Povestiri cu vele

[PB]

Cred ca povestirea aceasta este aproape de sfarsit.Am dorit sa prezint cateva detalii ale calatoriei care sa restabileasca adevarul atat cat decenta ne permite.Cred ca s-a vazut ce de fapt nu barca a fost problema.Eu consider ca nu autoritatilor li se poate imputa nereusita.Performanta, daca a existat, este in inlaturarea barierelor pe care le aveam la accesul la mare.Nu a fost nimic eroic in faptul ca 5 barbati, cu un iaht de 12,60 m a ajuns in Canare beneficiind de un sponsor de exceptie si de ajutorul unei intregi flote comerciale, de care acum nu mai poate fi vorba.Coeziunea echipajului, copatibilitatea membrilor sai este mult mai importanta decat calificarea sa, dar nu se poate face abstractie de aceasta la selectarea echipajului.Pregatirea tehnica a calatoriei este deasemenea foarte importanta pentru ca ulterior este foarte dificil de corectat o eroare serioasa.Chiar la o croaziera scurta, de placere, trebuie acordata atentie detaliilor pentru ca pe apa apar situatii care evolueaza intr-un mod in care de multe ori nici experienta nu te ajuta.Astept si eu o povestire din care sa mai invatam cate ceva.   

[pelicanul]

Chiar daca nu a mai dat nimeni pe aici de vreo 7 luni, ma simt obligat sa postez ceva pentru ca, din pacate, povestirea lui Paul Butusina (am inteles ca asta inseamna PB) mi -a produs un shoc.
De fapt, poate ca e mai bine ca nu mai citeste nimeni acest subiect, pentru ca e primul meu post pe acest forum si n -as vrea sa fiu inteles gresit sau perceput ca un infumurat.
Totusi, iata ce as avea de spus:
1. Povestirea, chiar daca ar fi numai 25 % adevarata(nu spun ca e, spun DACA), este de natura sa distruga un mit. Chiar daca nu are savoarea "Aventurilor cu vele" ale lui Carp, Hai Hui a fost o sursa de visare pentru multi tineri din anii 80. Punind insa la socoteala si punctul 2 al acestui post, mitul se prabuseste definitiv.
2. "Pregatirea" tehnica a calatoriei m -a lasat fara grai. Trecind peste formele sau greutatea oarecum nereusite ale yachtului fazele cu catargul care flamba si cu compasul care se bloca complet pe un arc de 100 grade denota un amatorism infiorator. Amatorism nu pentru ca acestea au fost instalate (poate nu gasisera altceva), ci pentru lipsa completa a unor probe de mare. Eu nu am decit o barcuta pe Siutghiol, dar ma gindesc ca nu as pleca cu nici o nava nici macar pina la Istanbul, fara citeva zile de probe inainte.
In final vreau sa -i multumesc lui Paul Butusina pentru povestire, am invatat foarte mult din ea si am fost foarte dezamagit cind am vazut ca se termina asa brusc.
Salutari la toata lumea

[Vali]

Imi pare rau ca d-l Paul nu ne poate raspunde momentan (e plecat in voiaj). In schimb indraznesc eu sa postez o umila parere proprie:
- Obtuzitatea autoritatilor vremii a fost cred stavila principala in calea reusitei dpdv tehnic a croazierei povestite. In ciuda performantei scolii si industriei romanesti de constructii navale civile, pe parte de iahting eram (si poate inca suntem) printre ultimele tari din Europa.

In 1988 am avut norocul sa vizitez Bulgaria, si nu mi-a venit sa cred ce iahturi am vazut acolo, dupa cum povestea si d-l Radu Theodoru in cartile sale. Dintre tarile blocului comunist, cei mai tari erau polonezii, care produceau iahturi de fibra la un nivel de calitate incredibil pentru un stat socialist. Barcile poloneze se gaseau incepand de pe coastele bulgara si sovietica ale Marii Negre si pana la Balaton in Ungaria. Si rusii faceau barci bune (un exemplu e Neva 650, un "hit" al anilor '80). Cetatenii tarilor socialiste se intreceau in regate precum cea descrisa in "Din nou spre sud", la care a participat si Hai Hui 2. Romania era deci exclusa pe nedrept, din cauza mentalitatii staliniste a autoritatilor, din clubul tarilor cu iahting relativ dezvoltat.

Putinele reusite de la noi s-au datorat unor oameni incredibil de entuziasti si perseverenti, care s-au luat la tranta cu sistemul pentru a-si implini pasiunea vietii. Ma gandesc ca poate probele de mare n-au avut loc din cauza ca era prea mare riscul ca vreun "tartor" din nomenclatura sa puna piedica pe ultima suta de metri eforturilor atator entuziasti. Doar cei implicati direct ne pot spune ce a fost atunci.

