http://m.adevarul.ro/locale/braila/fata-nestiuta-codin-cutitarul-mahalalele-brailei-transformat-legenda-scriitorului-panait-istrati-1_54ec7303448e03c0fdf11102/index.html (http://m.adevarul.ro/locale/braila/fata-nestiuta-codin-cutitarul-mahalalele-brailei-transformat-legenda-scriitorului-panait-istrati-1_54ec7303448e03c0fdf11102/index.html)
Dacă aveți povești colectate, trăite sau simple legende va invit la o împărtaseala.
Sigur o sa iasă ceva frumos.
Pescarii romaniei.
http://www.romanianartworks.com/totul-despre-romania/pescarii-romaniei (http://www.romanianartworks.com/totul-despre-romania/pescarii-romaniei)
felicitari pt postare!
Cu adevărat superb articolul și fotografiile!
http://calatorulsocial.blogspot.ro/2012/06/graiul-cu-sonoritati-slave-din-delta.html?m=1 (http://calatorulsocial.blogspot.ro/2012/06/graiul-cu-sonoritati-slave-din-delta.html?m=1)
https://asociatiatedd.wordpress.com/2015/05/06/restitutio-povestile-nestiute-ale-morilor-de-vant-din-delta/ (https://asociatiatedd.wordpress.com/2015/05/06/restitutio-povestile-nestiute-ale-morilor-de-vant-din-delta/)
A da uitasem.
Citat din: Intersect din Mai 09, 2015, 01:03:20 PM
Pescarii romaniei.
http://www.romanianartworks.com/totul-despre-romania/pescarii-romaniei (http://www.romanianartworks.com/totul-despre-romania/pescarii-romaniei)
Fain articol, George !
Si inca de la inceput mi-a bucurat ochii cu harta aia frumoasa a Romaniei "dodoloaţe" , cu 450 km de litoral si intreaga Delta a Dunarii :)
O istorie aproape uitata a Deltei. Foarte interesante articolele si pozele superbe. Merci George.
Ceva interesant si distractiv, pentru galateni si nu numai, recomand sa cititi romanul "Paznic la Turnul Babel" autor Grid Modorcea.
E descrisa mahalaua Badalan, locuita preponderent de pescari, docheri, carausi si cam de toti cei ce aveau tangenta cu activitatile portului. E descrisa si perioada comunista cand cartierul a fost daramat iar locuitorii au fost mutati la bloc cu toate acareturile si animalele de prin curte, cu obiceiuri si rivalitati ......
E un roman interesant, se mai gaseste prin biblioteci sau anticariate.
@intersect
Mulțumesc tare mult pentru link-uri! Cel puțin cel de-al doilea pare proza scurta a lui Vasile VOICULESCU, un alt mare iubitor al naturii si al bălții.
Îndemn toți colegii brăileni, si nu numai, sa citească Zahei Orbul, roman ce zugrăvește extraordinar si mistic viața din orașele port de la Gurile Dunării.
Don Giovanni..
http://adevarul.ro/locale/tulcea/povestea-don-giovanni-piratul-sulina-reusit-fostul-marinar-insele-autoritatile-ramana-despagubirea-marfa-1_53eceaed0d133766a8482f0b/index.html (http://adevarul.ro/locale/tulcea/povestea-don-giovanni-piratul-sulina-reusit-fostul-marinar-insele-autoritatile-ramana-despagubirea-marfa-1_53eceaed0d133766a8482f0b/index.html)
Marita prima nava cu pavilion romanesc.
http://adevarul.ro/locale/constanta/marita-nava-pavilion-romanesc-povestea-corabiei-ajuns-pana-constantinopol-avand-culorile-tricolorului-dispune-orizontal-1_53ed94870d133766a84b8e02/index.html (http://adevarul.ro/locale/constanta/marita-nava-pavilion-romanesc-povestea-corabiei-ajuns-pana-constantinopol-avand-culorile-tricolorului-dispune-orizontal-1_53ed94870d133766a84b8e02/index.html)
AVerof
http://adevarul.ro/locale/constanta/glume-marinaresti-seama-crucisatorului-averof-vasul-era-atat-mare-trei-comandanti-ancora-s-a-agatat-epava-titanicului-1_53eddf1c0d133766a84cdf6c/index.html (http://adevarul.ro/locale/constanta/glume-marinaresti-seama-crucisatorului-averof-vasul-era-atat-mare-trei-comandanti-ancora-s-a-agatat-epava-titanicului-1_53eddf1c0d133766a84cdf6c/index.html)
Femeile Marii
http://adevarul.ro/locale/constanta/femeile-marii-irina-constanziu-vlassopol-teodora-angela-lefterescu-principesa-ileana-1_53ed9c140d133766a84bb513/index.html (http://adevarul.ro/locale/constanta/femeile-marii-irina-constanziu-vlassopol-teodora-angela-lefterescu-principesa-ileana-1_53ed9c140d133766a84bb513/index.html)
Bravo, frumoase si interesante articole.
Citat din: ziuamarinei din Mai 18, 2015, 09:08:02 AM
Bravo, frumoase si interesante articole.
Da foarte frumoase,Uite cateva noi.Multe dintre povesti sunt prinse in cartile scirse de Nicolae C. Ariton.
https://mistereledunarii.wordpress.com/2014/09/01/accident-teribil-la-sulina-pe-la-1855/ (https://mistereledunarii.wordpress.com/2014/09/01/accident-teribil-la-sulina-pe-la-1855/)
Dueluri.
https://mistereledunarii.wordpress.com/2015/05/11/despre-dueluri-tulcene-si-duelgii/ (https://mistereledunarii.wordpress.com/2015/05/11/despre-dueluri-tulcene-si-duelgii/)
Mistere la Sf.Gheorghe.
http://adevarul.ro/locale/tulcea/ciudata-tragedie-gurile-dunarii-nobili-rusi-iaht-plin-aur-gasiti-morti-nava-esuat-conditii-misterioase-sf-gheorghe-1_55339a01cfbe376e354ffa4d/index.html (http://adevarul.ro/locale/tulcea/ciudata-tragedie-gurile-dunarii-nobili-rusi-iaht-plin-aur-gasiti-morti-nava-esuat-conditii-misterioase-sf-gheorghe-1_55339a01cfbe376e354ffa4d/index.html)
Triunghiul bermudelor.
http://adevarul.ro/locale/constanta/foto-triunghiul-bermudelor-marea-neagra-explica-specialistii-misterele-zona-Sabla-insula-Serpilor-1_542195bb0d133766a85ebbb7/index.html (http://adevarul.ro/locale/constanta/foto-triunghiul-bermudelor-marea-neagra-explica-specialistii-misterele-zona-Sabla-insula-Serpilor-1_542195bb0d133766a85ebbb7/index.html)
George, mi-ai facut un dor de duca in Delta.... :)
Haide te aștept,sunt la Sfântu pana duminică.
Citat din: Intersect din Mai 19, 2015, 09:01:28 PM
Haide te aștept,sunt la Sfântu pana duminică.
