Siguranta navigatiei

[cristi80]

Bine a spus sosoktm,cred că  totul se reduce la bun simt, în lumea moto, auto, bărci, nu contează mărimea și puterea agregatului, important este mintea conducătorului. Te poți omora sau răni, pe tine sau pe alții și cu un scuter, Logan,barca cu 15 cai etc. Cat timp nu avem respect față de lege și față de ceilalți semeni, incidente se vor  tot întâmplă.

[Florio]

Ma bucur ca este teafar colegul nostru, astfel de accidente s-au aratat si in trecut, foarte grave.
Intr-adevar, totul tine de bunul simt si  constienta conducatorului de ambarcatiune. Eu unul chiar nu vad o solutie corecta la problematica asta.
Daca se implica legislativul, va lovi cu siguranta drastic si fara prea multa gandire, in acest domeniu destul de larg. Cand afirm asta, am in vedere toate schimbarile de legislatie de la revolutie incoace, si zecile de exemple pe care le stiu, de legi anapoda care se contrazic ele insele.

Un control eficient nu poate exista pe ape. E prea vast teritoriul deltei de exemplu.
Probabil limitarea puterii motoarelor ar putea fi un gen de solutie. Dar o sti cineva sa faca asta decent si cu cap? Fiindca puterea motorului ar trebui calculata in functie de mai multi parametri, altfel se risca subdimensionarea pentru de pilda o lungime mica dar o forma de carena glisoare. Ori o barca inalta cu motor foarte mic poate fi pusa in imposibilitate de manevra, de catre vant.
E destul de complicat.

[DoiNomazi]

Ma bucur ca este teafar colegul nostru, astfel de accidente s-au aratat si in trecut, foarte grave.
Intr-adevar, totul tine de bunul simt si  constienta conducatorului de ambarcatiune. Eu unul chiar nu vad o solutie corecta la problematica asta.
Daca se implica legislativul, va lovi cu siguranta drastic si fara prea multa gandire, in acest domeniu destul de larg. Cand afirm asta, am in vedere toate schimbarile de legislatie de la revolutie incoace, si zecile de exemple pe care le stiu, de legi anapoda care se contrazic ele insele.

Un control eficient nu poate exista pe ape. E prea vast teritoriul deltei de exemplu.
Probabil limitarea puterii motoarelor ar putea fi un gen de solutie. Dar o sti cineva sa faca asta decent si cu cap? Fiindca puterea motorului ar trebui calculata in functie de mai multi parametri, altfel se risca subdimensionarea pentru de pilda o lungime mica dar o forma de carena glisoare. Ori o barca inalta cu motor foarte mic poate fi pusa in imposibilitate de manevra, de catre vant.
E destul de complicat.

Reglementarea puterii motorului este ca si cum ai da vina pe motor, nu pe prostul care foloseste motorul respectiv.

Nu cred ca monitorizarea unor canale, sectiuni, intersectii in Delta este atst de dificila pe cat pare. Exista obligativitatea numarului de inmatriculare lizibil de la o anumita distanta minima?

Stim ca in multe locuri in lume exista sisteme de inregistrare a vitezei, orei de trecere si a imaginii ambarcatiunii in care apar numarul de inmatriculare si ocupantii. Ai trecut in viteza pe langa senzorul plasat in zona de "calmare a traficului", smile ca te-am tras in poza. Ai depasit viteza legala sau alte reglementari pentru locatia respectiva? In cateva zile primesti frumos amenda la cutia de scrisori. Daca n-o achiti nu poti reinmatricula anual barca. Daca nu le achiti peste o anumita suma acumulata si continui sa incalci legea/prevederile, venim cu peridocul si luam barca si o scoatem la licitatie...

Exista foarte multe legi bune a caror respectare ne ajuta pe toti sa ne dam cu barca si a doua oara.

[ghrt]

Dacă lucrurile ar funcţiona aşa, am fi în SUA Aici intervin nenumărate probleme: promovarea legislaţiei, apoi ce băiat câştigă licitaţia, ce echipamente aduce de fapt, omologarea lor, instalarea, mentenanţa, şi în final consătenii între ei nu se amendează ca să nu se supere. Ca să nu mai zic de instituţiile statului. Acum câţiva ani era să fim scufundaţi de şalupa medicală sau ceva de genul, am văzut trecând în goană şalupa poliţiei de frontieră cu nişte turiste la bord etc.

