Rasturnarea lui Rambler 100 - concluziile anchetei

[telefon satelit]

 Cei care mai urmaresc Fastnet Race  (acum Rolex Fastnet Race  ) probabil stiu de incidentul rasturnarii navei Rambler 100 ca urmare a ruperii chilei (in 2011).

Acum a iesit si raportul comisiei de ancheta:

http://www.mcib.ie/reports/?-fromsearch=y&-skiprecords=0&-maxrecords=1

De interes general mi se par partile referitoare la dificultatile intampinate de echipaj, in special imposibilitatea de a transmite orice fel de SOS, in ciuda tuturor echipamentelor de siguranta prezente la bord. Sunt sugerate si cateva masuri de bun simt pentru remedierea acestei probleme foarte grave.

[Florio]

Cei care mai urmaresc Fastnet Race  (acum Rolex Fastnet Race  ) probabil stiu de incidentul rasturnarii navei Rambler 100 ca urmare a ruperii chilei (in 2011).

Acum a iesit si raportul comisiei de ancheta:

http://www.mcib.ie/reports/?-fromsearch=y&-skiprecords=0&-maxrecords=1

De interes general mi se par partile referitoare la dificultatile intampinate de echipaj, in special imposibilitatea de a transmite orice fel de SOS, in ciuda tuturor echipamentelor de siguranta prezente la bord. Sunt sugerate si cateva masuri de bun simt pentru remedierea acestei probleme foarte grave.

Problema in cazul ruperii chilei este timpul scurt in care barca ia apa. In secunde.
A mai fost un caz al unei barci la care s-a desprins chila tot in timpul unei regate . In cateva secunde barca era cu susul in jos iar echipajul era captiv in salon incercand sa iasa pe singura cale posibila, dar fara succes fiindca pe acolo intra apa sub forma unui curent puternic. In conditiile in care era si noapte, hula, frig, nimeni n-a mai gasit prezenta de spirit necesara sa caute in bezna EPIRB-ul . Barca s-a scufundat in cateva minute luand si un membru din echipaj pe fundul marii. Ceilalti au scapat ca prin minune. 

Desprinderea chilei este un accident urat cu consecinte devastatoare  . Ciudat insa, o chila nu se desprinde usor din buloane, ar trebui sa sufere un accident sau o coroziune excesiva. Ambele insa se pot verifica usor la o revizie simpla.

[telefon satelit]

 La Rambler 100 s-a rupt chila in masa metalului, nu s-a desprins. Sunt poze relevante la sfarsitul pdf-ului. Oricum, merita citit raportul, in special partea care relateaza evenimentele,  erau doua grab-bags cu cate un Epirb, nu i-a lipsit nimanui prezenta de spirit dar cu barca rasturnata n-au mai putut ajunge la ele din cauza locului unde fusesera puse. Cel care avea VHF-ul portabil l-a scapat in apa cand se urca pe barca rasturnata si tot asa.
Life raft-ul n-a putut fi scos afara pentru ca e teribil de greu sa impingi in apa o lada care pluteste bine si tot asa.
Au avut noroc ca, fiind cursa, zona era bine supravegheata, altfel pe cei 5 care n-au mai putut ajunge la barca si s-au grupat in timp ce pluteau in deriva nu cred ca-i mai gasea nimeni in viata.

[pelicanul]

Ciudat insa, o chila nu se desprinde usor din buloane, ar trebui sa sufere un accident sau o coroziune excesiva. Ambele insa se pot verifica usor la o revizie simpla.