As vrea eu, poate gasim ceva ruble de aur sau macar lestul de pe yachtul ala rusesc sa il dam lui Vali. ;D. Din pacate trag tare sa fac rost de timp pentru prima iesire dupa prohibitie. Distractie placuta si gandestete la noi din Sf.
Auzisem de la un maistru bătrân, că la Tulcea în dreptul docului, Dunarea are peste 40m adâncime. A sondat odată acolo cu o saulă și o greutate...
Citat din: gvincentiu din Mai 20, 2015, 12:27:58 PM
Auzisem de la un maistru bătrân, că la Tulcea în dreptul docului, Dunarea are peste 40m adâncime. A sondat odată acolo cu o saulă și o greutate...
Nu prea pare nici din harti nici din ceea ce am vazut pe sonar.
La Baltenii de sus în cot apa are între 35 si 40 m.
Ce chestii interesante se intampla la Galati!
http://adevarul.ro/locale/galati/expozitie-spectaculoasa-despre-istoria-navala-romania-launiversitatea-dunarea-jos-galati-1_555ed662cfbe376e3576e3ff/index.html (http://adevarul.ro/locale/galati/expozitie-spectaculoasa-despre-istoria-navala-romania-launiversitatea-dunarea-jos-galati-1_555ed662cfbe376e3576e3ff/index.html)
Felicitari organizatorilor!
Un articol despre vizita (in 1990) a lui Jacques Yves Cousteau si cartea scrisa de Radu Anton Roman .
http://adevarul.ro/locale/tulcea/aventurile-marelui-explorator-jacques-yves-cousteau-delta-dunarii-explorat-zona-salbatica-romaniei-transmis-povestea-lumii-intregi-1_555ec8ddcfbe376e35767ec5/index.html (http://adevarul.ro/locale/tulcea/aventurile-marelui-explorator-jacques-yves-cousteau-delta-dunarii-explorat-zona-salbatica-romaniei-transmis-povestea-lumii-intregi-1_555ec8ddcfbe376e35767ec5/index.html)
Citat din: gvincentiu din Mai 20, 2015, 12:27:58 PM
Auzisem de la un maistru bătrân, că la Tulcea în dreptul docului, Dunarea are peste 40m adâncime. A sondat odată acolo cu o saulă și o greutate...
Am trecut azi si din fuga barcii am avut 41 de m la cota asta in fata luminii de navigatie si delta cons,precizez ca nu am sondat zona sa vad cat de mare este groapa...Dar este..La ilgani m-am oprit la 35 de m.
Aseara am avut o discutie foarte detaliata despre yacht ul Ostara. Gazda foarta primitoare din Sfantu si masa nu mai spun....
In fine.. Cei doi isi amintesc o discutie de la biserica acum cativa ani pe cand asteptau sa inceapa Liturghia,cum o femeie de 85 de
ani le depana povestea reala spune cea din urma despre yacht.
Dar exista un dar,nava a esuat sau a ancorat la Sfantu ,proprietarul a iesit cu steagul alb afara..
Ai nostrii au deschis focul si au tras,cica nu in ei,au urcat pe grija pe yacht si i-au gasit pe toti morti.
Proprietarul ii omorase pe toti si ai nostri au carat aurul....
Unii spun ca avea chila din argint,altii ca era o nava olandeza cum spun ei un Cutter daca nu gresesc ,am vazut 2 poze foarte vechi
cu aceesi nava nici eu nu mai stiu ce sa cred,bucati se gasec si acum doar trebuie sa sti unde sa cauti....
Toti au fost inmormantati in Sfantu, dar placa de marmura a fost mutata de atat de multe ori incat a disparut,nimeni nu pot sa
indice unde sunt inmormantati.
Acum cativa ani un descendent al familiei si-a cautat strabunii.
Va supun atentiei un articol interesant despre insula disparuta la deschiderea barajului Portile de Fier 1 Adah Kaleh:
http://adevarul.ro/locale/turnu-severin/secretul-insulei-ada-kaleh-paradisul-fiscal-romaniei-groaza-micul-gibraltar-dunare-inghitit-lacul-portile-fier-i-1_55758397cfbe376e350f11f2/index.html (http://adevarul.ro/locale/turnu-severin/secretul-insulei-ada-kaleh-paradisul-fiscal-romaniei-groaza-micul-gibraltar-dunare-inghitit-lacul-portile-fier-i-1_55758397cfbe376e350f11f2/index.html)
Interesant. Pacat ca a fost sacrificata. Zona libera, fara taxe, paradis fiscal !! :o
Da , inca o parte a istoriei noastre distrusa >:(
Va salut,
De curand am achizitionat cartile D-lui Ariton,pline de povesteala https://mistereledunarii.wordpress.com,Unele povesti le gasiti si in topicul asta.
Un domn deosebit care ma surprins placut in momentul cand am stabilit metoda de plata.
De citit:
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/mari-ingineri-care-au-regularizat-bratul-sulina (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/mari-ingineri-care-au-regularizat-bratul-sulina)
Interesant articol !
inginer Sir Charles Augustus Hartley. Numit si "parintele Dunarii"
,,El stabileste ca sediul Comisiei Europene a Dunarii sa fie initial la Galati, deoarece aici era un oras cu pretentii la civilizatia occidentala. In 1865, este insarcinat de C.E.D. sa elaboreze un regulament de navigatie si politie pe Dunare, precum si tarifele de navigare. Dupa cum spune autobiografia sa dupa atatia ani petrecuti aici "a fost foarte dureros pentru el sa spuna la revedere Dunarii"
multumiri lui Spinoza !
http://m.adevarul.ro/locale/galati/legendele-nestiute-dunarii-urma-povestii-stranii-fecioarelor-zidite-vii-malurile-fluviului-1_5603ea21f5eaafab2cf381c2/index.html (http://m.adevarul.ro/locale/galati/legendele-nestiute-dunarii-urma-povestii-stranii-fecioarelor-zidite-vii-malurile-fluviului-1_5603ea21f5eaafab2cf381c2/index.html)
Uite ce a oferit Dunărea.
http://m.digi24.ro/Stiri/Digi24/Cultura/Stiri/monoxila+barca+primitiva+dunare (http://m.digi24.ro/Stiri/Digi24/Cultura/Stiri/monoxila+barca+primitiva+dunare)
Citat din: Intersect din Noiembrie 23, 2015, 10:48:38 PM
Uite ce a oferit Dunărea.
http://m.digi24.ro/Stiri/Digi24/Cultura/Stiri/monoxila+barca+primitiva+dunare (http://m.digi24.ro/Stiri/Digi24/Cultura/Stiri/monoxila+barca+primitiva+dunare)
Iti dai seama ce se poate gasi in aluviunile din Delta Dunarii, zona care a fost odinioara un estuar ! La fel in complexul lagunar Razelm-Sinoe, cred ca atat timp cat Dolosman era un promontoriul scaldat de valurile marii, istoria o fi scufundat multe si diverse in acea zona.