[Florio]

Dacă lucrurile ar funcţiona aşa, am fi în SUA Aici intervin nenumărate probleme: promovarea legislaţiei, apoi ce băiat câştigă licitaţia, ce echipamente aduce de fapt, omologarea lor, instalarea, mentenanţa, şi în final consătenii între ei nu se amendează ca să nu se supere. Ca să nu mai zic de instituţiile statului. Acum câţiva ani era să fim scufundaţi de şalupa medicală sau ceva de genul, am văzut trecând în goană şalupa poliţiei de frontieră cu nişte turiste la bord etc.

100% de acord!
Cu atat mai mult vor fi de apreciat, toti cei care nu renunta si nu dezarmeaza in pofida tuturor acestor cutume nocive.
În principiu ăștia ar trebui sa fim noi

[Vali]

Inspirat de povestile de pe celalalt forum, am zis sa-mi fac putin timp sa astern o poveste pe care am promis-o mai demult, vizavi de "Vaderii" si "Arnolzii" apelor noastre .

Vineri 5 septembrie 2014, Sf. Gheorghe la gura de varsare. Eram 4 barcagii cu familiile si barcile dupa noi, anume Dan Dragos, Vlad (Kir Gutzakis), George (Intersect) si subsemnatul.

Avusesem deja cateva zile de relaxare totala in paradisul capatului de lume de la Sfantu. Eu cel putin eram cu feng-shui-ul la maxim, stateam cum imi place cu capu' pe mal si hoitu' in apa Dunarii, ascultand in casti muzica preferata.

Era unul din acele momente foarte rare din an in care te simti complet detasat si relaxat, si ii multumesti lui Doamne-Doamne ca ti-a mai dat inca o vacanta asa cum ti-ai dorit, dupa munca infernala de peste an.

Si uite asa, cand imi era mie mai bine, vine Dan Dragos si imi spune "uite-i ba pe aia pe malul alalalt, cred ca au probleme, ar trebui sa-i ajutam".

"Aia" erau niste ghertzoi cu un tanc motorizat, pe care-i urmarisem cum fac o suta de figuri si de opturi la gura de varsare, dupa care se riscasera sa iasa pe mare si le crapase motorul. Culmea era ca nu plecasera singuri, ci erau impreuna cu un power-cruiser mai baban, care acum ii lasase amanet si statea la ancora pe Dunare, fara sa dea 2 bani pe tovarasii de figuri, aflati in belea.

Eu ii urmaream deja de ceva vreme, observand cum vreo 4 dintre ei au sarit in apa cu vestele pe ei, si se tot chinuiau sa traga gogeamitea barcazul la edec, in apa adanca si valurile nervoase de pe celalalt mal. Vantul era de nord-est, in jur de 30 de noduri, deci era "distractie" mare pe sarmanii barcagii lasati la apa, in capul carora se spargeau valurile care veneau direct de pe mare.

Culmea era ca ghivolul sef statea cocotat la timona, pesemne sa tina carma sa nu o ia barca in glisare cumva de la puterea hamalilor . Stateam si ma uitam la ei, ma uitam si la monstrul celalalt de barcaz care nu dadea 2 bani pe ei, si ma tot intrebam de ce nu-i ajuta.

Asa ca in momentul cand a venit Dan Dragos sa ma intrebe, i-am spus "n-avem noi treaba cu aia, daca au nevoie, sa sune Frontiera sau administratia portului sa vina sa-i tracteze, sau sa-si cheme prietenii cu care faceau figuri inainte". Dan Dragos a insistat, eu m-am intors si am plecat la mare sa fac o baie in valuri, numai ca sa nu-mi stric momentul de relaxare.

Sincer, nu simteam nici un fel de sentiment de solidaritate cu personajele alea, care mai inainte tocau sfidator apa continuu in fata noastra. Niste barcagii respectabili nu s-ar fi comportat vreodata in acel mod cocalaresc, si in plus ar fi putut cere oricand ajutor, dupa cum am spus mai sus. Acum ma gandesc totusi ca poate nu aveau certificat de conducator, sau era ceva cu barca, sau poate se temeau ca o sa-i taxeze scump, de nu au vrut deloc sa  ceara ajutor.