Barcile astea sint deja prea mult de discutat pentru muritorii de rind. Sint un fel de Formula I a barcilor. Nu mai respecta normele cit de cit "normale" de stabilitate, proiectare etc. Vezi "Seaworthiness The Forgotten factor" unde se face o comparatie intre barcile de curse si cele de croaziera sau pur si simplu de lucru pe mare. La aceste barci de curse asigurarea stabilitatii este mult mai dinamica si mai complexa decit la barcile de croaziera.
Citez din raport "The keel was canted to windward and the weather ballast tanks were filled with approximately 8 tonnes of water." cu citeva momente inainte de accident. Sint sigur ca toate elementele au fost inspectate destul de amanuntit dar probabil sistemul este destul de complex si au fost scapari.
Dar, in raport scrie "There have been a number of keel failures on one-off design yachts. Many of
these have been found to have been caused by weld fractures." Destul de greu de depistat.
Vorbind despre "seaworthiness" (care ar fi cuvintul romanesc pentru asta?) mi s -a parut foarte interesant faptul ca n -au putut gasi un loc pe punte sau in cockpit pentru plutele de salvare pentru ca erau luate de valuri.
"Both liferafts were stored in a custom built carbon fibre box mounted at the rear most part of the cockpit. They were not equipped with hydrostatic release devices. They were stored in a box as previous experience had shown that when they were secured directly on deck, the constant flow of water through the cockpit when travelling at speed had caused one to become dislodged and lost overboard."
Asta seamana mai mult a Laser dinghy sau 470, dar vorbim de o barca de 30 metri.

[gvincentiu]

Vorbind despre "seaworthiness" (care ar fi cuvintul romanesc pentru asta?)

Am auzit folosindu-se expresia  "...cum ține marea"

[s/y Lindor]

"seaworthiness" (care ar fi cuvintul romanesc pentru asta?

eu cred ca se potriveste "apta de navigatie"

[telefon satelit]

Barcile astea sint deja prea mult de discutat pentru muritorii de rind. Sint un fel de Formula I a barcilor.

Barcile da, absolut, n-o sa ne apucam noi sa analizam acum de ce i-a facut poc chila. In schimb, situatia prin care a trecut echipajul poate surveni pe orice barca. De exemplu, faptul ca odata catagul ajuns in apa, cu tot cu antene, nu s-a mai putut folosi nici unul dintre dispozitivele fixe de comunicare mi se pare foarte relevant.  Cum sansele ca la o parasire atat de rapida a navei si dispozitivele mobile (VHF portabil, telefon) sa fie udate/pierdute sunt foarte mari, rezulta ca fara un Epirb  sau macar fara ceva PLB-uri prin vestele de salvare ramai la mila marii si a norocului.

Chestia e ca si PLB-ul a fost interpretat intai, in lipsa de Mayday sau de orice alt semnal de pericol, drept o simpla vesta cazuta in apa. Doar faptul ca nava nu mai aparea pe AIS a facut ca, dupa o ora de incercari nereusite de a o contacta prin VHF, sa se declare MAYDAY de catre  MRSC-ul local.
Daca n-ar fi avut AIS, cred ca ar mai fi trecut destula vreme pana sa considere cineva ca s-a produs un accident serios. Iar pentru oamenii aia care se tot duceau in deriva, cred ca ar fi fost prea tarziu. 

[solpet]

In schimb, situatia prin care a trecut echipajul poate surveni pe orice barca. De exemplu, faptul ca odata catagul ajuns in apa, cu tot cu antene, nu s-a mai putut folosi nici unul dintre dispozitivele fixe de comunicare mi se pare foarte relevant. 

Cum sansele ca la o parasire atat de rapida a navei si dispozitivele mobile (VHF portabil, telefon) sa fie udate/pierdute sunt foarte mari, rezulta ca fara un Epirb  sau macar fara ceva PLB-uri prin vestele de salvare ramai la mila marii si a norocului.

Avand de- a face in timpul "exercitarii meseriei" cateodata cu design de antene pentru benzile VHF si UHF pe de o parte,
pe de alta parte am parcurs textul raportului despre incidentul Rambler100,
nu pot sa afirm ca opinia mea s-ar fi schimbat referitor la risipa enorma si lipsa (aproape totala) a judecatii sanatoase in d'ale yachtingului competitional.

