Cu Lindor spre Grecia

[pelicanul]

A doua zi ne-am trezit relaxati pe la "opt, opt si ceva... fix" si am inceput sa studiem Orasul. Sau macar zona din jurul golfului Buyukdere, un cartier foarte cochet. Am observat imediat debarcaderul Pazei de Coasta si am banuit ca acolo, pe una dintre navele militare era proiectorul care ne supraveghease manevra de ancorare de aseara. Bine ca nu ne-am apropiat mai mult!
I-am adus aminte lui Nea Sandu sa se "infiltreze" dupa motor. S-a echipat cu salopeta si, dupa ce a mosmondit cu ceva vaselina pe acolo, i-a cerut lui Marius cheia de "nu stiu cit" ca sa mai stringa capacul presetupei. S-a rezolvat si asta, am pornit motorul, am ridicat ancora si am luat-o catinel la vale pe Bosfor. Apoi ne-am pus pe admirat privelistea. Malurile Bosforului sint pline de vile, palate si hoteluri de lux, iar pe apa se poate admira cea mai mare varietate de obiecte plutitoare strinse la un loc in istoria omenirii. De la scinduri, bucati de lemn si bidoane de plastic plutind in deriva, trecind prin toata gama de barci si luntre de pescuit, yachturi de lux cu motor si vele, vase de pasageri, ferry-boat-uri si pina la vapoare imense de marfa (de la 1000 la 200.000 de tone). In zilele bune poti admira de aproape chiar si cite o platforma de foraj marin ghidonata de citeva remorchere sau cite o nava militara care trece ignorind (aparent) pe toata lumea. De altfel, pe shipspotting.com sau pe marinetraffic.com sint vreo trei baieti din Istanbul care sint campioni la postat fotografii cu vapoare. Si toate astea circula prin "centrul" unui oras de vreo 15 milioane de locuitori.
La intersectia dintre Cornul de Aur si Bosfor apa fierbe pur si simplu de la atitea elici. In permanenta sint in zona 4 sau 5 nave de pasageri care traverseaza, pe post de autobuze, din Europa in Asia si invers, citeva nave de pasageri cu turisti, doua – trei cargouri sau petroliere imense si o multime de barci iesite la pescuit sau doar la plimbare. E echivalentul acvatic al unei intersectii super aglomerate din centrul unei mari metropole. Abia trecusem de toata fierberea asta cind am sesizat o mica schimbare in felul cum suna motorul. Nea Sandu a bagat o lanterna spre etambou si apoi a scos capul in cockpit si a zis calm: "Am nevoie de un voluntar la pompa manuala." S-a oferit Nucu si a inceput imediat "sa faca triceps". Pompa electrica mergea deja la full debit dar se pare ca nu facea fata. Mica infiltratie de citeva picaturi pe minut pe la presetupa se transformase intr-o arteziana in toata regula. Se pare ca Nea Sandu a strins prea mult surubul si acesta a fortat in axul elicei. De aici si pina la fisurarea tubului etambou nu a mai fost decit un pas. Mai binele este adesea dusmanul binelui.
In ziua precedenta discutasem pe larg posibilitatile de a face o pauza de vreo 24 de ore pentru a vizita Istanbulul. Strimtorile sint considerate ape internationale si poti sa treci fara nici o formalitate. Turcii au extins treaba asta si, indiferent ca esti cu barca sau cu mineralieru' poti sa stai 48 de ore pentru aprovizionare. Teoretic in timpul acesta nu ai voie sa pui piciorul pe mal, de aprovizionare se ocupa agentul. Stiam insa din vara lui 2015 (vezi aici ) ca turcul din marina Atakoy, dupa ce ne explicase regulile ne intinsese cartela magnetica de la poarta ca sa putem sa luam si noi o baclava sau un kebap...
De data asta nu mai era cazul sa facem tot felul de supozitii, era clar ca vom sta la Istanbul citeva zile.

[pelicanul]

"Atakoy Marina, this is sailing yacht Lindor!"
"Lindor, this is Atakoy Marina!"
"Hello sir, this is sailing yacht Lindor, Romanian flag. We are making water and we need to enter your marina for assistance and repairs!"
"Lindor, this is Atakoy Marina! How long do you want to stay in the marina, sir?"
"Atakoy Marina, this is Lindor! I don't know yet, I have to discuss with your mechanics, we need urgent repairs! I have to lift the boat on the ground immediately."
"Lindor, this is Atakoy Marina! OK, sir! Please approach the entrance, our dinghy will assist you for berthing."
"Atakoy Marina, this is Lindor! You don't understand, we are making water, I don't want to berth, I have to lift the boat right now!"
"OK, sir! Our dinghy will assist you."