Descoperirea e frumoasa, jurnalistii de toata jena:
"Monoxila, căreia i se mai spune barca primitivă pentru că asemenea ambarcaţiuni au început să fie folosite încă din epoca de piatră, este făcută din lemn dur, ca să fie rezistentă şi durabilă. Strămoşii foloseau astfel de bărci pentru pescuit, transport, dar era şi în vreme de război."
De parca orice barca primitiva e monoxila sau orice monoxila ar fi primitiva. "Stramosii" de acum 7000 de ani, romani adevarati probabil, mergeau cu siguranta la razboi cu ea. Nu mai pomenesc de faptul ca majortatea monoxilelor primitive descoperite in europa sunt din tei ca "stramosii" nu o prea aveau cu lemnul dur si sculele de piatra si os.
Ma inteb daca aia de la muzeu au destui bani sa cumpere antigel pentru toata barca (in asta consta "tratamentul special" inlocuirea apei din lemn cu antigel prin scufundare sau stropire, eventual dupa uscarea prealabila prin inghetare).
Florio, zona Marii Negre e o adevarata comoara neexplorata pentru arheologia submarina din cauza paturii anoxice. Din pacate e nevoie de bani. O universitate din romania are o barca dedicata luata pe fonduri europene si ancorata pe dunare dar n-am auzit sa fi descoperit ceva. In delta ucraineana au mai fost ceva descoperiri, bulgarii au si ei, dar sunt toate intamplatoare, nu eforturi sistematice. Cei mai activi din zona raman bulgarii din cate vad, dar vin americanii din urma.
Un filmulet cu ce se gaseste in Pontus Euxinus:
http://education.nationalgeographic.org/media/ancient-shipwrecks-black-sea/ (http://education.nationalgeographic.org/media/ancient-shipwrecks-black-sea/)
s-au facut descoperiri muuuuult mai interesante in delta de scafandri amatori,dar...pentru ca la noi exista un 'dar' mereu,oficialii din domeniu nu stiu cum sa ii impiedice pe acestia sa-si publice descoperirile,pur si simplu pentru ca le dau teoriile peste cap, ii deranjeaza noile descoperiri,e mult de povestit pe tema........
Da stiu ca o anumita parte a istoricilor mai tin cu dintii de istoria "lor" si considera periculoasa depolitizarea acesteia, mai ales in cazul "miturilor fondatoare". Dar nu mai au putere oficiala, presa e avida de senzatie, publica orice. Interzicerea face mai mult rau pentru ca se discuta public despre ea, vezi avizul refuzat in cazul analizelor genetice ale domnitorilor de la Curtea de Arges. Daca aprobau analiza o citeau cel mult cativa zeci de istorici si oricum probabil ca ar fi fost cel mult indicativa si nu exhaustiva (dupa cum stim din alte cercetari facute in Europa de Est). Iar in cadrul comunitatii stiintifice nici dracu nu mai crede in mituri de prin anii 50, nici macar oamenii care interpretau faptele conform ideologiei de moment si publicau anumite rezultate. Oricum arheologia romaneasca e marcata de momente bizare in acest domeniu al ideologiei. Prin anii 30 ii cautau in disperare pe germani, au gasit romani, daci, romini, maghiari. In anii 50 ii cautau in draci pe slavi (plecasera nemtii, venisera rusii), au gasit tot numa goti, avari, pecenegi. Prin anii 60 ii cautau pe daci, romani si romini (plecasera rusii venise nationalismul comunist), i-au gasit pe slavi.
Ce teorii sa mai deranjeze? Dobrogea "pamant romanesc"? De crezut oricum nu o crede nimeni care citeste un manual scolar.
Cine descopera ceva are toate instrumentele la dispozitie sa publice.
Pescarii Romaniei
(Dorothy Hosmer, National Geographic, 1940)
Pe Dunăre, pe teritoriu românesc, locuieşte o comunitate lipovenească. Mai degrabă supravieţuieşte acolo, deoarece povestea acestor oameni pare desprinsă din scrierile lui Puşkin.
E o bucată din Rusia, această comunitate. Şi prima mea întâlnire de acest fel a avut loc în timp ce călătoream prin Bucovina, acolo unde ţăranii ucrainieni poartă părul tăiat "cu blidul", au pământurile lor şi urmează aceeaşi religie ca pe vremea Ţarului.
Fiind în Bucureşti am auzit de vastul şi miraculosul tărâm al Deltei Dunării şi, de îndată ce a sosit primăvara, mi-am procurat permisele militare necesare - mă îndreptam spre Vâlcov.
(https://farm2.staticflickr.com/1873/42861323850_15bc9d7008_o.jpg) (https://flic.kr/p/28ivujf)4407308_orig (https://flic.kr/p/28ivujf)
A trebuit să-mi las bicicleta - cea care mă însoţise, temerară, de la Cracovia până la Bucureşti. În acest ţinut nu există căi ferate şi nici drumuri circulabile. Nu puteam ajunge la destinaţie decât pe apă.
Pe vasul "România Mare" - pe care m-am suit la Olteniţa - l-am întâlnit pe Serghei Nicolaievici, un rus din Vâlcov.
Silistra râmâsese în urma noastră, apoi marele pod de la Cernavodă, singurul pod care traversează Dunărea. Aici marea e la doar 50 de km şi s-a pus de mult în discuţie construirea unui canal, întrucât fluviul, în loc să-şi urmeze cursul firesc, o ia brusc la nord şi se "rătăceşte" pentru peste 300 km.
Trecem repede de lanuri cu grâu, porturi mici, mlaştini întinse. Ajungem, într-un final, la Galaţi. Vase Româneşti, germane şi greceşti stau ancorate în port, încărcând lemn şi grâne care vor pleca apoi spre Europa Centrală sau spre porturile Atlanticului.
Am reuşit să vedem şi casele din apropierea portului, construite pe teren atât de jos încât sunt inundate complet atunci când plouă.
"E dureros de mare dorul de casă când văd locurile astea", spune Serghei, în rusă.
Străzile acoperite cu apă merită, însă, cu desăvârşire, numele de "Mica Veneţie".
Pentru Serghei însă, călătoria nu e una obişnuită. E fiu de lipovean, purtat de război, de la 16 ani, departe de casă. Campaniile de cucerire care s-au purtat pe teritoriul României i-au smuls rădăcinile adânci, lui şi altor milioane de pescari, oieri, ţărani. S-a trezit al nimănui, în Bucureşti.
Mai întâi a încercat să-şi câştige traiul cântând la balalaică, pe urmă a vrut să se facă actor. Viaţă plină de sărăcie într-un Bucureşti de după război. Dar viaţa la oraş s-a dovedit a nu fi pentru el. După 20 de ani, a descoperit că exista în sufletul său ceva mult mai puternic. Acum se întorcea la viaţa de pescar.
"Mulţi lipoveni au murit de dor în timpul războiului", îmi spune. "Şi cei care au murit au cerut doar un pumn de pământ de acasă, pentru a li se părea că nu mor în străinătate".