1. Proiectarea si constructia unui nou model de yacht competitional inghite sume enorme.
Vase, destinate exclusiv pentru act. competitionala costa - ca ordin de marime 5M euro (date din cat. Volvo Ocean Race), si trebuiesc inlocuite dupa 3-4 ani cu modele noi, altfel sansele de a se clasa bine si vizibil  in clasamente tinde catre zero.

Evident banii sunt asigurati de sponzori (nu vad rostul enumerarii) iar sumele - oricat de generosi ar fi sponzorii, sunt alocate pe baza de rezultate (precedente) sau de promisiuni (combinate cu vise despre victorie)
In fine , aceasta forma a yachtingului competitional nu are de-a face mai nimica nici cu activitatea recreationala pe apa, nici cu metodele de design robuste.

2. Designer-ul principal este supus la enorme presiuni de timp si buget.

3. In spiritul "economisirii" prost intelese, nu prea se fac teste destructive  (adica solicitari pana la nivel "peste normal" - dar te poti intreba ce este "normal" si ce trece peste de ex. la eforturi concentrate tip soc).

Tot in spiritul "economisirii" prost intelese se evita cooptarea unor experti consacrati pentru sisteme "auxiliare" ca de exemplu statiile radio, EPIRB, AIS si antenele.
Caci o talpa de antena "trebuie doar fixata cu 2-3 suruburi" de catarg, sau de o cruceta, intins cablul coaxial pana in cockpit, pus mufa si - gata!

Deci de ce sa platesti un expert in radiocomunicatii pentru consiliere, care pana la urma in afara de niste istorioare despre campuri (EM) si propagare nu are decat sa conecteze cateva mufe?

4. Statii radio VHF portabile (adica "de mana")  care acopera TOATE frecventele navale sunt relativ ieftine.
In plus sunt si rel usoare (multe <0.3 kg) si daca produatorul se respecta (cat-de-cat) poate garanta impermeabilitate pana la adancimi rezonabile (2 metri de ex. ) pe timp indelungat (500 ore de ex) sau un numar mare de cicluri scufundare ridicare pana la adancimi rezonabile.

Iata - doar spre exemplificare, cateva modele maritime de la Yaesu.
Sunt cel putin 3 modele care nu sunt doar etanse, dar si PLUTESC.
http://www.yaesu.com/jp/en/products/marine_transceiver.html

Un calcul rezonabil (de pret) arata ca dotarea intregului echipaj  cu  portabile care plutesc (21 buc) nu ar fi costat probabil nici 1/4 din pretul unui vinci mai maricel, aflat la bordul vasului.


De ce nu se recurge la aceasta metoda?
Raspunsul este simplu: ignoranta + incompetenta.

Sau oaresicare doza (nesanatoasa) de naivitate
(-Avem veste de salvare si oricum, noua nu ni-se poate intampla ! iar daca totusi da, pai suflam fluierele , atasate de veste si ne aud celelalte nave! Ei, nu a fost asa, in raportul pomenit s-a mentionat ca fluierele respective erau inutilizabile sau audibil inperceptibile sub  conditiile meteo din timpul regatei).

Managerul logistic care trebuie sa se incadreza la randul lui intr-un buget limitat, a considerat probabil suma de 5-6 k USD (pretul a 21 buc statii HX850F - modelul de varf la portabile Yaesu) ca pe o risipa.
Dar cat costa o timona? (care este doar a roata banala, tot din teava de carbon).
Am cateva exemple (respectiv reclame scanate din reviste) pentru timone situate ca pret intre 5k-9k Euro.

5. Legat de  tema antene am de-a face din cand in cand cu clienti care doresc sa-si amplaseze antenele in pozitii disperat de dezavantajoase (faza de design preliminar la produse).

De exemplu in interiorul unei cutiute confectionate din fibra de carbon (o telecomanda pentru un produs f. scump si de elita).

