Povestiri cu vele

[PB]

Se anunta intarirea vantului si am hotarat ca este prudent sa schimbam focul de drum cu cel de furtuna, care, dupa parerea mea, era tot un foc de drum dar ceva mai mic.Marginea sa de invergare era tot lunga cat aproape tot straiul prova.La focurile de furtuna, marginea de invergare este mult mai mica.Genovezul de la Hai-Hui se dovedise eficient pe straiul montat la Istanbul pentru ca D2 nu avea un genovez adevarat si ramanea spatiu neacoperit de vela intre catarg si focul de drum.Chiar cu acest foc, barca nu a devenit foarte moale si voltele se faceau foarte usor, mai ales ca barca era si foarte greoaie.     D2 era un "magarus" foarte asultator si previzibil.Deci lectia a inceput cam asa: "Pozitia de lupta cu focul este cu un genunchi flexat si sprijinit pe punte...(exemplificare practica), pentru ca focul este o fiara dezlantuita cand se coboara si trebuie sa te arunci pe el cu tot corpul si sa-l prinzi cu ambele maini ca altfel se umfla si te zboara peste bord...Am asistat cu mare uimire la inceputul lectiei si mi-am adus aminte de lectiile pentru "dummies" din timpul scolii militare cand ni se explica pasul de defilare.Vantul s-a intetit si s-a transformat curand intr-o furtuna cu vant 9 Bf.Fenomenul il cunosteam foarte bine pentru ca timp de 2 ani "batusem" numai Levantul.Egeea este o mare superba pentru turism cu apa ei albastra si puzderia de insule muntoase, dar si vara poti avea surprize de la vant, cand, in scurt timp, atinge forta unei furtuni.Adapostul in spatele insulelor nu este recomandat din cate am citit, din cauza vanturilor catabatice.

[PB]

La intetirea vantului a fost putina agitatie la bord, dar le-am aratat ca in acea alura, vant de NE si drumul nostru spre stramtoarea Doro, cu focul de furtuna puteam merge foarte bine.Asa ar fi trebuit sa fie, daca stapanesti bine barca la val mare de pupa cand devine instabila si daca nu-i anticipezi miscare sa contra-carezi din tip cu carma ia ambardee foarte mari care schimba bordul de mura si focul primeste vantul pe cealalta fata.Nu se intampla nimic in acest moment pentru ca focul cu scota in vant face ca prova sa vie sub vant, insa in acest moment, datorita si micsorarii vitezei ambarcatiunii, focul pocneste ca un bici si se poate sfasia.Cam asa s-a intamplat toata noaptea si am avut mare temere ca o sa ramanem fara foc, dar nu puteam sa-i cer Auctorului sa stau numai eu la carma din respect pentru trecutul sau de calator cu vele si din alte tare ale educatiei mele de moda veche.Bubuiturile focului se auzeau din cabina si socurile catargului se transmiteau in toata barca.Din fericire a fost singura furtuna in 3 luni si jumatate.Dimineata am trecut de Doro, vantul a inceput sa se domoleasca si Egeea a devenit din nou o doamna gratioasa si delicata.

[PB]

Pentru vizualizarea calatoriei lui D2 pate este utila schita pe care am publicat-o in 1990 in almanahul Romania literara.

[PB]

Traiectoria D2

[Florio]

Nu se poate! Nu ai scris inca o carte despre toate acest peripluri,  demne de un Papillon modern ?
Stiu, trebuie sa pastram proportiile, insa imi pare incredibil ca in timp ce tara asta traia mulcom un "nimic" intins pe zile care se uneau in luni si ani, mereu, mereu acelasi nimic, niste romani sa traiasca asemenea aventuri !

[PB]