Cum mergeam eu asa spre mare, m-am intors scurt si am vazut cum Dan se urcase in barca, impreuna cu unul din baietii lui, cu Vlad si cu George, si mi-am dat seama ca o sa plece spre barca alora. Am strigat la ei sa ma astepte, am luat o vesta pe mine si am urcat in barca.

Am pornit noi pe Dunare la vale, Dan tragea de sfoara, dar motorul ioc sa porneasca. La un moment dat Dan tipa "ba, am uitat siguranta de la motor!". Eu sar in apa, inot la mal, iau cheia de siguranta de la killswitch si inot inapoi spre barca luata de Dunare spre largul marii. Dan pune cheia, porneste motorul, si o luam spre barca necajitilor care trageau la edec.

Ajungem noi acolo, si vedem exact ce ma asteptam: 4 copchii tineri in jur de douaj' de ani trageau vai de mama lor, si o ceafa groasa cu lant de aur tinea bine volanul, sa nu piarda cumva directia . Barca era o Mano Marine 25 deschisa, adica o barca grea si cu motor mare, destul de greu de manevrat la mana si pe apa linistita, darmite pe valurile alea.

Ce vazusem noi de pe malul stang era fix pix fata de cum arata realitatea la fata locului: valurile deferlante se spargeau cu furie in capatanile saracilor tineri istoviti, si cand am sarit noi in apa ca sa protejam Mano Marine de esuaj, am simtit pe pielea noastra urgia.

Dan a aruncat o barbeta sa o legam la prova lor, dar era foarte greu sa tinem gogeamitea tancul dublu-bordaj, facut in chopper-gun, in  pozitia necesara, in conditiile valurilor turbate din jur. Eu si George, alaturi de tinerii istoviti ne chinuiam sa tinem Mano-ul pe directia barcii lui Dan, iar unul din tineri a urcat pe Mano si a prins si legat pana la urma barbeta la tachetul prova. Noi i-am spus sa o lege la ochet, dar nu ajungea, si a ramas pana la urma la tachet.

In timpul asta ceafa-groasa nu a lasat nici o secunda volanul din maini, pesemne ca sa arate ca un capitan adevarat nu renunta vreodata la comanda navei. Cred ca era neam cu Base, doar ala s-a tinut cu dintii de timona tarii atatia ani .

Ne-am chinuit destul de mult sa tinem Mano intr-o pozitie eficienta pentru remorcare, dar era foarte greu, fiindca apa se adancea brusc, si cand ziceam ca s-a pornit convoiul spre amonte, barca lui Dan era trasa inapoi, Mano-ul se intorcea cu prova spre mal, iar noi ne duceam la fund si nu mai aveam deci cum sustine barca. A fost o perioada chinuitoare si destul de indelungata pana am reusit sa aliniem cele 2 barci, iar Dan a inceput sa traga cu greu monstrul motorizat dupa el.

Asa ca la un moment dat convoiul s-a urnit in sfarsit spre amonte, eu, George si vreo 2 dintre baieti am ramas in apa pe malul drept, iar Dan cu fecior-su si cu Vlad au dus Mano-ul incet-incet pana la celalalt monstru motorizat, care dormea la ancora la vreun kilometru si ceva mai in amonte.

Nici nu m-am dezmeticit bine, ca m-am trezit impresurat de o increngatura din-aia imensa de frunze de nufar amestecate cu stuf, nuiele etc, din care am iesit cam greu, pentru ca in drum spre mal sa constat ca luasem pe mine si 2 gogeamitea lipitori din plaurul ala plutitor. Am avut atunci o senzatie comica de tipul " ce plm mai vreti si voi, fa", si le-am smuls destul de linistit si le-am aruncat in apa, pentru ca de la efort si frig (vantul era foarte puternic pe malul drept) nici nu mai aveam timp sa fiu deranjat de 2 panarame de lipitori.

In timpul asta Dan a ajuns la colegul Mano-ului, i-a lasat pe alde ceafa-groasa, dupa care a venit si ne-a luat in barca lui si pe noi, plus ceilalti 2 copchii care ramasesera cu noi in apa. I-am dus deci si pe aia la barcazele lor mari, dupa care la despartirea de ei n-am avut parte nici de un "f_tu-te-n c_r" macar. Ne-au dat aia o clantza de ne-a ajuns pentru tot sejurul .

