Viata la Dunare

[Florio]

Mi-a placut intotdeauna cum scrie Vali, i-am spus ca aduce ca stil cu Panait Istrati.
Si nu stiu ce mi-a venit acum, de mi-am adus aminte de niste pasaje pe care dupa ce le-am cautat pe net (lenea de a scrie, deh... ) le impartasesc cu voi :

"Și uite-așa trăiam noi la Lăteni.
Aveam pe-atunci nouă ani. Mă duceam totdeauna la pescuit cu mama, care niciodată nu zicea că-i obosită, fie că era pe vremea apelor mari — când venea crapul să-ți bată-n poartă — fie în celelalte luni ale anului, când trebuia să te duci după el în Borcea.
Aici nu mai era vorba de pescuit cu cazanul, aici pescuiau cu chipcelul, cu prostovolul, cu plasa sau cu vârșiile și uneori chiar cu năvodul, mai mulți pescari laolaltă.
Trebuia s-o vezi pescuind, pe femeia asta, ca să-ți dai seama ce-nseamnă o olteancă care-și iubește bărbatul! Mai ales când arunca prostovolul roată — cu mânecile suflecate pân' la umeri, cu fusta sumeasă sus detot, cu părul strâns bine-ntr-o basma, cu ochii, gura, nările adulmecând nesfârșitul bălților — ai fi zis că s-a pornit să scoată tot peștele din Borcea!
— Halal nevastă! strigau pescarii văzând-o.
Dar noi tot în sărăcie lucie rămâneam; păcat de osteneală să te spetești muncind pe lumea asta; munca nu duce la nimic bun.
În timp ce pescuiam — îmi scoteam și eu partea mea de pește — tata, acasă, săra de zor, umplea butoaiele, zvânta peștele care prinsese sarea și îl potirvea pentru vânzare.
Vânzare... Să vă ferească Dumnezeu de-așa vânzare! Cinci până la zece franci suta de kilograme de pește, vândute cu toptanul la negustori hrăpăreți. Și încă eram mulțumiți să-l putem da, pentru că nu mai știam ce să facem cu el. Nu mai încăpeam de el, se strica și se-mpuțea, după ce ne bălăcisem în mațele lui pân' la glezne la pusul sării. Da: cinci până la zece franci suta de kilograme! Numai pentru stat munceam, să putem cumpăra miile de kilograme de sare. Pentru noi nici măcar de o țoală sau de mălai nu ne ieșea. Și tot peștele ăsta care se strica și trebuia să-l aruncăm în Borcea, de unde mama-l scosese cu-atâta bărbăție și cu-atâta nădejde pentru o viață mai bună!
Nu, într-adevăr, vorba din popor:
Bună țară, rea tocmeală,

Hât-o-n cur de rânduială! "

[pelicanul]

Scria bine Panait Istrati, da' e cam comunist mesajul, in toate cartile lui.

[Florio]

Scria bine Panait Istrati, da' e cam comunist mesajul, in toate cartile lui.

Nu stiu ce sa zic.
Ai citit "Codin" ?


Pana la urma nimeni nu poate fi perfect independent de ideile vremurilor pe care le traieste. Cand e multa saracie e si multa inversunare.

[Mihaif99]

Scria bine Panait Istrati, da' e cam comunist mesajul, in toate cartile lui.

Nu stiu ce sa zic.
Ai citit "Codin" ?
.....................

E genial, mi-as pune dialogul de mai sus ca motto   

[modi]

E genial, mi-as pune dialogul de mai sus ca motto 

"+" karma !