Mi se pare ca posturile noastre sunt de doua feluri: cum sa faci; si ce te impiedica sa faci (de gen legi, permise, bani, timp, experienta, dotari si inca un milion de chestii). Uite ce am gasit - un ceh betiv care si-a reconsiderat viata, a improvizat o chestie care pluteste oarecum si a pornit-o pe mari, fara acte si fara bani.
http://atomvoyages.com/index.php?option=com_content&view=article&id=107:krislarsson&catid=86&Itemid=491 (http://atomvoyages.com/index.php?option=com_content&view=article&id=107:krislarsson&catid=86&Itemid=491)
Pareri?
Caline, ăsta e deja ai treilea tip de topic si tu te aștepți să răspundă cineva... :)
Până când ai viza de State valabilă? Ca poate te chem să aducem o coajă de pe aici... :)
Cu acte dar fără bani si fara... minte! :D
Te bagi?
Sent from my Mi-4c using Tapatalk
Pai daca n-avem bani si minte la ce ne trebuie acte? Viza ar mai fi vreo cateva luni...
Intrebarea topicului este "se poate?"
Răspunsul din punctul meu de vedere este ca în bancul cu instaurarea comunismului în Elveția: sigur că se poate, dar ar fi păcat :)
Eu văd navigația ca pe o sursă de bucurie sufletească și plăceri de călătorie. Este presărată pe alocuri, cu aventuri mai tensionate și întâmplări temerare, cauzate de vreme și împrejurări. Trec prin ele, dar nu le caut cu lumânarea. Ele aduc ineditul, fac savoarea călătoriei. Sunt sarea și piperul. Dar cum nu poți face o mâncare doar din sare și piper, așa nu poți face o călătorie frumoasă doar din probleme, tensiuni, incertitudini :) .
Se poate atunci când ai firea lui Joshua Slocum. Când ești un singuratic sadea, când te-ai supărat pe lume.
Eu cred că nenea din articol, plecând anapoda, la bordul unei plutitoare, cu un bagaj de multe incertitudini, o face și dintr-o formă de sociopatie (pe care pot să o înțeleg, că societațile moderne te pot împinge la așa ceva :) ) .
Lumea este mare, oamenii călătoresc în jurul ei tot timpul. Nu mai e o chestiune inedită, o mândrie care să atragă sufletele dornice de afirmare personala.
Eu, personal, n-aș declara că plec în jurul lumii, nici dacă aș face-o. Aș pleca pur și simplu,niciodată singur, într-un lanț de călătorii consecutive, care eventual s-ar putea închide la final cu această concluzie: am fost în jurul lumii.
Fiindcă nu cred că o călătorie în jurul lumii este ceea ce fac oamenii astăzi, în declaratiile lor. Acela este un tur terestru, pe calea cea mai scurta cuprinsă în zona ecuatorului.
(https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/c/c5/LauraDekkerJourney.svg/914px-LauraDekkerJourney.svg.png)
Cred că a vedea lumea, înseamnă o călătorie mult mai amplă. Pământul are de arătat navigatorului, nu atât ape nemărginite, cât țărmuri frumoase, cu locuitori și obiceiurile lor, meleaguri din nord, din sud și de aiurea.
P.S.
Abilitatea de a te înțelege cu oamenii, este una foarte necesară. Kris Larson ar trebui să o aibă, la vârsta lui de 40 de ani. Asta l-ar face să găsească o comunicare eficientă, chiar și cu oficialitățile mai rigide :)
Florio, mi-era dor de un post de-al tau de genul asta.
Sunt total de acord cu ce ai scris, si nici eu n-as trece pe langa locuri minunate si oameni deosebiti de dragul unui record sau a unei bife de genul "am circumnavigat fara oprire", fara sa ii condamn pe cei care o fac - fiecare dintre noi are ceva de impartit cu soarta.
Exemplul meu e extrem, un om care, intr-un moment al vietii, a vrut ceva si a facut-o, cu ce a avut - bani, cunostinte, legaturi sociale. Ideea postului a pornit de la constatarea mea ca multi dintre noi investim mai multa energie in a argumenta ca un anumit lucru nu se poate decat in a gasi solutii ca sa se poata, de la a inlocui o garnitura la baie pana la a porni pe mare.
Navigatia este si o stare de spirit, un exemplu:
https://vimeo.com/108161912
Referindu-ma strict la mine, am ajuns mai demult la concluzia (destul de raspandita) ca piedicile ni le inventam singuri. Cei care au citit mai demult ce scriam, pe softpedia si apoi barcaholic, poate isi amintesc ca damblaua mea era sa plec cu orice pret pe ape, din ce in ce mai departe.
In perioada care a trecut de cand scriam acele lucruri, am reusit sa depasesc prima si cea mai importanta piedica pe care o vedeam atunci: o ocupatie care sa-ti asigure independenta necesara calatoriilor pe ape.
Ceea ce fac in prezent, in afara ca imi place la nebunie, imi asigura si flexibilitatea programului, astfel ca teoretic pot "ridica ancora" oricand.