Designer-ul a prescris nu doar "look"-ul de carbon ci carcasa din fibra de carbon.
Decizia este demna de lauda, doar ca nu au luat in considerare ca un radiator electromagnetic, amplasat intr-un volum cu pereti conductori perfecti NU POATE radia.
OK enuntul este de natura pur teoretica, in practica - in functie de geometria volumului, grosimea fantelor (daca exista) cat si conductibilitatea finita a materialului o fractiune din energia EM "se va strecura" catre exterior, dar important de retinut este ca ecranul - chiar si imperfect poate cauza o reducere a campului de 1000 sau 10.000 ori
(-30 respectiv -40 dB).

Necesita oaresicare diplomatie si tact nu doar sa explici ca
- sa generezi de ex. 10 mW de energie (radiata de antena) din care efectul de ecranare a cutiei  confectionata din material rel. bun conductor va permite sa "iasa" poate doar 0.5 mW (caz tipic de cusca Faraday)
este un mod ineficient de utilizare a energiei disponibile, si raza de actiune a telecomenzii se va reduce drasticfata de ce s-ar putea obtine cu antena amplasata in mod optim,
- dar sa si oferi solutii, agreata atat de client, cat si de designerul de produs

Asadar tema -Coexistenta (pasnica) catarg de carbon si antene (mai ales VHF /UHF) nu este de loc noua.

Solutii, fezabile si sigure ar fi multe, in ipoteza ca in proiectul superyachtului s-ar prevede si o parte de buget alocate acestei teme.

[telefon satelit]

Tot in spiritul "economisirii" prost intelese se evita cooptarea unor experti consacrati pentru sisteme "auxiliare" ca de exemplu statiile radio, EPIRB, AIS si antenele.
Caci o talpa de antena "trebuie doar fixata cu 2-3 suruburi" de catarg, sau de o cruceta, intins cablul coaxial pana in cockpit, pus mufa si - gata!

Deci de ce sa platesti un expert in radiocomunicatii pentru consiliere, care pana la urma in afara de niste istorioare despre campuri (EM) si propagare nu are decat sa conecteze cateva mufe?

4. Statii radio VHF portabile (adica "de mana")  care acopera TOATE frecventele navale sunt relativ ieftine.
In plus sunt si rel usoare (multe <0.3 kg) si daca produatorul se respecta (cat-de-cat) poate garanta impermeabilitate pana la adancimi rezonabile (2 metri de ex. ) pe timp indelungat (500 ore de ex) sau un numar mare de cicluri scufundare ridicare pana la adancimi rezonabile.

Iata - doar spre exemplificare, cateva modele maritime de la Yaesu.
Sunt cel putin 3 modele care nu sunt doar etanse, dar si PLUTESC.
http://www.yaesu.com/jp/en/products/marine_transceiver.html

Un calcul rezonabil (de pret) arata ca dotarea intregului echipaj  cu  portabile care plutesc (21 buc) nu ar fi costat probabil nici 1/4 din pretul unui vinci mai maricel, aflat la bordul vasului.


De ce nu se recurge la aceasta metoda?
Raspunsul este simplu: ignoranta + incompetenta.

Sau oaresicare doza (nesanatoasa) de naivitate
(-Avem veste de salvare si oricum, noua nu ni-se poate intampla ! iar daca totusi da, pai suflam fluierele , atasate de veste si ne aud celelalte nave! Ei, nu a fost asa, in raportul pomenit s-a mentionat ca fluierele respective erau inutilizabile sau audibil inperceptibile sub  conditiile meteo din timpul regatei).

Cred ca esti prea sever in judecata emisa.  In primul rand ca oricum ar fi fost montate antenele, sigur nu aveau la ce sa mai foloseasca odata ce barca s-a rasturnat cu 180 de grade.  Banuiesc ca nici un expert nu le-ar fi recomandat sa monteze si una pe chila, asa, sa fie acolo ca nu se stie.

