Navigatie vele in Romania

[tibiti]

Am si eu un semn mare de intrebare! Cat de reala este posibilitatea de a naviga cu vele in Romania? Se justifica investitia intr-o ambarcatiune cu vele in Romania?

[blue marlin]

Nu am mers cu vele in Romania dar sper sa o fac cat mai curand.
Am avut ocazia sa imi petrec un sezon intr-un port turistic la Adriatica, Cesenatico Italia. In 4 luni din cele 400-500 de catarge gazduite in port 95% au iesit in mare cel mult de 2-3 ori, cateva ore si numai pe timp frumos. Unele aveau o barba mai mare decat a mitropolitului. Altele erau vizitate in fiecare week-end; venea toata familia, barbatii mestereau  cate ceva la barca, femeile gateau si copii, cu veste de salvare pe ei, se jucau; mancau si plecau acasa iar barcile ramaneau pe loc. Situatia e asemanatoare in toate porturile lor.
Eu cred ca e mai putin important daca esti in Romania cea cu numai 270 de km de tarm si o vara de 3 luni sau intr-o tara cu 8000 de km de maluri si un sezon de 6 luni. Posibilitatea de a face vela exista; avem apa iar vantul bate destul. Ce conteaza e sa ai cu ce, sa ai timp, sa vrei sa o faci si mai ales sa ai curajul sa te desprinzi de tarm

[n.adrian]

Am si eu un semn mare de intrebare! Cat de reala este posibilitatea de a naviga cu vele in Romania? Se justifica investitia intr-o ambarcatiune cu vele in Romania?

