Cap Compas

Despre Expeditia Dacia, de la unul dintre participanti.

http://deltasub.blogspot.ro/2010/10/dupa-douazeci-de-ani.html (http://deltasub.blogspot.ro/2010/10/dupa-douazeci-de-ani.html)

Multumim Mircea pentru linkul blogului d-lui Antip. A fost emotionant sa citim in comentarii ca dl. Antip ne citeste postarile de pe forum :). Sunt multe de invatat din povestirile de pe blog, ca dealtfel din majoritatea calatoriilor inaintasilor nostri.
Multumim inca o data d-lui Antip pentru ca a asternut online povestea expeditiei Dacia.

Apropo, acum 21 de ani l-am cunoscut la Portita pe unul dintre oamenii care au participat la pregatirea expeditiei pe Marea Neagra cu pluta - Dacia 2050, care l-a avut in echipaj si pe dl. Emil Braharu. E vorba de Volodea din Jurilovca, la vremea respectiva singurul strungar pe o raza de multi kilometri. Volodea avea un velier din lemn imbracat in fibra, de 6 metri si ceva, si mi-a povestit multe din intamplarile anilor '80, relatate si de Ion Manea in cartea care descrie expeditia.
N-am mai auzit nimic de Volodea de multi ani, mi-ar placea sa ne reintalnim si sa-i mai ascult povestile.

Citat din: Vali din Aprilie 13, 2014, 08:39:48 PM
Volodea avea un velier din lemn imbracat in fibra, de 6 metri si ceva, si mi-a povestit multe din intamplarile anilor '80, relatate si de Ion Manea in cartea care descrie expeditia.
N-am mai auzit nimic de Volodea de multi ani, mi-ar placea sa ne reintalnim si sa-i mai ascult povestile.

Cu doi ani in urma velierul mai era in port, la Jurilovca, ce-i drept in stare deplorabila.
Nu l-am zarit insu dupa modernizarea portului, care a inclus si o actiune de curatenie generala...

Volodea era si dansul de gasit, dar  nu mai era angajatul Piscicolei.
Reducerile tembele i-au nimicit locul de munca.
Pacat , fiind si bun meserias (strungar).

Pentru mine, care ma simt atasat intr-o buna masura de Jurilovca si sistemul lagunar din imprejurimi
era dureros si in acelasi timp revoltator sa vad cum in decurs de 12..15 ani lacomia, prostia si setea  de bani unei bande
de parveniti
de teapa Nastase-Bombonel, Bittner si alti ortaci de-ai lor au distrus

- o intreprindere (de fapt doua sau trei) cu premize de  succes economic sustenabil,  inca multi ani,
  (daca regulile  pescuitului ecologic ar fi fost luate in serios si piscicultura lasata pe seama expertilor)

- prin activitatea de jaf economic (dar si ecologic) au redus aproape la zero sansele de relansare
  In faza de agonie (2012-2013) Piscicola si-a vandut utilajele la fier vechi,
  inclusiv motoare, reductoare , salupe si pontoane a caror reparatie ar fi fost - cel putin la prima vedere inca rentabila.

  Multi dintre lipoveni au plecat, unii cara moloz sau vegeteaza prin Spania, altii culeg masline si portocale prin Grecia
  si nu mai doresc sa revina pe melagurile natale.
  Trebuie sa fii acumulat multa amaraciune in sufletele lor, daca multi dintre ei sustin cu convingere,
  ca le merge MULT mai bine - in tari serios afectate de criza, fata de perspectivele de pe plaiurile natale

Banda de talhari (in mare parte venetici) care a jefuit si a distrus Delta Dunarii si sistemul Razelm-Golovita-Sinoe
se va cara (daca furtul nu mai renteaza) precum roiul de lacuste

lasand in urma un ecosistem in parte distrus,
ruini economice
si  un strat subtire de populatie locala, impinsa in mare parte la disperare,
fara venituri sigure si fara perspective.

Cele cateva pensiuni si hoteluri pot reprezenta "bucatele de paradis" pentru turisti,
dar ca angajatori au un nr foarte limitat de oferte pt locuri de munca.

Orice initiativa care poate ajuta pe localnici "sa prinda un pic de cheag"
de la apicultura in zonele Deltei  si pana la mobilier impletit din nuiele (sau rachita)
si a confectiona mobilier (de lemn masiv) din soiuri indigene (de ex stejar de mlastina, salcam) sunt binevenite
(incluzand bineinteles si ecoturismul - care da semne incipiente de dezvoltare).