Nu am fost si nu voi fi vreodata asemeni cehului din articol, si imi place sa-mi fac bine "temele", fiindca stiu ca asta va face diferenta dintre placere si chin. In schimb, fara sa-mi caut singur scuze sau piedici, mai sunt niste conditii de indeplinit ca sa iasa treaba bine:
1. Barca. Aceasta e cea mai mica problema in ziua de azi. Doar cine nu vrea nu are azi barca dorita. Exista o multime de solutii, pentru toate gusturile si buzunarele, incepand de la barci vechi sh pana la multicoci self-built. Pentru mine acest capitol e aproape rezolvat.
2. Experienta pe ape: azi si acest capitol e rezolvabil, existand numeroase oferte si ocazii de a naviga cu vele. Personal sunt adeptul ideii colegului ghrt, anume ca barca proprie e cel mai bun mod de a dobandi experienta si incredere pe ape. Nu am invatat de la nimeni cat am invatat ca autodidact, si la construit barci, si la navigat.
3. Relatia cu familia: aici vad eu cea mai mare problema. Daca eram un ceh betiv, cu o singura viata si o gaura-n dos, ma durea la basca de restul lumii, si plecam fara a avea ceva de pierdut.
Pentru cine e familist, situatia nu mai e asa simpla. Nu m-as simti vreodata ok, stiind ca eu ma dau cu barca, iar ai mei se chinuie cu viata cotidiana in regimul lui dragnea. Si sigur nici ai mei nu ar dormi bine stiind ca eu sunt supus la cine stie ce riscuri sau pericole.
Iar ca sa-mi iau si familia, sunt multe obstacole de depasit:
- cat de bine se vor acomoda cu viata pe barca
- din ce vom produce constant, astfel ca sa avem un trai decent si nu sa traim permanent pe marginea prapastiei
- cum vom rezolva cu scoala copilului
- ce se va intampla cu parintii, respectiv socrii nostri, al caror singur sprijin suntem
- cum ne vom pregati pentru varsta a 3-a etc etc
Aceste probleme apar bineinteles doar pentru cei care vor sa-si schimbe modul actual de viata cu liveaboard-ul permanent. In anii 90 am trait cateva veri exclusiv pe barca (a fost extraordinar), si deci ma includ si eu in aceasta categorie.
Daca nu voi reusi sa rezolv in vreun fel ultima problema, ramane sa ma limitez la calatorii estivale cu barca, alaturi de familie sau singur. Asta deoarece nu gasesc vreo placere sa particip la chartere sau skipper-training-uri alaturi de diverse personaje, din care majoritatea fumeaza, unii sforaie, altii sunt betivi, colerici sau panicarzi etc. Da, ar fi superb sa facem vreo calatorie in gashca, dar fiecare pe barca lui :).
Dupa ce am aratat foarte pe scurt care sunt conditiile de indeplinit in cazul meu pentru ca sa "se poata", am sa pun aici linkul de download al filmului care ma fascineaza si ma motiveaza incontinuu (alaturi de altele bineinteles): https://we.tl/hXOGbd4jBf (https://we.tl/hXOGbd4jBf)
Trailerul fimului, pentru cine vrea sa-si faca o idee, poate fi gasit aici: https://www.youtube.com/watch?v=UamwgdAn6gE (https://www.youtube.com/watch?v=UamwgdAn6gE)
Vali,foarte tare filmul,m-a impresionat mult.
Ce traiti voi be barcile cu vele traiesc eu cand ma duc la pescuit.
Ajung pe un mal de Dunare, imi pun cortul, ma apuc de pescuit si gata. A-si putea face asta pentru tot resul vietii? probabil ca da dar totusi mai important este echilibrul pe care trebuie sa-l gasim in toate!
Cred că sunt două mari momente din viaţă pentru liveaboard: la 18-20 de ani sau la pensie. Între ele provocările sunt de altă natură. Cei împătimiţi pot să îşi găsească un rost în viaţă care să presupună apa şi bărci, dar nu o văd ca pe ceva realmente necesar.
Şi nu discut neapărat despre bani; ci despre senzaţia de a avea un rost în viaţă, rădăcini undeva. Este o senzaţie care face parte din fiinţa noastră la fel ca instinctul mamalian.
Personal îmi consider bărcuţa drept casa (plutitoare) de la ţară. Mă ajută ce-i drept şi dealurile înverzite de la Limanu bay. Dar sunt atâttea momente în care nu prea e de stat: iarna sau când plouă rece. Dacă voi face - aşa cum îmi doresc - un liveaboard mai încolo, când simt că nivelul de plictiseală debordează, va trebui să mă duc undeva unde e cald iarna, gen insulele din Atlantic, fie să îmi iau altă bărcuţă, termoizolată şi eventual cu pilot house.
Personal aş face un tur al lumii pe barcă, din ăsta pe îndelete, dar dacă va mai rămâne sfoară pe mosor şi ceva parale la bancă, la final aş bea o bere pe o barcă plutind pe canalele din Europa de Vest.
Deocamdată sunt vise.