Navigatia cu vele se poate face pe orice mare, pe lacuri e chiar plicticos, parerea mea, care este. Sa revenim la marea noastra cea mare.
Eu m-am dat un pic cu barca pe marea neagra, scriu cu litere mici intentionat. Nu vreau sa par neaparat pricinos, cred ca e mai bine ca si senzatii decat pe lac, nu am vrut sa scriu Balaton. Marea Neagra e un pic altfel decat alte mari, fiind oarecum inchisa se monteaza foarte repede. Eu am trait experienta de la vant ZERO, stateam in deriva lanaga monstrula ala de baliza de la Varna, in 20 de minute a inceput sa bata vantul cu 50-60 noduri. Iti dai seama ca ne-a prins cu velele sus. Simtisem o mica adiere si le intinsesem, numai numai sa scapam de baliza vietii. Norocul nostru ca vantul batea dinspre uscat si nu se formau valuri prea mari. Dar senzatii au fost cu toate velele sus
Sa revenim la ideea de barca in porturile romanesti.
Eu m-am tot falfait prin zona din 2000 si pot sa sspun ca am fost in toate cele....3 locuri, ca marine nu pot sa le zic, hai 4 daca punem si Sulina.
Sa le luam pe rand :
1) Tomis, ai un restaurant penibil, din vremuri imemoriabile, unde o sa mananci mereu groaznic. Despre port, acum ca au mai pus niste pontoane plutitoare a inceput sa arate mai bine, dar....absolut plicticos. Are avantajul ca e in Constanta, teoretic e mai dragut orasul, practic, tu vrei sa stai pe barca, sa simti atmosfera de marina, ca atare ce-ti pasa de oras. Nu ai statie de combustibil, ai un mic magazin cu specific de yachting, gasesti un scripete, un intrerupator, un balon, o textila, ma rog, cand e deschis, dar este ceva. Mai urci un pic printre daramaturile din zona Peninsula a Constantei si poti sa mananci chiar decent, pe la New Pitico, chiar daca mai insisti si mergi mai mult, tot printre daramaturi, ajungi si la o berarie, unde se mananca bine. Mergand eu prin zona, ma gandeam la cum naiba se vede prin ochii unui neroman, strain adica, drumul asta din portul turisstic spre oras, am ajuns la concluzia ca e groaznica privelistea, o sa fac niste poze cu prima ocazie. Numai constructii abandonate, numai strazi denivelate si cu gropi, numai trotuare rupte, ce sa zic, o imagine de "vis", kafka frate, kafka. Si ca nu era de ajuns ce era pana acum, datorita politicii administratiei portului, velierele au cam plecat la Mangalia, deh, taxe, taxe si iar taxe. E amuzant ca daca vrei sa iti ti barca in Tomis, cand o scoti pe uscat platesti si locul de pe apa, adica pretul pe sezonul rece e dublu fata de sezonul cald, daca tu reusesti sa intelegi de ce se intampla asta....eu nu am inteles. Am stat in Tomis cam 3 ani cu Alexandra, o singura data am gassit-o deschisa, nu a lipsit nimic, dar...Asta ss-a intamplat in partea cu pontoane plutitoare. Cat am stat legati la digul de larg, pe langa politia de frontiera, nu s-a intamplat nimic, inafara faptului ca ne-au rupt "cocosul" dar asta au facut-o albatrosii, asa ca.....In ultima vreme aveam si apa si curent, wifi....mai subtire, mai prindeam de la muzeul de arheologie. In rest eram priviti de oamenii ce isi faceau plimbarea pe dig, ne-am trezit cu ei si pe barca sa isi faca poze . Mai eram si beneficiarii unor genuri muzicale populare in zona, recte manele Dar in ultima vreme se mai rarisera. Aveam "vecini" interesanti, cu barci, a se citi salupe, pe care le aveau pe post de suport de gratar, dar trebuie sa recunosc, faceau o gheata pentru sprit de nimeni nu le egala, aveau si bara de argint in tancuri, deci le multumim, bun spritul.
Cam asta era in portul Tomis. Am uitat ca la un moment dat ne-au interzis sa intram cu masinile pana la barca, ceea ce a fost interesant, caram de toate printre mesele de la on plonge, eh, a trecut si asta.
2)Eforie, dupa parerea mea cel mai dragut si cochet, cu acces limitat, nu poate toata populatia sa intre, ceea ce e de apreciat, cu dusuri si toalete, bun asa. Dar.....mic rau de tot, ai un singur beach bar si cam atat. Dupa ce iesi din port in statiunea vietii, deja esti in alta lume, yuck. Eforie a fost poate ridicat in ochii iubitorilor de barci si mare de regatele organizate de Bogdan Craiciu, care au fost mereu niste evenimente frumoase si prietenoase, atat pe apa cat mai ales pe uscat. In rest, daca bate vantul din sud, portul e varza, nu e protejat de niciun fel, iarna se depun aluviuni, nisip mai repede la intrarea in port si daca administratia portului nu dragheaza, nu mai iesi cu barca. Si cum administratia are arici la buzunare....cheltuie mult cu Rapid-ul.....anul asta nu stiu daca il mai dragheaza. Deci nici aici nu e marina, dar ai statie de combustibil, singura. Magazin nu ai, restaurante, nici, iar minunata statiune ........Mai gasesti sa mananci bine pe la Acapulco si cam atat. Intrarea si iesirea din port uneori e ciudata, e foarte aproape de plaja si trebuie sa fii foarte atent, mai ales ca in capul digului de larg e o scoala de scafandrii, iar atentie maxima la balizajul lor, ca portul nu are. In schimb sunt niste baieti tare simpatici in zona, incepand cu directorul portului Luci si cu restul de oameni care activeaza pe acolo, nu l-as rata pe Arthur de la nominalizare, intrucat e un individ cu o gramada de experienta si un om de yachting. Mai gasesti adunati pe la echipajul lui Tata Mare baieti care stiu yachting la greu , Rockerul e unul dintre ei, Andreas si mai sunt.Cat or sa mai reziste . Aici ai si WiFi
3) Mangalia. Aici e si mai funny. Portul turistic e in cadrul portului mare, ceea ce face ca sa fie foarte bine protejat. Mai interesant e cum ajungi la el, ca e simplu, te iei dupa miros, chiar in zona pontoanelor plutitoare se scurge o canalizare a orasului, deci, unde e mirosul de "maro" acolo te duci
Aici au ajuns majoritatea velierelor, din cauza de costuri, de spatiu si de clima, e mai putin rece
Si aici ai un singur bar, al primarului desigur, deci va fii multa vreme singurul. Mai ai o carciuma reprobabila, Corsarul si gata. Ups am uitat, aici ai si capitanie :)Oarecum acces limitat in zona de pontoane plutitoare, era si o statie de combustibil, dar....nu functiona ultimele dati cand am fost eu pe acolo. Mai beneficiezi de diverse actiuni ale primariei locale cu programe de cantatori de diverse genuri, scena de pe barja cu scoica pe ea e in apropiere. Daca iti place sa asculti orice gen de muzichie gratis , poate apreciezi Dusuri si toalete....NU, ai apa si curent, parca si WiFi.
Mie nu imi place la Mangalia deloc, sunt subiectiv evident, nu ai unde sa mananci, doar niste suberek bun in zona. Si cam atat.
4) Sulina. Cam departe dupa opinia mea, cam trist, nu e marina, de fapt tragi la un cheu, orasul e uitat de lume, doar daca te duci rar te fascineaza, in rest....greu cu energia electrica, apa dulce, nu.
Sa vedem ce mai avem....Gura Portitei. Un loc minunat, nu ai cum sa ajungi cu barca la mal, dar nu e un subiect, o ancorezi travers si te duci cu o gonflabila ceva. Super, acolo dai de o ciudateine, am fost o data si nu ma mai duc din nou Am mers sa ramanem in zona, sa stam o noapte acolo, cu barca ancorata dar ssa dormim pe mal. Am ajuns la una din cele 2 carciumi, ne-am asezat la masa, am comandat si am asteptat. Ce poti sa faci la o scrumbie pe gratar sa nu fie buna ? Poti sa nu o faci )Cum poti sa scapi de clienti, poti sa nu ii bagi in seama . Ca atare am platit degeaba masa, a fost oribila si am plecat mancand valurile
Sa revenim acum. La ideea de mandru proprietar de barca, cu velele in vant si cu sperante frumoase, de locuri si trairi. De cate ori crezi ca te poti bucura de cele 4 zone de acostare ? 20, 30, 40, 50 de ori ?
Asta este realitatea pe cae o vad eu, tu poti sa incerrci sa vezi altceva. M-ar bucura sa existe mai multe veliere, mai putine cluburi, mai putine orgolii, un singur sistem de rating si mai multa intelegere