Si ca sa  inchei in ton positiv:
sunt si initiative laudabile (dar putine) gen Fundatia Salvati Delta ,
sau Asociatia Ivan Patzaichin Mila 23 (Rowmania).

Ca sa revenim la expeditia Dacia :) , stie cineva care este secretul tevilor de sonda? De ce simteau nevoia sa puna catarge din asa ceva? Am mai intilnit chestia asta in povestea lui Paul Butusina, despre expeditia lui Radu Theodoru. Cit de mari erau acele catarge? Lemnul nu putea fi folosit? Nu ar fi fost mai bun? Ca sa nu mai vorbesc despre bompresul din sina de cale ferata! :) De ce? De unde aceasta idee?

Citat din: pelicanul din Aprilie 15, 2014, 12:30:31 PM
Lemnul nu putea fi folosit? Nu ar fi fost mai bun?
Ca sa nu mai vorbesc despre bompresul din sina de cale ferata!

Cu cat mai solid cu atat mai bine!
Inginerie traditionala, de scoala veche ;-)

Consecintele s-au "remarcat"  la capitolul manevrabilitate.

Citat din: pelicanul din Aprilie 15, 2014, 12:30:31 PM
Ca sa revenim la expeditia Dacia :) , stie cineva care este secretul tevilor de sonda? De ce simteau nevoia sa puna catarge din asa ceva? Am mai intilnit chestia asta in povestea lui Paul Butusina, despre expeditia lui Radu Theodoru. Cit de mari erau acele catarge? Lemnul nu putea fi folosit? Nu ar fi fost mai bun? Ca sa nu mai vorbesc despre bompresul din sina de cale ferata! :) De ce? De unde aceasta idee?

In acele vremuri materialele adecvate constructiilor de barci moderne erau foarte greu sau imposibil de gasit in RSR. In consecinta, se construia cu ce se gasea: lemn de rasinoase, tevi de irigatie sau de sonda. Probabil, acestea din urma erau galvanizate.
Utilizarea sinelor de cale ferata insa este un exemplu ca, in aceeasi perioada, mai lipsea ceva: know-how-ul constructiei barcilor moderne, respectiv s-a translat filozofia constructiilor civile, unde atributele erau: mare, gros, rezistent, intr-un mediu foarte putin cunoscut amatorilor in ale navigatiei.

Citat din: pelicanul din Aprilie 15, 2014, 12:30:31 PM
Ca sa revenim la expeditia Dacia :) , stie cineva care este secretul tevilor de sonda? De ce simteau nevoia sa puna catarge din asa ceva? Am mai intilnit chestia asta in povestea lui Paul Butusina, despre expeditia lui Radu Theodoru. Cit de mari erau acele catarge? Lemnul nu putea fi folosit? Nu ar fi fost mai bun? Ca sa nu mai vorbesc despre bompresul din sina de cale ferata! :) De ce? De unde aceasta idee?

Motivele sunt lesne de inteles si toate stau sub aripa cuprinzatoare a tendintei romanesti generale, de a improviza. Am crescut toti  cu leitmotivul "te descurci".  Oamenii fac antena parabolica din lighean, caruta dintr-o jumatate de masina sau o remorca dezafectata, vodca din pufoaica :) . Se mai fac azi chiar, barci din tabla zincata prinsa in nituri sau din placi de OSB lipite cu aracet, se improvizeaza mult si peste tot.   
  Doar ca improvizatia nu e buna si la scara mai mare.
Teava de sonda e foarte rezistenta si mai avea avantajul ca se gasea pe acolo la momentul respectiv. Adica se facea rost de ea usor. Asa avu ea norocul sa devina vedeta si sa traverseze oceanul :) . Teava de irigatie pe post de tangon, a fost mai firava, dar oamenii au trebuit sa se descurce.
  Dezavantajele n-au contat atunci, ele doar au facut grea viata echipajului. O ambarcatiune atat de grea pentru dimensiunile ei (70 de tone !) care sa fie manevrata cu ajutorul vantului ? Este doar meritul echipajului .
Jos palaria pentru toti, au reusit sa faca acea traversada. Chiar mai greu mi-a parut sa duca trimaranul din Romania pana in Gibraltar !

