Cu iola spre Grecia.

[sebba]

Nu mai zice nimeni nimic?
Radule, Caline...
Sa mai pun eu ce poze mai am, în cazul ăsta...








Sent from my Mi-4c using Tapatalk

[pelicanul]

Astăzi avem de briefing laTubal, revin mîine cu povestea.

[pelicanul]

Dupa cum va spuneam, in Marina Atakoy nu prea era miscare. Unul din cheurile statiei de carburanti era blocat de o "barcutza" de vreo 14 - 15 m lungime partial scufundata iar la celalalt cheu am stat noi, fara sa ne deranjeze nimeni, vreo patru ore.

In sfirsit, dupa ce am facut dus si am terminat plimbarea prin oras, pompagiul turc s-a plictisit de noi si ne-a facut semn sa o stergem de acolo. Abia am apucat sa pornim motorul ca nebunul deja dezlegase parima de acostare din prova si eram in mijlocul senalului. La timp ca sa-l enervam pe Constantin, care ne-a bestelit in toate felurile pentru ca nu l-am trezit inainte de a dezlega nava de la cheu. Am scos barca din port si ne-am indreptat spre TSS (drumul vapoarelor) pe linga care trebuia sa mergem pina la iesirea din Dardanele. Pe Constantin am reusit sa-l impac cu citeva baclavale si cu promisiunea ca altadata nu mai facem.

De la Atakoy si pina la Limnos am avut program de bebelus (dupa cum a declarat skipperul), adica somn, mincare, cart, somn si de la capat! Am prins, printre altele, un cart foarte interesant exact in dreptul orasului Cannakale si am admirat indeaproape fortareata de la Kilitbahir, pe malul vestic al strimtorii. Am mai prins un cart de noapte pina la coltul de sud-est al insulei Limnos si apoi am fost trezit pe la trei dimineata: "Hai ca am ajuns la Myrina!" si "Sa treaca Pelicanul sa faca acostarea, ca el a mai fost pe aici!" Mai fusesem, dar nu noaptea!  Noroc ca am apucat sa recapitulez un pic reperele in Navionics si ca am avut un echipaj competent si de mare ajutor la parime si la baloanele de acostare. Am acostat cu tribordul la cheu in acelasi loc in care am stat si cu Lindor in primavara. Apoi am mai tras un somnic  pina pe la opt jumate dimineata.

Cind ne-am trezit, in largul portului am vazut un mare vapor de pasageri si primele barci - naveta, cu o capacitate de 30 sau 40 de persoane fiecare, deja isi faceau aparitia printre diguri si se indreptau catre cheul unde asteptau citeva autocare. Mare ghinion pentru noi!  Populatia insulei s-a dublat brusc (cred ca erau 1000 de americani pe nava aia) si cred ca toate preturile au crescut cu cel putin 20%. Autoritatile nici n-au vrut sa se mai uite la noi si ne-au spus ca pina nu termina cu vaporul n-avem ce sa cautam pe acolo cu actele. Asa ca ne-am relaxat, am facut rapid turul oraselului si apoi am "ancorat" la o circiuma aflata in coltul portului. "Cind esti in Grecia, poarta-te ca un grec!" Cafele, ceva gustari, un pahar de vin (cam prost), privit si comentat (cam critic) turistii americani, ma rog, intelegeti voi, chestii de-astea de sezon!
Plus chibitat la meciul secolului, Calin vs Constantin 110 la 0 la table. Ocazie cu care am rezolvat si problema vinciului de ancora!  Insa norocul lui Calin se pare ca e foarte longeviv, ca n-a fost nevoie sa ancoram pina la sfirsitul calatoriei! 

Radu insa nu s-a lasat prins deloc in mrejele siestei grecesti si a insistat, dupa numai citeva ore  , sa mearga cu Constantin si sa-i bata la cap pe cei de la Politia Portului ca sa rezolve actele. L-a impiedicat astfel pe skipper sa-si ia o binemeritata revansa  si pe noi sa trecem la chestii mai serioase (peste si fructe de mare) la taverna aflata ceva mai incolo pe cheu. Bineinteles ca treaba a mai durat cel putin o ora ceea ce ne-a determinat sa scoatem o sticla de vin rosu si citeva pahare si sa punem de un picnic pe o bancuta aflata la doi pasi de barca. Nu pe barca, ca vinul rosu pateaza!  Cu ocazia picnicului am facut si putina conversatie cu turistii americani atrasi de pavilionul de la pupa barcii si am promovat imaginea Romaniei.

