Patanii si aventuri cu motocicleta

[corsarul]

Hai sa va spun si despre Dnepr...asa pe scurt
Primavara ,soare ,destul de cald ...ma duceam acasa calare pe "Nipra" pe o strada strabatuta in lung si-n lat de linii de tramvai
In fata mea o cisterna care uda asfaltul...incalec linia de tramvai si... jos...m-a trantit "nipra" de nu mai stiam unde sunt.
Stiam ca liniile de tramvai ude sunt "belea",si cu toate ca am strans din buci si am incetinit viteza, nenorocita de linie cu mazga care se formase de la apa  ...m-a pus jos .
M-a rasucit la 180gr...am strambat maneta de la ambreiaj ,am rupt o oglinda si m-am lovit la genuchi.
Pe moment nu mi-am dat seama de genuchi...infierbantat fiind n-am simtit mare lucru...dar dupa vreo 2 ore m-i sa facut butuc si nu mai puteam sa calc in picior
"-mi-am spart genuchiu...fira-r a dracului de motocicleta.." i-mi ziceam
Ma duc la urgente... la ortopedie ciocan la usa  si aud :
"-Deaaaaa.. !
-Sa traiti domnu' doctor....pot sa intru ??
-Ia ziii ma  ? ce-ai patit? hai mai repede c-am treaba...
-Stiti....am cazut cu motocicleta...
-Daaaaa!?...atunci sa sunam la Politie ca e' accident...
-Paiii...aaaaa...nu dupa motocicleta...dupa bicicleta...am cazut !
-Baaa ??...tu ce crezi ca ne jucam ? ...sui-te pe masa mai repede..
Ma controleaza doctoru' meu cel istet, i-mi zice ca n-am nimic si ma da pe usa afara...nu inainte sa-mi spuna cat de baiat bun a fost el ca nu a anuntat politia..
Urmeaza sa ghiciti d-vs ce multumiri i-am transmis printre dinti..

[Mihaif99]

Fac pariu ca Ij-ul era enorm de greu. Munca de sisif.

Noi motociclistii avem o aura de eroi, in armurile noastre bla bla bla.
Lumea nu is da seama cum transpiri intr-o geaca de motor vara, si car de putin tine de cald cand e frig afara.

Am pornit intr-o primavara la drum de la Ottawa spre Toronto pe motor. Vineri, dupa serviciu am alergat acasa am pus bagajele si la drum pe la ora 6.  Cine a mers cu motorul pe autostrada la viteza traficului stie ce experienta nasoala este, si cam cum iti zguduie capul curentii de aer. Asa ca am ales o secventa de drumuri regionale, undeva intre Highway 7 si autostrada 401. Curbe, politie nema, frumos.
Ce pot sa zic, drumul a fost misto, dar la un moment dat a inceput sa se faca frig. Eram pregatit, si am imbracat niste pantaloni de goretex si o jacheta anti vant peste geaca si pantalonii de piele.
Asta mi-a mai dat jumatate de ora de confort, apoi a inceput sa imi fie iarasi un frig cumplit. Am alimentat cu gaz ca sa nu ramin pe coclauri, si deja nu mai stiam ordinea a ce trebuie sa fac. La benzinaria de tzara trei gagici care imi faceau complimente. Da eu prostit de frig, m-am comportat parca voiau sa ma manince am zis doar "aha", "mda", si "trebuie sa plec"!  Iar la drum. Intre timp s-au facut vreo 7 grade si nu prea imi mai simteam degetele. Am si gresit vreo doua jonctiuni. Nu e o placere sa te intorci cand mori de frig.  Pina la urma am decis sa cobor spre autostrada 401 si sa ii dau binga sa ajung cat mai repede. La un moment dat am oprit iar pentru gaz, si pompa de super era defecta. Nici nu am realizat ca cealalta pompa avea trei butoane, din care unul de super si am pus benzina ordinara. E incredibil cum iti afecteaza frigul gandirea. Incepi sa iei cele mai proaste decizii. Hop inapoi pe motor si da-i binga spre TO. La un moment dat unii intr-un BMW au decis sa se ia la intrecere, asa ca am avut dupa cine sa ma tin cu 170-180 si sa ajung mai relede. Odata ajuns era sa scap motorul pe jos. Tremuram necontrolat. Am stat in cada de baie doua ore sa imi revin.

Daca vrei sa mergi pe temperaturi sub 15 grade geaca electrica e necesara. Iar incalzitoarele de maini sunt un bonus.

[monica.lidia]

Domnilor, nu ma pot abtine. Trebuie sa zic si eu:
Nu stiu cati km sunt de la Ottawa la Toronto, dar sigur stiu cati sunt de la Galati la Vama Veche. Nu de alta, dar i-am numarat intr-o noapte rece, la un sfarsit de aprilie, acum vreo 10 ani .