Lângă Tulcea Dunărea se împarte în trei mari braţe ce se scurg încet prin sălbăticia Deltei. Cel din mijloc, având drept port Sulina, e singurul pe care pot circula vasele mari. Dar, surprinzător, 67% din totalul apei se scurge pe braţul nordic, pe la Chilia. Doar o mică parte din vase se avântă însă pe acest braţ, în special cele care transportă peşte şi caviar.
Ca parte a Basarabiei, Vâlcov a aparţinut Rusiei între 1878 - 1918. Acum e din nou teritoriu Românesc.
(https://farm2.staticflickr.com/1866/42861324930_fb2e6c7b5f_o.jpg) (https://flic.kr/p/28ivuCS)4025457_orig (https://flic.kr/p/28ivuCS) by
Masă lipovenească. Peşte şi supă de peşte, linguri de lemn şi pâine acră, neagră, coaptă în cuptoarele lipoveneşti. În mod normal lipovenii poartă o barbă lungă dar, mai nou, tinerii necăsătoriţi sunt bărbieriţi
Obiceiurile vechi s-au mai schimbat. Întreaga regiune a fost scena unor schimbări continue de populaţie şi rase.
La 160 de km spre sud se află Constanţa, oraş al cărui nume - Tomis, unde a fost exilat Ovidiu - a fost uitat de-a lungul secolelor petrecute sub ocupaţia Imperiului Otoman.
Ani de-a rândul Ţarul şi Sultanul au tânjit bogăţiile Deltei. La sud de fluviu, de-a lungul coastei, sunt sate de tătari, bulgari, germani şi turci. Pe când ne aflam în portul Tulcea am putut să văd turnurile minaretelor, urme lăsate de Imperiul Otoman.
Apoi, la Ismail, pe partea de nord a Deltei, am reuşit să văd acoperişurile roşii, rotunde, ale bisericilor ortodoxe ruseşti. Aici a fost teritoriul ce marca graniţele Imperiului Rus.
(https://farm2.staticflickr.com/1842/42861321410_7bf168dfda_o.jpg) (https://flic.kr/p/28ivtAb)6282468_orig (https://flic.kr/p/28ivtAb) by
Turnurile catedralei din Vâlcov. Teritoriul a devenit din nou Românesc în 1918. Ţăranii, în aceste bărci lungi, au transportat armatele Ţarului Alexandru peste Dunăre, în lupta contra oştilor otomane (1877).
Şi totuşi Ismail a fost pentru o bucată de vreme o puternică fortăreaţă turcă. Fortăreaţa a fost atacată şi distrusă în 1790 de Generalul rus Alexandru Vasilievici Suvarov.
"România Mare" îşi continuă drumul prin canalele întortocheate, ce arată toate la fel. Apoi, cu o sforţare, suntem gata să urcăm împotriva curentului, spre docul Vâlcov.
Portul e plin de lăzi, butoaie şi localnici. Un bărbat cu barbă stufoasă stă retras. Serghei îşi recunoaşte fratele. Se îmbrăţişează şi se sărută de trei ori pe fiecare obraz. Fratele - cu care Serghei îmi face cunoştinţă - se ţine drept şi e foarte serios.
"Uite ce bărbat! Aşa aş fi fost şi eu dacă nu stăteam la oraş", se întoarce mândru spre mine Serghei. "Trebuie să vii la noi acasă", mai spune.
Mă uit în jur - niciun hotel, nicio trăsură. Peste tot doar străzi inundate şi canale. Ne suim într-o barcă lungă şi fratele lui Serghei vâsleşte îndemânatic spre "străzile" laterale, atât de înguste încât abia au loc două bărci să treacă una pe lângă cealaltă.
(https://farm2.staticflickr.com/1853/42861325720_7f3e557b87_o.jpg) (https://flic.kr/p/28ivuSu)3926578_orig (https://flic.kr/p/28ivuSu) by
Portul de la Galaţi
Ne întâmpină bărbaţi cu ochi albaştri şi bărbi stufoase - toţi sunt desculţi. Privirile le sunt deschise şi copilăroase. Se dau la o parte din calea unei femei ce cară două doniţe cu apă. Alte două femei vâslesc într-o barcă plină cu nămol. Mă uit la Serghei şi acesta îmi explică:
"Nămolul e folosit la construirea şi repararea caselor. Când e întărit e la fel de tare ca şi argila. De fiecare dată când se crapă pereţii, dăm cu nămol umed peste crăpătură. Pe urmă văruim şi casa e ca nouă".
"Femeile fac treburile astea. În fiecare sâmbătă văruiesc casele pe dinăuntru şi pe dinafară", continuă el.
(https://farm2.staticflickr.com/1888/42861326480_ea8d000791_o.jpg) (https://flic.kr/p/28ivv6A)3401367_orig (https://flic.kr/p/28ivv6A) by
În timp ce bărbaţii pescuiesc, femeile cară nămol pentru repararea caselor.
(https://farm2.staticflickr.com/1844/42861328010_3e79567a90_o.jpg) (https://flic.kr/p/28ivvxY)479414_orig (https://flic.kr/p/28ivvxY) by
"Cazacii de pe mare", cum au fost denumiţi lipovenii.
Barca se opreşte lângă un mic debarcader, aparţinând unei case. Păşim dincolo de poartă - printr-o grădină de legume - şi ajungem la o casă scundă, de culoarea nămolului ars. De ambele părţi ale casei sunt plantaţi trandafiri.
Când intrăm, toţi membrii familiei se înclină - femeile chiar mai adânc decât bărbaţii. Serghei păşeşte drept spre icoana familiei, care atârnă pe peretele din faţa intrării. Se apleacă, îşi face larg semnul crucii. Mâna îi atinge fruntea, apoi pleacă până în apropierea podelei, pe urmă de la umărul drept la cel stâng.
Repetă închinarea de trei ori şi pe urmă se plimbă pe la fiecare membru al familiei, începând cu cei bătrâni - îi sărută pe fiecare de trei ori pe obraji. În timpul întregii ceremonii de primire a fiului rătăcitor domneşte tăcerea. Cu toţii păreau a fi mult mai mult decât nişte simpli pescari.
"Cum am ajuns să trăim aici? Pe vremea Ţarului Alexandru, tatăl lui Petru cel Mare, preoţii de sub Patriarhul Nikon au decis să traducă din greacă Biblia. Bineînţeles, au găsit lucruri, exprimări pe care le-au considerat greşite şi le-au corectat. Mulţi dintre ruşi n-au înţeles însă de ce au trebuit corectate nişte lucruri care fuseseră bune timp de 500 de ani. Acesta a fost începutul divizării Bisericii."
"La început n-au fost diferenţe prea mari. Credinţa ortodoxă făcea crucea cu trei degete, ce reprezentau Sfânta Treime. Noi, lipovenii, credem că Sfânta Treime e reprezentată de degetul mare şi următoarele două degete şi ne facem cruce cu cele două degete mari, aşa cum vedem în icoane că a binecuvântat Iisus."