Citat din: Florio din Aprilie 16, 2014, 09:48:42 AM

Citat din: pelicanul din Aprilie 15, 2014, 12:30:31 PM
Ca sa revenim la expeditia Dacia :) , stie cineva care este secretul tevilor de sonda? De ce simteau nevoia sa puna catarge din asa ceva? Am mai intilnit chestia asta in povestea lui Paul Butusina, despre expeditia lui Radu Theodoru. Cit de mari erau acele catarge? Lemnul nu putea fi folosit? Nu ar fi fost mai bun? Ca sa nu mai vorbesc despre bompresul din sina de cale ferata! :) De ce? De unde aceasta idee?

Jos palaria pentru toti, au reusit sa faca acea traversada. Chiar mai greu mi-a parut sa duca trimaranul din Romania pana in Gibraltar !

Traversarea Atlanticului, dusi de alizeu si curent, a fost, fara indoiala, mult mai lejera. Daca arunci un pet in ocean in Portugalia are toate sansele sa sfarseasca aruncat pe o plaja in Caraibe. Pana la Gibraltar nu ma indoiesc ca a fost o adevarata odisee.

Dacia a fost prima ambarcatiune romaneasca ce a traversat oceanul. Cinste celor care au facut-o, in conditii atat de adverse.

Pana la urma, ca sa parafrazez un faimos yachtman francez: mai bine sa plutesti fara gratie, decat sa navighezi elegant din fata televizorului.

In vara lui 1978 am participat la o coborare in grup cu barcile pneumatice pe Siret de la Roman la Galati. Pe  traseu s-au retras toti, am ramas numai eu ca oricum directia era spre casa.Am ajuns in Galati pe la 12 noaptea, asteptand vaporul de dimineata spre Braila. Pe cheu vad o persoana alaturi de un morman de bagaje, printre care era si o timona facuta dintr-o roata de caruta.  Asa l-am cunoscut pe Emil Braharu.    El mergea la  Sulina pentru a construi pluta "Dacia 2050". I-am dat barca mea pneumatica, pentru ca nu aveau. Cand au terminat expeditia, mi-a adus barca pneumatica si mi-a facut cadou un echipament complet de scufundare, pe care la randu-i l-a primit de la un submarin sovietic. Prietenia noastra a durat multi ani, el s-a apucat sa construiasca un trimaran din fibra de sticla la Iasi, eu vizitandu-l deseori  ii  duceam diferite accesorii nautice.  Visul lui era sa faca inconjulul lumii. Ambarcatiunea o facea la el la servici iar pentru aprobari a trebuit sa ajunga pana la "conducerea superioara de partid".
Prin 1987 trimaranul a fost adus demontat cu trenul la santierul naval din Tulcea. Aici l-au asamblat, iar cand l-au pus in apa au inceput diverse probleme. Printe cele mai grave era infiltratia apei pe la inbinarile dintre corpuri dar si prin capilaritate. Se pare ca nu avea gelcoat. O fotografie a acesteia se poate vedea pe site-ul meu, in partea decupata a articolului( dreapta jos): "Motovelierul Dacia pleaca in jurul lumii". Pentru ca expeditia era deja o chestiune politica, s-a hotarat construirea unei alte ambarcatiuni din metal. S-a folosit tehnologia vapoarelor mari si de aceea la final cantarea in jur de 70 de tone. Cam in perioada aceasta am fost cooptat in echipaj, fiind "scos din productie" si am ajutat la constructie. Erau o sumedenie de lucruri de facut, eram un fel de  magazionier si om bun la toate.
Chiar daca la nivel declarativ expeditia avea girul politic, pentru sponsorizare Emil a trebuit sa convinga diverse institutii.A cheltuit multi bani din bugetul familiei pentru diverse deplasari, cadouri, etc. Avea un remarcabil spirit de convingere. Era tipul de om pe care il dadeai afara pe usa si el intra pe geam. Totul pentru un scop: expeditia, iar asta a durat aproape 10 ani.
Sponsorul principal era Dacia Pitesti, pentru care trebiua sa se faca publicitate masinilor romanesti.  Pentru ca pe parcursul navigatiei sa nu fie probleme, sa hotarat sa fim agenturati de Navrom, noi toti primind carnete de marinar. Dar lucrurile nu au mers cum s-a stabilit initial, a venit revolutia si lumea a inceput sa gandeasca altfel, iar la un moment dat am ramas fara bani si a trebuit sa incheiem incheiem.
Referitor la materialele, s-a  folosit ceea ce s-a gasit atunci:
Velele au fost facute din dacron romanesc de la Tomiris Iasi, erau cam mici, pentru ca erau facute pentru trimaranul din fibra, care era mai mic si mai usor.
Pentru catarg nu stiu de ce nu s-a optat pentru  aluminiu, cred ca nu s-a gasit.
Pentru tangoane s-au folosit tevi de irigatie, pentru ca nu am avut alt material. Emil a facut rost de teava de duraluminiu de la o fabrica de aviatie, Avea un diametru de vreo 6 -7 cm, iar la probe s-au indoit. In ultima perioada nu prea mai era interes din partea autoritatilor pentru continuarea lucrarilor, iar noi a trebuit sa ne descurcam cu ce puteam.
A trebuit sa invatam din mers sa conducem barca, am marit suprafata velelor, am prelungit bompresul pentru a  duce cat mai in fata velele urmand sa avem vant purtator. Fiind intr-o tara straina a trebuit sa ne descurcam cum am putut. Am gasit o bucata de sina am sudat-o, am pus balustrada imprejurul bompresului.  Cred ca a fost o solutie buna, trebuia sa suporte tractiunea a doua focuri si mai vibratii ce le facea barca la valuri.
Pentru a manevra  barca trebuia aproape in permanenta sa avem motorul pornit, fiind grea era la cheremul valurilor.  Naviga numai cu vant putrator sau travers. Pentru a depasi Capul Matapan am incercat de sapte ori. Vantul ne-a purtat aproape de Libia si mai apoi spre Algeria si numai in ultimul moment si-a schimbat directia. De multe ori navigam inapoi, dar pana la urma am avut parte si de vanturi favorabile si asa am iesit din Mediterana.
Si in Atlantic am avut o saptamana de vant potrivnic, insa in rest a fost favorabil.

