Sasanka 660

[Florio]

Am fost surprins sa vad ca harta mea Navionics are o exactitate nebanuit de mare. Intre intinsura semnalata si cea din realitate, era o diferenta intre 50 si 100 m ! Am trecut la mai putin de 150m de marginea intinsurii de pe harta si aveam adancime de 3m . 

Asa fiind, am ocolit capul insulei incercat sa mergem pe izobata, pe masura ce asta ne permitea sa ne apropiem de tarmul adapostit. Am decis ca acela trebuie sa fie cel mai bun loc de popas, fiindca se prognozase vant tare de est si sud.

Intre timp apare in babordul nostru o salupa care venea pe un curs care l-ar fi intersectat pe al nostru.
-Ecologistii! Zice Nicu. Vin la noi in control.
-N-as crede, ii raspund eu. Ba as zice ca dimpotriva, partea adversa . Daca ar fi ecologistii, ar veni direct catre noi. Astia au alta treaba, eu banuiesc o plasa.
 
Si ca o verificare (de parca mai era nevoie), strig catre ei cand ne-am apropiat, ca am oprit acolo, sa nu agatam elicea in plasa.
Sigur ca oamenii au raspuns la obiect. Nu erau niste braconieri din industria care se sustine pe asa ceva, ci mai degraba erau dintre cei care subzista dintr-o mica plasa, cu cativa pesti pe zi.
  -Ei, avem un peste in seara asta? ii intreb.
-Nu, maine dimineata, raspund oamenii la fel de joviali.
-Cand, la ce ora? plusez eu in zona concretului.
-Dimineata de tot.
-Va astept, eu n-am somn nici acasa, darmite aici

[Florio]

La o distanta apreciabila de noi, se zarea ostenita pe o coasta, epava





Eu eram innebunit sa fac o baie, asa ca am sarit imediat ce am ancorat, in apa.
Pelicanul a mai zabovit un pic, dar deznodamantul a fost acelasi.
Cu pielea-gaina m-am uscat pe roof in bataia tare a vantului de seara.
Asfintea.

[ziuamarinei]

Super tura , pozele fac cat o mie de cuvinte. Am un dor de Edighiol si Periboina... Sper ca anul acesta sa ajung in zona cu barca dinspre Sf Gheorghe.

[Florio]

Intrati in cabina, ne-am protejat inutil de tantari, cu o plasa pusa pe intrare si una pe tambuchiul prova.
Inutil, fiindca pe vantul ala nu era aripioara de tantar.

Calatoria de o zi intreaga, soarele, vantul, baia rece, toate se concretizasera intr-o foame de lup. Nu stiam din ce sa musc mai intai.
Pana la urma am votat pentru cate o ciorbita de burta, pe care am incalzit-o la primusul meu, pe masa din cabina .





P.S.
Pelicanul are in barca niste dotari de exceptie, din care face parte si zona de bucatarie, cu o chiuveta de inox marisoara cu doua robinete in presiune si un aragaz dublu, cu protectie de inox sa nu stropesti cu ulei, etc...  Butelia afara intr-o bancheta din cockpit, ehei...treaba socotita. Doar ca e lenes, nu i-a curatat butoanele, care sunt, spune el, intepenite
Acum ca l-am sifonat, n-o sa aiba incotro si o sa rezolve treaba

[Florio]

Cu stomacul plin, lumea parea mai frumoasa.
Gresesc. Lumea era mai frumoasa !
Telefoanele prindeau si niste bruma de semnal, iar Nicu si-a pus pe tableta un reper pentru ancoraj.
Vantul crestea din ce in ce mai puternic, iar eu, hulpe batrana, am mesterit un pet intre fungi, ca sa nu ne nauceasca mai tarziu cu loviturile in catarg.
Povesti, rasete, discutii, pana pe la miezul noptii, cand am adormit.
La ora doua sar din pat (la propriu) intr-un sunet de sirena de-aia veche, de militie!
-Ecologistii!!! zic. Au venit la aia cu plasa lor de buzunar.
Si instantaneu, cand am ajuns la verticala pe drum sa ies afara, realizez ca sunetul vine mai dinauntru. Tableta, 'tu-i mama ei !
Pelicane, struneste tableta aia ca face scandal !

Nicu lua startul mai greu, omul asta o sa traiasca 120 de ani, nu se tulbura de la nimic. Abia atunci s-a ridicat intr-un sold.