Revenind la bordul lui D2, dupa Doro, vantul aproape a cazut si dimineata era superba.Va doresc tuturor sa vedeti Egeea linistita, cand rasare soarele.Este o minune a lumii.Desi barca nu se mai balansa, Tudorel nu putea sa manance nimic, bea putin apa si nu iesea de loc pe punte.Am vazut destule forme de rau de mare, dar toate incetau cand se facea liniste.Probabil la el noaptea de furtuna s-a suprapus peste epuizarea sa fizica si a clacat.Nici in urmatoarele zile nu a putut sa manance.Se topea vazand cu ochii.Intre timp am inceput traversada Matapan-Passero de 200 Mm.Pentru ca D2 nu putea strange vantul si era si lent, din cauza vantului de NW, 5 Bf, si a curentului, cam din aceeasi directie, navigam in volte lungi, faceam peste 60 Mm/zi, dar in directia dorita numai vreo 6.Pozitia o faceam cu Soarele la culminatia superioara, iar la crepusculul de dimineata si seara cu stelele.Pe marea aceea nu se putea lua inaltimea decat stand pe burta pe cabina.Mi-a fost cam teama la inceput ca nu va fi un punct precis, dar s-a dovedit ca inaltimea nu prea conta.Acum astfel de probleme nu se mai pun.GPS-ul spune exact unde te afli, ba mai are si harti incorporate.Noi aveam vreo 20 kg de harti la noi.Reactia Auctorului a fost de mare surpriza cand l-am anuntat ca ne va lua cam o luna sa atingem Sicilia.

[PB]

Pentru ca Tudorel nu dadea semne de revenire, Mircea, doctorasul, a propus si noi am fost de acord sa-l repatriem.Am gasit prin radio ro-ro-ul Bazias 4 in drum spre casa si ne-am dat randez-vous.Devreme, la inceputul crepusculului de dimineata am facut punctul, le-am comunicat pozitia si in putin timp l-am vazut.Din Marmara nu mai incercasem motorul si credeam ca bateria murise.Acum trebuia sa ne apropiem de nava in bordul de sub vant si cu vele nu este posibil, nava fiind foarte inalta.Auctorul a dat un ordin categoric, la care nu putea exista comentariu: "Enuta, porneste motorul!".Culmea, parca si motorul a inteles importanta momentului conformansu-se, am acostat si l-am debarcat pe Tudorel.Ne-am departat de nava si motorul a amutit definitiv.Exact asa s-a intamplat.Sa mai spui ca fiarele nu au vointa lor! Ne-am mai chinuit o zi si apoi am abandonat.Am cerut asistenta de la o nava care se indrepta spre Gibraltar.Nu exagerez, dar la vremea aceea, cred ca aveam, la cel mult 3 zile o nava romaneasca in trecere.Acum, pavilionul romanesc a disparut de pe navele comerciale.Ne-a raspuns mineralierul de 55.000 tdw Baia Noua.Nu putea opri sa ne ajute sa reparam motorul, dar ne putea remorca.Ne-am intalnit noaptea. 

[PB]

Remorcajul unui iaht este dificil atat pentru remorcator cat si pentru ambarcatiune.Problema cea mai mare este derivorul.Daca punctul de prindere a remorcii nu este in prova derivorului, la o ambardee mai mare sau la o gresala a timonierului se poate crea un cuplu de forte intre remorca si rezistenta laterala a derivorului, care poate banda periculos iahtul.Pe D2 mai aveam o problema.Constructorii prelungisera bordajul cu vreo 3-4 cm peste punte.Pe langa faptul ca apa nu se scurgea usor peste bord, marginea aceasta putea taia remorca.Baia Noua ne-a dat o parama de legare (dia.70 mm) de care noi am prins vreo 5 socare (dia. 20 mm).Am bandajat cat am putut de bine socarele noastre, am pus si o scandura pe marginea bordajului, dar tot ni le-a taiat.Carturile s-au descurcat bine la timona desi marea era montata.A fost o noapte foarte chinuitoare, dar dimineata eram la cateva mile vest de Malta unde ne-am dezlegat, ramanand in deriva pentru ca marea era "oglinda".Cred ca am facut cel putin 150 Mm la remorca.Cred ca mai am carnetelul cu pozitii si as putea calcula, dar pe cine mai intereseaza asemenea amanunte?

[PB]