Pe drumul inapoi am inceput sa discutam aprins, eu le spuneam "v-am spus eu sa nu va fie mila vreodata de cocalari", Dan spunea "uite-al dracului ceafa groasa, nici un multumesc n-a fost in stare sa spuna", iar Vlad ca de obicei luase ce e bun din toata treaba: "Eu sunt multumit ca am putut sa particip la o operatiune adevarata de salvare pe apa ".

Am ajuns noi la mal, am inceput sa dezbatem cu patos intamplarea, dupa care am ajuns la concluzia ca am facut bine ce am facut, adica am intins o mana de ajutor, indiferent ca pentru aia n-a contat. Am stat si am analizat ce puteau sa faca aia ca sa nu pateasca ce au patit, iar solutia ar fi fost un simplu auxiliar mic si de incredere, care sa-i scoata din problema cauzata de pana de motor.

Cand ii intrebasem "da pretenu' vostru de ce nu va ajuta", n-au vrut sa raspunda, si chiar ma gandeam ca sunt intr-un fel de competitie cocalareasca intre ei, in genul "sunt smecher si am multi bani, fac in ciuda la dusmani". In fine, da-i in p__a noastra, bine ca au scapat cu bine, noi sa fim sanatosi.

Ce am invatat inca o data este ca un backup la propulsie e vital, indiferent ca e o pereche de lopeti sanatoase, un motor electric sau un auxiliar termic. Bineinteles ca acest backup trebuie dimensionat dupa nevoile barcii, la Mano-ul 25 fiind nevoie de macar 6 sau 8 cai termic. Insa nu trebuie neglijat acest aspect, motiv pentru care eu cel putin nu plec vreodata fara o pereche buna de lopeti pe ape.

[DoiNomazi]

@Vali Eu n-as avea pareri de rau. Ai ajutat pentru ca asa ti-e firea si asa se procedeaza intre oameni. Ai facut-o pentru sufletul tau, nu pentru "cocalari".

Ca ei n-au catadicsit macar sa-ti multumeasca e problema lor, nu a ta. Zic si eu...

Cat despre drepturi si regulamente de navigatie, belemeci gasesti pe toate meridianele. Nu stiu, eu nu ma consider barcagiu, dar faptul ca intalnesc nesimtiti nu inseamna ca trec cu barca la limita de viteza fara sa ma gandesc la efectul siajului meu. Ba chiar imi place sa incetinesc de fiecare data si sa ma salut asemeni unui satean iesit pentru prima data la oras.

Cu atat mai mult voi incetini cand voi intalni barci mai mici decat a mea.

De abea astept... sa incetinesc.

[Vali]

Adrian, exact asta ma tot chinui sa-i explic "dincolo" lui pictoru ' .
Nu mi-a parut rau ca am intervenit sa-i ajut pe baietii aia, cred ca oricum ma duceam dupa ei, cu barca mea daca nu se gandea Dan Dragos intai. Am vrut insa sa-i mai "fierb" putin, sa tina minte multa vreme prin ce au trecut, ca sa nu mai fie "Arnolzi" cu alta ocazie.
Mai sunt multe de povestit de la intamplarea aia, o sa-mi fac timp sa le iau incet-incet...

[DoiNomazi]

@Vali sunt de acord cu punctul tau de vedere.

In prostia mea, eu zic ca responsabilitatile cresc proportional cu puterea motorului si marimea barcii. In iarna asta trec de la 175 la 230 de martoage, si iarna viitoare am pus ochii pe o barca cu 2 x 300 si ma gandesc ca la siajul a 600 de martoage va trebui sa incetinesc nu numai cand voi trece pe langa alte barci, dar chiar si atunci cand altii vor sa savureze un pescuit de pe mal, sau dintr-o alta barca.

Ma intristeaza ideea ca placerea mea cauzeaza neplaceri sau chiar pericole altora. Ma bucura mult mai mult cand incetinesc si ma salut cu omul si el saluta inapoi bucuros ca nu l-am zgaltzait.  Cum sa treci in viteza fara sa te gandesti ca ii creezi altuia neplacere, sau chiar suferinta? indiferent ca ai dreptul la respectiva viteza, sau nu.

