Craciun fericit !

Creat de kmbh69, Decembrie 23, 2012, 04:22:02 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

kmbh69

Va doresc la toti sa aveti parte de sarbatori fericite de Craciun, cu multe bucurii alaturi de cei dragi si sa va ajute Dumnezeu !
Bogdan

PS: Filmuletul din fisierul atasat ruleaza doar dupa download.

stavride

A descarcat cineva filmuletul excel? :)
Dacă vrei să construieşti un vapor, să nu începi prin a-i trimite pe oameni după lemne, cuie, unelte, sfori şi alte materiale. Învaţă-i întâi să tânjească după marea îndepărtată, nesfârşită.

Florio

Craciun minunat tuturor ! Si un 2013 la fel de bogat in evenimente nautice :D !

P.S.
La cum s-a prezentat anul 2012, nu indraznesc sa ridic stacheta dorintelor, peste. Sa nu se supere Al de Sus ;)

Florio

Citat din: stavride din Decembrie 24, 2012, 01:36:00 AM
A descarcat cineva filmuletul excel? :)

Am facut-o eu, ca-s curios  . Mosul baga niste iodlere-beton ! :D

corsarul

Craciun Fericit !...tuturor barcagiilor !!  ;)

bogdanbuciu

Merry Christmas everyone, sa va bucurati de planurile pentru 2013 si de povestile din 2012.
De ce oamenii îşi pierd timpul cu lucruri care nu le folosesc după moarte?

felicimond

Sarbatori Fericite si La Multi Ani tuturor forumistilor!

mustatza

Asa cum zapada se asterne in lung si in lat si este alba, pura, asa sa va fie gandurile voastre si dorintele curate.

Craciun Fericit ! ..........pt toti barcagii,forumistii si nu in ultimul rand celor "loviti"de boala grea............pescuitul

Vali

Si din partea noastra o scurta dedicatie :):

O, brad frumos
"Poate ca esenta vietii sta in dorinta de a atinge altceva decat ceea ce ti-a fost prescris" - Christian Tirtirau

ss

Multumim! La multi ani!

Observ ca de cand nu ne-am vazut, Rubina s-a subtiat si inaltat, este o adevarata domnisoara, sa va traiasca!

Din pacate noi nu mai ajungem de Craciun la Galatzburg, l-a lasat inima pe socru-meu sa vina el cu molanul la Bucuresti.

Vali

Dragi colegi, nu stiu cum e la voi, dar eu dintr-o data am simtit din toate partile spiritul Craciunului :D. Asta m-a facut sa-mi aduc aminte de unul din cele mai frumoase Craciunuri, care a avut loc acum 22 de ani:

E decembrie 1990. Mai sunt cateva zile pana la Craciun, insa sezonul de pescuit la navod pe Brates continua. In jurul datei de 15 decembrie au fost cateva zile foarte reci, astfel ca in timp ce trageam de pluta, cu o mana rupeam turturii care se formau, si cu cealalta trageam de franghia plutei navodului. Bineinteles ca lucram cu mainile goale, insa eram mandru nevoie mare de "eroismul" cu care rupeam turturii. Ce bine e la 18 ani :).

Tocmai fusesem schimbat de la "imbre" si de la batut parul, fiindca venise un angajat pe postul respectiv, postul cel mai important, cu acces la cel mai de soi peste. Asta nu ma deranja prea tare, fiindca toata toamna muncisem la imbre si-mi facusem deja stocul, mai ales ca mai erau doar cateva zile si se termina sezonul.

Peste bineinteles ca nu mai era asa mult ca in august, cand debutase sezonul, dar se mai prindea, insa maxim 300-400 de kile pe navod la o toana reusita. Fusese cel mai fabulos an de cand lucram la navod, din urmatorul motiv: era prima oara cand participam la pescuitul la navod pe tot sezonul, din august in decembrie.

La inceputul lui iulie dadusem bacul, si decat sa ma duc imediat in fuckultate sa-mi fac iar capul patrat de atata scoala, am zis mai bine sa ma bag la munca. Mai ales ca lucrasem in vacanta de iarna la incarcat gheata din Brates in ghetaria fermei piscicole, si aveam deci asigurat locul pe barcaz, la navod in sezon. Deci in timp ce alde Iliescu si Dumitru Dinca urlau la manifestatiile post-revolutie din ianuarie '90 "moarte pentru moarte", eu taiam gheata pe balta la simin, o agatam cu cangea, si o ridicam cu carca in remorca tractorului, care o ducea la descarcat la ghetarie.