[byteworks]

Trist si foarte amuzant in acelasi timp, dupa cum le scrie Adrian ... Probabil ca pentru cei care nu stam la distanta cat de cat rezonabila de litoral, ca sa putem ajunge multe weekenduri, singura solutie viabila e chartuiala anuala, poate de doua ori pe an dupa buzunar si gasca, prin Mediterana.
Sau gestul suprem visat de atatia si pus in opera de un numar infim de alesi, lumea-n cap si la drum! Vivat Christian T!

[tibiti]

Infrastructura slabutza cred ca are repercursiuni si asupra deciziei de achizitie a unui velier dar si asupra modului de navigatie. De ce oare nu vedem in porturile noastre (turistice) veliere din BVI, Phuket, Gibraltar, etc. Nu este atragatoare tzara sau nu incanta pe nimeni sa navige in apele noastre?!!!
As putea sa programez o cursa ceva mai lunga cu plecare din RO?

[x_petrolist]

Am si eu un semn mare de intrebare! Cat de reala este posibilitatea de a naviga cu vele in Romania? Se justifica investitia intr-o ambarcatiune cu vele in Romania?

depinde foarte mult unde vei folosi ambarcatiunea, cum si cu cine. comentariile lui Adi se refera la veliere mari, de croaziera si are perfecta dreptate cind deplinge numarul mic de marine, dotarile saracacioase si absenta unor locurilor propice pentru cruising. pe de alta parte, Romania dispune de Dunare, Delta si lacurile litorale care pot deveni un paradis al velelor.
nu uita ca investitia presupune mai mult decit procurarea unei barci. trebuie sa adaugi cheltuieli de inmatriculare (daca este cazul) intretinere, echipament, cheiaj / depozitare sau transport, prcum si obtinerea carnetelor care sa-ti permita s-o folosesti.
daca doresti sa iti faci mina, sa vezi cum este, te asteptam la tabara din Mai.