Imi amintesc si acum dimineata in care, in drum spre liceu, m-am oprit la chioscul de ziare si am cumparat Magazin. Acolo am citit sumarul articol despre "motovelierul Dacia", care a pus paie pe focul imaginatiei mele.
Eu unul as fi mai mult decat incantat daca ne-ati povesti mai multe despre calatorie.

Ma alatur si eu, doritorilor de detalii ale calatoriei :) .
In limita timpului disponibil si a ceea ce a ramas in amintire dupa atatia ani, mi-ar placea sa citesc ce insemna viata la bordul unei ambarcatiuni cu atatea particularitati.

Multumim d-le Antip pentru povestiri, si in primul rand bine ati venit pe forum :).
Chiar daca sunteti in prezent in Italia, pentru noi tot "acasa" sunteti. Daca nu deranjam, ma alatur si eu colegilor care ar dori (cu rabdare) sa mai citeasca detalii ale expeditiilor dvs, bineinteles in masura in care gasiti timp si dispozitie sa ni le povestiti. Respect maxim din partea inca unui barcagiu (galatean).

Nu  am darul scrisului, dar anumite pasaje voi incerca sa le redau, in special in care sunt implicat direct eu. Pe site-ul meu am pus cateva pagini din jurnalul meu. Sper sa se inteleaga ceva.Ce e scris cu rosu, au fost completari la cald,imediat dupa intoarcerea acasa. Eventual as putea raspunde la anumite intrebari. Stiu ca Horia avea intentia sa scrie o carte despre periplul nostru, ar fi neloial sa dezvolt  prea mult subiectul. Florio, poate il convingi sa o termine. Spuneti-mi pe nume, fara "domnul"