"Dar, pe urmă, Ţarul Alexandru a vrut să încalce toate obiceiurile vechi şi să europenizeze Rusia. A fost primul ţar care a vizitat Europa de Vest, a tăiat bărbile boierilor şi a introdus fumatul tabacului."
"A vrut să construiască o flotă pentru a-i învinge pe suedezi. Aşa că a mers în Anglia şi Olanda pentru a învăţa cum se construiesc vasele de luptă. A lucrat acolo un an, drept simplu muncitor, apoi s-a întors şi a vrut să schimbe totul. O mare parte a ruşilor nu l-au mai privit drept Ţar Batiuşca - Tătuca - ci drept Anticristul.
(https://farm2.staticflickr.com/1876/42861324210_f0fe21437b_o.jpg) (https://flic.kr/p/28ivuqs)4250313_orig (https://flic.kr/p/28ivuqs) by
Sunt puţine familiile fără cel puţin o lotcă. "Străzile" inundate ale Vâlcovului sunt mărginite de poduri şi debarcadere din lemn.
"Petru şi-a tăiat barba şi a început să fumeze; în loc de hainele lungi, boiereşti, tivite cu blană de zibelină sau castor a decretat şi început să poarte noul caftan, schimbând astfel costumul naţional. Fiul său, Alexandru, a rămas în vechile tradiţii - boierii au văzut în dânsul salvarea şi speranţa - dar tatăl său l-a omorât."
Credincioşii vechi şi-au căutat refugiu în sălbăticii. O sectă din munţi, ce credea că Anticristul s-a ivit în persoana Ţarului, a declarat că venise Ziua Judecăţii. Secta a ars toate bisericile, în timp ce credincioşii erau înăuntru."
"Petru cel Mare a trimis poliţia ca să lupte împotriva oamenilor - mulţi dintre aceştia credeau în spusele sectanţilor. Credincioşii au fost obligaţi să se ascundă din ce în ce mai departe. Unii au ajuns în Siberia, alţii în Caucaz. Alţii au plecat din pădurile de tei, de unde numele de lipovean (lipa = tei, rus.) şi au ajuns aici, în Deltă, care, pe acea vreme, era teritoriu turcesc.
"Mlaştinile şi miile de insule erau pustii aşa că strămoşii noştri s-au aşezat aici şi-au numit aceste locuri Vilkov, de la rusescul vilka = furculiţă, după cele trei canale ale Deltei. Au săpat câteva canale şi, cu nămolul de la acestea, au creat fâşii de pământ mai ridicate pentru case. Au continuat să poarte bărbile lungi, ca boierii, şi au refuzat să fumeze, păstrându-şi vechile obiceiuri."
(https://farm2.staticflickr.com/1876/42861322420_798f39cee2_o.jpg) (https://flic.kr/p/28ivtTA)5037775_orig (https://flic.kr/p/28ivtTA) by
În aşteptarea "recoltei". Pescuitul e, aici, o meserie extrem de riscantă, din cauza furtunilor puternice. Acoperişurile sunt distruse adesea. În multe case pescarii dorm pe sobe joase în timpul nopţilor geroase de iarnă.
După ce ritualul s-a încheiat, ne-am aşezat cu toţii la masă. Fiecare aveam o lingură din lemn, şlefuită cu grijă. Mai întâi am primit peşte fiert, iar mai apoi supă limpede de peşte cu puţini cartofi în ea. În loc de pâine am mâncat piroşte (pirozki), un aluat din făină neagră umplut cu varză.
Urmând exemplul bărboşilor, masa s-a desfăşurat în tăcere. Dar, la sfârşit, am avut parte de căpşuni mari şi proaspete servite cu smetana, smântână. Focul duduia în samovar şi la masă erau aduse căni cu ceai fierbinte, aburitor.
Mama lui Serghei s-a aplecat peste strachini şi a mai aruncat o lingură de smântână peste căpşuni. A izbucnit un hohot de râs general. Stânjenit, Serghei s-a întors spre mine pentru a-mi explica.
"Copiii iubesc smântâna. Aşa că atunci când un copil e mai răsfăţat, primeşte smântână mai multă, dar i se spune "smetanik". Aşa mi-au spus mie, acum."
(https://farm2.staticflickr.com/1872/42861321780_c73fe112ba_o.jpg) (https://flic.kr/p/28ivtGy)5852402_orig (https://flic.kr/p/28ivtGy) by
La pescuit de sturion.
"Acum mi se spune povestea berzelor şi a raţei", mă informează Serghei. "Se spune că o raţă a ouat un ou în cuibul unei berze, pe casă. O adunare a berzelor a venit de îndată. S-a decis că ceva nu e în regulă şi mama barză şi raţa au fost omorâte iar cuibul distrus."
"Ştim că berzele sunt foarte stricte în ceea ce priveşte viaţa lor", îmi explică el. "Vin în fiecare an, la acelaşi cuib, aceeaşi pereche. Când le vedem ştim că iarna s-a terminat. Fiecare casă trebuie să aibă un cuib de barză pe acoperiş pentru că berzele aduc noroc."
(https://farm2.staticflickr.com/1884/42861321060_723aa28fb5_o.jpg) (https://flic.kr/p/28ivtu9)7253862_orig (https://flic.kr/p/28ivtu9) by
O casă norocoasă. Aceeaşi pereche de berze vine, an de an, la acelaşi cuib. Unele berze trăiesc atât de mult încât pot fi văzute de mai multe generaţii din aceeaşi casă.
Dar cel mai mult se discută despre dezastrul care a lovit Vâlcovul în timpul iernii.
"Uneori Dunărea îngheaţă într-o singură noapte. Vasele rămân prinse în gheaţă până în primăvară. Iarna trecută toată Dunărea a îngheţat. Iar, odată cu venirea primăverii, apa s-a umplut cu sloiuri de gheaţă şi peste tot au fost inundaţii. A plouat şi-a plouat. Apa s-a umflat peste măsură, până când tot satul a ajuns sub ape."
În timpul acestui dezastru familia lui Serghei a pierdut unul din cei mai bătrâni membri. Acesta a murit de frig, în barcă, într-una din cumplitele nopţi de iarnă. Casa din nămol fusese distrusă de ape.
"Iernile noastre...brrr! Gardurile ce mai ţin zăpada, dar casele sunt acoperite cu totul. E de neimaginat."
(https://farm2.staticflickr.com/1899/42861319840_d5613a8938_o.jpg) (https://flic.kr/p/28ivt87)8903873_orig (https://flic.kr/p/28ivt87) by
Cârligele de pescuit, din aluminiu şi oţel, aduse din Anglia, sunt unse cu ulei.
Serghei pufneşte în râs. "Când eram mic îmi spuneam că, dacă am să fiu cuminte, va ninge cu zahăr. Şi dacă ninge de Crăciun se spunea că Sfântul Nicolae îşi scutură barba peste case."
