Povestiri cu vele

[PB]

Stimati confrati, am fost absent din Romania din '94.Cred ca intre timp au fost ceva calatorii cu vele pe aici.Vali mi-a recomandat ca la prezentare sa fac un rezumat al ispravilor mele cu vele.Poate toti au procedat asa.In alta ordine de idei se discuta de o istorie a velelor romanesti care ar face-o Iaht Clubul Regal.Poat sa o faca.Eu sustin ideea inceperii unor povestiri sistematice din partea fiecarui velist mai mare, sau mai mic.La inceput un scurt rezumat al calatoriilor, apoi relatarea celor mai puternice impresii de calatorie.Cred ca din acestea vom putea invata foarte mult.Poate fi inclusa si constructia ambarcatiunii pentru ca exista deja capodopere in acest sens.Si asa o sa se scrie o alta carte de istorie.Ce parere aveti?Daca lucrurile intre dumneavoastra se stiu si sunt eu in intarziere imik cer umil scuze si nu-i suparare daca nu raspundeti invitatiei mele.

[Florio]

Stimati confrati, am fost absent din Romania din '94.Cred ca intre timp au fost ceva calatorii cu vele pe aici.Vali mi-a recomandat ca la prezentare sa fac un rezumat al ispravilor mele cu vele.Poate toti au procedat asa.In alta ordine de idei se discuta de o istorie a velelor romanesti care ar face-o Iaht Clubul Regal.Poat sa o faca.Eu sustin ideea inceperii unor povestiri sistematice din partea fiecarui velist mai mare, sau mai mic.La inceput un scurt rezumat al calatoriilor, apoi relatarea celor mai puternice impresii de calatorie.Cred ca din acestea vom putea invata foarte mult.Poate fi inclusa si constructia ambarcatiunii pentru ca exista deja capodopere in acest sens.Si asa o sa se scrie o alta carte de istorie.Ce parere aveti?Daca lucrurile intre dumneavoastra se stiu si sunt eu in intarziere imik cer umil scuze si nu-i suparare daca nu raspundeti invitatiei mele.

Nu e nici un fel de intarziere in ceea ce priveste navigatia cu vele . Totul e incipient aici, in Romania,  cei initiati sunt foarte putini, asa ca orice povestiri, orice impresii de calatorie, orice sfaturi intre utilizatorii de vele sunt binevenite si mult asteptate.
Istoricul la care lucreaza YCRR este unul oficial si e foarte bine ca se intocmeste asa ceva. Dar e benefic zic eu, sa contribuim si noi, aici, cu niste cunostinte personale, care chiar daca nu au pretentii de veridicitate absoluta ( e evident ca vor fi pareri subiective : ) ) , pot aduce un plus de cunoastere.
   Important e ca dincolo de caracterul romantat pe care cu siguranta au sa-l aiba povestirile, sa nu se supere nimeni, sa nu apara controverse asupra a cine o fi fost cel mai si cel mai la un moment dat    Stiti ca la noi se fac rapid partizanate si spiritele se incing repede 

[PB]