Momentan încerc o altă idee exotică, turul Mării Negre. Deşi am barcă, timp şi banii necesari, totuşi îmi e greu să găsesc 2 coechipieri.
@ghrt
Inedit.De ce inca doi?Ce calitati ar trebui sa aibe ceilalti doi(in materie de stiinta a marinariei)?Cand vezi turul Marii Negre,in ce luna a anului?Cat ar dura?Cam care ar fi traseul?
Scuze pentru atatea intrebari,nu e obligatoriu de raspuns,am reactionat din prima,cu mult entuziasm.
ghrt@
Din pacate ,ce e frumos tine putin ,nu zic si in restul vieti avem momente placute.
Citat din: iris din Martie 28, 2017, 09:33:08 PM
@ghrt
Inedit.De ce inca doi?Ce calitati ar trebui sa aibe ceilalti doi(in materie de stiinta a marinariei)?Cand vezi turul Marii Negre,in ce luna a anului?Cat ar dura?Cam care ar fi traseul?
Scuze pentru atatea intrebari,nu e obligatoriu de raspuns,am reactionat din prima,cu mult entuziasm.
Daca nu vrei sa mergi singur, ai nevoie de inca (cel putin) doi, pentru a face un echipaj de trei. S-a observat ca cele mai mari probleme apar in echipajele de doi.
Pentru bibliografie consultati "Trei intr-o barca" de Jerome K Jerome. :)
Vizavi de turul Marii Negre: imi pare rau ca nu mai am acces, dar intr-o revista Katera i Iahti din anii 80 am citit (imediat dupa revolutie) despre un tip care a facut turul Marii Negre cu un ........windsurf, daca va vine sa credeti.
Omul a mers costier, din port in port si doar pe vreme prielnica, dar nu mai stiu daca a avut pe cineva ca asistenta pe uscat sau nu (probabil ca da). Nici nu mai stiu ce natie era, dar stiu ca atunci m-am gandit "daca s-a putut cu o placa, cu o barca mica ar fi cu adevarat super misto - si ceva confort in plus, si adapost, si relaxare, raportat la un windsurf". E adevarat totusi ca windsurful i-a asigurat o viteza care l-a ferit de schimbari bruste de vreme.
Dacă e să fie comedie, da, aş lua şi un câine :))
Un echipaj de trei asigură câteva lucruri, în primul rând siguranţă, apoi o anumită diversitate. A trăi într-un spaţiu mic este cel puţin solicitant. Adaugă oboseală şi eventual pericol şi iese un amestec cu potenţial neplăcut. Ori, eu vreau să fie plăcut.
Apoi, pe barca mea cam asta e limita de confort: 3 paturi separate, 3 persoane.
Eu sunt disponibil numai când e cald, respectiv iulie-august. Anul ăsta voi încerca Odessa şi eventual delta Harkov-ului. Ar mai merge Mangalia - Eregli - Inebolu sau Sinop şi retur. Apoi devine complicat, dar mizând că ruşii vor fi mai prietenoşi cu străinii în perioada campionatului de fotbal ar merge restul coastei de est, adică mers la Sinop şi apoi mers cât mai mult spre Crimeea. În Crimeea intervin problemele legale şi grănicereşti. Ideal ar fi de traversat Sevastopol - România dar din Crimeea se iese legal doar prin Kerch. Rămâne totuşi de cercetat.
Curentul merge în sens invers acelor de ceasornic. Vânturile dominante sunt nordul, care vine dinspre Odessa şi apoi se scurge majoritar peste Bosfor spre Egee, şi minoritar de-a lungul munţilor de pe malul sudic spre ţărmul estic. Linia de demarcaţie între cei doi curenţi ar fi cam Sevastopol - Sinop. Apoi mai este un curent dominant, pe la sudul Crimeii, de la vest la est, spre Norovosiisk şi Soci.
Vali, interesantă povestea. Cu windsurf modificat s-a traversat oceanul Indian, deci se poate :)) iar pe Marea Neagră s-a fugit din RO în TR. Nu mă tentează chiar atât de aventuros, vreau ceva sailing pe 6 max. 7 Bf în limita timpului disponibil.
Recent a fost făcut un tur al MN cu autobuzul de către Sabina Fati. Istoria ei este interesantă şi mi-a deschis ochii că de fapt se poate (eu mă resemnasem după problemele din Ukraina). Oricum o tură Mangalia - Eregli - Sinop - Mangalia este perfect realizabilă pe vântul dominant de nord cam în 2 săptămâni. Rebekah urcă ok în vânt la 50*.
Am citit si eu povestirile Sabinei Fati, cum a plecat de la Galati si a ajuns sa inconjoare Marea Neagra. Din pacate, a nimerit la turci chiar in perioada loviturii de stat militare, si a avut ceva sincope in povestiri din cauza asta. Oricum, din ce a scris, comunismul n-a disparut vreodata din spatiul fost sovietic.
Citat din: iris din Martie 28, 2017, 09:33:08 PM
Inedit.De ce inca doi?Ce calitati ar trebui sa aibe ceilalti doi(in materie de stiinta a marinariei)?Cand vezi turul Marii Negre,in ce luna a anului?Cat ar dura?Cam care ar fi traseul?