Echipa fantastica = eu plus braconieru, se bucura din plin de proaspatul achizitionat motor rusesc Voshod "Sova", varianta carosata enduro a popularei motociclete Voshod. Fara prea multa gandire, in cardasie cu prietenul Mircea "Cioc-Rosu", intr-o vineri dupa amiaza, la sfarsitul programului de lucru, ne-am "imbarcat" pe motor, cu destinatia Vama Veche. Desi era doar sfarsit de aprilie, la noi in oras fusesera cateva zile calde si frumoase, care te duceau cu gandul la vara. Mi-am luat haine serioase numai la insistentele repetate ale braconierului, eu fiind decisa sa plec in pantaloni scurti .

Din gashca noastra faceau parte doar 2 motoare (noi plus Mircea Cioc-Rosu si amica lui Giulia), din cauza ca alti motoristi galateni plecasera de dimineata (Licuriciu, Boris, Gilera, Set si Bunicuta).
Noi am plecat primii, Mircea si Giulia urmand sa treaca cu urmatorul bac. N-am uitat nici pana in ziua de azi fluturii din stomac si vibratia muschilor generate de aventura care se prefigura (era prima mea iesire la drum lung).

Am parcurs ca intr-un vis frumos primele zeci de km ai drumului, dar incet-incet ne prindea din urma inserarea. Trebuie sa fac aici o paranteza: nu am fost niciodata fanii costumelor moto, ai accesoriilor trendy si gadgeturilor la moda; cat ne-am dat (si ne-am dat...), costumul nostru a fost geaca de piele, jeans si bocanci.
In inima Dobrogei, in ghereta statiei de "Rata" de la Praporgescu, am facut primul popas pentru ajustarea tinutei: pantalonii mei cargo, cu franjuri stil "predator", care au dovedit neasteptate calitati anti-vant, au fost adaugati peste blugii lui Vali, iar eu am scos din rucsac primul pulover pe gat calduros, din seria celor ce urmau sa vina .

Ne-am continuat drumul, iar la o "pana de tufis" pe deal la Atmagea am fost ajunsi din urma de Mircea si Giulia. A fost primul moment cand am constatat ca Mircea si Giulia nu fusesera la fel de inspirati ca braconieru, formand un ansamblu statuar in miscare foarte asemanator cu Jim Carrey si Jeff Daniels in "Dumb & Dumber" . Atunci primele obiecte vestimentare au trecut din rucsacul meu pe cei 2 inghetati. Pe masura ce drumul a continuat in noaptea de gheata care se lasase, asemenea schimburi de echipament au mai avut loc de cateva ori. Totul a culminat cu momentul in care Vali, care nu-si luase poate cea mai importanta masura de prevedere - manusi, a preluat cu toata increderea pe maini sosetele de rezerva ale lui Mircea Cioc-Rosu. Iar Mircea a preluat de la Vali ochelarii de polizor, intrucat nu avea viziera la casca, si avea turturi de lacrimi, din cauza aerului inghetat.

La 2 Cantoane am simtit direct influenta marii, deoarece am simtit in mod distinct intrarea intr-o masa de aer foarte rece. De la Baia, pe langa frigul patrunzator, ne-a inconjurat o noapte neagra ca smoala. Cum localitatile sunt foarte rare pe acea ruta, iar traficul era aproape inexistent, gandindu-ma la felul cum aratam (4 indivizi zburliti, imbracati in negru, cu casti negre, cu motoare din care se vedea doar farul "prova"), am ramas cu imaginea "calaretilor iadului". Sper ca nu ne-a vazut vreo babusca in goana noastra nocturna, ca ar fi ramas socata pe viata.

N-are rost sa mai spun cat de "chill" eram toti 4 la ora 11 noaptea, la benzinaria de la intrarea in Constanta, ce fetze au facut angajatii benzinariei cand ne-au vazut, si cata nevoie aveam de o lampa de autogen ca sa coboram de pe motociclete. Am ajuns intr-un final in Vama Veche (dupa inca o repriza lunga de tremurat), si a urmat o noapte alba, in spiritul veseliei din Vama de 1 mai.

Trebuie sa recunosc totusi ca aventura noastra s-a meritat din toate punctele de vedere, intrunirea motociclistilor de la mare (prima), la care am ajuns intamplator, fiind o reusita. Fenomenul moto era inca in perioada de copilarie, motoarele "comuniste" predominau, motociclistii se salutau in trafic, iar ceea ce conta erau kilometrii parcursi, si nu pretul de catalog al motocicletei.

Ma opresc aici, dar promit sa povestesc si cum a fost la intrunire, cum s-a "moshit" braconieru cu copacii, si cum zbiera ca el vrea Pantera. In ce priveste deplasarile in perioada rece, am sa va mai povestesc si despre un tur al Dobrogei de nord, facut pe 1 decembrie, cu etapa de descarcerare si dezghetare la Macin .