Vali, trebuie sa recunosc ca tu m-ai atras aici si cred ca cel mai amre castig al acestui loc sunt povestirile si impartasirea experientei.Cu mine nu exista pericolul "care-i mai mare sau mai tare" pentru ca nu am nici o chemare catre regate, habar nu am de tipuri de veliere de mare clasa pentru ca experienta mea, inclusiv cea de acum se refera la "home made".Sunt foarte constient unde ma situez cu "performantele" mele cu vele.Daca a fost un merit a fost acela ca am spart gheata aratand ca daca vrei, chiar si din "lagarul comunist" se putea naviga cu vele.Ceea ce as vrea sa povestesc sunt impresiile din calatoria pana in Canare ca o completare la relatarea literara facuta de un maestru al condeiului, scriitorul Radu Theodoru, auctorul expeditiei.Incercati sa deslusiti talcul acestui cuvant "auctor" cu se intituleaza domnul Theodoru in carte.Nu este usor, dar ce am inteles si este adevarat, este ca dansul este initiatorul faimoasei noastre expeditii.La vremea aceea, ca si acum cred, toti visam - "Circumterra".Noi, ex-auctorii, am numit-o "Tzircumterra" si poate o sa intelegeti de ce.Sa va prezint eroii cu exceptia domnului Radu Theodoru pe care consider ca in primul rand cartile domniei sale il prezinta mai bine decat oricine.Toti am primit functii de mare importanta la bord.Evident skipperul, desi nu isi aroga aceasta functie si o prefera pe cea de auctor, a fost domnul Radu.Secundul si inima constructiei lui "Decebal II" a fost Tudorel, controlor de calitate la Santierul Naval Oltenita.Eu am fost decretat ca navigator si trebuie sa marturisesc ca am fost scos din productie si platit de catre sponsor ca si Tudorel.Am fost singurii care am avut salariu in timpul expeditiei.Deci vedeti ca am imbinat utilul cu placutul, dar cum altfel, daca aceasta mi-era meseria, desi imi lipsea orice brevet de velist. Mircea Boari, pe atunci proaspat absolvent al Medicinei din Timisoara, care a amanat examenul de diploma pentru "Tzircumterra" si in prezent este profesor de filozofie la Universitatrea Bucuresti, era doctorul si meteorologul expeditiei.Fac o paranteza sa completez  schita succinta a "doctorasului" cum il mai alintam in gand, sa va spun ca atunci cand a devenit doctor isi certa iubita , tot doctorita, daca accepta cumva un cadou de la pacienti, el a atras sponsorul, un sponsor de mare calitate si era foarte simpatic si cu mare atractie din partea sexului "slab".Sandu Nitoi, doar scapat din serviciul militare si radioamator, a devenit ofiterul cu radio-comunicatiile, iar nea'Enuta, tehnician agricol la I.A.S. Chirnogi a fost recalificat din oficiu motorist.Las acum putin loc si altora care au ceva de povestit.

[HOME MADE]

salutare!da,da' nu te lasam noi,asa ca TREBUIE sa continui......asteptam!

[PB]