Scuze pentru atatea intrebari,nu e obligatoriu de raspuns,am reactionat din prima,cu mult entuziasm.
Citat din: pelicanul din Martie 28, 2017, 10:20:54 PM
Daca nu vrei sa mergi singur, ai nevoie de inca (cel putin) doi, pentru a face un echipaj de trei. S-a observat ca cele mai mari probleme apar in echipajele de doi.
Pentru bibliografie consultati "Trei intr-o barca" de Jerome K Jerome. :)
Lasând la o parte acest aspect, într-un echipaj de doi, carturile devin istovitoare. Omul de cart e mereu singur, lucru de nedorit dintr-o sumedenie de motive.
În trei, se pot țese carturile, astfel încât un coechipier să-și suprapună perioada de veghe peste câte jumătate din carturile celorlalți.
Ceea ce spune Pelicanul e cauzat in mare proporție de nervozitatea și uzura fizică la care e supus un echipaj de doar două persoane.
Citat din: pelicanul din Martie 28, 2017, 10:20:54 PM
Daca nu vrei sa mergi singur, ai nevoie de inca (cel putin) doi, pentru a face un echipaj de trei. S-a observat ca cele mai mari probleme apar in echipajele de doi.
Pentru bibliografie consultati "Trei intr-o barca" de Jerome K Jerome. :)
Cei de la NASA au facut studii de dinamica comportamentului unui echipaj inainte de a hotara ca varianta cea mai buna este de trei membri, dar la ei a fost vorba de necesitatea unei majoritati in luarea decizilor. Grupurile mici impare (3, 5, 7) sunt mai eficiente in situatiile cand este nevoie de vot pentru adoptarea unei decizii.
Pe de alta parte, o echipa de doi bine sudata, este mult mai eficienta in derularea rapida a unei actiuni si mult mai durabila in intampinarea obstacolelor. In timp ce doi pot hotara ca un al treilea a devenit povara si poate fi abandonat/sacrificat, echipele de doi raman impreuna si la bine si la greu.
In acelasi timp, in cazul in care cei doi nu se potrivesc, absenta unui al treilea membru poate agrava si perpetua starea de conflict.
Daca as fi vreodata interesat de participarea in cadrul unui grup, as opta pentru grupuri pare, compuse din cupluri compatibile si bine sudate.
Sunt multe consideraţii pentru care am optat pentru echipaj de 3 persoane.
Fiecare persoană în plus aduce plusuri şi minusuri.
Ca minusuri principale:
- armonia devine tot mai greu de obţinut la nivelul întregului echipaj, personalităţile fiind inevitabil diferite;
- spaţiul fizic ocupat, atât de persoană cât şi de cele necesare (mâncare, apă, pat, timp la budă).
Ca plusuri:
- mai mult timp liber pentru fiecare;
- mai multă redundanţă la nivelul echipajului.
Din acest motiv 3 persoane asigură o siguranţă suficientă (barca se poate conduce safe în doi sau mai unsafe cu ajutorul pilotului automat) şi un timp liber rezonabil, consum minim de resurse şi posibilitatea formării unui grup omogen.
Echipaje de mulţimi de câte doi vor fi predispuse spre segregare şi confruntări.
Dar cred că e un subiect în sine şi concluziile nu pot fi trase decât aplicat la fiecare situaţie particulară.
Citat din: ghrt din Martie 30, 2017, 12:30:14 PM
Sunt multe consideraţii pentru care am optat pentru echipaj de 3 persoane.
Fiecare persoană în plus aduce plusuri şi minusuri.
Ca minusuri principale:
- armonia devine tot mai greu de obţinut la nivelul întregului echipaj, personalităţile fiind inevitabil diferite;
- spaţiul fizic ocupat, atât de persoană cât şi de cele necesare (mâncare, apă, pat, timp la budă).
Ca plusuri:
- mai mult timp liber pentru fiecare;
- mai multă redundanţă la nivelul echipajului.
Din acest motiv 3 persoane asigură o siguranţă suficientă (barca se poate conduce safe în doi sau mai unsafe cu ajutorul pilotului automat) şi un timp liber rezonabil, consum minim de resurse şi posibilitatea formării unui grup omogen.
Echipaje de mulţimi de câte doi vor fi predispuse spre segregare şi confruntări.
Dar cred că e un subiect în sine şi concluziile nu pot fi trase decât aplicat la fiecare situaţie particulară.
Asa este. Sunt convins ca stii ce faci si cum sa-ti selectezi camarazii de marsh. Iti urez o calatorie placuta care te va bucura si pe tine si pe coechipieri.
Fara vreo legatura cu ceea ce intreprindeti voi, ca simpla opinie subiectiva, prefer orice efort suplimentar unui grup nepotrivit, mare sau mic, par sau impar... :) Am imbatranit in obiceiurile mele si nu mai am rabdarea sau interesul pentru efortul integrarii intr-un grup... :) Inca o data, nu sustin ca asa e mai bine sau ca asa trebuie procedat. Fiecaruia cum i se potriveste mai bine.