La masă eram aşezaţi 12. Când am terminat de mâncat, toţi şi-au făcut cruce de trei ori şi mama lui Serghei m-a luat în camera în care aveam să dorm.
Covoare în stil basarabean erau atârnate pe pereţi iar la piciorul patului se afla un lădoi din lemn, pictat cu flori colorate. O sumedenie de perne, în stil piramidă, erau aşezate la capul patului, pentru nopţile reci.
(https://farm2.staticflickr.com/1842/42861320380_9657c4f94f_o.jpg) (https://flic.kr/p/28ivthq)7617989_orig (https://flic.kr/p/28ivthq) by
După prânz - şase linguri de spălat şi un singur blid. Supa de peşte şi pâine neagră sau piroşti.
După ce mi-a arătat camera, mama lui Serghei a ieşit, făcând o plecăciune. Am aflat mai apoi că lipovenii consideră un musafir drept "trimis al lui Dumnezeu".
Dimineaţa m-au trezit clopotele bisericii. Când am ieşit din cameră întreaga familie se adunase deja şi ne-am suit în bărci, vâslind prin aburul de deasupra apei.
Am zărit biserica, a cărei imagine se oglindea tremurătoare în apa Dunării. Dacă nu ar fi fost cupolele rotunde, ca nişte turbane, mi s-ar fi părut potrivită pentru orice oraş european.
Fete cu şorţuri albe, scrobite, bărbaţii proaspăt bărbieriţi şi femei cu părul prins grijuliu sub marame - erau cu toţii aici, ajunşi fie cu barca fie peste podurile de lemn.
Se auzeau clopotele. Unul dintre ele, clopotul mare, fusese turnat în 1877, mi s-a spus, în amintirea eliberării Deltei de sub cucerirea turcească.
Înăuntru un cor intona litanii ortodoxe. În timpul slujbei ţinută de preoţi îmbrăcaţi în sutane grele, brodate, unul dintre credincioşi se întinsese pe jos, în faţa altarului. Alţii, îngenuncheaţi, se prosternau cu capul până la podea.
Dar vocile nu se auzeau doar dinspre cor. Grupuri de tineri cântau de afară într-o armonie perfectă. Bărbaţii, în timp ce-şi legau bărcile, cântau cântece vechi, din secolele XVI şi XVII.
(https://farm2.staticflickr.com/1861/42861320580_a5bca944f5_o.jpg) (https://flic.kr/p/28ivtkS)7485533_orig (https://flic.kr/p/28ivtkS) by
Continuare :
Barca e legată în rând cu altele - singurul lucru care le deosebeşte e numărul pictat de pe ele, uşor de identificat de către oficialităţi. Păşim pe pământ, la ora asta împânzit cu puzderie de trecători.
Mi se spune că tinerii se căsătoresc la 21 de ani, majoritatea imediat după serviciul militar, iar fetele se mărită mult mai tinere, la 16 ani.
Fetelor li se permite să se plimbe dar nu să danseze, doar cu excepţia nunţilor. Din această cauză, la ceainăriile din sat, doar băieţii şi bărbaţii dansează - cazacioc - în timp ce fetele şi femeile privesc.
Ne aşezăm pe terasa unei asemenea ceainării - un ceai costă 5 lei. Cu fiecare cană sunt servite patru cuburi de zahăr şi o felie de lămâie. Se bea din farfurioară, pentru ca aburul să încălzească feţele.
Farfurioara e ţinută cu primele trei degete ale mâinii stângi. Între celelalte două degete şi palmă se ţine zahărul, cuburi. Niciodată nu se foloseşte zahăr tos. Se muşcă din zahăr după care se soarbe din ceai.
"Pe vremuri", îmi spune Serghei, "când zahărul era scump şi foarte rar, o bucată mare era legată de tavan. Fiecare sorbea din ceai, pe urmă lingea zahărul şi-l lăsa pe următorul să facă la fel."
Băutul ceaiului în cantităţi mari are efectul unei băi turceşti. Aşa că, parte a ritualului, un şervet se pune pe ceafă, cu colţurile atârnând în faţă, pentru ca amatorii de ceai să-şi poată şterge transpiraţia.
În timp ce discutăm despre ceai privesc un tânăr care dansează. Hainele îi sunt peticite, ca cele ale unui arlechin, şi cămaşa îi sare la fiecare mişcare. Serghei îmi spune că lipovenii şi ruşii ortodocşi din Vâlcov nici n-au alte haine.
"Mai există secte ruseşti în Galaţi, Iaşi sau Bucureşti, care poartă haine diferite. Sunt Scopiţii (Skoptsi) pe care-i poţi vedea prin Bucureşti pe druşcă, poartă căciuli din astrahan şi haine lungi din catifea. Au fost bogaţi pe vremuri, exilaţi din Rusia înainte de război."
"Vâlcov are cam 8000 de locuitori. Majoritatea sunt lipoveni, câţiva ruşi ortodocşi, Români, şi câteva familii evreieşti. Toată comunitatea trăieşte din pescuit. În 1877 ţăranii au transportat cu bărcile armata rusească pe partea turcească. După război ţăranilor li s-a dat să aleagă dreptul asupra pământului sau asupra apei. Au ales, desigur, apa şi li s-a permis să pescuiască în Deltă fără să plătească taxe.
(https://farm2.staticflickr.com/1871/42861323210_aa85485515_o.jpg) (https://flic.kr/p/28ivu8d)4622247_orig (https://flic.kr/p/28ivu8d) by
Icrele de sturion - aproape o cincime din greutatea unui peşte. După ce sunt scoase din peşte, icrele sunt trecute printr-o sită pentru a fi curăţate de alte ţesuturi. Sunt spălate apoi, sărate şi puse în butoi - caviar. Caviarul face parte din alimentaţia de zi cu zi a Românilor. Se serveşte condimentat, cu pâine, bucăţi de brânză şi vodca.
După război (primul război mondial) l-am rugat pe rege să reînoiască acest drept dar Guvernul a introdus o plată în cooperativă ce controlează pescuitul - fiecare pescar e plătit o sumă fixă pentru fiecare kilogram de peşte.
"Sunt multe tipuri de peşte dar în principal ne ocupăm cu caviarul - pentru asta e Vâlcovul faimos."
Am încercat prima dată sturionul într-o cafenea mică. Era afumat, tăiat în bucăţele mici şi servit cu ţuică. Are un gust asemănător cu somonul afumat.
Primăvara sturionii înoată în Deltă pentru a-şi depune icrele în apă dulce. Pescarii închid atunci gardurile construite de-a latul canalelor. Asta e doar o metodă de pescuit.
(https://farm2.staticflickr.com/1846/42861327720_7a91d60eca_o.jpg) (https://flic.kr/p/28ivvsY)700434_orig (https://flic.kr/p/28ivvsY) by
Capcană pentru sturioni. În apropiere sunt colibele pescarilor, împletite din nuiele de salcie.
Icrele de cea mai bună calitate sunt cele proaspete -svyezhaya ikra, sunt gri la culoare şi destul de lichide ca şi consistenţă. Acest gen de caviar nu se sărează şi, dacă e prea gras, se serveşte cu lămâie.