Home made, la anii de munca care au intrat in corabia ta, cred ca ai cel mai mult de povestit, asa ca te asteptam si pe tine.Multumesc pentru interes si ma conformez.Poate mai tarziu o sa vin si cu vre-o poza.
    In aceeasi vreme cand Decebal II era aproape gata la Oltenita, trimaranul Dacia II al lui Braharu, construit la Santierul Tulcea a venit in probe la Galati.Trebuie sa amintesc ca Dacia I, construit din fibra a avut o greutate asa de mare incat gurile rele spuneau ca s-a dus la fund la lansare.Dacia II, era facut din metal si era destul de greu si el.Puncte forte - instalatiile mecanice, Braharu fiind mecanic, cu 3 grupuri generatoare, de 2, 6 kw independente si cred 10 kw pe motor.Corpul central era mare.Traversa subtirica, dar a rezistat, insa la cca 30 cm de la apa ceea ce inseamna ca la cea mai mica mare montata puntea era sub apa.Accomodation frumos si spatios, Greementul parea facut de copii.Ghiul din teava de vreo 4 m avea diametrul nu mai mult de 5 cm.In loc de un catarg avea un bipod cum au plutele de obicei Mi-au propus sa plec cu ei, tot in Circumterra.Tentanta propunere cand imaginatia noastra numai asta visa.La motor mergea binisor, circa 7 nd.La vela nu am facut proba.Traversa, greementul si apropierea puntii de apa m-au facut insa sa-i refuz.Ce a urmat cu Dacia II in Brazilia, sponsorizata de uzina de automobile, auzite din gura lui Braharu cand a venit pe la Galati, sunt o poveste de Papillon.Poate starnesc vre-un participant la acea expeditie sa ne relateze mai pe larg, sa-si ocupe si Dacia II locul in istoria iahtingului romanesc.Revenind la Decebal II, poate cineva ne va da versiunea echipajului de pe Decebal I ce s-a intamplat cu adevarat pentru ca a fost o intrerupere a circumterei 1987 foarte neclara.Ce stiu sigur este ca proiectul initial a fost modificat la constructie, gen "hai sa-l mai latim un pic" de a iesit un iaht foarte ciudat.O sa-l rog pe Puiu Olteanu sa vina si el aici cu povestile lui savuroase asa cum nu au fost scrise atunci.Sa o scurtez, prof.comandor Relu Asimit a proiectat Decebalul II care trebuia sa aiba 9 t, dar la cantarire a avut un pic mai mult - 16.Stiam de el, domnul Theodoru mi-a scris sa ma alatur lor si m-am dus la Oltenita sa-l vad.La vremea aceea era impresionant - 12,60 m, nu mai exista asa ceva la noi.Suduri aruncate cam cu mistria, dar solid.Derivor de 4 t, cu latimea de 25 cm si bulbul de juma' de metru, daca va puteti inchipui un asa derivor.Pus otel pe el din belsug, ca se gasea in santier.Doua roof-uri cu usi etanse de vapor, adevarate gilotine pe mare.Catargul de 14 m din teava de foraj, rezistenta, dar foarte flexibila, era curbat si in plan longitudinal si in plan transversal.In interior captuseala ca pentru Antarctida.In spatele timonei, era facut in acoperisul roof-ului pupa, un scaun pe care noi l-am botezat "jiltul lui Doja" ca numai pentru asa ceva era bun.Nu avea absolut nici o curbura de parca am fi trebuit sa mergem numai cu catargul la verticala.Nu am stat niciodata pe jilt ca ar fi trebuit sa privesc lumea cam intr-o dunga.Am lucrat cu Puiu Olteanu la greement vreo saptamana, cat am avut liber si am primit misunea sa torn la Galati elicea, dupa una pe care mi-au dat-o.Am avut mare noroc ca atunci sarea toata lumea sa te ajute si prietenii mei din Icepronav mi-au facut legatura cu directorul fabricii de elici navale care a turnat-o fara un sfant.Apropo, acum am fost sa iau doua elici facute in acea vreme la Icepronav, elice care si-au facut menirea de cercetare, dar costul lor este de 3500 euro.Pe scurt m-am dus inapoi cu elicea, am motat-o si l-am pus pe apa pe cel de-al doilea dac.Compartimentul masini, aerisit, cu racitoare de pasagere, tublulaturi...motorul de tractor 65 cp cu cutie de viteze normala si cu ambreiaj la picior, dar montat in fata timonei ca nu puteai sa ajungi cu piciorul la el si un altul trebuia sa-l manevreze.Cam de aici i-a venit numele de "Tzircumterra".Este greu sa descri cam cum se desfasura o manevra de port.Era o harababura de nedescris.La acostarea in portul comercial Gibraltar, sa-l numesc si eu pe d-nul Theodoru, Auctorul asa cum se intituleaza domnia sa, l-a apostrofat pe ne'a Enuta ca nu vede inainte din cauza lui si nenorocitul trebuia sa stea pe jos si sa apese cu mainile ambreiajul.Evident ca nu mai avea putere, nu se putea schimba viteza la timp si trage-i la volte in capatul Europei.Noroc ca portul comercial era gol si ne-am lafait in voie.Sa revin la proba elicei.Cheie la motor, motorul mergea rotund, ambreiaj chinuit si cuplare la viteza minima.Nici un efect.Cuplare din aproape in aproape, la viteza maxima.Stupoare.Viteza barci vreo 10 cm/h.Supozitii...poate nu-i stransa elicea, poate joaca...iahtul sus cu macara plutitoare...Totul in regula.Elicea nu era cea din voiajul precedent ci una pe care o luasera din  santier si mi-o dadusera ca model.Era pe cheu un mecanic, fost tractorist, care ne zice ca are el o carte acasa si o sa ne faca o elice sudata din otel, dar trebuie sa studieze cartea in noaptea ce urma.Eram foarte circumspect cum o sa invete el intr-o noapte sa faca o elice...Dar ce sa faci?Plecarea deja se amanase o data.

Sper ca nu o sa deranjez pe nimeni daca o sa continui maine.Va doresc noapte buna si sper sa aflu si eu cate ceva despre intamplarile domniilor voastre.