[PB]

Buna seara tuturor!
Asa cum este firesc dati-mi voie sa ma prezint.Sunt navigator profesionist in retragere si navigator cu vele amator cu ceva ani buni in urma si poate din nou, in viitor.
Consider ca orice experienta cu vele, daca nu este impartasita, sa fie insusita de alti confrati, chiar numai in idee, este un bun pierdut chiar pentru cel ce a capatat-o.
Am inceput cu un velier de 3 m facut de mine intr-un apartament la et.7 al unui bloc din Galati, cu planul de forme trasat direct pe linoleumul din casa, am continuat cativa ani mai tarziu  si mi-am facut un velier de 5 m ("Calutul de mare" dupa revista ruseasca "Catera i iahti") si apoi am fost copropietar al unui velier de 12,60 m.Cu primul velier mi-am facut ucenicia pe Dunare in zona Galatiului; cu al doilea am facut mai multe calatorii:1) Solitar, Galati-Sulina-Constanta (concediu cu familia, cazare la barca, mancare de acasa)-Agigea-Cernavoda-Galati; 2) Solitar, Galati-Sulina-Insula Serpilor-Valcov-Tulcea-Sulina-Varna-Agigea-Cernavoda-Galati; 3) Cu echipaj formidabil, Galati-Tulcea-canalul Dunavat-Razelm-Periboina-Constanta-Agigea-Cernavoda-Galati; 4) Solitar, Galati-Sulina-Karaburum-Istanbul-Marmara (abordaj cu ruperea unui sart)-intoarcere cu o nava la Constanta; intre timp am facut o cursa formidabila cu "Domnita Ralu" a lui Alfred Neagu de la Tulcea la Constanta; 5) Cu echipaj fara experienta( pentru "afaceri" dupa '90) Galati-Agigea ("la bratul" unui impingator)-Istanbul-Nesebr-Agigea-Galati;la toate aceste voiaje nu am avut motor;cu barca de 12,60 m (proprietatea A.E.Timisoara) Constanta-Istanbul-La Valeta-Malaga-Gibraltar-Cadiz-Porto Santos-Funchal-Las Palmas-intoarcere cu o nava la Constanta; cu aceasi barca, devenit copropietar, zero voiaje.
Pe atunci existau foarte putine planuri de iahturi, toate piesele, inclusiv catargele le facem cu mainile noastre, chiar si velele.Nu existau materiale pentru vele...Pentru a iesi pe granita era necesara aprobarea Comandamentului granicerilor, iar pentru a parasi Romania trebuia sa ai "viza de iesire din tara".Pentru calatoria la Varna am asteptat 6 luni aceasta viza, iar pentru cea din Marmara 7 luni.Coechipierul meu nu a primit aceasta viza si nici eu nu as fi primit-o pentru ca directorul institutiei la care lucram, navigator si el, nu si-a dat acordul pentru mine ("fiind prea periculos") si daca seful Scuritatii de atunci, un om deosebit, nu si-ar fi luat raspunderea pentru mine, azi nu as putea spune ca am fost cu barca mea de 5 m la Istanbul.Nasterea unui velier inseamna munca enorma, renuntari, bani cheltuiti...Acum este aproape imposibil de inteles prin ce trebuia sa treci pentru a avea un velier si apoi pentru a iesi pe mare cu el.Si totusi sunt foarte multi care au facut-o.Pe scurt, cine vrea sa aiba un velier si sa navige cu el, o va face.  
   

[Thor]

In alte marine din tari riverane Marii Negre stie cineva cum este? Croaziere in Rusia, Georgia, Armenia, Nordul Turciei...?

[tibiti]

Nasterea unui velier inseamna munca enorma, renuntari, bani cheltuiti...Acum este aproape imposibil de inteles prin ce trebuia sa treci pentru a avea un velier si apoi pentru a iesi pe mare cu el.Si totusi sunt foarte multi care au facut-o.Pe scurt, cine vrea sa aiba un velier si sa navige cu el, o va face.  