N-am gasit decat o poza din acea epoca, in care se vad cate o bucatica din braconier si motor (in stanga), apoi eu, Adi Combinistu', Beng-Beng si Mircea Cioc-Rosu...

[radasous]

Frumoase amintiri aveti...este clar ca puteti deveni niste bunici eficienti
Povestea cu tremurici imi aminteste de  una din prelegerile profului de econie politica si filosofie din liceu, fie-i tarana usoara! Intruna din zile, pe cand singura sursa de inclazire a scolii era dupa nori, ne-a povestit si argumentat (desigur...) cat de falsa este problema frigului si cat de simplu ne putem inclazi prin tremurat. Nici macar macaralele nu au ras...

[Laurentiu N.]

 C.S.P. [asa se numea in timpul meu economia politica si f.],era un fel de virus informatic,menit sa manipuleze mintile noastre inghetate.Nu stiu de ce nu au devenit oficiale versurile : In casa [clasa] frig ,afara frig,deschid fereastra larg si strig - Sa ne traiesti partid iubit,ca ne-ai calit !
.
@Monica Lidia-please continuarea ! Beng-Beng vine,poate, de la baietelul lui Barney[Bem-Bem],sau de la bautura racoritoare adusa de la bulgari,prin anii "80,sau termenul "bengos".
Combinistul.. e clar,dar celelalte porecle 
Apoi momentele in care Vali se credea, probabil, Tarzan,simtind nevoia"unei pantere,ne face curiosi.Plus ca sriitura e inchegata si face placere la citit 

[monica.lidia]

@ Laurentiu: Ei domnul meu, am stat momente bune si am rememorat intens personajele ca sa-mi amintesc de unde poreclele .
Deci pe Beng Beng il cheama Nicu, e frate cu Combinistu, si porecla i se trage de la onomatopeea lui preferata - "beng-beng". Nu putea omusoru sa spuna 10 cuvinte fara sa bage si un beng-beng intre ele.
Adi o sa moara combinist, desi nu mai e combinist demult, iar Mircea Cioc-Rosu e porecla impresionanta a unui ins micut (e mai scund decat mine), care pe vremuri se remarca prin nuanta roscata a parului (facial si capilar).

Dupa cum v-am povestit, intamplator am ajuns la intrunirea Sea Riders, care avea loc la un camping din nordul Mamaiei. Intamplator din cauza ca a trecut pe langa noi un tip gras in geaca de motor, pantaloni scurti si slapi, pedaland frenetic pe o bicicleta si agitand un steag. Cand ne-a vazut, a tipat la noi "haideti la intrunire, nu mai frecati p..a!"

Dupa ceva cercetari am nimerit la locul cu pricina, intalnindu-ne si cu motoristii galateni. Ne-am trezit dintr-o data intr-o atmosfera de nesfarsita fratie, unde pentru motociclistii veniti pe 2 roti micii si berea erau gratis. Despre mici nu am ce sa va spun, pentru ca s-au terminat la un moment dat (insa noi ne facusem deja plinul), dar berea a curs valuri, asa ca a 2-a zi dimineata, cand ne-am trezit, in jurul casutei noastre erau cateva zeci de pahare de bere pline neatinse. Toata noaptea amicul Mircea a facut ture-ture la butoi pentru "refill", primele ture pe motor carand paharele in echilibru pe rezervor, ultimele chinuite cand in 2 picioare cand in 4 labe. Asa ca pe la 2 de dimineatza i s-a inchis si lui "emisia".

La acea ora gashca se mai potolise, multa lume tragea la aghioase prin casute cand sa vezi: in sfarsit si braconierului ii venise chef de mosheala (pentru necunoscatori mosheala este un fel de imbranceala colectiva pe ritm de rock). Din nefericire singurii parteneri posibili eram eu si Giulia, total nesemnificative din acest punct de vedere, asa ca sub ochii mei maritzi de groaza  si-a indesat casca pe cap si a pornit a se izbi cu capul de toti copacii din jur. Din cand in cand facea semnul rockerilor cu degetele si mormaia ceva numai de el inteles.

Dupa episodul de mosheala, bine pozitionat in iarba inalta din mijlocul campingului, Vali asculta transfigurat Clawfingers, dar cred ca si dj-ul era deja obosit, asa ca dintr-o data muzica s-a oprit. In tacerea absoluta care tocmai se lasase, s-a auzit un raget: "Vrem Panteraaaaaaa", era Vali care cerea trupa lui preferata din acea vreme.

Frumoase amintiri mi-au ramas de atunci, si uitandu-ma in urma, parca nu eram noi, si parca nu era lumea in care traim acum. Tare dragi mi-au ramas motociclistii de atunci, pentru care motocicletele chiar erau un mod de viata, o expresie a nonconformismului si libertatii. Pe motociclistii de azi in schimb ii ocolesc pe departe, de cand motoarele au devenit tot o expresie a statutului, si daca n-ai bani de Q7, iti iei un speed si un combinezon si iesi la defilare in centrul orasului.