Colegii mei de scoala in epoca aia faceau pregatire intensa pentru admiterea la fuckultate, insa eu nu (mai) eram asa interesat, fiindca proaspatul gust al democratiei era mult prea imbietor pentru a mai irosi (inca) un an in campul scolii. Voiam la facultate, dar in acelasi timp imi doream sa ma pun la adapost financiar, prin munca la navod, acordandu-mi si un binemeritat ragaz de 1 an in afara scolii.

In fine, destul cu scoala, eram deci in decembrie 1990, dupa 4 luni jumate in care munca la navod ma schimbase dintr-un balaur inocent si exuberant intr-un individ taciturn, parsiv si foarte atent la toate "miscarile de trupe" din cadrul echipei de navodari. Cunoscusem si toate laturile frumoase, dar si toate laturile oribile ale muncii intre pescarii profesionisti. Ma bucuram insa ca sezonul urma sa se termine in curand, aveam "tufla" sanatoasa si bine pusa deoparte, si in plus eram fericit ca gasisem un plan superb de velier pe care doream sa mi-l construiesc, prin amabilitatea mentorului meu in ale barcilor Marian Popovici.

Cand mai erau vreo 10 zile pana la Craciun, m-am trezit ca au venit la mine acasa Hidrop, Calu si Marian Banea, care organizau hora din cartierul Vadu Ungurului, si le mai trebuia un zaraf exact in zona cartierului unde locuiam eu. Avantajul era ca lumea din zona mea ma cunostea bine, si ma primea cu hora, care hora era o afacere infloritoare a flacailor Vadului, inca din vremurile stramosesti. Asa ca am fost noi in gashca si am tocmit brigada de muzicanti tigani cu trompete (am un lapsus despre cum ii chema, dar aflu eu din nou :) ), cu care culmea ne-am inteles de minune, si am inceput organizarea horei.

S-a incheiat deci sezonul de pescuit, despre care am si acum unele din cele mai frumoase dar si dure amintiri. Mi-am pus deci la pastrare salopeta, musamaua, pufoaica, cizmele, obielele, geanta de peste, ramase in stand-by pana anul urmator, cand ma gandeam ca poate prind iar loc la navod, daca nu aparea altceva mai interesant. Avusesem si alternativa de a ma angaja permanent, insa taica-miu mi-a promis ca ma ineaca daca ma prinde vreodata ca ma fac pescar profesionist: " bai drace, tu ai cap in p...a ma-tii, si n-ai ci cauta intre turbili astea di la pescarie !"

Ultimele zile de decembrie 1990 le-am petrecut deci cu iglitza in mana, reparand gaurile din setcile si avele pentru Dunare, pe care le pregateam pentru sezonul de scrumbie din primavara, sau pentru perioada post-prohibitie. Duba de fibra era la plaja la Brates, fiind folosita de taica-miu la paza, iar de fapt el mai intindea cate o scula pe sestache :). Asa ca in fiecare seara, dupa ce lucram la plase,  haleam rasol de novac de la saramura, pe care-l adunasem toata toamna, cu mamaliga si mujdei, si ma innadisem si eu pentru prima oara la fenomenalul vin rose al lui taica-miu, care vin isi dobandise un renume puternic intre ceilalti navodari, in frunte cu Zabar si nea Vanea Mali (cel mic).

Dupa ce au venit alde Hidrop si ne-am impacat apoi cu tiganii, au inceput pregatirile febrile pentru hora: mi-am facut rost de cojoc de blana si caciula de astrahan cu banderola tricolora, in care pusesem noile bancnote de 500 lei cu Brancusi, care aparusera dupa prima liberalizare a leului, ordonata de guvernul Roman in noiembrie 1990. Noi zarafii urma sa aparem impreuna cu hora calare pe cai, insa nu aveam decat un cal, si nici unul nu stia sa calareasca :). Asa ca urma sa plimbam calul de capastru prin tot cartierul, strict pentru butaforie.

Se organizau in total 3 hore, una inainte de Ajun, una intre Craciun si Anul Nou, si una dupa Anul Nou. Horele se organizau duminica, si scopul era sa-i colindam si sa-i uram pe localnicii cartierului, urmand ca pe 24 sa venim seara cu colindul, si pe 31 seara cu plugusorrul, aceeasi brigada babana de flacai. Asta era de fapt miza afacerii, colindul + plugusorul, iar la hore de obicei gospodarii ne serveau cu vin, cozonac si turte. Astfel ca pe la sfarsitul horei mai ramaneau foarte putini in stare de functionare din toata gashca de aproape 100 de participanti - majoritatea tinerei hormonauti.