In al doilea rand, e clar intr-adevar din descrierea accidentului ca nu aveau statii VHF portabile pentru fiecare om. Problema e ca si ala care a avut a scapat-o in apa la iesire si dusa a fost.  Nu reiese daca a scapat-o din mana sau o avea totusi atasata de vesta sau ce s-a intamplat acolo, dar imi inchipui ca in momentul in care barca e cu sus-n jos in 60 de secunde e cam greu sa fii foarte pe faza, sa prinzi statia de vesta cu o carabina sau ceva de genul asta.
Problema n-a fost ca statia handheld ar fi luat apa si ar fi devenit inoperabila, pur si simplu a fost pierduta la parasirea navei. 21 de statii handheld ar fi ajutat doar in masura in care protocolul ar fi fost ca orice om care se echipeaza cu vesta sa aiba in permanenta statia portabila la el. Altfel, mai mult ca sigur ca statiile ar fi stat aranjate frumos intr-un spatiu de stocare, undeva pe langa epirb-ul ala la care n-a mai putut ajunge nimeni fara sa-si riste serios pielea.

Undeva in raport scrie foarte clar ca, daca in momentul accidentului n-ar fi fost 3 oameni pe punte si aia n-ar fi reusit sa se mentina pe barca pe masura ce aceasta se rasturna, restul n-ar fi avut aproape nici o sansa sa se suie pe chila uda. Iti dai seama ca nici pentru astia 3, in alea 60 de secunde, insfacarea unei statii n-a fost tocmai o prioritate.
Si acum apare intrebarea esentiala: cat bate o statie VHF portabila (de top, waterproof) cand esti in apa si valurile te spala duios pe crestet?  Pentru ca o barca "normala" ar fi avut un singur om pe punte, care avea sau n-avea statia in buzunar, o pierdea sau n-o pierdea in timp ce se juca de-a "alearga pe bustean" samd. Sigur, in cazul lui Rambler 100 ar fi batut suficient cand celelalte barci din competitie au trecut pe langa ei la o distanta mica, dar in cazul unei barci obisnuite...

[pelicanul]

Principala problema nu este amplasarea antenei (in virful catargului sau pe chila  ci modul in care se comporta aceste barci in caz de rasturnare, mai ales cu chila lestata rupta complet.
O barca proiectata sa tina bine marea trebuie sa se redreseze singura dupa o inclinare de aproape 90 grade. Unele revin pe chila dreapta chiar dupa ce sint complet rasturnate.
Nici o barca nu se redreseaza daca are chila sau lestul complet desprinse de corp. Singurele care nu au probleme de acest gen sint barcile clasice, "long keeled",  care au lestul incorporat in interior.

[telefon satelit]

 Aoleu, daca incepem discutia fin keel (bolted) vs long keel (encapsulated) nu stiu daca mai terminam vreodata 

[Florio]

La cat de "inexistenta" e activitatea competitionala la noi, experienta romaneasca tinde catre zero. Asa ca va rog sa luati spusele mele ca pe o discutie lejera la o bere, fiindca atat timp cat n-am pasit pe o asemenea barca pot spune doar ca imi dau cu parerea.

Ce stiu este ca aspectul numarul 1 dupa optimizarea formelor acestor barci este usurarea drastica a corpului ambarcatiunii . Stiti ca pana si ratiile zilnice de hrana si apa sunt calculate, cat sa nu existe grame in plus pe barca. Sarturile si straiurile sunt de tip "teava" si nu clasice, pentru ca turbioanele formate de profilul clasic al sufei de otel, incetinesc barca . Din acelasi motiv se evita arborarea de pavilioane .
Privit din unghiul acesta   nu cred ca economia de arginti a fost vreodata motivul zgarceniei la aparatura ci tocmai limitarea dotarilor din stricteti de usurare a barcii . Oricat ar parea de paranoica aceasta idee.

Totusi ne ducem prea departe cu gandul. Gravitatea accidentelor de acest tip e mare tocmai din cauza socului pe care il are oricine cand i se intoarce barca cu susul in jos in cateva secunde . SI probabil ca lama  subtire a derivorului ce sustine bulbul e foarte solicitata, de aceea e mai greu detectabila o fisura in corpul ei.
Cred ca din momentul in care se produce o fisura si pana cand se rupe total nu trece mult timp.