Sa nu uitam ca vorbim de un echipaj pe o nava,unde cuvantul skipper-ului e lege....
Citat din: iris din Martie 31, 2017, 08:37:41 AM
Sa nu uitam ca vorbim de un echipaj pe o nava,unde cuvantul skipper-ului e lege....
Doar daca skipper-ul nu-si freaca bilele in palma si nu-si numara capsunile... :) (The Caine Mutiny - 1954 / fictiune)
(https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/d8/Strawberry_investigation_-_Caine_Mutiny.jpg)
Pentru cine manifesta dragoste si respect pentru skipperi, probabil ca i s-ar potrivi imbarcarea pe o nava militara sau comerciala. Poate, daca as fi fost mai tanar si singur, mi-ar fi placut viata la bordul unui submarin, sau nava mai mica (corveta, fregata), sau o nava stiintifica pripasita pe undeva pe coasta Antarcticii.
Absolut, exista perioade si situatii in viata cand ordinul se executa, nu se comenteaza, dar acum, la varsta actuala, civil, nu mi-as plati o pretzioasa vacanta pe velierul vreunui skipper. Una din ideile verii 2017 a fost petrecerea unei vacante la bordul unui velier specializat in scufundari in sudul Pacificului. Velier maricel, luxos, echipament impecabil, echipaj pe masura, comentarii pozitive de la fosti imbarcati... :)
N-a durat mult tentatia optiunii respective pentru ca am realizat ca programul dorit/impus de skipper-ul respectiv mi-ar fi creat situatii multiple de dezacord. Sigur, barca e sub comanda lui si are dreptul legal si moral sa hotarasca ce si cum facem... pe banii mei... :)
Sa fie la el pe barca... prefer sa-l salut de pe propria ambarcatiune, sau, in lipsa ambarcatiunii, de pe mal... :)
Dar, inca o data, asta nu are vreo legatura cu echipajul lui ghrt. Ei vor sa fie impreuna in situatia respectiva, se vor descurca, le va fi bine si le doresc sa se intoarca cu sufletul imbogatzit de amintiri frumoase.
Citat din: iris din Martie 31, 2017, 08:37:41 AM
Sa nu uitam ca vorbim de un echipaj pe o nava,unde cuvantul skipper-ului e lege....
Exista citeva exemple faimoase in care cuvintul skipperului nu a contat, chiar daca era vorba de nave militare. Cu atit mai putin va conta cuvintul skipperului in cazul in care si skipperul si celalalt membru al echipajului au cam aceeasi calificare si experienta, sint civili si aveau probabil alte asteptari de la respectiva vacanta! :)
In cazul calatoriilor foarte lungi (traversade oceanice) adauga nervozitatea cauzata de oboseala, mincarea proasta si caldura ucigatoare si vei obtine un cocktail de-a dreptul exploziv.
Multe prietenii si chiar casatorii care pareau indestructibile pe uscat au fost distruse de o calatorie lunga cu barca cu un echipaj de doi.
@ ghrt: atentie daca intri din Crimea in Ucraina, sigur vei avea probleme :
http://www.europalibera.org/a/27836622.html (http://www.europalibera.org/a/27836622.html)
Invers cred ca ar merge.
Aşa este nea Vasile, nu e posibil legal să intri în Ukaina cu viza rusească de Crimeea. Crimeea are regim vamal diferit în Federaţia Rusă, cu singur punct de intrare / ieşire pt turişti la Kerch.
În schimb e posibil invers. Cuceritorii, galanţi ca de obicei. Ucrainienii se răzbună cum pot.
De asta vreau să fac prima o tură în Ukraina - Odessa şi sper şi delta Niprului. După aceea Rusia, Crimeea şi apoi schimb paşaportul :)
În ceea ce priveşte skiperii: nu agreez treaba cu skipperul absolut. La fel ca DoiNomazi, am o vârstă trăită în libertatea civiliei şi nu mai am răbdarea de a suporta, pe timpul şi banii mei, ordine cu care nu sunt de acord. Nu le cer nici celorlalţi acest lucru, pe bunul principiu "put my money where my mouth is" :) Cred că lucrurile, inclusiv deciziile, se discută, dacă există posibilitatea. Între oameni de acelaşi nivel întotdeauna e mai simplu de discutat. Dacă ar exista o diferenţă semnificativă, intervine factorul răbdare, dar să nu exagerăm. În rest, cine e de cart ia deciziile de moment şi asta e. Eu unul nu cred că pot sta de cart 24/24 şi 7/7 deci...
Excursiile tematice (de exemplu de scuba) sunt funny doar dacă toţi participanţii vin pentru asta, cu mici excepţii în însoţitorii unor participanţi. Să mergi pt sailing cu unii care merg pt scuba e BIG NO. În schimb sailing în zone arctice cu nenea ăla cu Pelagic cred că merită.
Am mers în doi şi într-adevăr este foarte obositor, mai ales dacă nu merge pilotul automat. Cu autopilotul şi ceva muzică, se mai relaxează viaţa la bord.