Inainte de prima hora, noi am taiat porcul, una din cele mai asteptate activitati ale sarbatorilor de iarna. Cresteam pe vremea aia si porci, si pasari, iar alaturi de pestele pe care-l puneam la sare sau il faceam marinata, aveam deci masa imbelsugata asigurata pentru toata iarna. Vorba lui taica-miu: cat am magazia plina de lemne, beciul plin de peste sarat si damigenele pline de vin, poa' sa vina ma-sa iernii".

Asa ca am facut noi prima hora, si ca de obicei s-au intamplat multe si neprevazute: Motanu - fratele lui Bihoara, a furat din carnatii pusi afara la uscat ai unui gospodar, care bineinteles ca l-a vazut si l-a fugarit pe toata strada, Hidrop s-a imbatat in asa hal incat cand am ajuns in zona lui de cartier il carau altii in spate etc.

Erau interesante tare scandarile gastii cand se canta "La moara la Fagadau" sau "imnul Vadungurenilor": "Halal di Vadungureni baaaaaaaaa!!!!!", dupa care vreo 100 de glasuri " HAAAAAAAAAAAAAAiiii!!!!!. La care la un moment dat Bihoara vede prin aburii alcoolului carciuma tiganoiului de Sinescu: "VODCA BAAAAAAAAA!!!!", iar vreo 100 de glasuri ii raspund la unison: HAAAAAAAAAAAAAAAIIII!!!!!!!

Pana la sfarsitul zilei primei hore, Bihoara bineinteles ca n-a scapat nebatut, caci o cauta inca de dimineata. Asa ca la un moment dat l-am vazut pe Nelutu Oancea cum ii da bucati din greu lui Bihoara zis Sobolanu, care oricum abia se tinea pe picioare, da' tot tare in gura era. Asa ca Bihoara a poposit intr-un final intr-un sant, cu mutra pavoazata, meditand in mutenia somnului bahic asupra infrangerii usturatoare suferita in fata micutului dar vanosului Nelutu Oancea.

Dupa prima hora a venit Craciunul, primul Craciun adevarat, post-decembrist, la care am fost la biserica, am avut masa incarcata, si ne-am bucurat de tihna sarbatorilor in comunitatea autarhica a Vadului Ungurului. Totul intr-o atmosfera complet rupta de cea de dinainte cu un an, cand pe strazi se tragea cu mitralierele, si la TV lumea se uita ingrozita cum se impusca revolutionarii cu teroristii. A fost prima oara cand am fost zaraf la hora, si am simtit inca o data cum apartin pe deplin acelui micro-univers rupt de lumea larga, intr-o epoca fara internet, e-commerce, cluburi sau masini bengoase, singura legatura cu lumea fiind serialele de la Televiziunea Romana Libera "Sclava Isaura" si "Destinul familiei Howard"...
"Poate ca esenta vietii sta in dorinta de a atinge altceva decat ceea ce ti-a fost prescris" - Christian Tirtirau

corsarul


Florio

Citat din: ss din Decembrie 24, 2012, 01:48:35 PM
Multumim! La multi ani!

Observ ca de cand nu ne-am vazut, Rubina s-a subtiat si inaltat, este o adevarata domnisoara, sa va traiasca!

Din pacate noi nu mai ajungem de Craciun la Galatzburg, l-a lasat inima pe socru-meu sa vina el cu molanul la Bucuresti.

Deci ai acum un molan Rouge ? :) 
Putem face un schimb de experienta, Tata Pescarilor !

Florio

Citat din: Vali din Decembrie 24, 2012, 03:00:58 PM
Dragi colegi, nu stiu cum e la voi, dar eu dintr-o data am simtit din toate partile spiritul Craciunului :D. Asta m-a facut sa-mi aduc aminte de unul din cele mai frumoase Craciunuri, care a avut loc acum 22 de ani:

E decembrie 1990. Mai sunt cateva zile pana la Craciun, insa sezonul de pescuit la navod pe Brates continua. In jurul datei de 15 decembrie au fost cateva zile foarte reci, astfel ca in timp ce trageam de pluta, cu o mana rupeam turturii care se formau, si cu cealalta trageam de franghia plutei navodului. Bineinteles ca lucram cu mainile goale, insa eram mandru nevoie mare de "eroismul" cu care rupeam turturii. Ce bine e la 18 ani :).