Facusem deja la pompa cite 15 – 20 de minute fiecare (eu, Nucu si Marius) si ne apropiam de marina Atakoy. Cam asta se auzea din cockpit in timp ce pompam in continuare. Apoi l-am lasat iar pe Nucu la pompa si am trecut in prova pentru manevra de acostare. Am trecut imediat la lift, turcii ne-au debarcat pe toti si au ridicat-o pe Lindor in doi timpi si trei miscari. N-au dus-o imediat la cavaletul pregatit in santier, au mai stat putin la buza cheului, pentru ca pompa electrica scotea apa in continuare. A mai pisat asa vreo cinci minute. Imediat dupa asta barca a fost pusa pe cavalet si au aparut doi turci (care pareau foarte competenti) cu o tricicleta mare cu portbagajul plin de scule si s-au apucat sa scoata elicea.
Sedinta cu seful tehnic din marina. Se cunostea deja cu Nea Sandu, Lindor mai fusese in santier la ei acum citiva ani din cauza ca agatase la elice niste plase de pescuit. Elicea de atunci (pliabila) se rupsese, asa ca elicea actuala si toata instalatia era tot de la ei. Turcul a inceput sa rida, zicea ca e bine ca Lindor si-a facut un obicei de a intra la ei in santier de cite ori trece prin Istanbul. Nea Sandu ridea, dar nu era risul lui, cred ca presimtea nota de plata. Dupa ce a auzit povestea cu presetupa si cu strinsul surubului, replica turcului a fost de poveste: "And why did you play with that screw, sir?" Ne-a bufnit risul pe toti si cu asta discutia a luat sfirsit, pentru ca nimeni nu a mai avut ce sa raspunda.
Concluzii: nu se poate dormi pe barca atita timp cit aceasta e pe cavalet, va trebui sa stam 3 sau 4 zile la hotel in Istanbul si va trebui sa facem formele de intrare in Turcia. Singura problema parea sa fie aceea ca Marius nu avea pasaportul la el, si in Turcia nu intri doar cu buletinul. Am folosit wifi-ul din marina (venit la pachet cu cite un ceai) si am gasit destul de repede un hotel acceptabil aproape de Marele Bazar, pe o strada paralela cu linia de tramvai. N-am avut rabdare sa gasim si un site cu autobuzele din Istanbul, asa ca ne-am inghesuit patru oameni plus "kalabalik"-ul intr-un "taksi" si am plecat spre "otel". Nea Sandu a ramas la barca, sa se certe cu turcii.
Istanbulul nu s-a dezmintit nici de aceasta data. Circulatia era blocata la citeva strazi de hotel si a trebuit sa parasim taxiul si sa mergem vreo zece minute pe jos. Desi la doi pasi de zona turistica, cartierul era plin de negri si de restaurante uzbece si uygure. Pe aceeasi strada cu hotelul nostru mai era un "Best Western President" de 4 stele, cu portar galonat la intrare si cu parcare supraetajata ("kat otopark") in spate, dar si citeva bombe fara stele unde iti era frica sa intri. Noi am nimerit la trei stele, 30 euro camera ("oda") de 2 sau 3 persoane (nu prea conta), mic dejun inclus. Undeva in stinga hotelului, la doua strazi distanta era o mica moschee de cartier (dar construita pe la 1600 toamna dupa cum scria la poarta), iar aproape vis-à-vis de noi era o biserica de pe la 1800 (inchisa tot timpul) si ceva inchisoare (gratii, sirma ghimpata si tot tacimul). In spatele inchisorii erau doua strazi pietonale, cu restaurante foarte cochete, pline cu turisti si localnici foarte bine imbracati. Pe strazile din centru gasesti magazine ale tuturor caselor mari de moda din Europa, alaturi de magazine luxoase prezentind ultima fitza in materie de haine arabesti, demne de orice seic din Golf. Marile restaurante vind si ele kebap la geam, iar alaturi poti gasi mica ceainarie cu trei mese unde obisnuitii locului joaca table. Abia am iesit din hotel pentru plimbare dupa ce ne-am cazat si am intrat intr-o dugheana cu aspect mai degraba dubios ca sa mincam niste mate fripte (kokorec https://www.youtube.com/watch?v=rEIh1SnyDGc ). Vinzatorul de mate fripte vorbea acceptabil romaneste, ca si receptionerul de la hotel, de altfel. Asta e Istanbulul... Cea mai pestrita amestecatura de neamuri si religii, aruncate de-a valma pe cele mai "pitoresti" strazi. Poti sa-l iubesti sau sa-l urasti, cale de mijloc nu prea e. Nu e de mirare ca atrage in fiecare an mai multi turisti decit intreaga sa populatie de vreo 15 milioane de locuitori.
Apropos de cazarea la hotel, n-a fost nici o problema ca nu aveam nici un fel de viza de intrare in Turcia sau ca Marius nu avea pasaport deloc. A mers pe pasaportul meu. Vorba lu' Gogu Steriade: "Sint cu mine dumnealor..."
Dupa prima seara de mincat la restaurant (modest, dar ni s-a parut totusi scump, o bere era 20 lire = 30 de lei) ne-am reorientat catre un impinge tava unde minca si fauna locala. La impinge tava nu era afisat nici un pret, smecherul de la casa inventa pretul pe loc, in functie de "musteriu". Pentru noi, abia aparuti in zona, pretul era ceva mai mare, dar tot mai bine decit la restaurant. Berea o luam de la un Migros din apropiere cu 6 lire.  Baklavalele si kataiful de Istanbul au un gust special, nici nu se compara cu imitatiile dubioase de la noi sau de pe la greci. Erau vreo trei magazine la doi pasi de hotel, dar am studiat mai multe varietati si din alte colturi ale orasului. Dupa citeva zile ne-am integrat in peisaj, deja ne salutam cu vecinii...