[HOME MADE]

haaaaa! mortala povestea,auzisem eu cite ceva(de la omul cu barba alba din buc.) dar aici sint amanunte mult mai picante decit in filmele tehnico-comice americane.pe bune,merita o carte toata povestea asta.asteptam cu MARE interes si restul povestirii.multumiri!

[Florio]

Oricat as dori sa mai citesc din experienta asta plina de autentic si pitoresc romanesc , realizez ca totusi autorul trebuie sa mai si doarma...la orele astea tarzii . Asa ca multumesc frumos pentru lectura savuroasa, si ma intreb cum ar arata o intalnire cu asemenea om, pe apa, langa ambarcatiuni, la o "Tabara de creatie-Jurilovca", sau ceva asemanator....
  O mai apuca sa doarma cineva ?

[_Alex_]

Neata
Frumoase povestiri, poate daca ereau shi poze ne delectam mai tare.

[PB]

Buna ziua tuturor! Alex, sunt si cateva poze, poate mai multe la Mircea.Cand o sa am putin timp o sa incerc sa scanez cateva.Vali, nu se poate face ceva cu fereastra in care se scrie?Cand se umple devine cam dificil de controlat ce si cum intra.Sau poate este o alta tehnologie? Apropo, de dom' prof. Mircea Boari, daca vreun bucurestean e pe-aproape de Fac. de filozofie sa-l invite pe acest site, cred ca ar fi benefic.A facut multe insemnari si cred la un nivel mult mai elevat decat povestirea mea.

Si sa continui un pic.Nicu, mecanicul, a venit a doua zi cu cartea.Foarte interesanta.Nu am mai vazut-o nici inainte si nici dupa.Nu-mi mai amintesc titlul, dar avea zeci de poze cu elice si istorii despre incercarea elicelor.Retin ca pentru o nava de viteza s-au incercat 129 de elice.Ne-a zis ca a gasit ceva si intr-adevar dupa vreo 2 ore a venit cu o elice bruta sudata.Am montat-o si incredibil "testoasa" noastra s-a pus in miscare.S-o mai scurtez, dupa inca 2 modificari, facut cald, ciocanit, dacul se deplasa cu vreo 5 nd.Revenind la echipaj, stiti ca este esential pentru succesul si placerea unei calatorii.Pe D2 eram destul de pestriti dupa cum ati constatat, dar mai trebuie sa fac cateva completari.Auctorul era daca imi aduc bine aminte, la 65 de ani, aproape de varsta lui Sir Chichester cand a facut ocolul pamantului in 6 luni.

[PB]

Eu aveam 38, Mircea cred 24 si locuia in Arad, Sandu 21-22, bucurestean, ne'a Enuta vreo 55 si Tudorel 40 si ceva.Ultimi doi erau olteniteni.Mai trebuie sa subliniez ca Tudorel era semi-plegic, adica nu putea sa mearga normal, sa alerge, sa sara...avea un mers cam de rata beteaga.Cazuse de pe o nava si se lovise la coloana vertebrala.Ca forta si putere de munca nu cred ca il intrecea altcineva din echipaj.Sandu si ne'a Enuta erau ceva mai bruneti decat noi.Poate din acest motiv erau controlati aproape zilnic daca s-au spalat si au unghiile taiate si mai erau si banuiti ca nu au insistat suficient, desi va spun cu mana pe inima ca amandoi se spalau de cum se trezeau.Am uitat sa spun ca ne'a Enuta a fost desemnat si bucatarul expeditiei si avea cateva retete foarte originale.Aduna tot ce ramanea de la o masa, mai adauga ceva si breveta un nou fel de mancare.Curios, nu am avut nimic timp de 3,5 luni, ba chiar eram multumiti.Cei doi din Oltenita formau un cuplu foarte pitoresc, plin de umor si optimism.De fapt ne'a Enuta a ramas un exemplu de buna dispozitie si a gustat fiecare iesire de la barca din plin.Despre vele, numai Auctorul si eu aveam ceva habar.Ca veni vorba de titlul acestei sectiuni.D2 avea niste vele superbe, de un rosu aprins cum numai in filmul "Panze purpurii" mai vazusem.De la distanta cred ca era foarte interesant pentru ca se apropiau iahturile de noi sa ne vada mai de-aproape.Din nefericire materialul de deltaplan folosit avea coeficienti de deformare variabili pe cele doua dimensiuni si se deforma neuniform, asa ca a trebuit sa uitam teoria portantei velei. 