Desi raman etern indragostita de motoarele de viteza (de la o Yammy de 600 mi se trage), si desi am o puternica aversiune fata de apa, datorata unei fobii, imi urmez indeaproape sotul, pentru ca numai pe ape inca mai gasim locuri linistite si oameni adevarati.

[Mihaif99]

Monica, din pacate ai postat ma inainte sa pot face eu o selectie soc Pantera pe Youtube sa vada el Laurentiu cu cine are de-a face :-)

E lucru stiut, intelepciune din batrani ca dupa ce ai mancat si ai baut bine, nimic nu e mai placut decat o imbranceala cu vanatai sau un cap spart. Am nenumarate povesti care vin in sprijinul acestei pilde

Apoi, nu vreau sa ranesc machismul nimanui, dar mi-l imaginez pe Braconier, pe vremea raposatului asteptand cu infrigurare (miercurea parca) emisiunile lui Petre Magdin. Asa e?

[Vali]

Adevarul e ca asa se vedea din perspectiva feminina a momentului, ca in bancul in care Bula dadea la blana nevestei lui Strul :
Mergea Bula noaptea si ajunge la casa lui Strul. Se uita pe geamul deschis, Strul dormea langa nevasta-sa, amandoi in curu' gol. Striga Bula: - Băi Strul, ia uite băi băbălaule ce-i dă la nănău Bulă lu' nevastă-ta! Iese Strul nervos afara cu un ciomag, Bula in timpu' asta intra pe geam langa nevasta lui Strul si incepe s-o bostaneasca. Strul nu gaseste pe nimeni, se mai invarte pe acolo, dupa care vine si el si se uita pe geam. Vazand ce se petrecea, isi spune in sinea lui: - Bai, fii atent ca de aici asa se vede!

Atunci, la acea intrunire, a fost prima ocazie cand am avut posibilitatea sa fac niste experimente imposibile oriunde in alta parte. Astfel, am incercat pentru prima oara sa fac wheelie si stoppie cu motorasul usor si nervos de 175 cmc. Daca wheelie cat de cat mi-a iesit, cu stoppie n-am avut vreo sansa, din cauza franelor antice pe tambur, preluate de la Voshod.

Asta se intampla cat inca eram treaz, iar cand am inceput sa iau dromfu', am zis hai sa vad cum reactionez la bautura pe motor. Culmea e ca, pe masura ce ma lua anaforu', parca eram din ce in ce mai limpede si constient de pericol, si mergeam foarte atent, stiind ca reflexele imi sunt mult afectate de alcool. N-am avut deci vreun incident, cu atat mai mult cu cat acolo era o debandada infernala, ca la orice intrunire moto din Ro, fiecare motociochist mut de bautura mergea ca turbatu' pe motor pe unde-l taia capu'. Visul suprem al motoristilor era realitate, se puteau da cu motorul cu nemernicie maxima, avand sange in alcool si nu invers, fara sa se teama de garda.

Iar faza cu casca in copaci a avut si ea utilitatea ei: tocmai imi luasem un Nolan de la golanu' de Cici, si fiind sh si cu ceva zgarieturi, am zis ca n-aveam de unde sa stiu daca fusese trantita sau plesnita etc. Asa ca berbecitul copacilor cu casca pe teasta a fost o proba in care am verificat si soliditatea castii, si comportamentul bostanului din dotare la loviturile in casca. Oricum, am luat-o gradat, si am abordat mai multe pozitii, printre care si pe cea in care as fi fost obligat sa ii dau o casca-n teasta vreunui agresor de ocazie. Deci berbeceala a fost de fapt un antrenament si un experiment, care din fericire nu (prea) s-au repetat si in realitate.

Iar vizavi de muzica, nu m-am considerat vreodata rocker exclusivist, din cauza ca varietatea muzicala e prea mare ca sa ma cantonez intr-un singur stil. Intr-adevar, eram fan al emisiunii Studio Rock a lui Magdin, dar in 1990, dupa revolutie, plus emisiunea rock a lui Lenti Chiriac de pe programul 3 - Romania tineret. Acum nu prea mai ascult rock, ci mai mult smooth jazz, bebop, si alte ciudatenii de pe sky.fm .

[Mihaif99]

Smooth Jazz, la faza asta m-ai pierdut. Am ceva albume, deh MP3-urile, dar niciodata nu am rabdare sa ascult vreo piesa pina la capat, daramite un album. Eu mai mult cu jazz-ul modern, electronica, dar genul a atat de vast. Hai, treaca de la mine si ceva jazz clasic. Maestrul Johnny Raducanu imi vine in minte. Brailean. Ce caracter, ce om :-)

Nolan, da, imi aduc aminte, era considerata o casca buna. Ce vremuri, serios, ma napadesc tot felul de amintiri. Dan  Nastase era si el mereu prezent le la Radu Bardac prin spatele blocului. Un tip super OK. Odata am fost cu el ca sa moteze un cauciuc de fatza pe roata de la Yamaha lui de 900. Ne tot intrebam daca o sa mearga, iar ei am sugerat sa il puna invers ca sens de rotatie, pt ca e un caucic destinat sa franeze hehehe.