[pelicanul]

Da, rasturnarea brusca, in citeva secunde, fara posibilitate de redresare, cred ca este principala problema.

Aoleu, daca incepem discutia fin keel (bolted) vs long keel (encapsulated) nu stiu daca mai terminam vreodata 

Intr -adevar, nu are rost sa discutam, fiecare este cu avantajele si dezavantajele sale. Am vrut doar sa subliniez cit de departe sint aceste barci de ideea clasica de "seaworthiness" si cit de fragil este echilibrul in care se afla.

[solpet]

Cred ca esti prea sever in judecata emisa.  In primul rand ca oricum ar fi fost montate antenele, sigur nu aveau la ce sa mai foloseasca odata ce barca s-a rasturnat cu 180 de grade. 
Banuiesc ca nici un expert nu le-ar fi recomandat sa monteze si una pe chila, asa, sa fie acolo ca nu se stie.

Evident ca nu.
Exista insa solutia antenelor fixate pe balize autogonflabile.
De regula sunt cuplate cu radiobalize (gen EPIRB).
Cam toate elicopterele militare utilizate in misiuni marine  (si cam indiferent carei tari apartin) au in dotare asa ceva.
Umflarea are loc la comanda, sau dupa imersiunea balizei  sub o adancime data , prestabilita.
Technologia este rel. simpla, inrudita cu generatoarele de gaz ale airbagurilor de pe autoturisme
(care la randul lor sunt produse standard, de 15-20 ani, cel putin  la masinile fabricate pentru pietele solvabile).

In al doilea rand, e clar intr-adevar din descrierea accidentului ca nu aveau statii VHF portabile pentru fiecare om. Problema e ca si ala care a avut a scapat-o in apa la iesire si dusa a fost.  Nu reiese daca a scapat-o din mana sau o avea totusi atasata de vesta sau ce s-a intamplat acolo, dar imi inchipui ca in momentul in care barca e cu sus-n jos in 60 de secunde e cam greu sa fii foarte pe faza, sa prinzi statia de vesta cu o carabina sau ceva de genul asta.

Cred ca vorbim de acelasi lucru, dar din perspective diferite.
Este raspandit obiceiul (si in cateva regulamente chiar prescriptie obligatorie) purtarea  vestei de salvare , tot timpul cat barca se afla in larg.
O statie radio, relativ mica si atasata  de vesta nu este un impediment major in d'ale mobilitatii.

21 de statii handheld ar fi ajutat doar in masura in care protocolul ar fi fost ca orice om care se echipeaza cu vesta sa aiba in permanenta statia portabila la el. Altfel, mai mult ca sigur ca statiile ar fi stat aranjate frumos intr-un spatiu de stocare, undeva pe langa epirb-ul ala la care n-a mai putut ajunge nimeni fara sa-si riste serios pielea.

Ce sa zic?
Parafrazand un vechi proverb american (doar ca ei se refereau la revolver)
-Mai bine sa ai statia radio asupra ta, fara sa ai nevoie de ea, decat sa nu ai nimic asupra ta, pe cand ai avea nevoie :-)

Pe de alta parte (si sub ipoteza ca pierderea statiei de catre o persoana este un eveniment independent de pierderea altei statii, de catre alta persoana)
probabilitatea de lansare a unui apel / MayDay de catre 21 de statii este cu on ordin de marime mai mare fata de aceeasi actiune , dar cu o singura statie ;-)

Si acum apare intrebarea esentiala: cat bate o statie VHF portabila (de top, waterproof) cand esti in apa si valurile te spala duios pe crestet? 