Voi sunteti barcagii cu frica de regulamente, eu zic asa, naiv, ce ma bucura pe mine. Gasesc eu un petec de apa sa imping mansa la blana sa vad cum e. Si mi se pare absurd sa justific ca nu incetinesc pentru a economisi benzina. Siguranta navigatiei mele si a celorlalti e mult mai importanta decat cativa litri de benzina in plus.

Dar voi stiti mai bine, eu sunt doar duminicar curios sa alerge martoage cat mai multe.

LE: In alta ordine de idei... Ce-ai, bre, cu Arnold? Get to da choppa... mie imi e simpatic Arnold.

[Vali]

Si mie imi e simpatic Arnold, dar la noi la Galati-sat Arnold li se spune la baietii care merg cu pepenii imaginari sub brat . Asa era si ceafa groasa de pe Mano 25, se tinea de volan de parca facea izometrie la marele dorsal, dar din pacate ieseau in evidenta doar ceafa si burdihanu'..

Apropo de "barcutele" cu care spui ca te dai, cu motoare de puteri mari:
Azi dimineata am vorbit pe whatsapp, dupa mai bine de un an de cand nu am mai tinut legatura, cu colegul nostru Mihaif99, aflat din octombrie anul trecut in Wellington NZ. Printre multe subiecte dezbatute am povestit impreuna despre barcile motorizate de ocean cu care se dau kiwiotii aia pe acolo.

Am ramas masca despre ce mi-a povestit Mihai, despre conditiile foarte vitrege de navigatie in stramtoarea Cook (intre insula de nord si cea de sud), datorate vanturilor puternice si diferentei mari de nivel al mareei de o parte si de alta a stramtorii. Mihai mi-a explicat si ce tip de barci se folosesc in acele conditii, anume barci marine cabinate din aluminiu, cu V-ul fundului foarte ascutit si un sistem teribil de solid de intarituri interne ale osaturii.

Chiar ma gandeam ca aceia dintre noi aflati pe alte meleaguri, care au posibilitatea de a cunoaste barci mai deosebite, poate au placerea din cand in cand sa ne povesteasca si noua. Bineinteles ca se gasesc informatii pe web, dar una e sa citesti un review sau o fisa tehnica, si alta e sa isi spuna cineva parerea directa, rezultata din contactul nemijlocit cu barca. Ar fi o deschidere pentru cei mai putini norocosi in a avea contact cu realizari de calitate dpdv nautic, stiind bine ca la noi inca mai e mult pana sa se ajunga la nivelul din tarile cu traditie si experienta.

[DoiNomazi]

Arnold imi este simpatic pentru ca este baiat destept, nu din cauza muschilor... Spre deosebire de multi tampiti cu muschi si doar atat, Arnold a stiut sa se descurce in afaceri, ba a gustat putzin si din viata de guvernator.

Pe de alta parte, "Predator 1" este unul din putzinele filme de actiune care chiar mi-au placut...

Nu stiu daca astepti o relatare specifica de la mine, dar ma tem ca te voi dezamagi datorita lipsei de expertiza.  Impresiile mele filmate, vor veni din perspectiva unui incepator perpetuu.  Chiar daca vom avea vreodata barca noastra de croaziera, tot un incepator perpetuu vreau sa raman...

Spre deosebire de voi profesionistii, nu am termen de comparatie si limbajul necesar unui raport pertinent. Da, inteleg, sau mai mult simt, avantajele unei barci solide cu o carena in V pronuntzat/inalt in valuri ce trec de 2-3 metri, dar nu pot explica "inginereste" avantajele respective.

Singurii termenI de comparatie sunt barca mea pneumatica de 5 m cu motor de 9 CP SI barca de 7.5 m cu motor. de 175 CP de iarna trecuta. Despre iarna asta nu stiu decat ca va fi o barca de vreo 8 m cu doua motoare de 115 CP bucata. Desi am o oarece lista de intentii si destinatii, habar nu am cum va fi vremea si ce vom putea face.

Vom fi blanzi cand iesim cu maica-mea si cu soacra-mea la bord, ca nu vreau sa le zgaltzai, dar vom iesi si singuri, sau eu singur, sa vad ce stie si ce poate barca... Atata timp cat nu periclitez siguranta nimanui, cand sunt singur si vreau sa testez ceva mi se cam rupe de ce urmeaza pentru ca barca e asigurata si nu-mi raman copiii pe drumuri... Viata e mult prea scurta si plictisitoare s-o traiesti cu frica ca o pierzi. E ceea ce e sa fie...

