Cu Lindor spre Grecia

[lipan]

Pe Travel Channel apare mereu un promo despre Istanbul în care se spune că acum câteva sute de ani oraşul avea 1200 de toalete publice, în timp ce în celelalte capitale europene nu era nici una.

[pelicanul]

Pe Travel Channel apare mereu un promo despre Istanbul în care se spune că acum câteva sute de ani oraşul avea 1200 de toalete publice, în timp ce în celelalte capitale europene nu era nici una.

Este adevarat. Chiar si acum Istanbulul sta mai bine la acest capitol decit multe capitale europene (sigur mult mai bine decit Bucurestiul). Orice moschee, chiar daca e doar o camera de 3 x 3 m, trebuie sa aiba alaturi o toaleta publica si o fintina. Orice bun musulman trebuie sa mearga la rugaciune numai dupa ce s-a "usurat" si s-a spalat cit mai bine. Marile moschei din Istanbul au adevarate "mall-uri" subterane in materie de toalete, cu zeci de cabine impartite in doua sectiuni, pe alese: "a la turca" (adica buda turceasca, fara hirtie igienica, se foloseste mina stinga "dupa" si te poti spala loco-regional la un mic robinet asezat jos, la "fata locului") si "a la franca" (adica WC modern cu  capac, colac si hirtie igienica normala). Dupa ce te speli pe miini, ti se pune la dispozitie si apa de trandafiri ca sa te parfumezi. In foto, toaleta subterana de la Yeni Cami https://en.wikipedia.org/wiki/New_Mosque_%28Istanbul%29 (Geamia Noua). Se poate observa placuta cu sagetile care indica cele doua sectiuni.
Problema este unde se deverseaza toate aceste toalete...

[Florio]

Nu descriu încântarea, citind rândurile Pelicanul,  ca poveste preambul la RAID-ul ce a urmat. Sigur ca grăbit sa aflu, am vorbit cu el la telefon, râzând copios de încurcăturile teribil de alambicate, cu pașaportul,  reținerea și biscuiții peste gard .  Pana la urma, o peripetie chiar și așa neplăcută,  rămâne o amintire de-o viața,  pe care te bucuri c-ai trait-o și nu îngroși rândurile celor cu vieți terne. Ca de aia plecam pe ape

[pelicanul]

@Florio

Gata, m-ai bifat?

Cind am vorbit la telefon Florio zicea ca n-a apucat sa citeasca pentru ca vrea sa parcurga pe indelete textul, nu vrea sa citeasca pe fuga, doar ca sa bifeze ca a facut-o si pe asta.
Dupa care mi-a zis bancul ala cu Ion fu(s)tangiul satului care se duce la Maria sa o futa, ca asa avea program, dar este refuzat pe motiv ca e sotul acasa. "Treaba ta, sa stii ca eu te bifez fututa!"

[Cobar]

Asteptam continuarea!!!

[Florio]

@Florio

Gata, m-ai bifat?

Cind am vorbit la telefon Florio zicea ca n-a apucat sa citeasca pentru ca vrea sa parcurga pe indelete textul, nu vrea sa citeasca pe fuga, doar ca sa bifeze ca a facut-o si pe asta.
Dupa care mi-a zis bancul ala cu Ion fu(s)tangiul satului care se duce la Maria sa o futa, ca asa avea program, dar este refuzat pe motiv ca e sotul acasa. "Treaba ta, sa stii ca eu te bifez fututa!"

Te-am bifat si mi-a placut

[Vali]

Si eu sunt un mare indragostit de Istanbul, acest oras fascinant pe care l-am vizitat prima oara acum 30, da, treizeci de ani. Am fost unul din privilegiatii care aveau rude in Turcia, si mergeam la Istanbul pe baza de chemare, cum era atunci, in comunism.

Din pacate insa, Istanbulul de azi nu mai e ceea ce era odata. Acum 30 de ani cel mai rau lucru care ti se putea intampla era sa fii talharit, sau sa ai probleme daca erai femeie si erai imbracata prea decoltat.