Nu cred ca ar trebui sa consideram un mit prabusit relatarea de fata, ci inca o lectie invatata, dupa cum bine ati spus. Orice s-ar intampla, fiecare din pionierii acestei tagme are locul sau asigurat in memoria noastra afectiva, fiindca au in comun tocmai indrazneala de a fi fost Don Quijote ai vremurilor odioase care s-au sfarsit exact acum 22 de ani.

Salutari si dumneavoastra, si bun venit pe capcompas.ro .

[PB]

Este dreptul oricui sa se indoiasca de relatarile oricui, dar lucrurile nu trebuie sa se opreasca aici.Cine doreste sa afle adevarul o poate face.Este timpul sa ne privim asa cum suntem.A ne prezenta altfel decat suntem, la nivel de individ sau grup de interes este un mare deserviciu celor care vor sa abordeze domeniul.Cine doreste sa verifice veridicitatea de 100% a celor prezentate mai inainte poate contacta celelalte persoane pomenite in povestire. D-nul Mircea Boari este profesor de filosofie la Universitatea Bucuresti.Eu nu am avut timp sa-l gasesc, dar cine va reusi va gasi un alt unchi de vedere al evenimentelor, poate mai larg decat al meu, dar nu cred ca va infirma ce am relatat.Nu mai pomenesc de cele nerelatabile si care ar fi denaturat bunul simt al acestui locas de comunicatie.Chestiunea cu eroii, o vad dupa cum urmeaza.Radu Theodoru are partea sa de eroism.Pentru a-s urma vocatia de scriitor, a trebuit sa se alinieze regimului, s-a facut otelar sa capete origine muncitoreasca in regimul dictaturii proletariatului, apoi a trebuit sa intre in gratiile mai marilor politici si sa se apropie de cei care dadeau vizele de iesire din sistem.Mai apoi, folosind beneficiile de agreeat al conducatorilor a deschis granita velelor pe apa, de care la momentul potrivit am beneficiat si eu.Aceasta este partea eroica, cu sacrificiile pe care le-a facut Domnia sa constintei, orgoliului si transformarii personalitatii.De rezultatul simplei iesiri a lui Hai Hui peste granitele maritime au beneficiat toti tinerii acestei tari atrasi de mare si vele.Ii dam Cezarului ce i se cuvine, dar trebuie sa mergem inainte si sa corectam ce nu este bun sau frumos.Cine citeste relatarile D-ului Radu nu va gasi fiorul alergarii pe o mare agitata cu velele pline.Pentru scriitor a fost un mod de a scrie carti vandabile.Velistul nu a existat.A existat magia circumterei la modul extatic.Amanunte am prezentat si sper ca odata sa mi se alature si alti membri ai calatoriei.Sandu Nitoi, transmisionistul barcii, am aflat de curand ca s-a stabilit in Canada si nu avem alte informatii despre el.Enuta, de la I.A.S. Chirnogi nu mai este printre cei vi.Am fost cinci.Auctorul si-a prezentat versiunea in cartea "Circumtera o trentativa refuzata", eu am prezentat pe acest site cateva impresii.Raman sa confirme sau sa infirme Mircea si Sandu cand cine va dori ii va cauta.Din pacate, in domeniul care ne intereseaza nu cred sa avem pe cineva de talia lui Nansen, unul din eroii si modelele mele.Eroii nostri in ale velelor au fiecare din ei disabilitati evidente.De curand marturisesc ca am avut un soc desul de mare de trezire la realitate si pierdere a unui erou de carti si prieten in acelasi timp, dar nu vreau sa disec acest eveniment.As vrea sa ating insa un altul.Dupa n declaratii si tentative de circumtera, iata ca avem un roman dublu circumterestru, in persoana d-lui Marius Albu.Prima data am citit despre performanta sa nationala in avion in revista de prezentare a Tarom-ului.Un fapt care-i da furnicaturi pe sira spinarii oricarui velist cu mai multe sau mai putine ore de calatorie cu vele, era si este in continuare prezentat foarte insipid.Nu ma dumiresc nici acum cum poate fi asa ceva.O simpla calatorie pe Dunare cu vele este plina de trairi foarte puternice.Ceva nu se potriveste.Am mai avut o deceptie la un reportaj TV in care se prezenta tranzitarea Suezului de catre Phoenix si in care schiperul sau folosea termenul de "funie" pentru saulele de legare.Foarte urat mi-a sunat.Cateodata cauti "eroul" si nu reusesti sa-l gasesti, desi repet, performanta in sine este un vis si o experienta pentru o viata de om.Fiti convinsi confrati ca nu-mi sta in fire sa "personalizez" realitatea, chiar daca este impotriva mea.Imi cunosc foarte bine pozitia in societate si in cadrul acestei mici comunitati in care conversez ca sa imi pun niscai pene de cocos sau paun la velele pe care le-am folosit.Va doresc un frumos week end nautic, daca vi-l puteti acorda.