Operand cu ipoteza
Pe partea de emisie (Tx)  scenariul  om la apa
- putere emisie 5W @156,8 MHz (canal VHF 16)
- inaltime antena Tx 0.2 metri (deasupra apei)
- antena baston omnidirectionala (cca. 0 dBi castig)

Pe partea de receptie (Rx), nave in apropiere, Paza de Coasta sau organizatorii regatei
- sensibilitate receptor 0.3 uV (majoritatea receptoarelor moderne au sensibilitate mai buna, 0.2 ... 0.25 uV pentru 10 dB SINAD)
- inaltime antena 3 metri (deasupra sol sau suprafata de apa)
- castig antena 0 dBi (deci tot un lamda/4 simplu)

rezulta legatura radio sigura pe raza de   8..10 km
(pentru calcule am folosit modelul de sol ud, neavand in simulator model de apa salina).

Pentru ca o barca "normala" ar fi avut un singur om pe punte, care avea sau n-avea statia in buzunar, o pierdea sau n-o pierdea in timp ce se juca de-a "alearga pe bustean" samd.
Sigur, in cazul lui Rambler 100 ar fi batut suficient cand celelalte barci din competitie au trecut pe langa ei la o distanta mica, dar in cazul unei barci obisnuite...

Ehei, partea frumoasa cu barca "normala" pe ocean sau mare este ca se folosesc pentru comunicatii statii de unde scurte (HF) care sunt apte pentru legaturi la distante mari  (insa si lungimile antenelor utilizate  sunt mai  mari decat la VHF)

Statiile VHF/UHF sunt utilizabile doar pentru comunicatii pe distante scurte (de regula 50..80 km, in functie de puterea de emisie,  castigul si inaltimea antenei).
Adica comunicatii in rada portului, personalul care manevreaza portile ecluzelor sau cu alte nave , aflate in apropiere.

Evident daca cineva, aflat de unul singur pe punte pica in apa
-  si nu este asigurat cu cordelina (caz tipic de ghinion)

sau evenimentul trece ca neobservat de restul echipajului , iar apa este rece (ghinion dublu)
sansele de supravietuire scad rapid, ori ca este auzit prin radio, ori ca ba... (hipotermia se instaleaza rapid).

Dar sunt multe firme care promit "remediul salvator" si au pagini web cu nume sonore, de exemplu
http://www.nautiluslifeline.com/

In orice caz barci "normale" care sa se dea cu chila'n sus in 60 de secunde cred ca sunt mai rare, poate doar acelea calcate in plin de cate un cargou sau tanc petrolier.

[telefon satelit]

Evident ca nu.
Exista insa solutia antenelor fixate pe balize autogonflabile.
De regula sunt cuplate cu radiobalize (gen EPIRB).
Cam toate elicopterele militare utilizate in misiuni marine  (si cam indiferent carei tari apartin) au in dotare asa ceva.
Umflarea are loc la comanda, sau dupa imersiunea balizei  sub o adancime data , prestabilita.
Technologia este rel. simpla, inrudita cu generatoarele de gaz ale airbagurilor de pe autoturisme
(care la randul lor sunt produse standard, de 15-20 ani, cel putin  la masinile fabricate pentru pietele solvabile). 

  Corect, dar la cat ar trebuit sa fie presetata adancimea aia ca sa se declanseze intr-o situatie de-asta? Ai vazut pozele, barca aproape ca statea pe suprafata apei ca o pluta usoara.

Cred ca vorbim de acelasi lucru, dar din perspective diferite.
Este raspandit obiceiul (si in cateva regulamente chiar prescriptie obligatorie) purtarea  vestei de salvare , tot timpul cat barca se afla in larg.
O statie radio, relativ mica si atasata  de vesta nu este un impediment major in d'ale mobilitatii.

Apropo de perspective diferite, eu ma tot uit ma mesajul meu si ma tot intreb de unde ar putea intelege cineva din el  ceva legat de faptul ca nu se purtau vestele samd?   
Lasand asta la o parte, atasarea statiei handheld de vesta si mobilitatea sunt o poveste in care intevine factorul cursa: si asa vesta aia te incurca la maxim, in barca sunt nspre randuri de vele insirate samd, trebuie sa te misti repede, precis, ultimul lucru care-ti trebuie (pana se rastoarna barca, desigur) e o chestie butucanoasa atasata de vesta aia.

