Arta si barci

[Dbr]

Salutare tuturor,
In anul 1998 ma aflam in Constanta, pe o vreme cam mohorata, si ce ii propun sotiei? ,, Hai sa vizitam Muzeul Marinei,ca poate intre timp iese si soarele". Eu stiam muzeul pe de rost dar ea nu il stia. Asa ca zis si facut. Il vizitam cateva ore, de mana ca doi porumbei (urma sa apara fii-miu peste cateva luni) si habar nu aveam ce avea sa urmeze . Fericiti, la final, spre iesirea din muzeu, o expozitie de pictura. Frumoase foc de nu stiai la care sa te uiti mai intai. Le admiram cu foc de nu puteam sa imi mai iau privirea de la ele. Intreb despre artist iar cineva din muzeu imi da toate explicatiile legate de autor. O aud pe nevasta-mea in spatele meu, care cunoscandu-mi pasiunea pentru artele plastice, spunand: ,, Hai alege unul sa il cumparam ca sunt tare frumoase !" Eu atat asteptam sa aud...
Aleg bineinteles bricul Mircea, ce puteam alege altceva? Ii gasesc apoi cel mai potrivit loc in casa, in asa fel incat dimineata cand ma trezesc sa il vad iar seara sa adorm cu aceeasi imagine superba in gand.  Va voi lasa pe dumneavoastra sa descoperiti cine este autorul...
Acum revenind la actualitate, imi zic intr-o zi in gand. Ce ar fi sa imi pictez propria barca? Dar lipsa timpului asta ne tine pe loc . Dar nu ma las si vorbescu cu un prieten pictor si ii propun lucrarea. Ii dau cateva foto, iar el dispare cu foto cu tot vreo 2-3 saptamani. Imi zic in gand:,, Asta a uitat de mine sigur...'' Intr-o buna zi ma trezesc cu el la usa cu tabloul in mana. Ma uit stupefiat la tablou si ii zic aproape urland (el fiind aproape surd):
- Dar barca mea este albastra!
- Dar eu nu fac fotografii! In viziunea mea eu asa am interpretat-o!
Si a inceput sa imi faca capul mare , cu contrastul culorilor care au viata, cu viziunea artistica si cu amprenta fiecaruia in creatia personala, etc etc de nu puteam sa il mai opresc De cateva zile, ma tot uit la pictura si incerc sa inteleg ce imi spunea. Nu stiu ce sa fac acum...Sa ii spun sa imi faca si o reproducere intocmai a barcii, dupa fotografia data ca model, sau sa imi vopsesc barca ?

[dany]

Am ras de m-am spart....Cum sa -ti vopsesti barca omule!!???La mine-n cartier ar fi fost mai simplu.Pleca artistul cu un ochi inrosit,dupa care se albastrea  si se inegrea dupa trei zile.Pata de culoare disparea intr-o saptamana,cel mult zece zile....La tabloul tau nu tine figura!!!

[bradutzu]

eu zic sa iti iei una similara cu "picture ailalta" 

[Haiduc]

Salutare tuturor

Ca tot veni vorba de arta stie cineva unde pot gasi un runner asa vigilent

[Florio]

Salutare tuturor,
In anul 1998 ma aflam in Constanta, pe o vreme cam mohorata, si ce ii propun sotiei? ,, Hai sa vizitam Muzeul Marinei,ca poate intre timp iese si soarele". Eu stiam muzeul pe de rost dar ea nu il stia. Asa ca zis si facut. Il vizitam cateva ore, de mana ca doi porumbei (urma sa apara fii-miu peste cateva luni) si habar nu aveam ce avea sa urmeze . Fericiti, la final, spre iesirea din muzeu, o expozitie de pictura. Frumoase foc de nu stiai la care sa te uiti mai intai. Le admiram cu foc de nu puteam sa imi mai iau privirea de la ele. Intreb despre artist iar cineva din muzeu imi da toate explicatiile legate de autor. O aud pe nevasta-mea in spatele meu, care cunoscandu-mi pasiunea pentru artele plastice, spunand: ,, Hai alege unul sa il cumparam ca sunt tare frumoase !" Eu atat asteptam sa aud...
Aleg bineinteles bricul Mircea, ce puteam alege altceva? Ii gasesc apoi cel mai potrivit loc in casa, in asa fel incat dimineata cand ma trezesc sa il vad iar seara sa adorm cu aceeasi imagine superba in gand.  Va voi lasa pe dumneavoastra sa descoperiti cine este autorul...
Acum revenind la actualitate, imi zic intr-o zi in gand. Ce ar fi sa imi pictez propria barca? Dar lipsa timpului asta ne tine pe loc . Dar nu ma las si vorbescu cu un prieten pictor si ii propun lucrarea. Ii dau cateva foto, iar el dispare cu foto cu tot vreo 2-3 saptamani. Imi zic in gand:,, Asta a uitat de mine sigur...'' Intr-o buna zi ma trezesc cu el la usa cu tabloul in mana. Ma uit stupefiat la tablou si ii zic aproape urland (el fiind aproape surd):
- Dar barca mea este albastra!
- Dar eu nu fac fotografii! In viziunea mea eu asa am interpretat-o!
Si a inceput sa imi faca capul mare , cu contrastul culorilor care au viata, cu viziunea artistica si cu amprenta fiecaruia in creatia personala, etc etc de nu puteam sa il mai opresc De cateva zile, ma tot uit la pictura si incerc sa inteleg ce imi spunea. Nu stiu ce sa fac acum...Sa ii spun sa imi faca si o reproducere intocmai a barcii, dupa fotografia data ca model, sau sa imi vopsesc barca ?