Icrele de calitate mai slabă - paynusnaya, sunt negre. sunt murate în saramură şi apoi presate în butoaie mici sau containere din tablă. În Rusia există icre de o calitate şi mai slabă, ketovaya ikra, recoltate din Siberia şi vândute cu 60 de kopeici pe livră rusească (aprox. 400 grame). Dar caviarul gri, proaspăt, se vinde cu 10 ruble pe livră rusească.
"Bogaţii", îmi spune Serghei, "servesc caviarul din castroane adânci, cu linguri de supă, făcute din argint. Sau e pus într-o bucată mare de gheaţă în care s-a scobit o gaură şi se serveşte cu felii subţiri de Parmesan şi, desigur, vodca."
Am găsit destul caviar în Bucureşti, aproape fiecare magazin avea un butoi deschis, la intrare. În restaurantele mai pretenţioase chelnerii îl pregăteau direct la masă, în funcţie de cerinţele clienţilor. Uneori bătut cu ulei de măsline, suc de lămâie şi ceapă mărunţită, la care se adăugau măsline negre, greceşti.
Pregătirile de pescuit încep cu o noapte înainte. Mama lui Serghei pregătise un sac de cartofi şi pâine neagră cât să ajungă pe o săptămână.
(https://farm2.staticflickr.com/1857/42861319440_cd204b79d9_o.jpg) (https://flic.kr/p/28ivt1d)9289664_orig (https://flic.kr/p/28ivt1d) by
Ne-am trezit la două dimineaţa. Am ieşit împreună cu bătrâna în faţa casei. Acolo se aflau deja Serghei şi încă doi din fraţii lui. Proviziile fuseseră deja puse în barcă şi, deşi era luna mai, barca era plină cu pături în care să ne învelim.
Treceam pe lângă zeci de bărci, în drum spre mare. Voci înfundate, vâslele lovind apa, câteva felinare licărind în distanţă - umbre mişcându-se în noapte.
Curentul ne-a cuprins repede şi barca a luat viteză. Dintr-o dată s-a auzit somaţia unei santinele. Am fost verificaţi şi, nefiind contrabandişti, am fost lăsaţi să trecem.
Odată cu sosirea dimineţii am simţit briza sărată a mării. Vasili a îndreptat barca spre un loc în care se afla un cerc plutitor din cutii de tablă.
În timp ce vâsleam, Vasili s-a aplecat şi a scos, unul câte unul, cârligele lungi din apă. "Sturionii înoată pe fundul apei în drumul lor spre apă dulce. Intră în cârlige şi rămân acolo din cauza greutăţii", mi-a spus.
După ce a scos din apă cel puţin 100 de cârlige goale, Vasili a tras şi unul în care se prinsese un sturion aproape cât el de mare. Numai un peşte dar, cum spun pescarii, "Pescuitul e ca o loterie. Uneori prindem peşti de două ori mai mari decât ăsta, care ne aduc şi 20.000 de lei odată. Apoi pot trece 2-3 săptămâni fără să prindem ceva."
Către ora 8 dimineaţa ne-am întors la mal, lângă colibele făcute din nuiele de salcie. Lipovenii stau în ele săptămâni în şir, întorcându-se în sate doar pentru provizii sau pentru slujbele religioase de duminică. Uneori întregi familii sunt aici. Nu trebuie să păzească năvoadele sau cârligele decât de furtună - pescarii rar fură unii de la alţii. Dar năvoadele trebuie reparate, cârligele unse cu ulei.
(https://farm2.staticflickr.com/1869/42861327050_89949e2205_o.jpg) (https://flic.kr/p/28ivvgq)2766943_orig (https://flic.kr/p/28ivvgq) by
Lotcă lipoveană de pescuit.
Micul-dejun a constat din hering sărat şi pâine - asta în timp ce eram pe mare, dar lipovenii nu mănâncă decât de două ori pe zi. Prima masă se ia imediat după întoarcerea de pe mare.
Aşa că, atunci când ne-am întors, am fost întâmpinaţi de o masă mare. Vasili a adus un ceaun cu bucăţi de peşte - cap, ficat, de toate. Nu existau furculiţe. După ce şi-au făcut cruce de trei ori, bărbaţii pescuiau bucăţile de peşte cu degetele şi le tăvăleau prin sos înainte de a le înghiţi.
Când s-a golit, ceaunul a fost umplut cu supă de sturion din care fiecare se înfrupta cu binecunoscuta lingură de lemn, linsă bine - aşa cum cer bunele maniere - înainte de a lua o nouă înghiţitură.
Serghei tăia felii dintr-o pâine imensă pe care le punea pe masă, în faţa pescarilor tăcuţi şi flămânzi.
Acesta era ritualul supei ukha, rivală a supelor bouillabaisse şi brodetto. Apoi nu se mai mânca nimic până la 8 seara.
În timp ce pescarii reparau năvoade, am început să explorez tărâmul minunat din jurul meu.
La fiecare pas, zeci de broaşte săreau în apă. Am dat de un stârc ce mă privea curios, legănându-se într-un picior. Privind în jur, mi-am dat seama cât de înşelătoare pot fi mlaştinile - nu vedeam decât trestie şi nisip, totul părea la fel. Mi-au venit în minte zecile de poveşti despre comori ascunse în aceste locuri, refugii ale tâlharilor din Deltă.
Ne-am întors în sat şi m-am îmbarcat pe "România Mare". În urechi îmi sunau cântecele pescarilor lipoveni, ca nişte imnuri de bucurie, dar şi de durere. Viaţa ca o legendă a acestor oameni care trăiesc în Delta Dunării albastre.
uaaaaaaaaaa
Superb!
Citat din: Intersect din Septembrie 14, 2018, 11:13:12 AM
Continuare :
.......................
Fain articol, George! :)
Sunt diverse monografii care mai oglindesc ceva din viața vremurilor trecute a părților de la vărsarea Istrului în mare. Toate frumoase prin misterul vieții izolate a vechilor locuitori.
M-a amuzat fraza: "Caviarul face parte din alimentaţia de zi cu zi a românilor. Se serveşte condimentat, cu pâine, bucăţi de brânză şi vodca". :)
P.S:
"Moș Nikalai, moș Nikalai
Au di baut, nema ni dai?"
Super poveste. Bravo. Eu mai vreau si altele.
Ce vremuri......
Citat din: Intersect din Septembrie 14, 2018, 11:09:06 AM
Pescarii Romaniei (Dorothy Hosmer, National Geographic, 1940)
Frumos! Jos palaria si felicitari ! (https://i.pinimg.com/originals/2a/e9/40/2ae940053b97424fc033a426341822e7.gif)
Citat din: Florio din Septembrie 14, 2018, 05:33:02 PM
Fain articol, George! :)
Sunt diverse monografii care mai oglindesc ceva din viața vremurilor trecute a părților de la vărsarea Istrului în mare. Toate frumoase prin misterul vieții izolate a vechilor locuitori.