Pe de alta parte (si sub ipoteza ca pierderea statiei de catre o persoana este un eveniment independent de pierderea altei statii, de catre alta persoana)
probabilitatea de lansare a unui apel / MayDay de catre 21 de statii este cu on ordin de marime mai mare fata de aceeasi actiune , dar cu o singura statie ;-)

Sigur ca da, cu conditia ca aia 21 sa tina statiile asupra lor tot timpul. Altfel revenim la statiile randuite frumos in spatiul de stocare devenit inaccesibil dupa rasturnare.

Operand cu ipoteza
Pe partea de emisie (Tx)  scenariul  om la apa
- putere emisie 5W @156,8 MHz (canal VHF 16)
- inaltime antena Tx 0.2 metri (deasupra apei)
- antena baston omnidirectionala (cca. 0 dBi castig)

Pe partea de receptie (Rx), nave in apropiere, Paza de Coasta sau organizatorii regatei
- sensibilitate receptor 0.3 uV (majoritatea receptoarelor moderne au sensibilitate mai buna, 0.2 ... 0.25 uV pentru 10 dB SINAD)
- inaltime antena 3 metri (deasupra sol sau suprafata de apa)
- castig antena 0 dBi (deci tot un lamda/4 simplu)

rezulta legatura radio sigura pe raza de   8..10 km
(pentru calcule am folosit modelul de sol ud, neavand in simulator model de apa salina).

Eu as face pariu ca din apa, cu antena uda, nu scoti nici un kilometru. Fie insa si 10, iti dai seama ca utilitatea ramane strict in zonele de coasta sau cu densitate foarte mare de nave (eveniment nautic, ca in cazul de fata).
Pe astia de pe Rambler 100 i-ar fi ajutat, categoric. Pe omul obisnuit ajuns in apa undeva in larg...

Parerea mea e ca astia, departe de a fi niste teribilisti care se arunca-n cursa cu capul inainte, stiau foarte bine toate lucrurile astea si in special faptul ca, odata ajuns in apa, o statie VHF handheld te mai poate ajuta doar daca trece nava pe langa tine si cineva e pe faza langa radio-ul de bord.

Ehei, partea frumoasa cu barca "normala" pe ocean sau mare este ca se folosesc pentru comunicatii statii de unde scurte (HF) care sunt apte pentru legaturi la distante mari  (insa si lungimile antenelor utilizate  sunt mai  mari decat la VHF)

Statiile VHF/UHF sunt utilizabile doar pentru comunicatii pe distante scurte (de regula 50..80 km, in functie de puterea de emisie,  castigul si inaltimea antenei).
Adica comunicatii in rada portului, personalul care manevreaza portile ecluzelor sau cu alte nave , aflate in apropiere.

Parca avem un dialog ca-n "Caldura mare", zau. Premiza discutiei este o nava rasturnata la 180 de grade, nu uita lucrul asta.  De-aia discutam despre VHF handheld, nu pentru ca n-a auzit lumea de UHF  .
Radioul  fix a devenit inutil odata ce catargul a ajuns in apa, deci discutia despre UHF, telefonul prin satelit pe care Rambler 100 il avea tot cu antena fixa pe catarg si orice alt echipament de comunicatii cu antena fixa de care barca o mai fi dispus pur si simplu n-are sens.

In orice caz barci "normale" care sa se dea cu chila'n sus in 60 de secunde cred ca sunt mai rare, poate doar acelea calcate in plin de cate un cargou sau tanc petrolier.

Chestia e ca, in cazul unei barci normale si echipajul e normal, nu-i format din 21 de oameni dintre care o mare parte foarte bine instruiti si cu experienta indelungata pe mare. Iar o barca fin keel poate ajunge destul de repede cu chila-n sus dupa care cam are nevoie de un val de aproape aceeasi putere cu cel care a rasturnat-o ca sa revina in pozitie normala.