[draken]

epic.
prima oara in istanbul, "la picior"?

[pelicanul]

epic.
prima oara in istanbul, "la picior"?

A șasea sau a șaptea oară. Dar nu m-am plictisit niciodată.

[cristizz]

A șasea sau a șaptea oară. Dar nu m-am plictisit niciodată.

Și eu am o atracție profunda pentru Orasul ăsta și pentru Bosfor. Nu pot sa o explic...

[Bogdan ion]

Hai Nicu, hai, nimic pe ziua de azi?

[pelicanul]

Istanbul. Tabla de Materii.

Oda, göl, kat, dolap, çarşaf, taraf, otel, misafir, perde, su, biber, araba, haber, meydani, mahale, taksi, asansor, duş, otopark, kat otopark, kanat, rahat, çerçeve, parmaklık, oçak, satır, kasap, tramway, şantiye, fünıküler, liman, marangoz, vardiya, kadaiyf, baklava, rahat, helva, hazna, bayram, bir, kazan, bostan, kantar, kör, konak, saray, kaymak, kule, kebap, çardak, han, gönder, kelepir, kahve, çeşme, köfte, sarma, rahat, otobus, alışveriş, bokluk, toptan, kalabalık, başkan, vekil, legen, kırmızı, şalvar, kordon, fes, çamaşı, yogurt, ayran, muşterı, hatır, kerem, harem, huzur, rahat,  gergef, teșkere, çami, cam, hain, pehlivan, haram, çorba, hamsi, domates, patlican, mangal, ibrik, çay, muşamba, lastik, döşeme, çubuk, nargile, kaftan, köstek, rahat, yok, raki, para, kutu, sade, kaplama, takla, peşin, musakka, sakız, tavan, pervaz, şerbet, şal, fitil, fünye, tütün, madrabazlık, çanta, poşet, plastık poşet, oje, iz, meze, divan, gül, şiş, soba, rahat, doyum, kanun, numara, sürgün, boya, soy, boluk, pilav, kibrit, zerzevat, kemer, tunç, sigara, tepsi, tabla, tulumba, bey, badana, hagı, havuz, ortak, Ortak Pazar, çuruk, rahat, levrek, kalkan, güveç, kefal, skumru, çoban, çop, düşman, kadın, arnavut, baba, karagöz, kolan, subörek, dolama, sifir, maydanoz, fener, lüfer, çörap, pabuç, polis, tamam, yavaş, aferim, arkadas, rahat.