Azi in schimb, nici nu stii cand te-ai dus pe copca, odata cu vreun jihadist care-si detoneaza centura de explozibil, sau in vreun atentat al PKK-ului, cum a fost ieri. Pentru asta "meritul" e al "sultanului" Erdogan, care se vede bine ca a tras tara inapoi in negura obscurantismului islamist, cu tot cortegiul de nenorociri derivate de aici.

Am vrut sa-mi iau fetele si sa le arat toate locurile alea frumoase, dar cand vad ce se intampla acolo, nu-mi mai vine. Daca inclusiv pe Hipodrom s-au bubuit aia de la Isis, cand au murit nemtii aia, nu stiu unde si cand mai esti in siguranta in Istanbul. Ca sa nu mai spunem ca ieri s-au bubuit in Vezneciler, chiar langa moscheia lui Baiazid al 2-lea, la intrarea in Kapali Carsi (marele bazar), deci kilometrul zero al orasului vechi.

Sper totusi sa gasesc timp sa mai trag o tura anul asta, mi-e dor tare de cele cateva locuri linistite, pierdute in mijlocul vacarmului: moscheia Eyup (langa care locuia un unchi de-al mamei), parcul Yildiz, terasa de sus de la Camlica, de unde se vede tot Istanbulul, sau cel mai tihnit loc, aleile de pe insula Buyukada din Marea Marmara.

Edit: uite o piesa care era "la putere" in 1986, se auzea pe toate strazile Istanbulului. De fiecare data cand o (re)ascult, mi se ridica pielea pe spinare de atatea amintiri de cand eram mic .

https://www.youtube.com/watch?v=kumyY4vYTzU

[pelicanul]

@Vali
Astazi este in mare voga asta
Asteptam feribotul ca sa trecem in Asia si deodata Marius imi atrage atentia "Fii atent ce muzica baga astia!". Ascult mai cu atentie si, intr-adevar, de la pontonul vecin, de unde plecau vaporasele pentru turisti, aud: "Atentiune natiune! etc etc cika, cika, cikita" E mare hit la turci.

In ciuda tuturor atentatelor, in ciuda lui Erdogan si chiar in ciuda lui Guta  ,  eu cred ca merita sa vizitezi Istanbulul.

[cristizz]

In ciuda tuturor atentatelor, in ciuda lui Erdogan si chiar in ciuda lui Guta  ,  eu cred ca merita sa vizitezi Istanbulul.

Chiar si in ciuda lui Merkel!
Cred ca in grup mic, cu atentie sa nu te lipesti de grupuri mari de occidentali, evrei sau americani, poti vizita relativ in siguranta oriunde.

[Vali]

Am o dambla vizavi de vizitarea oraselor interesante pe bicicleta. E cel mai la indemana, fara sa fii constrans de transportul in comun sau mai rau, sa trebuiasca sa mergi cu masina proprie, mai ales in infernul din Istanbul. Pe jos oricum nu acoperi decat zone restranse, plus ca e obositor, mai ales pe canicula.

Sunt unii care ofera tururi pe bicla in Istanbul, contracost, dar ar fi ca-n bancul ala cu politaii care merg la bordel sa plateasca dupa ce s-au ars intre ei . Problema e ca bicla proprie nu prea ai cum s-o duci la Istanbul, decat ori cu masina, ori cu barca. Sa vedem care ar fi solutia.

Sunt inca locuri unde n-am ajuns sa vizitez pe indelete, cum e Yedikule (unde au fost executati Brancovenii), vechiul palat al Blachernelor (resedinta imperiala bizantina din epoca tarzie a imperiului), Biserica Sfintii Sergiu si Bachus (Mica Sfanta Sofie), plus splendida moschee Nuruosmanyie.

Culmea e ca sunt interesat in mod deosebit de Bizant si mai putin de perioada otomana. Pentru cei interesati, un site excelent cu reconstituiri 3D ale vechiului Constantinopol, cu 250 de ani inainte de cucerirea otomana: http://www.byzantium1200.com/introduction.html .