Nu stiu daca ai apucat sa arunci o privire la "Qivittoq", dar barcile alea de insertie/extractie pareau simple si extrem de robuste. Alea mai mici mai luau valuri peste bord, dar aia mai mare, "Trophy", cu motorul de 250 CP se tzinea tzeapana si pe valuri maricele.

PS Am ras de imaginea Arnolzilor descrisi de tine...

LE: A propos de ultimul video, am ajuns la concluzia amuzanta ca numai 3-4 barcagii forumisti au fost interesati sa-l vizioneze, sau/si sa faca vreun comentariu... E de inteles. Cine are timp? Noroc cu Florio, ca pelicanii si crocodilii sunt ocupati...

[Florio]

Până la urmă siguranța navigației este reglementată destul de bine. Probleme sunt cu factorul uman, comportamentul si asimilarea slabă a regulilor, ori ceea ce au povestit colegii încă de la începutul topicului, ignorarea acestor reguli. Pe fondul până la urmă al celor 7 ani de-acasă și a modului in care lipsa lor a dezvoltat omul respectiv. Sunt convins că astfel de exemple au mai fost și-au să mai fie.
  Ca idee generala, eu o să ajut de fiecare dată pe oricine aflat in pericol pe apă, pentru că.... nici nu stiu exact de ce, probabil că așa am crescut și așa mi se pare firesc. Ca și voi, am întâmplările mele în care am ajutat și apoi am fost ignorat. Nu mi-a picat deloc bine, Vali (exact ca și ție ). Apoi am concluzionat că mojicia unora dintre oameni nu trebuie să mă schimbe pe mine în felul meu de a fi.
În plus de asta, pe mare, acțiunea de salvare e o obligație.   Desigur, salvarea omului, nu și a bărcii.
Cazul povestit anterior, putea fi rezolvat regulamentar cu întrebarea : "-E cineva în pericol, aveți nevoie de ajutor? Vă putem lua la bord. "
Firește, barca omului cu ceafă putea avea soarta pe care i-o rezerva stăpânul ei.
Voi, oameni îndatoritori, ați făcut mai mult decât vă cereau normele de salvare. Doar că n-ați nimerit persoanele care să și merite asta .
Nu e deloc exclus ca data viitoare, să ajutati niste Oameni (cu O mare) de care să rămâneti legați afectiv o viața. Că se întâmplă și lucruri de-astea.

P.S.
    Captain Grumpy, sunt convins că tot forumul a vizionat mai mult sau mai puțin din călătoria voastră. Nordul acela îndepartat, este pentru noi  o destinație atât de greu tangibilă, încât impune respect. Este atitudinea cu care și eu tratam la începutul forumurilor noastre, topicurile: nu știam, nu mă băgam . Eu cred că așa văd și colegii nostri, topicul vostru.

[Alex1958]

Salut,
As adauga la cei 7 ani de acasa mentionati de Florio -care lipsesc in general tipilor needucati care au facut bani rapid din tunuri- si invatamintele proverbului "ce tie nu-ti place....". Sau cum spun anglo-saxonii: pune-te in locul lor.
Cat ai avea barca de mare, sigur nu ti-ar place sa treaca vreunul pe langa tine si sa te arunce pe mal.
Desigur ca experienta de pe mare nu se compara cu cea de pe canalele din Delta -eventual alea mai inguste. Deci Nomazii n-ar trebui sa-si faca griji decat prin port si pe culoarele de acces.
In legatura cu pescarii industriali, il inteleg perfect pe Vali, mai ales ca a studiat problema si din perspectiva lor. Desigur ca plecam de la premiza ca ambii parteneri de navigatie sunt 100% la simturi (inclusiv bunul simt) ceea ce nu cred ca era cazul "dincolo".
Am avut mereu grija sa nu le creez probleme bietilor oameni care isi castiga existenta din pescuit industrial (legal!). Cand merg ziua pe bratele Dunarii si vad barci plutind in deriva ma uit imediat dupa semnele plaselor - si mi se intampla des sa le vad inainte ca pescarii sa intre in alerta si sa inceapa sa dea din maini. Dar mi s-a intamplat sa tai plasa unuia care dadea cu ea noaptea fara nici un fel de lumini pe Sulina sau anul asta in Octombrie pe inserat in lacul Isac care era practic hasurat cu setci.
Concluzia mea este ca si ceilalti (pescarii industriali) trebuie sa se puna in locul unui conducator de ambarcatiune cu motor care se intalneste cu plase pescaresti.
Si mai ales trebuie sa existe un respect reciproc.
Toate cele bune!