In ziua de azi nu stiu cine se mai incumeta sa fabrice in conditii neprofesionale, un velier.  Numai cand te gandesti la  volumul imens de cunostinte necesare, la conditiile de spatiu, timp, autorizatii, etc.....
Sigur ca ma refer la veliere de croaziera, pentru celelalte barci cu vele, situatia in RO fiind ceva mai limpede... iar conditiile de utilizare ceva mai clare!
Problema ar fi: chiar daca iti doresti un velier, se justifica achizitionarea lui, in conditiile oferite de climatul, relieful marin, marinele, serviciile specifice, taxele, impozitele, din RO?
Sau pur si simplu, imbratisezi ideea turistului de chartere si renunti la visul de a deveni proprietarul unei asemenea ambarcatiuni!!!
Ca sa ma fac inteles, inteleg sa plecam de la ipoteza normalitatii si nu a exceptiei, adica de la situatia in care ne permitem un velier, cu tot ce inseamna el ... si nu aceea care presupune eforturi supraomenesti pentru a-l avea si a-l intretine!

[x_petrolist]

In ziua de azi nu stiu cine se mai incumeta sa fabrice in conditii neprofesionale, un velier.  Numai cand te gandesti la  volumul imens de cunostinte necesare, la conditiile de spatiu, timp, autorizatii, etc.....

sint oameni care se incumeta. am vazut veliere serioase construite in ultimii ani in regie proprie in Slobozia si Bucuresti.

Problema ar fi: chiar daca iti doresti un velier, se justifica achizitionarea lui, in conditiile oferite de climatul, relieful marin, marinele, serviciile specifice, taxele, impozitele, din RO?

achizitionarea nu as lega-o de conditiile din Romania ci as privi-o din perspectiva disponibilitatii de timp, echipaj, bani. daca mu te poti rupe de viata de zi cu zi decit pentru citeva saptamini pe an, atunci nu merita investitia si charterul devine optiunea logica. in plus e bine sa afli inainte de achizitie cit de mult iti place pe barca si pe unde doresti sa te plimbi cu ea.

[byteworks]

Se vede clar aglomeratia de la Tomis.

[Vali]

Salutare tuturor, si multumesc lui Adi pentru ca si-a facut timp sa ne povesteasca experienta lui cu velierele in porturile romanesti. De asemenea, ii multumesc si ii urez bun venit mentorului meu Paul Butusina (PB), unul din oamenii care au reusit sa faca iahting de croaziera intr-o vreme cand acest lucru era mai mult decat prohibitiv, fiind considerat o cale de a scapa din tara-inchisoare care era Romania acelor vremuri.

Despre motivatia noastra de a naviga cu vele, stim bine ca acest lucru nu se explica rational, fiind ceva "dinauntrul" nostru, pe care oricat l-am nega, mai devreme sau mai tarziu isi va cere drepturile - exact ca in motto-ul lui Romeo - "urmeaza-ti visul, sau visul te va urmari toata viata".
Experienta mea vizavi de navigatia cu vele a fost la fel marcata de lipsa de infrastructura, facilitati, materiale, tehnologie, si de obtuzitatea si lipsa de competenta in domeniu a factorilor de decizie. Am ajuns astfel ca intr-un anumit moment sa-mi impun alte hobby-uri, precum motociclismul sau trekking-ul montan, numai sa nu mai trebuiasca sa am atatea probleme din cauza barcilor. Se vede ca asta nu a functionat , din cauza ca azi sunt mai hotarat decat oricand sa ma "arunc in valuri".
A face velism in anii '90, cand tot romanul isi irosea zilele pentru a porni o afacere, si toata lumea visa doar la magazinul propriu, vila si Mercedes, era ceva ce prea putini intelegeau. Personalul de la Capitanie te privea ca pe un ciudat care nu sta bine in patul lui, "meseriasii" din domeniul naval te priveau ca pe o sursa de venituri grase, iar colegii de generatie aveau pareri amestecate, de uimire, ironie, dar si invidie.

Cred ca ar trebui sa luam in considerare 2 lucruri vizavi de pasiunea noastra pentru navigatia cu vele:
1. Zona sau zonele unde intentionam sa facem croaziere
2. Modul cum dobandim jucaria visata, adica velierul cu care intentionam sa ne "dam".