                                                           PROBA PE DUNARE SI MARE
In 1988 Dacia era aproape gata, asa ca s-a decis sa se faca o proba pe Dunare. Am plecat spre Braila ca sa-i aratam barca directorului meu, drept multumire...   Motorul era un 65 cai navalizat (si putin tunat). La fel si reductorul, linia axiala si elicea erau de la salupele de 65 cp care erau cunoscute si fiabile. In compartimentul masina mai era un moto generator de 220- 380v, un inverter 24-220, o triodina de sudura, schimbatorul de caldura, doua baterii de 180A. La greutatea ei barca mergea destul de bine. Pentru ca avea un pescaj de peste doi metri, ne-am impotmolit la Isaccea. Banuiesc ca stiti acel prag,  daca  nu se respecta senalul. Dupa defilare prin fata Brailei am  urcat pe bratul Macin si am mers pana la Carcaliu, eu de origine fiind de acolo. Cand am ajuns in fata satului cativa pescari au inceput sa strige "nashi, nashi" (ai nostri ai nostri), vazind barca rosie si eu vorbind ruseste cu ei! Am oprit si la Galati deoarece Toni Capatina care era si el "scos din productie", era galatean.
Pentru proba pe mare, a fost o adevarata batalie birocratica, cu greu am obtinut avizul de iesire. Cu ani in urma Emil a ajuns pana la Nicu Ceausescu si se pare ca a obtinut verbal o promisiune de sprijin a expeditiei, dar dupa aceea a trebuit sa se lupte cu secretarii de partid, carora le baga mereu in fata ca expeditia are avizul conducerii centrale, iar ei nu indrazneau sa intrebe daca e asa sau nu. Ne-am dat seama imediat ca barca era foarte greu de manevrat la vele. Am stat in portul Tomis o vreme,am facut etalonarea compasului de catre specialisti iar cand faleza era plina de lume faceam cate o iesire de publicizare. Emil avea o vorba "sa luam maul la bulangii", adica sa vada autoritatile ca existam.
Intorsi la Tulcea au trebuit facute unele modificari,  in rest iar lupta pentru aprobari de plecare. Asa am asteptat aproape un an, pana a venit revolutia. Emil a plecat imediat la Bucuresti ca sa trateze cu noile autoritati si a ramas acolo vreo doua luni facandu-i cafele lui Iliescu pe care intamplator in cunostea. Eu am fost nevoit sa ma intorc la servici ca treburile s-au schimbat. Intr-un sfarsit Emil a pus din nou totul in miscare si asa am reusit sa plecam pe 14 mai.   

Foarte frumoasa povestea, se contureaza deja epopeea care va urma! Bine macar ca ati pus la punct compasul magnetic, nu ca Radu Theodoru :) (vezi povestea lui PB despre Decebal) ! Si ati reusit sa redati in citeva cuvinte parfumul epocii (secretari de partid, aprobari, etc).

Am o rugaminte: un plan al constructiei se poate sa gasim pe undeva? Sau macar o schita cu doua trei cote, din memorie? Am vazut ca la un moment dat "Dacia" este denumita "pluta", acum spuneti de "pescaj peste doi metri", as dori, daca se poate, sa imi fac o idee mai precisa despre cum arata constructia.

Multumiri si va rugam sa continuati neaparat povestea, e foarte interesant totul.

Multumim pentru detaliile savuroase ale aventurii :).
Eu am insa o nelamurire: de unde si cat de exacta e sursa informatiei privind deplasamentul de 70 de tone? Mi se pare imens, mai ales la o multicoca, fie ea chiar si trimaran. Un volum imers de 70 mc e destul de greu de obtinut la dimensiunile trimaranului, insa poate pescajul a fost cel care a crescut volumetria.

Personal, ceea ce povestiti in aceste randuri superbe imi aduce aminte de oamenii indrazneti ai acelor vremuri, cand cu mari greutati si lipsuri s-au realizat lucruri deosebite. Si nu e vorba doar de eforturile conjugate ale pasionatilor, ca in cazul trimaranului Dacia, al expeditiei Dacia 2050 cu pluta pe Marea Neagra, sau a celor doua Decebal.

Au existat in acea vreme cativa pasionati care la nivel individual au realizat lucruri extraordinare, cu dotari minime si eforturi mari. E vorba de galatenii Paul Butusina cu Neutrino, Marian Popovici cu Hoinar, Victor si Liviu Oana cu Phoenix si Bravo, nea Romica si al sau Alona Fan, nea George cu Flamingo, plus Volodea din Jurilovca, sau nea George Hoza din Constanta cu a sa Garboanca, sau profesorul de navomodele din Bucuresti cu velierul cu forme stelate de 8 metri.

Si nu in ultimul rand dvs cu velierul de stejar. Chiar voiam sa va intreb cum a fost pentru dvs aventura constructiei si inmatricularii velierului in acea perioada de privatiuni si restrictii. Sunteti singurul din lista de mai sus pe care (inca) nu l-am cunoscut personal, cu toate ca am auzit multe povestiri despre calatoriile dvs cu vele, de la Marian Bunea din Tichilesti.