M-a amuzat fraza: "Caviarul face parte din alimentaţia de zi cu zi a românilor. Se serveşte condimentat, cu pâine, bucăţi de brânză şi vodca". :)
P.S:
"Moș Nikalai, moș Nikalai
Au di baut, nema ni dai?"
Caviar si vodca o combinatie fericita ;D
(https://farm2.staticflickr.com/1888/44639502742_63263f198f_o.jpg) (https://flic.kr/p/2b1D7X1)646x404 (https://flic.kr/p/2b1D7X1)
Oldie but goodie:
https://www.youtube.com/watch?v=1VP1WnUw2T0 (https://www.youtube.com/watch?v=1VP1WnUw2T0)
Nea Mariane, eu cred ca a inebunit lupul!
Vespa ala e 4x4 si are motor si in atas?
Vespa cu atas deja este ceva exotic, dar cu carlig de remorcare n-am mai pomenit si, basca, sa mai traga si o rulota si o barcuta dupa el! :o
Daca nu are deal de urcat nu-i asa mare smecherie sa traga atas si rulota.
Astazi ar fi numiti hipseri!
Observati ca doamna avea tocuri la pantofi.
Copila aia astazi e mamaie.
Da!
In tarile cu apa calda perioada anilor 50-70 a fost chiar frumoasa...
Citat din: Ciby din Martie 13, 2019, 02:16:12 PM
Nea Mariane, eu cred ca a inebunit lupul!
Vespa ala e 4x4 si are motor si in atas?
Vespa cu atas deja este ceva exotic, dar cu carlig de remorcare n-am mai pomenit si, basca, sa mai traga si o rulota si o barcuta dupa el! :o
E o Lambretta Innocenti, o "regina" a scooterelor din toate timpurile
In anii 92-93 tractam cu un scuter Manet 100 cc an fabr. 1964 ( produs Cehoslovacia dupa Vespa), o remorca facuta in regie proprie cu ajutorul unui unchi f priceput ( fost angajat la reparatii avioane), remorca de camping realizata pe roti de fata de avioane usoare, cu tot cu sistemul de suspensie original.. Zbura scuterul cu tot cu remorca + 2 adulti si catzelul din dotare de nu iti venea sa crezi. Oricum , cand vorbim de scuterele actuale( cele cu variator/ ambreiaj centrifugal) si cele din acei ani de glorie ai evolutiei moto, vorbim de lucruri complet diferite. Cele vechi aveau transmisia cu cutie de viteze in 3-4 trepte cu shimbare manuala ca la orice motocicleta, cu ambreiaj umed cu multiplaci de frictiune, unse si racite de uleiul din cutia de viteze. Transmisia de la motor la cutia de viteze era facuta prin lant tip Gall. Datorita raporturilor de transmisie foarte bine calculate si repartizarii proportionale a fortelor pe foarte multe componente ale cutiei de viteze si a transmisiei ( Moto-cutie viteze-roata) erau ca niste minitractoare de o fiabilitate demna de tot respectul :) De suspensie ce sa mai zic...Era de neimaginat de comfortabila 8)
Revenind la postarea ,, cu doamna cu tocuri'' ;) filmarea este 100% reala, mai ales ca imi aduc aminte ca acele superbe Lambretta aveau 125 sau 150 cc capacitate iar viteza maxima de deplasare era undeva la 100-120 Km/h, nici nu vreau sa ma gandesc la ce cuplu aveau si ce puteau tracta :o.
Sa nu omitem faptul ca motoarele in 2 timpi au cuplu mult mai bun decat cele in 4 timpi. Ca un exemplu de retinut, Tranbantul cu motor 2 timpi 600 cc aprox. 25cp ( cu viteza a 4 a pe ,,frei'' adica fara frana de motor)avea sarcina de tractare 600 kg iar Dacia cu motor 1300cc 4 timpi aprox 50cp avea undeva 850-900 kg sarcina de tractare. Am comparat doua vehicule din aceeasi generatie, carburatie, clasice.
Iar barcagii motorizati stiu foarte bine care este diferenta pe apa intre un 2 t versus 4 t, vorbind doar de cuplu. De aceea nu s-a renuntat inca la motoarele in 2 timpi nici in domeniul outboard( Optimax, E-Tech) iar daca vorbim de motocross( Cristizz ma poate ajuta aici),no comment. Un inginer german, care mi-a pus mecanica in mana pe vremea raposatului, mi-a trezit pasiunea fata de motoarele de la acea vreme, si care mi-a lasat multe carti de specialitate in momentul in care a emigrat in Germania inainte de revolutie( stiti voi cum se proceda), carti despre motoarele DKW, NSU,etc, in momentul in care l-am intrebat de ce motoarele in 2 timpi sunt mai ,,nervoase'' decat cele in 4 timpi,mi-a raspuns zambind ca un profesor in fata elevului:,, cum numeri mai repede? pana la 2 sau pana la 4? 8) Si am tinut minte asta...
Stima tuturor.
p.s. Scuze pentru tenta narativa a textului, dar va asigur ca nu este un pamflet...
Chiar îmi era dor de scriitura ta ...
Si cu puterea motorului, teoretic este asa! Un motor 2T are dublu putere fata de un 4T de aceiasi capacitate cilindrica. Asta reiese din formula de calcul a puterii unui motor care este un produs de factori (presiune medie in cilindru care nu este acelasi lucru cu compresia, inmultit cu cilindrea, inmultit cu turatia ) acest rezultat se imparte la 300 inmultit cu numarul de timpi, adica impartim la 600 sau impartim la 1200 in cazul motoarelor in 4T. In realitate nu sta chiar asa datorita faptului ca presiunea medie reala in cilindru este totdeauna la motoarele 2T mai mica decat cea teoretica (amestec mai putin in cilindru datorita pierderilor de amestec proaspat in timpul baleiajului intre ferestrele de admisie cu evacuare).
Am putea sa ne gandim ca forta unui motor termic este data de explozia (arderea) care se petrece in cilindru. Ea este motivul pentru care pistonul se deplaseaza si creaza lucru mecanic.
2T are o explozie la fiecare 1 rotatie completa a arborelui cotit
4T are o explozie la fiecare a 2-a rotatie completa a arborelui cotit
Deci motorul in 2T are un numar dublu de explozii decat cel in 4T la acelasi numar de rotatii.
Motorul in 2T are foarte multe avantaje, dar este ,,mai murdar" in contextul protectiei mediului si al confortului personal. Sunt insa unii care lucreaza intens sa-l readuca in actualitate: https://www.popularmechanics.com/cars/motorcycles/a27046/ktm-two-stroke-transfer-port-injection-tpi/ (https://www.popularmechanics.com/cars/motorcycles/a27046/ktm-two-stroke-transfer-port-injection-tpi/)
Nu o sa mai curga multa pe Dunare pana ce vor ramane doar povestile:
https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/povestea-ultimului-marangoz-din-delta-cat-costa-barcile-pe-care-le-construieste.html