Tableta zicea ca ne-a grapat ancora. Ok, am iesit afara, am apreciat ce se vedea in noapte si am concluzionat ca nu-i nici un pericol chiar daca mai alunecam nitel. Oricum, zic, nu ies sa dau alta ancora nici batut.
Ne culcam la loc , adorm cu greu si pana in ora 4 ma trezesc cu grija: simteam ca s-a intetit vantul.
Ma ridic, vad steagul pupa drept ca de tabla, iar varful ii flutura turbat. Avem peste 20 nd ! Scot capul, barca nu mai plecase din ancora.
Ei, asta e, fac o cafea in soapta flacarii de gaz sa nu-mi trezesc prietenul si ies afara in semiintuneric.
Nici roua nu cazuse pe vantul ala.
M-am mai plimbat pe roof, am mai facut cateva poze, iar din umbra malului apare salupa care ma zarise somnambul.

-Ei, baieti, avem ceva chefal ?
-Avem ceva bun, zic ei. Ia uite: pastrav somonat, de-ala rusesc !
Casc eu ochii, aveam in mana un chefal si doi pastravi, toti miscand :O .
Mai, pastravului de mare ii zice somon. Interesant e ca n-am auzit de somon de Marea Neagra, insa un localnic, ghid  din Sfantul Gheorghe, mi-a spus ulterior ca el a mancat frecvent asa ceva.

[Florio]

Mi-am luat la revedere de la baieti si fiindca Pelicanul era in dulcele somn de dimineata, mi-am facut cafeaua 2 si m-am mai jucat cu aparatul foto .

In principiu, fiindca plasa de tantari n-a folosit la protectie, i-am gasit o utilizare

[Florio]

Desigur, prietenul meu a facut ochii mari cand a vazut pestele.
Si fiindca atunci cand l-am luat la mine pe barca, el a pregatit pestele prins de noi, acum i-am intors favorul si am curatat exemplarele solzoase, punandu-le in rondele faine in tigaie .
Nicu facu mujdeiul, salata, stoarse lamaile, eu mai scosei o sticla de vin alb din santina si gata ! Am pus de un festin in pustietatea golfului de capat de tara !

[Florio]

Excelent pestele!
Somonul nostru autohton, chiar avea gust si textura de somon, iar carnea nu era portocalie ci de un roz pal.
Multumiti, am ridicat ancora indreptand barca spre epava.






Totusi golful nu are un fund regulat, ci este adanc sau colmatat dupa propriile reguli. In apropiere de epava, apa a devenit din ce in ce mai mica, asa ca am adaptat cursul, am vazut-o cat de aproape am putut si am cautat iesirea calauzindu-ma dupa punctele puse de ieri pe Navionics.

[Florio]

Pe fondul zumzait al motorului nostru am auzit un alt motor mult mai serios.
Era un elicopter care a aterizat pe Sacalin.
Mi-am pus intrebarea retorica: daca astia au declarat ca n-avem voie pe Sacalin nici cu caiacele, sa nu deranjam pasarile, oare motorul ala de elicopter o fi mai usor de tolerat de catre zburatoare, nu ?
Dar sa lasam asta si sa ne bucuram de natura.

[Florio]

Vantul ne-a fost cam potrivnic la intoarcere, motiv pentru care m-am bucurat ca l-am folosit intens pe cel de ieri.
Astazi aveam de gand sa facem prima jumatate de drum, cu popas in canalul Edighiol.
Drumul nu ne-a mai rezervat surprize iar povestirile noastre au acoperit intregul timp de  calatorie in mod placut.
Velele au lucrat cat timp a fost ceva vant, iar cand acesta a inceput sa fie si slab si de prova, am pus in functiune motorul, pe autopilot.
White Russian are autopilot functional! Mica, mica, dar....

La intrarea in Edighiol era un curent puternic dat de apele lacului Sinoe. Valurile marii se opinteau in curentul asta si se ridicau putin in gura canalului.
Intinsura prezenta mereu in partea sudica, era acum taiata de curenti si e prima data cand am vazut dezvelite pietrele de margine de senal.
Un fenomen care ii innebuneste pe pescari: sarea rapitorul si ciupea din forfigai, ca in visul cel mai nebun.

Dupa o mica ezitare, am decis sa legam barca la stuf, ca Terente, talharul baltilor .
Asa cum a spus Pelicanul, a venit o barca a celor de la Politia de frontiera, ne-am conversat si legitimat, apoi ne-au lasat sa ne vedem de tantarii nostri.
  Pe la glezne aveam urmele lasate de micii vampiri, cat timp am fost ocupat cu legatul barcii.
Bestii. Pe care le-am anihilat cu Autan din rafturile Rusoaicei Albe.