@ pelicanul: Semana cu o pluta, tocmai prin faptul ca era grea, era limitata ca navigatie, lenta etc.Din pacate planuri nu am, insa din foto cu barca suspendata va puteti forma o idee cum era. Din cate imi aduc aminte avea o lungime in jur de 18m, latime 7,5 si pescaj cam 2- 2,3m corpul principal. Latime corp principal 2,5m, latime corpuri laterale cam 1,5m, iar distanta intre corpuri cam 1m, unde erau si rezervoarele de combustibil 5 tone. In corpul principal era dormitorul si compartimentul masina, iar in corpurile laterale,doua rezervoare de apa de cate o tona si cambuza. Aveau si cate doua compartimente etanse. Deasupra dormitorului era careul,bucataria si cabina de comanda.
@Vali: Greutatea am aflat-o de la cela doua macarale la lansare. Chila in forma de U pe 50cm inaltime avea tabla de 20mm, corpul 6mm iar cabina 4mm. Coastele erau ca la vapoare mari in jur de100mm, inte corpuri erau doua grinzi de circa 20x20 cm cu carne de 20mm. Daca aduni toate plus bagaje, material publicitar, cambuza ,apa... iese.
Pe partea nautica si nu numai, au fost doua persoane de la care am invatat multe lucruri: Emil Braharu si Alexandru Patrascu. Emil avea o tenacitate iesita din comun, foarte tehnic  si un suflet mare. Fara el "Dacia" nu ar fi existat, dar nici nu am fi ajuns prea departe, cate probleme tehnice le-a rezolvat pe traseu. Cateodata "le mai inflorea" el in special in fata jurnalistilor, si intrebandu-l de ce face asta ,mia zis: "daca  vor sa auda senzational, asta le spun".
Alexandru Patrascu a fost "gurul" meu in materie de nautica, ne-am scris multe scrisori, eu intreband el imi dadea sfaturi. Prin el am dobandit o coca de barca pe care am definitivat-o la stadiul de velier. A venit din Cluj, impreuna cu Mihai (fiul), la Braila numai ca sa ma ajute la batut fibra peste barca. Eu recompensindu-ma cu lansarea lui "Allegro" la apa, la Braila. A fost si cel care m-a sprijinit moral  in a pleca cu "Dacia".
Au fost multi care au ajutat ca "Dacia" sa se construiasca, si care nu au putut sa faca parte din echipaj , tuturor un mare respect!
Ai amintit de Volodea, acum se pare ca se ocupa de stuparit, dar nu el ci fratele lui(Galic Cernogor) a fost in preajma lui Emil si care s-a "improprietarit" cu un flotor din Dacia de fibra, pe care l-a dus la Jurilovca ca sa faca un trimaran mai mic... Cu Volodea faceam troc cand el construia barca. Eram trimis de Emil cu material de vela la Jurilovca iar Volodea ne dadea peste, care lua drumul Bucurestiului pentru alte materiale. De la Combinatul de fibra si celuloza din Chiscani se aruncau tot felul de materiale la o groapa de gunoi. Eu am gasit un butoi plin de rasina si cum trebuia sa plec cu Dacia nu aveam ce face cu ea. A venit Volodea la Braila si a luat cata rasina avea nevoie pt barca pe care o construia. Bineinteles ca mi-a adus peste. Asa o mana spala pe alta.
Barca cu care vroiam sa ma "privatizez" o gasesti aici: http://www.vikings.home.ro/ (http://www.vikings.home.ro/)

M-as simti mai bine daca imi scrieti la persoana intai, Vasile.

Citat din: deltasub din Aprilie 29, 2014, 06:09:00 PM
Nu  am darul scrisului, dar anumite pasaje voi incerca sa le redau, in special in care sunt implicat direct eu. Pe site-ul meu am pus cateva pagini din jurnalul meu. Sper sa se inteleaga ceva.Ce e scris cu rosu, au fost completari la cald,imediat dupa intoarcerea acasa. Eventual as putea raspunde la anumite intrebari. Stiu ca Horia avea intentia sa scrie o carte despre periplul nostru, ar fi neloial sa dezvolt  prea mult subiectul. Florio, poate il convingi sa o termine. Spuneti-mi pe nume, fara "domnul"

Am sa incerc sa fiu persuasiv pe langa Horia , pentru ca asemenea intamplari emblematice pentru ideea de cutezanta si aventura, merita cunoscute si recunoscute la nivelul lor de valoare.
Poate vom folosi si aceasta iarna, ca adapost pentru niste intalniri de pasionati, asa cum se intampla mereu in extrasezon :) .