Cand citesc despre voi ma gandesc ce motociclist "fara pasiune" am fost. Adica pasiunea mea este inca mersul in viteza pe curbe. Cu orice vehicul.  Daca mai pui sa merg pe drum drept, decat cotocicleta, mai bine iau masina, dar si mai bine pasager.

In Romania nu am avut decat masini. In anii studentiei, dupa revolutie, am avut norocul sa imi cumpar un Peugeot 205 GTI (evident la mina a doua) cu care conduceam la limita nebuniei. Abia acum realizez ce masina misto am avut. Imi spuneau pasagerii ca condusul devine ca un joc video in care toate se accelereaza, pina cand pilotatul devine doar o chestie de reflexe. Pe atunci nu pretuiam masina aceea prea mult, dar intr-adevar era ceva deosebit. O masina care se conducea ca un GO-kart(karturile de la karting). Nu le venea sa creada pretenilor cu motoare japoneze ca ma tineam lejer de ei pe serpentine. Pe linie drapta nu prea aveam sanse, dar in curbe mergeau parca ca melcii, de imi venea sa ii depasesc. Obisnuit cu masina mea minunata era sa o patesc cu un Glof 2 GTI. Mergand spre mare, depaseam si eu ca omul tanar cam cu 180 km/h (nu imi place sa exagerez, din contra, deh nebuniile tineretii), si apoi cand am franat ca sa ma incadrez in coloana, mi-a fugit fundul si m-am trezit cu masina mergand aproape cu spatele la viteza aia! Am reusit sa o recuperez ca in filme, fum din cauciucuri si tot tacamul, in rasetele celor din masina care nu au realizat cat de aproape am fost de un acident major. Am mers apoi cu traficul pina la mare.

O alta masina formidabila era Suzuki Swift GTI, modelul facut in Anglia, dotat din fabrica cu scaune Recaro, volan si pedale Momo, frane Brembo, si suspensii tot de marca. Ce masina faina. E incredibil cum reusea Suzuki sa scoata atata cuplu dintr-un motor de 1300.  Nu mai povestesc ce am facut si cu asta ca incepe lumea sa ma ju

[impaiatu]

am avut, pe rand , un un CZ Sport 250, Simson Sport 250 (la asta am tinut cel mai mult desi avea 42 de ani) si un Kawasaki KLE 500.
cu toate am avut patanii dar cea mai nasoala a fost cu Simsonu.
eram la Snagov, unde se tinea intrunirea moto, ultima din acel an.un prieten m-a sunat, rugandu-ma sa vin sa-l iau si pe el din DN1, el fiind cu masina dar nu stia drumu'.aveam sase beri la bord, dar cu toate astea am plecat sa-l iau.nevasta-mea hop si ea in spatele meu si am taiat-o spre DN-eu.toate bune si frumoase , numai ca la intoarcere am suit-o pe nevasta in masina prietenului iar yo am luat-o inainte ,chior de beat si cu 100 la ora.
binenteles ca in prima curba am pierdut controlu (pe care oricum nu-l aveam) si m-am dat dea berbeleacu prin santu de pe marginea drumului, ciufulind boschetii si copaceii tineri.dupa ce s-a asternut praful si frunzele,am iesit din sant, m-am ajutat de mana stanga s-o bag pe dreapta in buzunar si le-am facut semn alor mei ca n-am nimic.intamplator, prin zona tocmai trecea un grup de bikeri de la BGS (badigarzii motorizati).
am repus motoru pe roti, putin sifonat saracu' dar apt de pornit la drum.
am ajuns in tabara, mi-am legat mana dreapta de gat si am pornit petrecerea mai departe.
seara, inainte de concertele cu Iris si alte trupe, au inceput sa se proiecteze imagini pe un ecran urias.n-o sa ghiciti cine era vedeta zilei ;PROSTU' de scrie randurile astea, filmat de baietii de la BGS, cu camere de luat vederi pe casti.au surprins exact momentul cand faceam tumbe prin boscheti, la prima rotire prin vazduh inca mai tinandu-ma de ghidon.
asta s-a intamplat intr-o zi de vineri dup-amiaza dar am ramas pana duminica seara in tabara.luni dupa trei nopti nedormite,m-am prezentat la urgenta unde medicul m-a "felicitat" cu "tandre" cuvinte si mi-a bagat umaru si mana dreapta in gips. clavicula rupta.
cam asta ar fi una din pataniile cu motoru, dar nu singura.
intre timp am vandut si KLE-ul dar n-am scris "The End" inca. mi-am pastrat tot echipamentul; pantaloni, geaca de endurist, cizme si manusi cu carboane si odoarele mele (ca tot pomenea Mihai de Nolan), doua casti Nolan;una flip-up si una open face, amandoua cu sisteme bluetooth, geamuri antiaburire bla bla bla si alte delicii.