Inteleg pasa artistica, dar n-o cred, aia cu "eu nu fac fotografii" nu sta in picioare. A scris intocmai pe vela tot ce era de scris. Acolo interpretarea d22, 247, n-a mai avut nici un rol ?
In plus de asta, a facut steagul Greciei sa arate a steagul Elvetiei.
Poate nu statea bine cu tuburile de albastru .

 

[Dbr]

S-a vrut un efect ,,sephia'' in culorile barcii,de acolo apare si steagul cu culori maronii/rosiatice.
Eu am inteles ca el a vrut sa faca ceva mai mult pentru mine, ca bun prieten ce ii sunt dar repet, este surd (90%),cu toate aparatele lui auditive uneori chiar hazliu cand vorbesti cu el, ca se uita numai la buzele tale si incearca sa inteleaga ce spui, si de multe ori raspunde fara nici o legatura cu ce ai spus tu! Deci e posibil cand am vorbit cu el despre detaliile barcii din pictura sa fi inteles cine stie ce. Mi-a promis ca imi va face si ,,una bucata fotografie'' dar parea putin dezamagit ca nu il inteleg.
Dar in schimb mi-a deschis pofte ,,de iarna'' asa ca eu ii voi face Dehlyei macar o schita in creion/carbune si o macheta la scara.
Stima tuturor.

[Dbr]

Am inceput sa imi desenez Dehlya...Sper sa fie timp macar acum de sarbatori sa o finalizez.

[Raul]

Foarte frumos! Felicitari!

[mariusm piesenoi111]

Bravo Bogdan!
Multilateral dezvoltat ca sa zic asa!

[Dbr]