Prin definitie navigatia cu vele ar trebui sa se desfasoare pe mare. Vecinii unguri ne arata ca nu e asa, Balatonul fiind un lac plin de veliere, unde lumea isi satisface pasiunea si in acelasi timp are parte de odihna activa. Stiind ca Romania pe de alta parte e mult mai bogata in ape navigabile, ar trebui ca macar boatingul de weekend sa fie cat de cat dezvoltat la noi, fiind o sursa de buna dispozitie si petrecere placuta a timpului liber.
Lipsa de cultura nautica, plus megalomania tipic romaneasca sunt cred principalele motive pentru care realitatea ne arata doar barci de viteza, sau cel mult barci de pescari amatori. Inca sunt departe vremurile cand vom vedea flotile de veliere mici care fac regate prietenesti, precum la unguri, polonezi sau chiar bulgari.
Pe de alta parte, dupa cum spunea si Adi, conditiile pentru iahting de croaziera maritima la noi in tara sunt destul de nepotrivite. Insa asta nu inseamna ca plecand din Tomis, Mangalia sau chiar Sulina nu se pot face croaziere serioase in Marea Neagra sau arhipelagurile grecesti din Egee, sau chiar pana in Ionica sau Mediterana. Pentru asta, trebuie insa un interval de timp alocat anual, care pentru multa lume e limitat, deci solutia ar fi charterul.
Exista insa o categorie de oameni, printre care si subsemnatul, pentru care e mult mai important sa stii ca ai lucrul tau, si daca e posibil, facut cu propriile maini. Pana la urma fiecare din amatorii de veliere va alege solutia optima care i se potriveste. Iar mai curand decat polemica barca de firma vs barca manufacturata, cred ca mai potrivita ar fi comparatia barca mica vs barca mare.
Subliniind ce au spus antevorbitorii, exista o legatura invers proportionala intre dimensiunea barcii (lungime si mai ales deplasament) si timpul petrecut efectiv in mars. Deci cu cat o barca e mai mica (bineinteles in limitele de siguranta a navigatiei), cu atat mai mult timp va petrece in larg. Asta din cauza ca pregatirea de mars, cheltuielile, manevra barcii, necesarul de echipaj sunt mult mai facile la o barca mai mica. Asa ca important in opinia mea, in urma experientei cu barca actuala, este gasirea raportului optim dimensiune-confort-cheltuieli-calitati nautice-autonomie, care sa satisfaca "targetul" personal.
Iar vizavi de constructia unui velier in conditii neprofesionale, conditia nr.1 este ca amatorul respectiv sa aiba un dram de indemanare tehnica. Azi se gasesc de toate, incepand de la materiale de foarte buna calitate, si pana la planuri excelente si indrumari extrem de detaliate pentru constructie, deci pentru un om motivat si perseverent nu e nici o piedica.
In acelasi timp, in ultima vreme si pe piata second au scazut preturile, insa aici trebuie mare atentie, pentru a nu ne pricopsi cu vreo epava, mai ales ca multe barci au bube ascunse, care se vad doar la un survey meticulos.
Concluzia este cea pe care a spus-o si dl. Paul Butusina, pentru cine isi doreste cu adevarat si e suficient de perseverent, mai devreme sau mai tarziu visul se va realiza. Cred ca pentru ca lumea sa prinda curaj, e nevoie de cat mai multe exemple de oameni care au reusit acest lucru. Eu cel putin cunosc personal destul de multi oameni care si-au construit sau si-au cumparat velierul dorit, fara a fi oameni bogati. Si stiu ca si la mine etapa care urmeaza unei barci de 7 metri se va materializa in intervalul de timp pe care mi l-am programat. Necazul este ca azi sunt atatea optiuni si posibilitati, incat alegerea barcii optime este cel mai greu lucru . Va doresc vant de travers in toate intreprinderile nautice, si poate in cativa ani ne vom intrece pe ape, fiecare cu barcuta lui .