Tocmai fusesem schimbat de la "imbre" si de la batut parul, fiindca venise un angajat pe postul respectiv, postul cel mai important, cu acces la cel mai de soi peste. Asta nu ma deranja prea tare, fiindca toata toamna muncisem la imbre si-mi facusem deja stocul, mai ales ca mai erau doar cateva zile si se termina sezonul.

Peste bineinteles ca nu mai era asa mult ca in august, cand debutase sezonul, dar se mai prindea, insa maxim 300-400 de kile pe navod la o toana reusita. Fusese cel mai fabulos an de cand lucram la navod, din urmatorul motiv: era prima oara cand participam la pescuitul la navod pe tot sezonul, din august in decembrie.

La inceputul lui iulie dadusem bacul, si decat sa ma duc imediat in fuckultate sa-mi fac iar capul patrat de atata scoala, am zis mai bine sa ma bag la munca. Mai ales ca lucrasem in vacanta de iarna la incarcat gheata din Brates in ghetaria fermei piscicole, si aveam deci asigurat locul pe barcaz, la navod in sezon. Deci in timp ce alde Iliescu si Dumitru Dinca urlau la manifestatiile post-revolutie din ianuarie '90 "moarte pentru moarte", eu taiam gheata pe balta la simin, o agatam cu cangea, si o ridicam cu carca in remorca tractorului, care o ducea la descarcat la ghetarie.

Colegii mei de scoala in epoca aia faceau pregatire intensa pentru admiterea la fuckultate, insa eu nu (mai) eram asa interesat, fiindca proaspatul gust al democratiei era mult prea imbietor pentru a mai irosi (inca) un an in campul scolii. Voiam la facultate, dar in acelasi timp imi doream sa ma pun la adapost financiar, prin munca la navod, acordandu-mi si un binemeritat ragaz de 1 an in afara scolii.

In fine, destul cu scoala, eram deci in decembrie 1990, dupa 4 luni jumate in care munca la navod ma schimbase dintr-un balaur inocent si exuberant intr-un individ taciturn, parsiv si foarte atent la toate "miscarile de trupe" din cadrul echipei de navodari. Cunoscusem si toate laturile frumoase, dar si toate laturile oribile ale muncii intre pescarii profesionisti. Ma bucuram insa ca sezonul urma sa se termine in curand, aveam "tufla" sanatoasa si bine pusa deoparte, si in plus eram fericit ca gasisem un plan superb de velier pe care doream sa mi-l construiesc, prin amabilitatea mentorului meu in ale barcilor Marian Popovici.

Cand mai erau vreo 10 zile pana la Craciun, m-am trezit ca au venit la mine acasa Hidrop, Calu si Marian Banea, care organizau hora din cartierul Vadu Ungurului, si le mai trebuia un zaraf exact in zona cartierului unde locuiam eu. Avantajul era ca lumea din zona mea ma cunostea bine, si ma primea cu hora, care hora era o afacere infloritoare a flacailor Vadului, inca din vremurile stramosesti. Asa ca am fost noi in gashca si am tocmit brigada de muzicanti tigani cu trompete (am un lapsus despre cum ii chema, dar aflu eu din nou :) ), cu care culmea ne-am inteles de minune, si am inceput organizarea horei.

S-a incheiat deci sezonul de pescuit, despre care am si acum unele din cele mai frumoase dar si dure amintiri. Mi-am pus deci la pastrare salopeta, musamaua, pufoaica, cizmele, obielele, geanta de peste, ramase in stand-by pana anul urmator, cand ma gandeam ca poate prind iar loc la navod, daca nu aparea altceva mai interesant. Avusesem si alternativa de a ma angaja permanent, insa taica-miu mi-a promis ca ma ineaca daca ma prinde vreodata ca ma fac pescar profesionist: " bai drace, tu ai cap in p...a ma-tii, si n-ai ci cauta intre turbili astea di la pescarie !"

Ultimele zile de decembrie 1990 le-am petrecut deci cu iglitza in mana, reparand gaurile din setcile si avele pentru Dunare, pe care le pregateam pentru sezonul de scrumbie din primavara, sau pentru perioada post-prohibitie. Duba de fibra era la plaja la Brates, fiind folosita de taica-miu la paza, iar de fapt el mai intindea cate o scula pe sestache :). Asa ca in fiecare seara, dupa ce lucram la plase,  haleam rasol de novac de la saramura, pe care-l adunasem toata toamna, cu mamaliga si mujdei, si ma innadisem si eu pentru prima oara la fenomenalul vin rose al lui taica-miu, care vin isi dobandise un renume puternic intre ceilalti navodari, in frunte cu Zabar si nea Vanea Mali (cel mic).