P.S>
  Tarziu, foarte tarziu am observat postarea. Dar indemnul ramane neschimbat.
Mi-am insusit si invitatia culanta si camaradereasca, de a ne vorbi simplu. Ii dau curs si o consider salutara, cu atat mai mult cu cat respectul meu ramane acelasi,  pentru ca el sta in comportament, mai mult decat in cuvinte :)

Pe blogul velierului Allegro sunt cateva file din jurnalul lui Dan navigatorul expeditiei: http://allegro.dordeduca.ro/expeditia-dacia-dupa-20-de-ani/ (http://allegro.dordeduca.ro/expeditia-dacia-dupa-20-de-ani/)
Si mai jos pun cateva randuri scrise mai demult, de care am uitat:

                                        GHITION, GRECIA
Dupa Atena ajungem in zona Capului Matapan pe care incercam sa-l depasim de mai multe ori. Intre timp croim pe o plaja o marire a focurilor cu circa 40% si le coasem la bord. Emil, Horia si Toni stiau sa coasa. Intram in Ghition, un orasel pitoresc si unde intalnim multi europeni stabiliti aici si ducand o viata simpla. Il intalnim pe Fred, un scotian care a umblat prin toata lumea, iar ca bagaje avea doua sacose. Aici am si muncit doua zile in constructii...pentru bani de buzunar.


                                           SICILIA
Am depasit Cap Passero,era noapte eram de cart eu cu Dan, mergeam cu velele intinse dar si cu motor. Vedem in pupa niste lumini de navigatie a unei barci care se apropie. Cand e la travers de noi, pune un proiector sau o lanterna pe noi sa vada ce dihanie zgomotoasa a intrecut. Noi ne suparam ca suntem abordati asa , punem in functiune  DG-ul si indreptam proiectorul nostru de circa 60cm pe intrus. A stins imediat lanterna si a taiat-o cat a putut de repede. Am fost foarte satisfacuti, macar la capitolul acesta stateam bine. Oprire in Licata si apoi Palermo. Am curatat statuia lui Balcescu, am depus o coroana de flori si am fost la cimitirul Rotoli si catacombele Cappuccini, locuri probabile unde este inmormantat patriotul roman. Aici in portul Palermo a fost si o faza bahica: Toni descopera o scurgere de...vin dintr-o cisterna a unui tir ce astepta imbarcarea pe un feribot. Pune un pahar dedesubt, si cand picaturile umplu paharul, constata ca e marfa buna. La noapte lucram profesional, punem un bidon si facem cart ca sa-l schimbam cand se umple. Asa am facut o provizie de vreo zece litri in doua zile.

De'asta-mi plac mie românii: se descurca ei cumva  ;D

Citat din: deltasub din Noiembrie 03, 2015, 08:06:15 PM
Pe blogul velierului Allegro sunt cateva file din jurnalul lui Dan navigatorul expeditiei: http://allegro.dordeduca.ro/expeditia-dacia-dupa-20-de-ani/ (http://allegro.dordeduca.ro/expeditia-dacia-dupa-20-de-ani/)
Si mai jos pun cateva randuri scrise mai demult, de care am uitat:

                                        GHITION, GRECIA
Dupa Atena ajungem in zona Capului Matapan pe care incercam sa-l depasim de mai multe ori. Intre timp croim pe o plaja o marire a focurilor cu circa 40% si le coasem la bord. Emil, Horia si Toni stiau sa coasa. Intram in Ghition, un orasel pitoresc si unde intalnim multi europeni stabiliti aici si ducand o viata simpla. Il intalnim pe Fred, un scotian care a umblat prin toata lumea, iar ca bagaje avea doua sacose. Aici am si muncit doua zile in constructii...pentru bani de buzunar.