In sfirsit, pe la patru dupa amiaza am fost gata cu actele si am plecat din Limnos cu regretul ca nici de data asta n-am urcat pina in virful cetatii, unde flutura steagul grecesc. Inseamna ca trebuie sa mai merg o data, nu? La plecare, vint destul de slab dinapoia traversului insa "iola" isi face inca o data datoria si se misca cu 4 - 5 noduri cu toate ca vintul aparent indicat de anemometru era de doar 7 - 8 noduri. Cind s-a inserat, vintul a cam cazut de tot si, daca tot nu era nimic interesant de facut, m-am bagat la somn.  Ultimul cart pe Noumea l-am facut impreuna cu Sebba, dupa ce am aflat ca Pilgrim si-a scapat telefonul in apa si l-a admirat cum se scufunda, luminind adincurile Marii Egee. Cred ca adincimea apei in locul respectiv era de vreo 800 m. Sa fie primit. Noaptea era ca smoala, luna tocmai apusese, cerul era plin de nori si stelele nu se prea vedeau, asa ca singura luminita era farul din virful Sithoniei. Dupa ce ne-am plictisit numarindu-i clipirile si pauzele, linga el a mai aparut o lumina mica de tot. Era un pescar care nu avea somn si isi facea de lucru printre stincile de linga mal. L-am trezit pe Constantin pentru ultimele 15 mile ale calatoriei si m-am dus, bineinteles, la culcare. M-am trezit pe la sapte jumate dimineata, cind barca era deja acostata la ponton in Neos Marmaras! 

Au urmat obisnuitele tracasari ale uscatului: cumpara masline si ulei pentru acasa, o cafea la "Papagalo", o placinta calda de la brutarie, un aperitiv la "Ta Kymata", ploaie torentiala si somn pe barca si din nou "Ta Kymata" cu "gavros marinados", "grilled octopus" si vin de Porto Karras, acesta din urma cam dezamagitor. Am stat la "Ta Kymata" pina pe la unu dupa miezul noptii cu povesti despre barci, manevre, vint si calatorii. Noroc ca skipperul era de-al locului si stia de unde se stinge lumina, ca grecii s-au plictisit de noi si au plecat acasa lasindu-ne cu pravalia pe mina...

A doua zi echipajul a plecat spre casa cu BMW-ul "Micutzului" (1,95 si 140 kg, cumnatul lui Sebba), skipperul la Atena, ca mai avea treaba si armatorul a ramas la barca sa se certe cu grecii pentru repararea pilotului automat si instalarea mooring-ului. Multumesc in primul rind barcii, ca a fost fata buna si ne-a dus tot drumul fara sa se impiedice , apoi skipperului ca m-a invitat sa fac parte din echipaj si bineinteles lui Radu, care a fost nevoit sa ne suporte tot drumul. Mai stiu vreo citeva barci si armatori care vor sa ia drumul Elladei, sper sa mai prind vreun loc cindva pentru un asemenea drum.

[pelicanul]

- You with this boat? (cu puternic accent texan).
- Yeah! (cu accent si mai puternic).
- Where you from?
- Romania!
- What??? 
- 
- OK! Just wanted to tell you that you forgot your credit card on the boat. (Cardul lui Calin era aruncat neglijent in cockpit).
- I have no money anyway on that plastic! (Calin)
- It's only a trap! (Pilgrim)
- I see, you need more crew and you are here in ambush!  (accentul texan)
- Something like that... 
- Where you from? (repeta intrebarea, foarte neincrezator)
- We told you. We 're from Romania!
- OK, bye!

..........................

- Where are you from?
- We're from Romania
- Oh, I see! I'm from Wyoming!

...........................

- You are americans? 
- Only in our hearts! (textele lui Calin )

..........................

- I've never seen a racer with solar panels!

...........................

- Where are you from?
- From Romania.
- Oh, I see! And how come you have the american flag?
- It's Delaware, lower taxes.
- OK!

........................

- You know, we shall be traveling until New Years eve.
- So you will have an excuse not to vote!
- Yeah, that's the main reason we're traveling! 
- I think it's the same shit everywhere.
- I'm sure it is!

........................

- Romania is the next destination on our list!
- Of course, you must go to Romania!
- Tell me, why should we go?
- You have to discover yourself! (din nou textele lui Calin)

........................

- Do you want some wine?
- Yes, thank you! It's Romanian wine?
- No, it's French.
- Oh, thank you, very good! What kind of boat is that?
- It's a racer, made in France...

[sebba]

Nicule, Micuțu nu mai are 140kg, a rămas pe la 110, altfel nu mai intram noi toți în BMW-ul ăla!

Altfel, hau du iu dud?!

Si daca meu auzi de ceva armatori sau armături (ăsta e femininul, nu-i așa?) să ne dai și nouă de veste

Sent from my Mi-4c using Tapatalk

[pelicanul]

Nicule, Micuțu nu mai are 140kg, a rămas pe la 110, altfel nu mai intram noi toți în BMW-ul ăla!

Altfel, hau du iu dud?!

Si daca meu auzi de ceva armatori sau armături (ăsta e femininul, nu-i așa?) să ne dai și nouă de veste

Sent from my Mi-4c using Tapatalk

Ce mai conteaza 20 - 30 de kilograme intre prieteni?