Citat din: ghrt din Aprilie 02, 2017, 12:24:48 AM
Excursiile tematice (de exemplu de scuba) sunt funny doar dacă toţi participanţii vin pentru asta, cu mici excepţii în însoţitorii unor participanţi. Să mergi pt sailing cu unii care merg pt scuba e BIG NO. În schimb sailing în zone arctice cu nenea ăla cu Pelagic cred că merită.
@ghrt De acord cu tine ca nu trebuie amestecate.
Eu ma refer la ceva foarte asemanator astora, "Siren Fleet" (http://sirenfleet.com), doar ca astia "ai mei" fac excursii destinate aproape exclusiv pentru scuba, si operatiunea se desfasoara tot printre insule, tot la bordul unui velier. Toti participantii se duc, cel putin in principiu, pentru scuba, iar cei care nu agreaza scuba au optiunea sa stea la soare pe o punte larga si confortabila, sau sa plece cu dingy la plaja. Velierul este destul de mare si pare foarte confortabil, cu un echipaj de vreo 5-6, parca. Noi, astialaltzi, turistii, suntem vreo 8-10 si, zic ei, nu trebuie sa facem nimic; doar facem scuba, sau stam ca "beshnitzele" la soare. Masa este servita, paturile le fac altii, un fel de "all-inclusive" plutitor prin "paradisul" din sudul Pacificului. Tentant?... Intr-o oarecare masura, da... dar cand intelegi ca te duci sa te imputzi la soare ca scrumbia si "dom' capitan" hotaraste unde merge barca, cand merge si cand sta la ancora, unde te scufunzi, cat te scufunzi, cand mananci si ce mananci, cand faci dush si cand stai cuminte si transpirat la soare, iti trece pofta...
Sau, cel putzin mie, mi-a trecut rapid dupa ce am primit conditiile si programul... M-am vazut ca o "mortaciune" plimbata si leganata de dom' capitan, care joaca rol si de mama si de tata... :)
Si cand am adaugat la asta si perspectiva convietuirii la bord cu ceilalti "turisti/scrumbii uscate" mi s-au zburlit penele tutoror dorurilor de pustietatzi... Neah! imi displac atat de mult situatziile astea ca mi s-a pus pata pe orice fel de plimbare pe barca altuia. Am mai avut o sedere neplacuta de 3 zile, tot pentru scuba, pe velierul unui englez in largul insulei Pemba, langa Tanzania, cu ceva ani in urma. Si atunci a fost la fel. Un skipper cu miscari de zeu al marii care dicta tot. Ne-am despartzit foarte neprieteni, dupa principiul "fuck you and the horse you rode in on..."
Da-l in ma'sa si pe skipper-ul taticul tuturor, da-l dracu' si de velier super-confortabil, si ma lipsesc si de imaginile verzui de paradis. Mai bine visez sa iau iar U-Boat-ul in nord undeva, sau ma intorc la ideea sa ma dau pe patru roti prin prafuri neumblate.
Pe de alta parte, impotrivirea la ideea de a imparte barca cu vreun skipper din asta autoritar, ma face sa ma intreb ce sanse am sa invatz sa ma dau cu barca de unul singur, ca nu ma vad elev silitor pe barca altuia.
Stiu ca multzi colegi de forum ma vor injura, dar eu nu cred in invatzaturi deprinse pe barca altuia. Barca, ca si masina, motocicleta, bicicleta, schiurile, avionul, o simti. o inveti si te imprietenesti cu ea, sau nu... Daca am ocazia, ies pe apa si mai invatz din propria prostie. Daca nu, raman prost, sau imi rup gatul. Noroc ca in unele parti e mai usor si nu toata lumea trebuie sa indure circul brevetelor si categoriilor... :)
Da, voi avea nevoie de un "permis" daca voi iesi cu velierul meu intre doua continente, dar poate reusesc sa-l obtzin si fara sa ma urc pe velierul vreunui skipper... :) Daca ar fi dupa mine, as pleca bucuros spre orizont si fara permis. Cum o fi sa fie...
In ciuda celor afirmate mai sus, imi pastrez intact respectul si admiratia pentru nea Sandu, Constantin, Romeo si cati altii mai sunt si nu-i cunosc. As fi onorat sa am privilegiul sa bem o bere pe barcile lor. Probabil ca nu ma vor invita la bord niciodata stiind cum gandesc... :)
Pe ghrt nu-l cunosc, habar nu am daca m-ar lua pe barca lui, sau daca as fi interesat sa urc, dar, desi doar "la ancora", am avut placerea sa urc pe barca lui Florio si m-am simtit foarte bine datorita calitatii omului.
Scuze tuturor ca am poluat (iar) topicul, dar ma bantuie dileme similare. Nu ma pricep la marinarie, dar, in functie de zone si trafic, chiar si cu un pilot automat nu stiu daca m-as simti confortabil fara om treaz de cart... :)
Gata, am tacut... :) succes lui ghrt si echipajului! Astept, cu invidie pozitiva, poze, filme, povestiri... :)
LE: A propos de titlul topic-ului, si eu cred ca se poate. Plaja si faleza de la Sochi sunt mishto si la Batumi se mananca bine... :)
Băieți, cred că în momentul ăsta, deja avem atâtea subiecte bune de discutat, încât topicul se poate ramifica în cel puțin alte 3 topice separate :) .