[Vali]

Cu ocazia povestii Impaiatului, la care am ras pe burta :D, mi-am adus minte de o faza similara care mi s-a intamplat in 2004:

Din vremuri "imemoriale" am batut in toate directiile Muntii Macin, pe jos sau cu mountain bike-ul. Pentru mine, alaturi de Delta, este cel mai frumos pamant romanesc, (inca) neafectat de hoardele de turisti si mizeria pe care acestia o lasa in urma.
In 2004 pentru prima oara am zis "hai sa trag o tura sus pe Saua Tutuiatu cu motoru', alaturi de Mircea Cioc rosu". Era duminica de Pasti, 11 aprilie 2004. Am mers noi o brigada mai mare acolo, care cu masini, care cu motoare, si ne-am facut cuibarul la Valea Fagilor, pe partea muntelui dinspre Luncavita. Dupa care eu si Mircea am pornit ca 2 zmei, el pe Ij si eu pe Sova, sa cucerim inaltimile prapastioase dintre Chiscura Chelului, Ghinaltu, Tutuiatu si Moroianu.
Am pornit noi pe drumul forestier care se ramifica din soseaua Luncavita-Nifon, drum pe care il stiam atat de bine, cu intentia sa ajungem sus la intersectia cu drumul forestier "de creasta". La un moment dat ne-am pierdut unul de altul, fiindca eu am luat-o pe drumul pe care-l cunosteam, dar Mircea in spatele meu fara sa-l vad a luat-o pe alt drum. Asa ca m-am trezit singur la intersectia cu drumul de creasta, imprejur o liniste pe care doar in creierii muntilor o poti intalni, si cu simtul auzului incordat la maxim speram sa aud din departare un sunet de motor in 2 timpi, 2 cilindri si 349 cmc .

Trebuie sa spun ca urcasem pe munte cu motoru' cam cu inima stransa, deoarece nu prea sunt fan al tulburarii serenitatii locurilor acelea superbe cu zgomotul si gazele de la motor. Insa in momentul cand mi s-a parut ca aud zgomotul Ij-ului lui Mircea, am inceput sa racnesc in mijlocul padurii de la marginea prapastiei "Mirceaaaaaa, Mirceaaaaa!!!!!!", de numai serenitate nu mai era acolo .
Mi-am dat totusi seama ca nu prea avea cum sa ma auda, asa ca am pornit pe directia zgomotului, taind padurea de-a curmezisul, fara sa mai gandesc deloc "eco". Nu-mi era decat ca Mircea se putea rataci, si sunt zone unde daca ajungi pe motor, nu prea mai ai cale de intoarcere, dar oricum Mircea era un extremist, care oricand spunea " ce daca nu mai pot merge cu motoreta, o las acolo, ma pish pe ea si-i dau si foc".
M-am gasit in sfarsit cu amicul meu extremist, care avea o figura speriata, dar fericita de regasire si extaziata in acelasi timp, si mi-a spus "gagiule, am avut orgasme maxime despre ce stancarii am traversat, n-am crezut ca mai scap de acolo". Dupa care ne-am continuat traseul pe drumul forestier de creasta, incercand si reusind cam greu sa facem si cu motoarele ce faceam pe vremuri cu bicicletele (drumul era presatat cu stanci sau hrube destul de periculoase).
Am mers deci noi pana "la canapea", adica alta intersectie cu un drum care dadea spre Moroianu, si acolo am facut stanga, pentru a cobori inapoi la Valea Fagilor. Zona aproximativa se vede aici: http://wikimapia.org/#lat=45.2017559&lon=28.2623291&z=13&l=0&m=b , unde Valea Fagilor e denumita in ruseste "Cetatuia", noi fiind in varful muntelui, la marginea prapastiilor dinspre comuna Greci.

Am coborat noi cei cativa km de panta ai drumului plin de stancarii, dupa care am ajuns in zona cu panta mai lina, care facea jonctiunea cu soseaua. Din loc in loc pe marginea drumului era lume venita la picnic cu ocazia Pastelui.
La un moment dat, fiind amandoi sub influenta adrenalinei de motociochisti offroad nervosi, am inceput "sa-i dam in goarna" la vale, vorba aia, mai aveam putin si eram la Paris-Dakar .
Si ne-am dat noi nervosi, fara sa ne sinchisim de sarmanii oameni care cautau linistea, pana dintr-o data, fara sa ne dam seama, am ajuns la o portiune unde pe drum se formasera 2 fagasuri adanci, de la rotile tractoarelor care carau lemne pe drumul forestier.