[PB]

Intr-adevar Vali are dreptate."Navigare necese est".Este ceva care se explica si se intelege greu.Pe langa aceasta, orice lucru, iubita, familie, profesiune, "a face bani" sau a face arta, cere sacrifici pentru a fi facut bine.Lamentarea nu este constructiva.Este adevarat cu autoritatile.Sa va dau un exemplu legat de chestiunea in cauza.In Institutul de marina, dupa anul I, am facut practica la barci cu rame si vele de 10+1 si sportive, practica incheiata cu un mars cu vele de la Constanta la Gura Portita si retur; in anul II am facut practica pe bricul "Mircea", nava cu vele; in anul III am facut practica pe un dragor de baza impreuna cu studenti de la sectia militara, cu care am intrat pe Dunare pentru a studia semanlizarea si a invata cartografierea unui fluviu;dupa Institut, unii absolventi ai sectiei militare, cu aceeasi programa de studiu ca si noi, au devenit ofiteri pe nave fluviale, iar noi, in pozitia de comandant de nava, in navigatia pe Dunare cu pilot, aveam  raspunderea navei, nu pilotul.Ulterior am avut comanda unor nave de peste 200 m, iar la ultimele voiaje, pe nave "offshore" am avut la bord peste 60 de persoane.Stiti ca Autoritatea Romana ne da din oficiu certificat de conducator de ambarcatiune cu motor cat.C, adica numai pana la 6 mile in larg, iar pentru a naviga cu vele ni se cere un curs de pregatire si pentru Dunare un examen de "diferenta" la Regulamentul de navigatie pe Dunare.Pentru cat.B (12 Mm in larg) trebuie sa dam diferente, iar pentru A (peste 12 Mm) trebuie sa stam pur si simplu, fara a dovedi ca am navigat, timp de 2 ani pentru a putea sustine examenul de A in care este inclus, chiar daca ai cat.D (navigatie pe Dunare) si un examen pentru Regulamentul de navigatie pe Dunare.Nu este umilitor pentru noi si josnic pentru cei care au emis aceste reglementari?Am facut doua memorii, mi-am dat diferenta pentru Regulamentul Dunarii, desi sunt expert naval si am participat si la expertiza accidentului "Mogosoaia" de pe Dunare, am facut si cursurile si examinarea pentru vele si totusi nu mi s-a aprobat cat.A.La A.N.R. mi s-a recunoscut ca am dreptate dar s-a venit cu povesti ca cere STCW si Comisia Europeana...Nu vreau sa va plictisesc cu aceasta polemica, dar conform STCW cerintele impuse unui comandant maritim sunt cele mai restrictive si este firesc pentru ca la brevetul pe care il am pot avea comanda unui pasager cu mii de oameni la bord si ii pot plimba in jurul lumii, dar conform autoritatii romane nu pot duce o ambarcatiune de maxim 24 m dincolo de 6 Mm.Ce sperati deci de la autoritatile romane?Nu mai exista cercuri tehnico-aplicative de navomodelism sau iahting, nu-i mai intereseaza ce se intampla cu tinerii si cu societatea romaneasca...De altfel sa nu va inchipuiti ca peste tot in lume exista conditii super pentru iahting.In Porto Santos, loc de turism oceanic, se sta la ancora, iar in  Funchal, portul este asa de mic incat foarte multe veliere stau la ancora, unii cum am fost si noi, sa nu plateasca cheiajul.Cand am ajuns in Canare, aveam tot ce ne trebuia sa asteptam circa o luna sezonul fara uragane pentru traversarea Atlanticului.Este adevarat ca Marina civila nu ne aprobase oficial bani, dar comandantii navelor romanesti si agentii isi dadusera acordul pentru a trece pe nota lor de plata verdeturile de care aveam nevoie.Ni s-au trimis alimente din tara cu o nava, in Las Palmas am luat cartofi de la o nava din santier, am fost ajutati de navigatorii romani cum nu va inchipuiti si totusi am luat decizia sa ne intoarcem.Deci sa revin la autoritati si conditii, trebuie lasate in lumea lor si noi sa ne vedem de ce ne intereseaza fara a astepta prea multa intelegere.Daca e sa judecam daca este rentabil sau daca merita sa faci o barca, sa ai o barca cu vele sau sa navigi cu vele, raspunsul este clar.Facil este numai daca te trezesti cu o multime de bani si timp liber sa te ocupi de croaziere cu vele.Altfel se poate face mai usor sau mai greu, depinzand de solutia aleasa.Presupunand ca pe acest forum nu sunt cei cu bani sau timp liber, raman celelalte variante si suntem pe un teren batatorit cu destule exemple.Intr-adevar acum exista materiale, exista planuri... exista acest forum de asistenta pentru a incepe o constructie in regie proprie si veti vedea ce satisfactii va va da barca iesita din manutele dumneavoastra.Exista si mesteri rezonabili care daca aveti posibilitatea de a dispune de ceva economii lunare va pot confectiona o "corabie" dupa buzunarul fiecaruia si ar mai fi  solutia "cooperativei" sau a asociatiei de navigatie.Participare colectiva pentru a construi sau achizitiona un velier sau mai multe si plimbarea in echipaje, prin rotatie, intr-o intreprindere non-profit, lucru pe care l-am vazut la polonezi acum peste 20 de ani.Evident aceasta necesita o anumita educatie, disciplina si organizare, dar sunt sigur ca noi romanii pasionati de vele le avem. 