Multumesc prieteni de aprecieri! Asta ma va face sa il personalizez in final cu ceva care va va place cu siguranta tuturor. Pentru ca , vorba aceea, in tot ceea ce facem trebuie sa punem si suflet nu?
Cateodata imi place sa redescopar vechi pasiuni( sper sa nu se intample si cu femeile ), iar prietenul meu care mi-a pictat-o pe Dehlya, mi-a redeschis apetitul pentru desen. Cand eram copil desenam orice oricand oriunde. Trebuia sa fac ceva cu manutzele ca nu aveam stare. Le-am umplut casa parintilor mei de desene si picturi. Imi aduc aminte, ca doar ramai marcat toata viata de la asa ceva, la trecerea de la clasele 1-4 spre gimnaziu 5-8 se schimba treaba de la invatator la profesori pe fiecare materie, inclusiv desen. La prima ora cand am facut cunostinta cu profesorii cel de desen ne spune:,, Pentru data viitoare fiecare sa vina cu un desen, ce vreti voi sa desenati, orice"...probabil vrand sa ne evalueze fiecaruia aptitudinile artistice. Zis si facut, caut prin biblioteca parintilor un album cu picturi celebre si dau de ,, Cina cea de taina'' a celebrului Da Vinci. Imi zic in gand ca ii voi face o surpriza si bunicii mele , o fire foarte credincioasa, probabil ca toate bunicile. Am luat de la librarie o coala mare de desen si am lipit-o pe usile sifonierului in care se aflau hainele parintilor. M-am apucat de lucru si am blocat sifonierul vreo 3-4 zile in asa fel incat saracii mama si tata s-au dus la servici in aceleasi haine cateva zile la rand ca doar nu puteau sa imi strice mie opera de arta . Termin lucrarea, si ma prezint cu ea la scoala la ora de desen. Eu cu ditamai sulul bagat intr-un tub( de la taica-miu din acela de proiecte/desen tehnic) pe care era o mica eticheta ing. + numele.
- Ce ati desenat copii acasa?
Noi fiecare deschidem plansele, eu una cat banca( erau multi sfinti in lucrare si ocupau toata banca). Ajunge profu' la mine....baaaangggg o mare smetie dupa ceafa de m-a dat cu capu' de banca!
- V-am spus sa desenati VOI si nu parintii!!! Ce e tactu' mah popa???
Furia din mine era de nedescris. Imi aduc aminte ca asa mic era sa sar la el la bataie in clasa dar intre timp ceilalti colegi au exclamat deodata:
- Dar asa deseneaza el!!!
S-a facut o liniste in clasa de mormant, si profu' parca nu stia ce sa faca dar nu si-a cerut scuze si a trecut mai departe la alt coleg. M-am simtit ca un c...t in ploaie. Ajung acasa si dupa multe ezitari( pentru ca parintii ma vedeau putin agitat) le povestesc intamplarea. Tata intreaba:
- Cand ai urmatoarea ora de desen? Pana atunci sa il desenezi pe Ceausescu in masina prezidetiala facand cu mana la multime. Fac lucrarea si profu  la ora de desen:
- Asta asa ca sa iti bati joc de mine ? De aia ai desenat asta acum? Aveati alta tema!
-Am facut si tema( o banalitate cu ceva linii si puncte, cercuri ai alte forme geometrice)
- Ai nota 7 !
In cancelarie il astepta tata. Eu dupa prof. balacarind de mama focului ca de ce mi-a dat 7!
Tata( fost si gimnast de performanta la vremea aceea avand doar vreo 40 de ani) ii intinde mana si il strange tare si luuuung prezentandu-si numele clar.
-Am inteles ca va plac desenele mele. Daca il mai lovesti pe fii-miu data viitoare iti rup ambele maini ca sa nu mai cu ce desena !
Si apoi catre mine:
- Tu treci in clasa!!
Cu mainile seniorului am facut si eu cunostinta cand m-a prins reproducand o hartie din aceea albastra cu Balccesu. S-a prins ca fac o boroboata cand am cerut in casa o lupa mare si am ezitat sa spun pentru ce imi trebuia. Mama ce bataie mi-am luat atunci! Si nici macar nu terminasem lucrarea de aia ma ofticam mai tare, ca facusem doar o parte. Urma sa fac si verso A dr.ku hartie o si invechisem cu fierul de calcat asa ca sa para cat mai originala.
Acum cand povestesc parca simt din nou palmele alea late pe cur care nu se mai terminau, sa tin minte sa nu mai fac niciodata asa ceva...
Asa ca e frumos cand ajungi la o varsta si iti scoti ,,arsenalul'' de scule( creioane, carbune,etc) prafuite si pastrate undeva acolo in casa. E adevarat ca ochii nu mai ajuta la fel ca atunci, probabil din cauza varstei si mana mai tremura( probabil alcoolismul )
Am povestit cele de mai sus, ca o povestire de iarna, vazand bruma de pe barcile noastre inghetate, in incercarea de a va mai face sa radeti. Ca daca radem, trece mai usor sezonul rece si zicem:,, Las' ca vine ea primavara "

[dorely]

Mama, da ce de timp ai....

[Dbr]

Cand esti racit si stai in casa ....macar ai timp

[mariusm piesenoi111]

Am inteles si mi-a placut tot ce ai scris dar nu inteleg ceva?
Ce e aia alcoolism?

[Dbr]

Alcoolismul este starea de spirit a termometrului iarna atunci când indica cu minus grade 

[Florio]