La vreo 50 de metri in fata era cel mai tihnit peisaj posibil, o familie era la picnic, cu un copil mai mic care manca impreuna cu mamica lui, si alti 2 adolescenti care jucau volei cu tatal lor, adica unul din momentele cele mai fericite din viata unei familii.
La aparitia fagaselor din drum, Mircea a incetinit si s-a oprit cu greu, dupa ce era sa faca tumba din cauza ca-l "furase" unul din fagase. In acel moment, in fata familiei venite la picnic, din spatele motociclistului care se oprise cu un scrasnet sec al cauciucurilor pe pamantul batatorit si brazdat de fagase, ridicand un nor de praf, a aparut alt motociclist in viteza mare, care la fel a fost "furat" de fagas, fara insa sa mai aiba sansa de a opri in siguranta. Astfel ca, sub ochii ingroziti ai familiei care se bucura de primele zile de primavara in sanul naturii, din cauza ca ma dezechilibrasem la viteza mare, am facut o tumba spectaculoasa in aer cu motor cu tot, motorul s-a rostogolit pe o parte si in final s-a oprit peste mine, iar eu in acest timp asteptam ca toate busiturile sa se termine odata. Cand am simtit in sfarsit ca m-am oprit din tavaleala, si in scurtul examen corporal mi-am dat seama ca (inca) sunt in stare de functionare, am ridicat imediat mana si am tipat "n-am nimic!!!" catre sarmanii oameni, care veneau speriati sa vada ce e cu mine, mai ales ca ma asteptam ca primul lucru era sa-mi traga ca de obicei casca de pe scafarlie cu japca.

Dupa cateva zeci de secunde in care l-am tinut la distanta si pe Mircea, am inceput sa ma misc, constatand ca nu eram chiar asa de paradit cum credeam. Mircea a venit si a ridicat motorul de pe mine, eu m-am ridicat in picioare schiopatand, cu primul gand ca fusesem suficient de prevazator sa-mi iau pe mine geaca de piele cu protectii la umeri si coate. Nu stiu cum s-a intamplat dar aveam si pana la roata din spate, asa ca am pornit apoi la vale schiopatand si impingand motorul de coarne pe cei 2 kilometri si ceva cati mai erau pana la Valea Fagilor. Motorul din fericire n-a avut mare lucru, asa ca, la reintalnirea cu brigada noastra, le-am bagat-o scurt ca am avut o cazatura mica de la un bolovan . Saracii nici acum n-au idee cam ce tumbe prin aer am putut sa fac, si cat de tare puteam sa ma paradesc daca nu eram bine echipat.
Am ajuns deci la cuibar, si am inceput impreuna cu Mircea sa desfacem rota ca sa-i facem pana. Intre timp ceilalti din gashca noastra au plecat, asa ca pe inserat ne-am pus si noi in miscare (eu mai greu), ajungand acasa ca sa-mi numar vanataile .

M-am gandit atunci ca aia a fost pedeapsa pe care mi-am luat-o pentru sacrilegiul de a tulbura linistea batranilor munti ai Macinului cu drujba mea pe 2 roti. M-am gandit in acelasi timp ce o fi fost in sufletul sarmanilor oameni care m-au vazut prabusindu-ma in fata lor ca un endurist sau crosser la televizor. Sper ca am fost totusi pilda pentru copiii aia, si cred ca daca vreodata si-ar fi dorit motor, sigur parintii le-ar fi spus "il mai tineti minte pe balamutu' ala de la Valea Fagilor, ce vreti, sa patiti si voi la fel?"

Am pus aici niste copii dupa poze facute in zona inalta de langa Greci a muntilor Macin, unde ne-am dat dupa ce ne-am reintalnit (dupa ce se ratacise Ciocu Rosu). Pozele sunt facute intr-un decembrie cativa ani mai tarziu, cand am stat cateva nopti cu cortul sus pe saua Tutuiatu, vremea fiind totusi in acel an destul de suportabila pentru luna decembrie.

[monica.lidia]

In sfarsit weekend, usor-usor parasesc gandirea tip "Excell", si realizez ca v-am ramas datoare cu povestea ispravii pe Sova de un intai decembrie. Ca toate Voshodurile, datorita racirii pe aer, Sova suferea de boala bobinei de aprindere. Din acest motiv, cele mai frumoase plimbari erau cele din perioada relativ rece (martie-mai sau septembrie-noiembrie).