[Vali]

Salutare nea Paul, dimensiunea ferestrei e predefinita, ca la orice forum. Daca va e dificil sa scrieti direct in fereastra, faceti un fisier .txt in Notepad si-l copiati pe forum, sau puteti pune mai multe mesaje mai scurte. Scopul comunicarii pe capcompas.ro este libertatea de exprimare, fara sa fie nevoie sa umplem forumul cu reclama sau discutii doar de dragul discutiilor .

[PB]

  Multumesc Vali.   
Continuand cu velele ros-aprins ale lui D2, aveam un genovez, o randa tertarolabila, si un foc de furtuna, croite pe masura barcii si mai erau la bord ceva din velele de pe Hai-Hui.Chiar la vant strans, nu mai mult de vreo 40 grade, velele aveau o forma greu de definit, insa nu prea semanau a aripa de zburatoare.Randa avea o bosoalca mare la baza iar genovezul era ceva intre foc si balon, cu curbura pronuntata pe marginea de cadere.Nu am putut asista la plecarea de la Oltenita, dar am vazut fotografii si de la D1 si de la D2.Sunt si acum impresionat de acele poze.Miii de oameni, urcati pe macarale, prin copaci...generali cu uniforme de gala...Nu cred ca o sa vad vreodata la vre-un alt eveniment cu vele atata popor.Acesta de fapt a fost momentul de glorie al acelei expeditii.Era ca un strigat de bucurie si libertate.Oamenii aceia venisera fara sa-i mobilizeze nimeni.La asa-zisa revolutie din '89 am fost in grupul de la biserica Luterana si va spun ca nu a fost atata lume ca la Oltenita la plecarea unei barci cu vele.De sentiment nu mai pomenesc, pentru ca libertarea am simtit-o numai cand s-au retras scutierii si am inceput sa alergam spre CC PCR.Pana atunci fusese numai frica de ce s-ar putea sa ni se intample.De fapt sentimentul de libertate si euforie il poti retrai de fiecare data cand iesi pe mare si vantul iti umple velele.Atunci uiti de tot si de toate.

[byteworks]

In coltul din dreapta jos al ferestrei de editare a textului mesajului este un "maner" cu care se poate dimensiona feareastra dupa cum doriti, inclusiv pe verticala . Eu nu vad nici o problema in Firefox 4, spuneti ce browser folositi.

[rexsailor]

salut prezenta lui dom' paul ( dupa titulatura din cartea lui theodoru...) aici pe forum si sunt incantat sa aflu direct de la sursa date si trairi, altele decat cele din cartea lui radu theodoru !

si legat de ultimul post al lui paul, am avut multa vreme salvata o pagina de ziar cu plecarea din oltenita...sper sa o regasesc desi o caut de aseara...

[PB]

Multumesc Byteworks.Sper sa dau de maneras desi eu folosesc explorerul.
Rexsailor, din acest motiv am vrut sa relatez si eu calatoria.Tentativa nu a fost chiar asa de refuzata si descrierea calatoriei noastre nu are in carte nici pe departe farmecul pe care l-a avut pentru noi.Si mai am niste idei "comuniste".Daca tot am fost un echipaj si am impartit totul in voiaj de ce nu mergem pana la capat? Ce frumoasa ar fi fost o carte, cenzurata si aceasta desigur pentru bunul simt, dar in care fiecare sa vina cu crimpeiul sau de traire! Cred ca numai eu si Sandu nu am avut un jurnal personal, dar ceilalti si-au facut insemnari in tot cursul calatoriei.Sa nu credeti ca ma refulez pe aceasta cale de dorinta de a scrie.Alfred Neagu mi-a publicat, dupa calatorie, in Romania Literara cateva pagini bune cu ce am considerat ca ar trebui sa fie un rezumat elaborat, dar cartii scriitorului RT ii trebuie putina culoare chiar daca anumite culori prea "tari" vor trebui omise.