Multumesc prieteni de aprecieri! Asta ma va face sa il personalizez in final cu ceva care va va place cu siguranta tuturor. Pentru ca , vorba aceea, in tot ceea ce facem trebuie sa punem si suflet nu?
Cateodata imi place sa redescopar vechi pasiuni( sper sa nu se intample si cu femeile ), iar prietenul meu care mi-a pictat-o pe Dehlya, mi-a redeschis apetitul pentru desen. Cand eram copil desenam orice oricand oriunde. Trebuia sa fac ceva cu manutzele ca nu aveam stare. Le-am umplut casa parintilor mei de desene si picturi. Imi aduc aminte, ca doar ramai marcat toata viata de la asa ceva, la trecerea de la clasele 1-4 spre gimnaziu 5-8 se schimba treaba de la invatator la profesori pe fiecare materie, inclusiv desen. La prima ora cand am facut cunostinta cu profesorii cel de desen ne spune:,, Pentru data viitoare fiecare sa vina cu un desen, ce vreti voi sa desenati, orice"...probabil vrand sa ne evalueze fiecaruia aptitudinile artistice. Zis si facut, caut prin biblioteca parintilor un album cu picturi celebre si dau de ,, Cina cea de taina'' a celebrului Da Vinci. Imi zic in gand ca ii voi face o surpriza si bunicii mele , o fire foarte credincioasa, probabil ca toate bunicile. Am luat de la librarie o coala mare de desen si am lipit-o pe usile sifonierului in care se aflau hainele parintilor. M-am apucat de lucru si am blocat sifonierul vreo 3-4 zile in asa fel incat saracii mama si tata s-au dus la servici in aceleasi haine cateva zile la rand ca doar nu puteau sa imi strice mie opera de arta . Termin lucrarea, si ma prezint cu ea la scoala la ora de desen. Eu cu ditamai sulul bagat intr-un tub( de la taica-miu din acela de proiecte/desen tehnic) pe care era o mica eticheta ing. + numele.
- Ce ati desenat copii acasa?
Noi fiecare deshidem plansele, eu una cat banca( erau multi sfinti in lucrare si ocupau toata banca). Ajunge profu' la mine....baaaangggg o mare smetie dupa ceafa de m-a dat cu capu' de banca!
- V-am spus sa desenati voi si nu parintii!!! Ce e tactu' mah popa???
Furia din mine era de nedescris. Imi aduc aminte ca asa mic era sa sar la el la bataie in clasa dar intre timp ceilalti colegi au exclamat deodata:
- Dar asa deseneaza el!!!
S-a facut o liniste in clasa de mormant, si profu' parca nu stia ce sa faca dar nu si-a cerut scuze si a trecut mai departe la alt coleg. M-am simtit ca un c...t in ploaie. Ajung acasa si dupa multe ezitari( pentru ca parintii ma vedeau putin agitat) le povestesc intamplarea. Tata intreaba:
- Cand ai urmatoarea ora de desen? Pana atunci sa il desenezi pe Ceausescu in masina prezidetiala facand cu mana la multime. Fac lucrarea si profu  la ora de desen:
- Asta asa ca sa iti bati joc de mine ? De aia ai desenat asta acum? Aveati alta tema!
-Am facut si tema( o banalitate cu ceva linii si puncte, cercuri ai alte forme geometrice)
- Ai nota 7 !
In cancelarie il astepta tata. Eu dupa prof. balacarind de mama focului ca de ce mi-a dat 7!
Tata( fost si gimnast de performanta la vremea aceea avand doar vreo 40 de ani) ii intinde mana si il strange tare si luuuung prezentandu-si numele clar.
-Am inteles ca va plac desenele mele. Daca il mai lovesti pe fii-miu data viitoare iti rup ambele maini ca sa nu mai cu ce desena !
Si apoi catre mine:
- Tu treci in clasa!!
Cu mainile seniorului am facut si eu cunostinta cand m-a prins reproducand o hartie din aceea albastra cu Balcesu. S-a prins ca fac o boroboata cand am cerut in casa o lupa mare si am ezitat sa spun pentru ce imi trebuia. Mama ce bataie mi-am luat atunci! Si nici macar nu terminasem lucrarea de aia ma ofticam mai tare, ca facusem doar o parte. Urma sa fac si verso A dr.ku hartie o si invechisem cu fierul de calcat asa ca sa para cat mai originala.
Acum cand povestesc parca simt din nou palmele alea late pe cur care nu se mai terminau, sa tin minte sa nu mai fac niciodata asa ceva...
Asa ca e frumos cand ajungi la o varsta si iti scoti ,,arsenalul'' de scule( creioane, carbune,etc) prafuite si pastrate undeva acolo in casa. E adevarat ca ochii nu mai ajuta la fel ca atunci, probabil din cauza varstei si mana mai tremura( probabil alcoolismul )
Am povestit cele de mai sus, ca o povestire de iarna, vazand bruma de pe barcile noastre inghetate, in incercarea de a va mai face sa radeti. Ca daca radem, trece mai usor sezonul rece si zicem:,, Las' ca vine ea primavara "

M-ai inveselit pentru ziua de azi. Mi-a placut povestea ta de copilarie. O sa-ti spun si eu una similara, tot de la vârste mici, de la liceul de arte, unde mi-am luat doua pălmoace dupa ceafă, de la un profesor, mare artist (chiar mare), dar slab la logică.
Însă nu așa. Ca sa povestesc trebuie sa bem bine