Detaliez putin episodul cu ruperea antenei de 7 MHz (unde scurte).Din cauza balansului, brida antenei s-a slabit si antena a ramas atarnata in cablu.Ordinul Auctorului a fost din nou categoric.Sandu a trebuit sa urce pe catarg la 14 m, pe o mare gradul 4.Sincer va spun, pe navele comerciale nici un comandant nu cere echipajului sa lucreze pe catarg pe mare montata si chiar daca ar cere-o nu stiu cati voluntari ar fi.Sandu si-a blestemat clipa in care a acceptat sa vina cu noi.Amplitudinea oscilatiilor catargului cred ca era de vreo 4 m.Dupa o jumatate de ora de munca a reusit sa fixeza antena.In cartea Auctorului atat Enuta cat si Sandu sunt tratati foarte critic si in deradere.Cu mana pe inima o spun oricui ca nu merita aceasta prezentare.Sandu si-a facut cu prisosinta meseria de radio-operator atat cu tara cat si cu navele de pe traseul nostru.Cat despre "Enuta, de la I.A.S. Chirnogi..." cum isi incepea Auctorul defularile in jurnalul sau personal pe care Mircea il viola de cate ori putea si ne amuza cu formularile de apostrofare, ar trebui sa-i dedic cateva pagini.A fost pentru mine un soc teribil sa vad cate injurii poate suporta un om ramanand la fel de entuziast si traindu-si din plin calatoria.Cred ca atitudinea lui ar face cinste oricarui crestin in ceea ce priveste iertarea.L-am intrebat cum poate indura tratamentul la care este supus si-mi spunea impaciuitor ca asa e la munca, oamenii se mai injura...Pe nici o nava eu nu am vazut pe cineva tratat astfel si daca un comandant ar incerca aceasta, cred ca nu s-ar termina bine pentru el.Norocul ne-a suras din nou.Dinspre Atlantic se apropia de noi Targu Frumos.Poate veti constata o discrepanta.In cartea Auctorului se spune ca echipajul de pe Baia Noua ne-a reparat motorul.Eu stiu ca  echipajul de la Targu Frumos.Imi amintesc aceasta perfect pentru ca la bord era un fost elev de la Liceul de Marina din Galati, din vremea cand predasem acolo disciplinele de specialitate si care acum era ofiter mecanic I.Oare mai intereseaza pe cineva cineva povestirea aceasta? Alta constat ca nu a inceput ca sa pot reveni si eu in timpul prezent, pe un iaht modern, cu toate lucrurile civilizate, nu cu carpiturile cu care am navigat noi si de care sunt satul pana peste cap.

[rexsailor]

salut Paul si sa fii convins ca ai cel putin un cititor fidel, chiar daca nu apuc sa fac comentarii...
...aventura cu d2 mi se pare tratata in carte cam pe repede inainte, insa cum ar incapea o astfel de aventura intr-o carte asa mica ca si format, cand dintr-o calatorie cu hai-hui iesea o carte mai mare...pentru d1 si d2 ar fi trebuit sa iasa material de o trilogie, insa varsta si orgoliile personajului si-au aratat efectul...
...de-a lungul timpului am auzit in folclor multe injuraturi aduse auctorului de unii participanti la croaziere...
...asteptam faza cu intoarcerea pe razboieni parca, care aducea dupa auctor zahar din cuba, insa un marinar de pe razboieni cu care am vorbit afirma ca ei aduceau minereu din brazilia....nu ca ar fi un capat de tara, insa la vremea cand am dat de carte plecase deja marinarul...a ramas o senzatie naspa de minciuna peste aventura cu d2 si ma bucur sa vad ca lururile intamplate pe d2 erau normale si omenesti, puse intr-o alta lumina functie de diferite scopuri...
astept continuarea si subscriu la ideea lui Florio de a scrie o carte adevarata despre tot!

[florin13nicanor]

Fireste ca intereseaza pe multi povestirea asta. Cred ca e prima oara cand putem afla o versiune adevarata. Deci va rog...continuati!

[PB]