[serbanj]

Tradus cu google
În cameră, lac, podea, dulap, lenjerie de pat, de mână, oaspeții hotelului, perdele, apă, piper, automobile, știri, Meydani, calitate procesuală, taxi, lift, cabină de duș, parcare, parcare podea, aripa, confortabile, cadre, garduri, cariere line, măcelar, tramvaie, constructii, funicular, portul, dulgheri, schimbare, kadaiyf, baclavale, confortabil, halva, recipient, vacanțe, un cazan, grădină, cântare, orb, vile, palate, smântână, turn, kebab, foișor , han, Trimite, afacere, cafea, fântână arteziană, mingi de carne, folie, confortabil, autobuz, cumpărături, rahat, en-gros, aglomerat, președinte, deputați, picior, roșu, pantaloni largi, funii, fes, rufele, iaurt, lapte bătut, client, dragul odată ce am harem, liniste, confort, rama de brodat, targa, player-ul meu de sticlă, perfidă, Luptătorii, interzis, supa, anșoa, roșii, vinete, gratar, ceainic, ceai, linoleum, pardoseli din cauciuc, bar, țeavă, halat, cătușeNotă confortabil, nu, rasă, bani, cutie, simplu, acoperiri, rola, avans, musaca, gumă, plafoane, mulate, pastă de ciment, șaluri, siguranța, detonatoare, tutun, înșelătorii, saci, pungi de plastic, pungi de plastic, lac de unghii, pistă, aperitive, canapele, trandafir, umflat, aragaz, relaxat, satisfacție, numărul de drept, trage, vopsea, peeling, lacune, orez, chibrituri, legume, curele, bronz, fum, tăvi, plăci, pompe, domnilor, lapte de var, merită, piscina, piață comună, comună, echimoze, confortabil, biban de mare, calcan, tocană, chefal, skumr, cioban, urne, dusmani, femei, ardei iute, tată, platica, circumferinței, subörek, role, zero, pătrunjel, lanternă, Bluefish, șosete pantof, poliție, bine, încet, am afer, prieteni, ocazional.

[pelicanul]

@serbanj


Tocmai asta era ideea, ca varu' Goagal mai mult te incurca 

Ce zici de:
odaie, ghiol, cat (etaj), dulap, cearsaf, taraf, hotel, musafir, perdea, suc, piper, haraba, habar, maidan, mahala, etc, etc, etc Incercati sa cititi totul cit mai romaneste si nu veti regreta. 

Cred ca pentru mine asta face parte din farmecul Istanbulului (si al Turciei). Acolo ma aflu intr-o tara straina, nu inteleg prea bine ce se vorbeste in jurul meu, dar din cind in cind vad scris sau aud un cuvint pe care il stiu de o viata, care e in ADN-ul meu pentru ca l-au folosit si parintii si bunicii si cine stie ce stramos. Unele cuvinte nu mai au acelasi sens in turca moderna si e chiar riscant sa le folosesti  , altele sint neologisme si in turca si in romana. Dar turcul pronunta aceste neologisme cam la fel ca noi si apar alaturari de arhaisme (pentru noi) si neologisme care te fac sa zimbesti. De exemplu kat otopark = parcare cu etaj sau Ortak Pazar = Piata Comuna, Uniunea Europeana. 

PS Pentru rezultate mai bune in Google Translate incercati sa traduceti din turca in engleza si apoi eventual in romana.

[Dbr]

M-am spart de ras la faza cu repetarea cuvantului ,,rahat'' !

[pelicanul]

M-am spart de ras la faza cu repetarea cuvantului ,,rahat'' !

Cuvintul rahat e un exemplu bun de schimbare a sensului in evolutia limbii. In turca moderna inseamna confort sau confortabil. In schimb bokluk este tradus de Google in romaneste prin "rahat" insa inseamna pur si simplu "cacat"

Turcii au ajuns la concluzia ca au prea multi turisti cu yahturi asa ca, dupa ce termini distractia cu formalitatile, iti inmineaza un "blue card". Pe acesta se inregistreaza toate golirile tancului de fecale al yachtului, chiar daca acesta nu este dotat cu tanc de fecale. In functie de numarul de oameni de pe yacht si de capacitatea tancului ( fie ca acesta exista sau nu  ) trebuie sa ai o anumita frecventa a golirilor. Pentru Lindor o golire costa 10 euro si consta in pomparea a 150 l de apa de mare direct de linga cheu in tancul de fecale de pe mal, pentru ca Lindor nu are tanc de fecale. 
In Istanbul toate cele trei "riuri" pe care le-am vazut varsindu-se in mare era niste riuri de "rahat". Unul se afla intre Aeroport si Hyatt Regency Hotel, al doilea la Zeyport linga Atakoy Marina si al treilea in partea asiatica intre stadionul Fenerbahce si Fenerbahce Setur Kalamis Marina. Cred ca sint citeva milioane de oameni care deverseaza absolut tot "rahatul" direct in mare. Foarte confortabil intr-adevar.