                                           SICILIA
Am depasit Cap Passero,era noapte eram de cart eu cu Dan, mergeam cu velele intinse dar si cu motor. Vedem in pupa niste lumini de navigatie a unei barci care se apropie. Cand e la travers de noi, pune un proiector sau o lanterna pe noi sa vada ce dihanie zgomotoasa a intrecut. Noi ne suparam ca suntem abordati asa , punem in functiune  DG-ul si indreptam proiectorul nostru de circa 60cm pe intrus. A stins imediat lanterna si a taiat-o cat a putut de repede. Am fost foarte satisfacuti, macar la capitolul acesta stateam bine. Oprire in Licata si apoi Palermo. Am curatat statuia lui Balcescu, am depus o coroana de flori si am fost la cimitirul Rotoli si catacombele Cappuccini, locuri probabile unde este inmormantat patriotul roman. Aici in portul Palermo a fost si o faza bahica: Toni descopera o scurgere de...vin dintr-o cisterna a unui tir ce astepta imbarcarea pe un feribot. Pune un pahar dedesubt, si cand picaturile umplu paharul, constata ca e marfa buna. La noapte lucram profesional, punem un bidon si facem cart ca sa-l schimbam cand se umple. Asa am facut o provizie de vreo zece litri in doua zile.

Sau cum ar zice acea vorba de duh,  "Cand viata iti ofera lamai, fa limonada"!   (Optimistii incurabili spun "cand viata iti ofera lamai...cere si-o tequilla  " :)

Un calator va sti sa foloseasca imprejurarile, in scopul calatoriei. Intamplarile de mai sus confirma.
Iar calitatea grupului, scoate la iveala lucruri deosebite: eu unul nu stiam ca acolo exista o statuie a lui Nicolae Balcescu, as fi trecut prin acel loc fara sa cinstesc memoria luptatorului patriot.

Si pentru ca in aceste zile sunt multi romani pe Atlantic, am gasit cateva notite prin calculator despre Dacia:
                                         ALGER
Avand vant favorabil am plecat din Palermo si ca directie am tinut-o pe drumul cel mai scurt, chiar daca curentii nu erau prea favorabili. Asa am mers o bucata buna de drum, dar norocul ne-a parasit. Vantul a inceput sa sufle din nord-vest iar noi incercam cu disperare sa inaintam in volte. Eram aproape de coasta africana si trebuia sa luam urgent o decizie. De fapt nu aveam de ales, oricum vantul ne inpingea  spre coasta sau trebuia sa ne intoarcem inapoi. Eram in dreptul orasului Alger, se vedeau luminile orasului. Am hotarit sa intram in Alger, dar ne era frica de acea tara, deja faceam supozitii ce puteam pati acolo. Cand mai erau cateva mile pana la coasta, ca prin minune vantul isi schimba directia spre vest. Intoarcem imediat si punem prova pe Spania, a fost cea mai placuta si rapida navigatie cu vela a Daciei.
                                                           GIBRALTAR
Ajungem in dreptul Gibraltarului noaptea tarziu, Horia, pe buna dreptate vrea sa filmeze intrarea pe zi. Hotarim sa ne invirtim in cerc pana in zori. La un moment dat agatam la elice o setca. Incercam s-o descurcam dar nu reusim.Tragand de setca, la un moment dat vedem un peste in ea, Era un peste spada lung de vreo doi metri. Ce era sa facem, il tragem la bord si Emil se apuca imediat sa-l transeze. Intre timp imi spune sa  sa cobor la elice ca sa descurc setca. Cum eu eram scafandru, am inceput sa ma echipez, cand la un moment dat vad o umbra ce dadea tarcoale. Era un rechin mare care a fost atras probabil se sangele scurs de la peste. Renunt imediat si hotarim sa taiem setca. Facem proba, elicea se invarte cam greu, dar merge. Am descurcat-o apoi in port.

                                                                 CASABLANCA

"M-a trezit un zgomot puternic, ca si cum ne-am fi ciocnit de ceva. In primul moment asa am crezut. Ies afara, baietii sunt alertati, dar nici ei nu stiu ce s-a intamplat. Izbiturile se repeta si ne dam seama ca ne-am pus pe uscat. Datorita valurilor, din moment in moment, primim niste izbituri naprasnice. La un moment dat suntem chiar intepeniti. Este ceata si la  distanta se vad niste lumini si se aude un semnal fonic de ceata. Scapam pe moment si observam curentul e asa de puternic spre mal. Ne chinuim cam o jumatate de ora si incetul cu incetul scapam...  compasele se invart de parca ar fi niste moriste. Tinem directia numai dupa semnalul fonic de ceata pe care il lasam la pupa.
Apoi compasele isi revin( sau poate ne revenim noi) si stabilim directia de iesire W. Asa navigam toata noaptea. Ziua mai schimbam W-SW"