Aceasta a fost seara dedicata vinului rosu, dupa care somnul meu a devenit o dulce alunecare in lumi paralele. Apa canalului era neclintita, barca statea nemiscata, vantul incremenise si el, racoarea patrundea pe tambuchi.
Idilic.

[Florio]

Zorii zilei de duminica ne-au prins cu rolurile inversate: Pelicanul amusina pe afara iar eu nu ma dadeam dus din pat .

In final am reusit sa ies numai cu gandul ca voi face o baie matinala, in apa marii. Stiti zilele alea in care marea e atat de lina incat abia sclipeste soarele in ea, iar reflexiile razelor fac undele greu de privit ?
Ei, asta era una din acele dimineti!
Am iesit din canal si am aruncat ancora la 200 m de tarm, unde apa avea inca 1,5m.
Marea un pic racoroasa, doua mici corturi pe mal. Sportul de dimineata a fost inviorator. Eu voiam sa mai stam nitel, poate sa mancam. Pelicanul era pus pe fapte mari, sa mergem si mancam pe drum.
Evident asta a insemnat ca odata plecati, am ramas flamanzi pana la ora 6 seara .

Dar ziua a fost tot una faina, desi vantul a fost la fel de inselator ca promisiunile unui politician. A trebuit sa punem in functiune autopilotul si sa ne vedem de povestirile noastre. Am aflat ce facea pelicanul in facultate si mai ales am retinut ce inseamna:
-Getuto, pune-le cate un pahar de vin la baieti, ca sunt nervosi  !










Defilarea noastra s-a petrecut ceva mai aproape de tarm, asa ca am parcurs o distanta mai mare. dar am putut observa viata celor cu corturi, de la Edighiol la Vadu si Navodari

[Florio]

Pana la destinatie, calatoria ne-a mai rezervat doua surprize.

Intai a inceput sa bata vantul. Jos autopilotul, sus velele !
Apoi vantul s-a intarit, barca a inceput sa bandeze frumos si sa incalece valurile starnite deja.
In zare a aparut un yacht care parea mic, dar stiam sa apreciez distanta cat sa-mi dau seamaa ca e mare:
-Nicule, noi suntem mici. Ala are vreo 42 de picioare.

Cand se apropie il vedem in  toata splendoarea! E un Elan de 43 picioare.
E Coquetta!
Lumea iubitorilor de vele e mica, toti se cunosc intre ei.

Coquetta face o volta in spate venind perpendicular pe noi, apoi inca una pe directia noastra, si trece pe sub vantul nostru asa cum trece un tren pe langa o gara! Abia apuc sa le fac cu mana si sa trag cateva cadre (pe care apoi le-am dat cu bucurie skipperului si proprietarului Coquettei).
In golful Mamaia directia vantului iar se schimba usor, cat sa facem volta peste volta, cu o vela nepropice pentru a strange unghiul.
Apoi s-a mai tesut o hula cu valurile de vant, cat sa nu mai intelegi nimic din ce se intampla.
Adica am avut suficiente surprize cat sa nu ne plictisim

In final am reusit sa ajungem in Eforie, sa legam barca la cheu si sa ne strangem mainile cu promisiuni de viitoare iesiri, la fel de frumoase si poate mai lungi ca durata (daca vom mosteni ceva averi gen Tamara, sa nu mai fie nevoie sa lucram)

Şi-am încălecat pe o şa .....

[Dbr]

Superb, nu stiu ce sa mai zic...De povestirile lui Florio de fiecare data ma amuz si imi creeaza o stare de bine ce nu se poate explica in cuvinte. De barca de asemenea numai cuvinte de lauda. Imi place la nebunie si sper in vara asta sa ajung si eu sa o vad live.
Toate gandurile mele bune catre voi dragi prieteni si la cat mai multe iesiri pe apa!
Respect...

[pelicanul]

Florio e ca hotul ala care s-a intilnit cu politistii corupti: l-au batut o zi ca sa vorbeasca si dupa aia l-au batut o saptamina ca sa taca!
A trebuit sa-i dau telefon si sa-l deranjez de la masa ca sa-i aduc aminte de poze, dar dupa aia m-a inundat...  Sa ma invat minte alta data! 

[Florio]

O surpriza deosebit de placuta a fost sa vad astazi un scurt articol scris pe "We sail", apreciativ la adresa celor ce indraznesc sa se bucure de tot ce ofera apele sarate sau dulci, natura marina, indiferent de bugetul sau marimea barcii din dotare .
  Articolul, chiar daca are in vedere modelul iesirii noastre, are in tinta intreaga noastra lume de iubitori ai apelor.