[serbanj]

Foarte tare !
Oricum turcii sunt un popor ok, de cite ori am fost acolo, fie in zone All Incl sau pe strazi in Istanbul, toti au fost draguti, raspundeau la intrebari, sa te ajute, si....... poate vind si ceva 

[pelicanul]

Luni de dimineata Nea Sandu s-a hotarit sa se inscrie in "Clubul celor care vor sa-si rezolve singuri formalitatile de intrare in Turcia, fara ajutorul unui agent". "Nu e chiar asa complicat, am mai facut-o!" Din club mai faceau parte un suedez si un englez. Tuturor li s-a explicat destul de binevoitor ce trebuie sa faca, dar in acelasi timp au fost sfatuiti prieteneste sa renunte, pentru ca totul se poate rezolva foarte usor pentru doar 300 de euro. Nu s-a precizat daca e vorba de 300 de euro pentru intrare si inca 300 pentru iesire sau e 300 cu totul (toptan).  Am vorbit cu suedezul dupa doua zile si inca nu terminase. Nea Sandu, mai hirsit prin porturi, s-a ambitionat sa termine totul intr-o zi, a intrat in modul "bulldog" si aproape a reusit, pe la ora 21:00. A ramas de facut doar vama, a doua zi.

Facusem deja sedinta simbata si duminica avind pe ordinea de zi pasaportul lui Marius. Variantele erau ca Marius sa nu existe, pur si simplu sau sa-si ia un "titlu provizoriu de calatorie" de la Consulat. Nea Sandu insista ca varianta "nu exista Marius" nu e fezabila pentru ca trebuie sa prezinte listele de echipaj vizate de Politia de Frontiera din Mangalia si din Varna. Marius repeta ca el trebuia sa ajunga in Grecia, care e in UE si deci de asta nu are pasaportul la el, i s-a spus la plecare ca nu trebuie sa-si faca pasaport, in Grecia se intra doar cu buletinul si nu e treaba lui daca barca s-a stricat, skipperul trebuie sa rezolve problema, etc, etc, etc. In sfirsit, pina la urma s-a hotarit ca trebuie sa mergem la Consulat.

Eu stiam cladirea consulatului in Taksim, in "buricul tirgului", in acelasi cartier cu reprezentantele diplomatice ale tuturor statelor care se respecta. Am cautat totusi pe net si am aflat ca, in vechea cladire a consulatului (proprietate a statului roman) a ramas doar ICR Istanbul si consulatul s-a mutat undeva la mama dracului, drum de o ora si jumatate cu metroul, intr-o cladire pentru care statul roman plateste 40.000 de euro chirie pe luna. Ma rog, hai la consulat, ca nu-l puteam lasa singur pe Marius, ca "nu se descurca". Mergem, facem hirtia, pina in prinz sintem gata. Il luam pe Nea Sandu de la "Istanbul Ticaret ve Deniz Odasi" (sper ca nu vreti si traducerea acuma  ) din Kabatas, mai mergem citeva statii cu tramvaiul ca sa trecem si pe la Capitanie si Control Sanitar (nu mai stiu exact ordinea) in Karakoy si apoi hai cu taxiul la Zeyport la Politia de Frontiera.

Zeyport este un portulet cam cit Tomisul, plin cu salupe ale agentilor si ale firmelor de aprovizionare, care duc alimente, piese de schimb, vopsele, ulei de motor, combustibil si oameni (schimb de echipaj) la puzderia de nave aflate in tranzit. Pe acolo pe undeva are un birou si Politia de Frontiera. L-am gasit si pe asta dupa ce am umblat capiati prin zona vreo 20 de minute.  Cind ajungem, inchis. Era un orar pe usa, ceva de genul 07:30 – 08:00, 13:00 – 13:30 si 18:30 – 19:00. Am zimbit putin vazind ce putin lucreaza turcii apoi am realizat ca e 13:10 si ca de fapt alea sint pauzele. In orice caz, omul a venit foarte calm pe la 13:50 chemat de agentul care insotea vreo 10 filipinezi care trebuiau sa ajunga la nava. Dupa ce a terminat cu filipinezii, pe la 14:00 ne-a luat actele (in primul rind a cerut lista de echipaj stampilata la plecarea din Varna) si s-a inchis in birou sa le studieze, dupa care n-a mai dat nici un semn de viata timp de ½ de ora. Dupa ce Nea Sandu a batut la usa pe la 14:30 au mai urmat 15 minute de discutii in birou si apoi verdictul: eu, Nucu si Nea Sandu sintem in regula, avem viza de intrare pe pasaport si putem pleca. Hirtia consulara a lui Marius nu e buna de nimic (a costat vreo 70 de euro), pasaportul Mariei expira in trei luni, minimul acceptat de statul turc e sase luni, daca vrea viza de intrare trebuie sa mearga la Ataturk Airport la seful politiei de frontiera.

