s-a intimplat, mi-a spus ca-i era frica sa mearga prea in mal, sa nu-si buleasca iar elicile!

[pelicanul]

...............
Macar ati oprit motorul cat timp ati alimentat ?
......................

 

[pelicanul]

..........................
Si te-ai urcat pe o sa/ Si-ai sarit povestea cu Marea Marmara.
Asa brusc, din Atakoy in Dardanele?
Cum fu, ati avut ceva vant tare dinapoia traversului? Se clatina sapuniera, sau se comporta ok pe valuri?

In exact acea perioada, ma aflam foarte aproape de ruta voastra, in Samothraki, cu Cristi, familiile si barcile din dotare. Aveai sanse sa convingi rusul pret de o escala? Ca eu aveam vodca destula la bord

Bravo Nicule, a fost o experienta buna.
Se pare ca desi calatoriile de vacanta sunt foarte placute, farmecul cel mai mare il au totusi calatoriile cu probleme. Desigur, atunci cand se termina cu bine

Pe Marmara am aplicat sfaturile lui Nea Sandu si totul a mers "ca pe roate". Acolo TSS-ul e lat de 1 - 2 mile (doar pe o parte) si chiar nu au fost probleme. Aia mari treceau la citeva sute de metri in stinga si chiar nu aveai cum sa te plictisesti, veneau din cinci in cinci minute si mai si trancaneau in permanenta prin VHF. Problema lor cea mai mare era sa nu incetineasca ala din fata sau sa faca vreo manevra neanuntata, de noi nu s-a legat nimeni.

Am avut vreme excelenta tot drumul, marea maxim grad doi. Nu am vazut ce poate "Doamna" pe valuri decit in urma vreunui port-container mai nervos! Daca era ceva bulau cred ca ar fi fost cam nasol cu elicele in pioneze. Singura zona unde mi-a fost putin frica a fost la nord de Limnos. Daca se pornea ceva meltemi nu aveam nici un loc de adapost si ar fi fost o problema. Din fericire Mashenka ne-a livrat o prognoza excelenta care s-a si adeverit!

M-am gindit la voi, dar nu stiam exact daca ati plecat sau nu si oricum, nu cred ca ar fi fost prea intelept sa ocolim, avind in vedere ca mergeam cu 1/2 din viteza.

Mi-ar fi parut rau daca ziceam ca nu merg, cu toate ca in prima zi, dupa ce a disparut Caliacra la orizont, imi cam trageam palme si ma injuram singur...