Am fost răscolit de tendințe contrare, între ceea ce am învățat (pe o barcă trebuie să fie desemnat un skipper, altfel va fi haos) și ceea ce spuneți voi (nu pot sta la comanda cuiva).
Fiind drept cu mine însumi, trebuie să vă dau dreptate, chiar dacă știu că regula învățată este corectă. Vă dau dreptate fiindcă nici eu nu pot sta la comanda cuiva :) . Și atunci, ne luăm propriile bărci, pe care ne luăm propriile decizii.
Dar acesta este cazul extrem, cel de care vorbește Captain Grumpy și pe care îl detest teribil: cel în care pleci pe o barcă, ai un skipper care îți face program de pensionar în croaziera de final de viață.
În afara cazurilorde acest tip, când te afli pe o barcă alături de oameni rezonabili, firesc este să se desemneze din start un skipper. Că e cel cu cea mai mare experiență sau că au experiențe asemănătoare, trebuie să fie cineva care poartă responsabilitatea, atunci când vine întrebarea oficială: cine este skipper ? (sau mai grav, "cine a fost skipper?")
Îmi amintesc cu mare plăcere de întâlnirea cu Nomazii, neprogramată, nebănuită, aproape neverosimilă, din buza mării, la Perișor. Acolo au stat alături, Nemo și U-boat-ul, acolo ne-am delectat cu chefalul de Marea Neagră și roșioara de Delta Dunării, cu vinul alb de Murfatlar și peste toate, cu compania unor oameni frumoși la spirit. Asta, acolo, la capătul pământului, este aur curat :)
Apropo de echipajele de doi, ele funcționează foarte bine indiferent de barcă, atunci când se poate suda o echipă. Așa cum spunea Gheorghiță, "cu pilotul automat și ceva muzică, se mai relaxează viața la bord. Oamenii sunt importanți, ei știu să relaxeze viața la bord, să improvizeze acolo unde ceva nu există, să treacă ușor peste lipsuri acolo unde nu se poate improviza nimic, să găsească o mică bucurie în orice le aduce în față călătoria :)
Echipaj de 2, exemple luate la întâmplare :) . Muzică, glume, improvizații, cadouri de la natură:
(https://lh3.googleusercontent.com/-KodfjLvgNtE/Va4nAxI5vSI/AAAAAAAAEdk/x2TT0LvilFY/s720-Ic42/DSC08870.JPG)
(https://lh3.googleusercontent.com/-WQc8k8hfhMA/Va4nGheEcKI/AAAAAAAAEeY/qUgGsq_XV0c/s1280-Ic42/DSC08902.JPG)
(https://lh3.googleusercontent.com/-saPW722cyXc/Va4ncIAGYkI/AAAAAAAAEfg/SbQ9INlGm68/s1280-Ic42/DSC08950.JPG)
(https://lh3.googleusercontent.com/-k7de7dQM1FI/Va4niM9i9jI/AAAAAAAAEgI/BRqk6CV1LWw/s1280-Ic42/DSC08991.JPG)
sau
https://www.youtube.com/watch?v=-e5lAOkdPJA (https://www.youtube.com/watch?v=-e5lAOkdPJA)
argumente articulate si nuantate...
Dar ne-am indepartat mult de subiectul initial-nu s-a pus problema unui tur cu skiper inchiriat,omul a zis ca vrea sa faca turul MN cu inca doi.
Un echipaj de 3.Cred ca,daca cei trei au aceeasi pregatire,formal,unul tre sa fie skipper.Organizarea si luarea deciziilor este importanta la orice nivel.
Sunt de acord cu ce s-a scris:nu-mi face nimeni mie program.Dar daca ai fost de acord cu un program,inainte sa-l incepi,tre sa-l indeplinesti,poate chiar,cateodata,sa induri.
Insa un program impus adhoc?Niciodata.
In felul asta esti impacat si cu tine si cu altii.
Revenind la "deci se poate", mai jos doua link-uri.
E vorba despre un flacau care a profitat de deschiderea granitelor Rusiei pentru barci straine din 2013 si a facut un voiaj low cost . Tipul pe traseu cauta si sa se insoare! De remarcat faptul ca folosind un Logan a mers pina la Vladivostok in o alta calatorie.
https://tutanj.blogspot.it (https://tutanj.blogspot.it)
Domnul, un pensionar, a facut de doua ori inconjorul pamantului cu o barca de 5,5m di alta de 3,75m construita pe balconul garsonierei unde locuia!
https://m.facebook.com/Evgeny-Gvozdev-Russian-Sailor-749081685226369/ (https://m.facebook.com/Evgeny-Gvozdev-Russian-Sailor-749081685226369/)
http://slokam.ru/gvozdev/ (http://slokam.ru/gvozdev/)
Citat din: iris din Aprilie 02, 2017, 09:45:12 AM
argumente articulate si nuantate...