Nea Sandu si Maria au tisnit intr-un taxi catre aeroport, eu si Nucu ne pregateam sa ne ducem la plimbare in oras. Bine, si cu Marius ce facem? Il intrebam pe politai, care abia rupea doua boabe in engleza si spune ca Marius va primi o hirtie ca nu are voie sa circule decit de la politie la barca si apoi nu are voie sa paraseasca barca. Asta dupa ce statuse trei zile la hotel, pe pasaportul meu. Oricum, hirtia nu se face decit dupa ce vine "Tudor" (Nea Sandu Tudor) inapoi, ca sa-l ia pe Marius pe semnatura.

Pina una – alta Nucu ramine cu Marius ca sa nu-l lasam singur in arest si eu ma duc pe afara sa cumpar ceva de mincare. Nu gasesc decit o benzinarie in zona, de unde iau niste biscuiti si ma intorc la politie. Cei de la paza nu stiau o boaba de engleza, seful lor nu era acolo, asa ca nu ma mai lasa sa intru. "Ai terminat cu formalitatile, du-te si te plimba nene, nu ne mai plictisi!" Il sun pe Nucu sa iasa in curte, ii arunc biscuitii peste gard si apoi incep sa ma plimb in sus si in jos pe strada, pe sub privirile suspicioase ale paznicilor. In sfirsit, dupa vreo ½ de ora ma imprietenesc cu un agent care vorbea engleza, era fan Galatasaray si Hagi si il admira mult pe Lucescu, nevasta-sa fiind din Ukraina, din Donetk. Trec de cerberii de la intrare cu ajutorul agentului si il "eliberez" pe Nucu sa se poata duce la hotel ca sa-si faca rezervare la avion sa plece acasa. Ramin cu Marius si disecam situatia, eu din ce in ce mai plictisit si mai cinic, el din ce in ce mai nervos pe toata lumea.

In sfirsit, pe la ora 19 apare Nea Sandu cu Maria si pot sa plec si eu incotro vad cu ochii. M-am plimbat vreo 3/4 de ora, am gasit o placintarie (börekcısı) si mi-am luat ceva de mincare, apoi m-am urcat intr-un autobuz pe care scria Eminonu (relativ aproape de hotel). Dupa vreo zece minute mi-am dat seama ca traseul autobuzului ocoleste foarte mult, practic mergea in zig-zag pe toate stradutele, dar nu mai conta, e bine sa fii liber, chiar daca nu stii unde mergi!  La un moment dat ne-am intersectat cu linia de tramvai, de aici deja stiam traseul, m-am urcat in tramvai si am ajuns la hotel pe la 22:30. Marius era deja acolo, bineinteles, tot pe pasaportul meu. Barca fiind pe cavalet in santier, nu avea voie sa doarma in barca.

[CrocodiluDiluDilu]

Vai, ce bine te/vă înțeleg! (cine a citit "O cafă la Stambul" si "Povestiri în oglindă" știe de ce).

[DoiNomazi]

Frumos si de invidiat voiajul vostru. Imagini pe masura.

Pe de alta parte, UE, sau nUE, mi-e greu sa inteleg cum pleaca lumea la drum fara pasaport. Pasaportul il apuci reflex cand te asezi la drum, si asta dupa ce te-ai asigurat ca e valabil macar pe urmatoarele 3-6 luni (ca nu se stie niciodata pe unde si de ce poti fi fortat sa stationezi) si ca are file libere (daca nu, adaugi) pentru toate vizele, stampilele si stampilutzele de intrari si iesiri. O copie a primei file si a unor eventuale vize pastrata intr-un loc sigur, altul decat cel in care se pastreaza pasaportul, poate fi extrem de utila in caz de furt/pierdere/deteriorare.