Multumesc, Rexsailor si tie, Florin.Aseara nu prea eram in apele mele.Lucrez la o ambarcatiune speciala, consumatoare de fonduri, care are multe necunoscute si imi da ceva bataie de cap.Personal nu imi doresc o carte scrisa de mine ci o carte cu colaje ale impresiilor tuturor participantilor.Atunci s-ar crea o imagine mult mai fidela a voiajului.Nu pot sa fiu de acord cu catalogari fara a da dreptul celui catalogat sa-si spuna si el parerea.Evident ca Auctorul prezinta o versiune distorsionata a realitatii, pana la un punct este de acceptat pentru ca fiecare din noi vedem intr-o anumita lumina lucrurile, dar inca din titlu, realitatea este prea mult distorsionata.Circumterra s-a transformat in Tzircumterra si ne-am refuzat-o noi.Ajunsesem in Canare mai devreme cu o luna de incheierea sezonului uraganelor in Caraibe si trebuia sa asteptam, atat - sa asteptam.In marina din Las Palmas incepusera deja sa se adune participantii la traversada pentru fani organizata de englezul de origine romana Jimmy Cornell.Una din conditiile participarii era sa avem la bord un EPIRB (Emergency Position Indicator Radio Beacon - sper sa nu fi gresit transcrierea in eng.).EPIRB-ul ne-a fost oferit spre imprumut pe durata traversarii de vecinii nostri de marina, niste oameni deosebiti, care aveau doua.Mancare aveam suficienta, agentul ne putea asigura verdeturile...Deci puteam face traversada Atlanticului care pe atunci era o premiera pentru iahtingul din Romania.Mereu dam vina pe autoritati.Directorul comercial al Navrom facuse tot ce se putea.Vorbise cu agentii sa descarce pe notele de cheltuieli ale navelor sumele modice pe care le cheltuiam noi.Problema Auctorului a fost ca dorea dolari in mana.Problema mea a fost ca atmosfera la bord nu era de dorinta reala de a face aceasta traversada si pe langa amenintarile de mai inainte ca nu o sa mai vedem pasaport in vecii-vecilor (Auctorul era prieten bun cu gen. de securitate Plesita, dupa cum ne povestea), aparusera si minciuni in jurnalul Auctorului despre evenimentele prezente.Ati simtit din cartile cu Hai-Hui sau D2 oarescare pasiune pentru navigatie cu vele? Eu nu am vazut-o nici la bord.Aceasta nu inseamna ca nu voi recunoaste intotdeauna ca fara Auctor nu ar fiexistat nici D1, nici D2 si nici randurile de fata.Dar nici fara Sandu care a asigurat legatura radio care ne-a permis sa-l debarcam pe Tudorel, sa reparam motorul sau sa primim pachete din tara.Inchipuiti-va cam cum s-ar fi navigat fara compas magnetic sau fara pozitii precise.Repet, pe atunci nu erau GPS-uri de buzunar, sa apesi pe buton si sa-ti arate unde esti.Enuta ne-a hranit 3,5 luni.Eu nu stiu daca as fi fost in stare, fara proteste pentru calitatea mancarii.Mircea a fost sufletul calatoriei si a determinat sponsorul sa ne ia sub aripa lui ocrotitoare.Ca Sandu nu avea aplecaciune pentru vele si Enuta pentru motor este foarte normal.Am stiut aceasta de la inceput.Auctorul a initiat si el a si oprit calatoria.Poate o sa ajungem sa va explicati fenomenul.Rexsailor, sincer nu-mi amintesc ce transporta Razboieni, dar pot incerca sa aflu pentru ca Paulica Arsene, fostul ofiter III de pe Razboieni este seful catedrei de navigatie la Universitatea Maritima si cand o sa am drum pe acolo o sa-l intreb.     

[Florio]

Eu as fi incantat sa parcurg intr-o carte, experientele traite de dl. Paul Butusina , asa cum cu entuziasm am lecturat si cartile scrise de dl. Radu Theodoru.
Episoadele scrise aici, redau un alt grad de detaliu, sunt perceptii de calatorie de o alta densitate.
Si tocmai faptul ca e mai aproape de partea documentaristica decat de cea lirica, ar face cartea mai interesanta pentru noi, cei impatimiti de barci si navigatie.

Spor la toate !

[menestras]

Stimate domnule Butusina, ca unul ce avea doar 12 ani la revolutie, am o intrebare.
Cati dintre romanii iubitori de vele din vremurile acelea puteau fi "auctori" daca nu erau prieteni cu unul sau altul?

[PB]

Florio, multumesc si te rog renunta la formulele de politete.

Menestras, cam asa era pe atunci.Cea mai mare performanta era iesirea din tara, nu navigatia cu vele, insa aceasta a fost portita "eroica" pentru unii de a le deschide lumea sau succesul social.Am constatat pe propria-mi piele obtuzitatea oficialilor maritimi pentru navigatia cu vele.Perceptia pe care o avea si o are lumea civilizata despre iahturi nu este prea departe de cea despre automobile, in special in tarile cu traditie maritima.Performanta in navigatia cu vele trebuie sa fie extraordinara pentru a atrage atentia societatii, cum ar fi un velier "home made", cea mai mica plutitoare care a facut..., cel mai tanar navigator care... sau cea mai rapida traversare a ...Castigul pentru noi, dupa evenimentele din '89 este libertatea aceastea de a iesi pe mare chiar cu o barcuta facuta in garaj sau intr-o magazie.Ce se poate face cu barca depinde de proprietar.Croaziera de lunga distanta implica acum timp si ceva bani pentru alimente si cheltuieli pe unde te duci.