[n.adrian]

Ce sa va zic in continuarea "neajunsului meu". Vorbeam si astazi cu prietenul Florin, cu care am venit din Grecia cu Incognito. Ne-am nascut in locul nepotrivit
Acum, trecand peste frustrarile mele, unii dintre oameni, se intovarasesc si isi rezerva barci in Grecia uzual, de acelasi model. Deci 10 Bavaria 47 sau ceva de genul si se dau pe acolo, fac regate de la insula la insula, ceea ce mi se pare genial. Daca o sa va dati cu barca mult si treceti dincolo de uzual, care devine cu trecerea timpului, ii explicam si lui Bogdan Bucuiu asta astazi. O sa vedeti ca vrei sa inveti de la fiecare iesire ceva, sa inveti sa prinzi acea rafala de vant buna, sa inveti sa incarci vela la maxim, cel putin asa este la mine. Dupa 10 ani upsie 11 de cand am A-ul, plimbarea de-a "proasta" asa nu ma atrage deloc. Faceam o recenzie si in ultimii 3 ani deja nu am mai iesit decat la curse. Intrebarea unora, fireasca, este, de ce ?
Pai.....ca nu ma atrage sa stau asa cu capul intre urechi si sa plutesc, vreau ceva dincolo de asta, vreau sa simt barca cum vibreaza la solicitarea maxima, vreau sa simt cu trece prin apa fara sa iau berbece, vreau sa vad velele"tabla", vreau sa vad fumurile orizontale, TOATE si alea de la randa si tot asa. Ca ma urc pe o barca sa ma dau de la Costanta la Eforie....deja e chestie de companie doar, sa ne veselim sa ne distram, dar e un fel de picknic pe apa, vibratia apei a vantului a barcii a sufletului e dincolo de paharul cu bere si mititelul dintre dinti, e in calculul pozitionarii la start, e in calculul voltelor catre baliza, e in simtul vantului cum se va schimba, cat de tare suntem inclinati, e prea ardenta, e prea moale, e catargul prea curbat, e prea drept ......

[Vali]

Adi, tu faci parte dintr-o alta categorie velistica, spre care aspira destui dintre noi. Ce te faci insa cand vine un baiat nervos precum skipper, si in ciuda tuturor reglajelor tale de vele, incovoiere a catargului, calcul al voltelor etc, trece cu trimaranul pe langa tine precum treci tu cu SV-ul 1000 pe langa Honda mea enduro ?
Lasand gluma la o parte, Adi ne arata o alta latura si o alta motivatie a velismului, anume cautarea perfectionismului in performanta, prin intrecerea la regate intre barci si echipaje. Din experienta de regata au avut dintotdeauna de castigat si velistii de croaziera, prin aplicarea tehnicilor de "tunare" a barcii pentru performanta.
Sa nu uitam ca mai avem intre noi cel putin inca un velist "regatist", Stefan Munteanu, in acelasi timp proprietar al unui superb sloop "vintage". Tare as vrea sa ne povesteasca Stefan cate ceva din aventurile lui la regate, alaturi de pasiunea pentru barcile retro, pentru ca sa putem disemina amalgamul de pasiuni velistice oarecum antagonice .