[DoiNomazi]

Fara a neglija importanta  cunoasterii si respectarii regulamentelor, se pare ca exista un consens creat in jurul bunului simt si al respectului reciproc  care trec dincolo de regulamente.

In zona recifului, aflata uneori la 10 mile nautice de mal, sau in zonele de apa mica, exista senale de acces unde nu apare nici o reglementare de viteza. Ceea ce, in bucuria momentului, in fond cui nu i-ar placea sa simta briza gadilandu-i chelia in formare intr-o zi insorita, se poate traduce ca un fel de "de la nashu' mare, (martoage) fara numar", poti trece cu viteza maxima generata de motorizare. Problema este ca in unele locuri exista cate o barca la ancora unde altii se bucura de soare intinsi pe punte, sau pescuiesc, sau mediteaza, sau isi strivesc ultimul cosh de pe nas. Sigur ca poti trece in tromba, nu-i problema ta (legala), cine dracu' i-a pus sa arunce ancora asa de aproape de senalul navigabil, dar trebuie sa fii si nesimtit si complet tampit sa nu realizezi ca siajul tau va crea sigur cel putzin neplaceri. In multe cazuri nu ai abasolut nici o obligatzie legala sa incetinesti, dar inseamna asta ca trebuie sa treci ca zmeul fara sa-ti pese? Nu aici intervine bunul simt care are grija de gropile de dincolo de punctul in care se termina asfaltul regulamentelor?

Nu stiu cum trebuie procedat, eu procedez cum simt si fara exceptie simt ca trebuie sa incetinesc, sau sa ocolesc cat mai departe, daca exista optiunea.

Am fost de cateva ori si in situatia cand la bordul U-Boat-ului am fost zgaltzaitzi de siaj pentru ca "burdihanul global cu ceafa groasa si lantz de ancora la gat" a considerat mica noastra ambarcatziune un "rahat plutitor" ce-i umbrea lui orgasmica glisare.

In port si pe canalele de acces, nici nu se pune problema nerespectarii reglementarilor de viteza. Dincolo de celelalte barci, unele in mars, altele la ancora, unii oameni au case, acareturi, chiar pe mal. Siajul le-ar matura malul erodandu-l treptat si ducandu-le mini tsunami-ul pana in curte. Cum sa nu te gandesti la asta?

Sau pe canale cu vegetatie deasa pe maluri, unde exista fel de fel de cuiburi si pasari si animale ce nu au inscris in codul genetic cum sa se descurce cu siajul tampitului nesimtit.

Sau, revenind in canalele pe unde ne mai dam si noi din an in pashte, acele minunate si blande manatees carora cand treci in viteza le toci spinarea cu elicea. In fiecare an mor foarte multe datorita cocalarilor care trec in tromba orbitzi de propria prostie.

In fine, m-am bagat in seama pe tema vitezei si a cailor pentru ca e un subiect care ma doare si ma gadila in mod direct.

[renata]

Salutare! Pentru satisfactia de a naviga pe distante lungi si ape intinse cred ca nici un motor nu e prea mare, avand in vedere ca propulsia pe apa e mai grea fata de propulsia rutiera, pe apa avem o sarcina continua cu un consum instant foarte putin oxcilant fata  de propulsia  pe sosea unde o masina care are un consum de 6l /100km ruland in panta consumul instant va arata 0 si la ses oxcileaza intre 2-4/100km, deaceia sunt adeptul motoarelor mai mari, cat despre  respectarea normelor de navigatie  si pentru  bunavointa de a nu deranja atat traficul cat si narura putem folosi mansa la o turatie mai mica, sunt destule ape intinse unde se poate alerga cu mansa la maxim  numai sa ai toate martoagele  de care ai nevoie