Dupa ce au venit alde Hidrop si ne-am impacat apoi cu tiganii, au inceput pregatirile febrile pentru hora: mi-am facut rost de cojoc de blana si caciula de astrahan cu banderola tricolora, in care pusesem noile bancnote de 500 lei cu Brancusi, care aparusera dupa prima liberalizare a leului, ordonata de guvernul Roman in noiembrie 1990. Noi zarafii urma sa aparem impreuna cu hora calare pe cai, insa nu aveam decat un cal, si nici unul nu stia sa calareasca :). Asa ca urma sa plimbam calul de capastru prin tot cartierul, strict pentru butaforie.

Se organizau in total 3 hore, una inainte de Ajun, una intre Craciun si Anul Nou, si una dupa Anul Nou. Horele se organizau duminica, si scopul era sa-i colindam si sa-i uram pe localnicii cartierului, urmand ca pe 24 sa venim seara cu colindul, si pe 31 seara cu plugusorrul, aceeasi brigada babana de flacai. Asta era de fapt miza afacerii, colindul + plugusorul, iar la hore de obicei gospodarii ne serveau cu vin, cozonac si turte. Astfel ca pe la sfarsitul horei mai ramaneau foarte putini in stare de functionare din toata gashca de aproape 100 de participanti - majoritatea tinerei hormonauti.

Inainte de prima hora, noi am taiat porcul, una din cele mai asteptate activitati ale sarbatorilor de iarna. Cresteam pe vremea aia si porci, si pasari, iar alaturi de pestele pe care-l puneam la sare sau il faceam marinata, aveam deci masa imbelsugata asigurata pentru toata iarna. Vorba lui taica-miu: cat am magazia plina de lemne, beciul plin de peste sarat si damigenele pline de vin, poa' sa vina ma-sa iernii".

Asa ca am facut noi prima hora, si ca de obicei s-au intamplat multe si neprevazute: Motanu - fratele lui Bihoara, a furat din carnatii pusi afara la uscat ai unui gospodar, care bineinteles ca l-a vazut si l-a fugarit pe toata strada, Hidrop s-a imbatat in asa hal incat cand am ajuns in zona lui de cartier il carau altii in spate etc.

Erau interesante tare scandarile gastii cand se canta "La moara la Fagadau" sau "imnul Vadungurenilor": "Halal di Vadungureni baaaaaaaaa!!!!!", dupa care vreo 100 de glasuri " HAAAAAAAAAAAAAAiiii!!!!!. La care la un moment dat Bihoara vede prin aburii alcoolului carciuma tiganoiului de Sinescu: "VODCA BAAAAAAAAA!!!!", iar vreo 100 de glasuri ii raspund la unison: HAAAAAAAAAAAAAAAIIII!!!!!!!

Pana la sfarsitul zilei primei hore, Bihoara bineinteles ca n-a scapat nebatut, caci o cauta inca de dimineata. Asa ca la un moment dat l-am vazut pe Nelutu Oancea cum ii da bucati din greu lui Bihoara zis Sobolanu, care oricum abia se tinea pe picioare, da' tot tare in gura era. Asa ca Bihoara a poposit intr-un final intr-un sant, cu mutra pavoazata, meditand in mutenia somnului bahic asupra infrangerii usturatoare suferita in fata micutului dar vanosului Nelutu Oancea.

Dupa prima hora a venit Craciunul, primul Craciun adevarat, post-decembrist, la care am fost la biserica, am avut masa incarcata, si ne-am bucurat de tihna sarbatorilor in comunitatea autarhica a Vadului Ungurului. Totul intr-o atmosfera complet rupta de cea de dinainte cu un an, cand pe strazi se tragea cu mitralierele, si la TV lumea se uita ingrozita cum se impusca revolutionarii cu teroristii. A fost prima oara cand am fost zaraf la hora, si am simtit inca o data cum apartin pe deplin acelui micro-univers rupt de lumea larga, intr-o epoca fara internet, e-commerce, cluburi sau masini bengoase, singura legatura cu lumea fiind serialele de la Televiziunea Romana Libera "Sclava Isaura" si "Destinul familiei Howard"...

Braconierule, sa-ti tina Dumnezeu obiceiul , vorba lui Lipan !
Mi se facuse dor de cum povestesti :)

Intersect

Craciun fericit tuturor si un an nou plin de realizari si impliniri.Multa sanatate.
Born to fish,forced to work!!!