Dar ne-am indepartat mult de subiectul initial-nu s-a pus problema unui tur cu skiper inchiriat,omul a zis ca vrea sa faca turul MN cu inca doi.
Un echipaj de 3.Cred ca,daca cei trei au aceeasi pregatire,formal,unul tre sa fie skipper.Organizarea si luarea deciziilor este importanta la orice nivel.
Sunt de acord cu ce s-a scris:nu-mi face nimeni mie program.Dar daca ai fost de acord cu un program,inainte sa-l incepi,tre sa-l indeplinesti,poate chiar,cateodata,sa induri.
Insa un program impus adhoc?Niciodata.
In felul asta esti impacat si cu tine si cu altii.
Asa-i cu discutziile astea cateodata, cresc si se desfasoara ca ramurile unui copac sanatos si plin de seva. Imi cer scuze pentru deriva, vina imi apartzine.
Nu vorbim (neaparat) de skipper de inchiriat la Marea Neagra, ci ne (mai) tanguim despre interactiunile umane pe o barca, asa, in general.
Pentru a se evita confuziile, sunt de scord cu obligatzile individului fatza de grupa. Daca am cazut de acord a priori si am plecat la drum alaturi de camarazi, sunt invatzat ca nu dai inapoi si nici nu te blochezi in discutzii contradictorii, chiar daca incepi sa ai impresia ca s-ar putea termina nasol. Ori ca esti in doi, ori ca esti in patru, ori ca esti in zece, sau patruzeci, compromisurile la nivel de individ sunt inevitabile cand esti guvernat de esprit de corps.
Impart apa, hrana si adapost, ajut, protejez, nu abandonez, nu debarc, nu dau inapoi. Cum e sa fie, va fi, si, indiferent de consecintze, fiecare veriga a lantzului trage cat poate in aceeasi directzie. Fara tocmeala si fara "unitatzi de masura"... :) Tocmai din cauza acestui obicei prost de a merge pana la capat alaturi de camarazi, mi-am ocrotit independentza si, cu exceptia grupei DoiNomazi, de mai bine de 25 de ani, m-am ferit de grupuri ca dracu' de tamaie... :)
Un skipper priceput croit pe tiparul unui om de bun simtz, impune cu tact respect si obedientza prin exemplul personal si prin increderea capatata datorita felului cum reuseste sa aiba grija de sigurantza si bunastarea grupului.
Cei care ajung lideri doar pentru ca e nevoie sa existe un lider nu pot castiga respect si un lider incapabil sa castige respectul grupului poate impinge entuziasmul initzial la esec.
Dar pe astea le stim cu totzii... :)
@deltasub scuze, am apucat sa postez inainte sa vad postarea ta. De acord, inapoi la "deci se poate".
Pentru Nomazi se găsește oricând o bere rece la bordul SY Lindor, după cum arată si numele firmei Măria TA ( You Highness) pe Lindor veți fi tratați împărătește, iar pentru voi skipperul trebuie să fie un Ninja , să existe, să se facă simțit , dar să nu se vadă, o să încercăm și varianta asta.
sărind la topic, după cum nu încap două săbii într-o teacă nu încap doi skipperi pe o barcă, Pe navele comerciale există o regulă, comandantul nou , până la luarea în primire are statut de pasager, pune întrebări, dar nu are voie să dea comenzi.
referitor la comandant (skipper ) un fost profesor de navigație pe care l-am avut in Institutul de marină, e vorba de Comandorul Zaharia zis și Gibonul spunea: comandant e acela pe care subordonații îl salută și după colț.
Citat din: s/y Lindor din Aprilie 02, 2017, 01:00:04 PM
Pentru Nomazi se găsește oricând o bere rece la bordul SY Lindor, după cum arată si numele firmei Măria TA ( You Highness) pe Lindor veți fi tratați împărătește, iar pentru voi skipperul trebuie să fie un Ninja , să existe, să se facă simțit , dar să nu se vadă, o să încercăm și varianta asta.
sărind la topic, după cum nu încap două săbii într-o teacă nu încap doi skipperi pe o barcă, Pe navele comerciale există o regulă, comandantul nou , până la luarea în primire are statut de pasager, pune întrebări, dar nu are voie să dea comenzi.
referitor la comandant (skipper ) un fost profesor de navigație pe care l-am avut in Institutul de marină, e vorba de Comandorul Zaharia zis și Gibonul spunea: comandant e acela pe care subordonații îl salută și după colț.
Multumim mult pentru invitatie! Din auzite si citite, asumam ca va fi o onoare si un privilegiu. Nu trebuie facut nimic special, sau altfel, pentru ca sa ne placa. Sunt convins a atmosfera pe s/y Lindor este placuta si potrivita unui voiaj.
Comandorul Zaharia a ilustrat un adevar in cuvinte putzine.
Un alt mic exemplu (http://www.thisisinsider.com/couple-boat-renovation-nicaragua-2017-3) de "deci, se poate", chiar si pentru incepatori mai visatori.
@ghrt Cu ce barca plecati pana la urma?
Cele bune.