Dar iata o dimineata de 1 decembrie 2003, insorita si senina, plina de promisiuni. Cum Vali era atunci ca si acum fan impatimit al Dobrogei, traseul a fost foarte usor de ales (spre Tulcea), asa ca am urcat in primul bac. Deja de pe la Garvan, din fuga motocicletei am inceput sa simtim cum se compun forta frigului de afara cu acceleratia motorului. In scurt timp a fost clar ca Tulcea e prea departe si ca traseul nostru trebuie scurtat. Cum nu concepeam nici in ruptul capului sa ne intoarcem acasa cu coada intre picioare, am zis ca si o plimbare pe ruta Macin-Greci si poate Caprioara este satisfacatoare, si ne-am avantat pe ceea ce Gabi Maimuta numeste "Route 66 a Romaniei".

Peisajele superbe din zona Jijila, Macin sau Greci, si drumul pustiu pe care ne puteam juca cum voiam ne-au folosit drept "combustibil" pentru o vreme. Dar decembrie era hotarat sa ne arate ca e o luna de iarna, si din ce in ce frigul a devenit mai greu de suportat, in ciuda faptului ca eram bine echipati.

I-am spus lui Vali ca nu mai pot, si ca trebuie sa ne indreptam spre o asezare umana, intrucat aveam stringenta nevoie sa ne incalzim. Cum el stia o cofetarie in Macin, a propus sa mergem la o ciocolata calda. Zis si facut, dar faza hilara s-a intamplat in fata cofetariei, cand am oprit motocicleta si nu dovedeam sa cobor . Din local a aparut un nene la vreo 45 de ani, bine facut, cu figura tipica de zona rurala. Era vanzatorul, desi mult mai bine i s-ar fi potrivit meseria de tapinar sau pescar la navod. Bietul om nu stia daca sa rada sau sa cheme salvarea. Asa ca, ascunzand un zambet sub mustata, m-a intrebat indatoritor daca am nevoie de ajutor, daca el ma poate ajuta, sau daca vrem sa intram cu motorul in cofetarie ca sa ne descarceram.

Nu-mi aduc aminte sa fi baut ciocolata calda mai buna sau lichid mai oparit decat atunci. Tot drumul spre casa susuram suav in urechea lui Vali: "pneumonia e pe mine, poti sa ma duci direct la spital", dar se vede treaba ca lichidul omului din Macin a avut si proprietati curative, pentru ca nu am scapat nici macar un stranut.

Pe serpentinele dintre Macin si Smardan am vazut multe carduri de lebede pe lacurile care au  mai ramas din fosta Lunca a Dunarii, pe langa bratul Macin. Cu tot frigul, atunci am vazut cel mai frumos cer albastru si cel mai auriu stuf uscat, intr-o Dobroge patriarhala si nepoluata, amestec intre cel mai vechi si cel mai nou pamant romanesc.

[gvincentiu]

Mi se pare mie sau motocicleta nu are cauciucuri de off-road?

[Vali]

Bineinteles, lupu' asta e golan cioperist de sosea, si a zis si el ca o pune de "una mica" impreuna cu Scufita Rosie printre ciuperci 

[adrianpacurici]

am citit povestioarele voastre pe motoare..si m-a apucat nostalgia.. sunt motociclist cu acte din 2000, am avut ij planeta5, 3 jawa,si din 2006 am o yamaha tdm 850...dar imi vine sa plang cand ma gandesc ca anul trecum am mers doar de 2-3 ori cu ea in total max 1 ora... sper ca anul asta sa fie mai bun..dar daca imi fac barca visurilor..cred ca o sa stea degeaba 
apoi cu cazaturile...e o vb pe la motociclistii de p-aici.. "sunt cei care au cazut si cei care nu au cazut .....inca"
eu cu ij-ul..vreo3 tavaleli prin praf, fara urmari, cu prima jawa..i-am facut dauna totala cu un impact frontal cu o dacie, eu nu am avut decat vanatai, si o casca din bazar de 800 mii la vremea respectiva, panarama care mi-a salvat viata careia i s-a crapat garda de mandibula, si cu yamaha..multumesc lui Dumnezeu ...2-3 cazaturi de pe loc, ba nu i s-a pus cricul, ba l-am lasat si eram pe trotuar si cricul pe sosea si o tumba pe un lac secat, aratura ca in palma, cu un peitroi cat o minge de fotbal, cu vit I-a ma uitam dupa .... si moto mea s-a basculat cu mine cu tot..ca in filmele cu prosti..o semnalizare rupta si ghidonul indoit, si eu cu orgoliul ferfelita
insa am inceput sa fiu mai reticent cu motorul..e o mare placere dar..am familie si anul trecut un prieten de varsta si experienta mea a murit intr-o curba din Somova Jud Tulcea dupa ce s-a inclinat, a atins cu scarita asfaltul, motocicleta s-a culcat si el a alunecat pe sosea pana ce s-a izbit cu pieptul intr-un cap de pod de 20cm inaltime,,,
deci moto placere doar offroad si nr 1 a devenit barca, oricum sunt convins ca Dumnezeu ne tine aici cat trebuie indiferent de nebuniile pe care le facem