In plus, pe Youtube se gaseste integral documentarul pentru care imi puneam prin 2000 ceasul sa sune la 2 noaptea, ca sa-l vad pe Discovery, anume "Byzantium, The Lost Empire": https://www.youtube.com/watch?v=OhI0iCLNJfg

[cristizz]

Am o dambla vizavi de vizitarea oraselor interesante pe bicicleta. E cel mai la indemana, fara sa fii constrans de transportul in comun sau mai rau, sa trebuiasca sa mergi cu masina proprie, mai ales in infernul din Istanbul. Pe jos oricum nu acoperi decat zone restranse, plus ca e obositor, mai ales pe canicula.

1. Bicicleta pliabila (sunt multe modele) evantual electrica
2. Trotineta electrica https://www.youtube.com/watch?v=vGRYwVAyYwM
3. Role demontabile https://www.youtube.com/watch?v=8x2aJL3Tctw
Le-am scris in ordinea confortului in utilizare si a distantei pe care o poti parcurge, dar ordinea se inverseaza dpdv al spatiului ocupat pentru depozitare.

[pelicanul]

Cred ca e destul de dificil sa vizitezi Istanbulul pe bicicleta sau pe role! Mai peste tot e o aglomeratie infernala si sint foarte multe strazi cu pante extrem de abrupte. Chiar si cursele organizate au de suferit in Istanbul, de exemplu prima etapa din Turul Turciei la ciclism care s-a desfasurat in Istanbul anul acesta a avut loc la viteza minima, fara evadari, cu tot plutonul grupat foarte strins pe mai mult de jumatate din durata cursei, ca protest al ciclistilor fata de pietonii care traversau haotic, producind chiar accidente. De altfel singurul loc unde am vazut vreo trei-patru biciclisti a fost un parc din partea asiatica. In rest, nu prea.

Perioada bizantina este intr-adevar foarte interesanta dar de obicei vizitatorul este coplesit de forfota cotidiana a marelui oras si de abundenta de marfuri din bazar. Eu "bifasem" deja obiectivele turistice mari cu ocazia altor vizite si abia acum am reusit sa vad si Patriarhia Ortodoxa sau Liceul Grecesc construit pe un teren donat de Dimitrie Cantemir. Fanarul, fostul cartier grecesc, este plin de case parasite si are un aspect cam lugubru. Nu stiu daca proprietarii sint greci care s-au certat cu sultanul Erdogan sau daca parasirea cartierului are alte cauze, dar in orice caz arata straniu.

In rest, la toate marile obiective turistice, la metrou, la feribot, la mall, la bazar si evident la aeroport sint filtre de securitate si e plin de politie peste tot, se vede ca autoritatile sint destul de stresate de posibilitatea unui atentat. Despre consulate nu mai vorbesc, toate arata ca niste fortarete in stare de asediu, cu sirma ghimpata, porti extrem de masive si chiar posturi de tragere pe ici – colo. Singura reprezentanta diplomatica complet deschisa este cea a Vaticanului, biserica Sf Anton din Padua de pe Istiklal Caddesi neavind nici un filtru de securitate vizibil si celebrind cu steaguri si panouri cu fotografii imense prietenia de veacuri dintre poporul turc si poporul vaticanez  .

Ca sa ma intorc la poveste, au urmat citeva zile destul de haotice. Dupa ce l-am condus pe Nucu la aeroport am dormit o noapte pe barca, in marina. Din cauza ca infiltratia nu fusese eradicata complet barca a fost din nou ridicata pe cavalet, ne-am mutat din nou la hotel si tot asa. Daca tot a ridicat barca pe mal, Nea Sandu a hotarit s-o si vopseasca cu antivegetativa si sa-i inlocuiasca si schimbatorul de caldura de la motor care supura in citeva locuri. De asemenea, senzorul de presiune pentru ulei de la motor cred ca fusese afectat de apa de mare intrata in santina, pentru ca nu mai indica nimic. Turcii au fost foarte operativi, au gasit senzor cu acelasi cod intr-un timp record ceea ce este surprinzator pentru un motor Isuzu din '80, dar nu au reusit sa rezolve problema. Presiunea la ulei a fost "ciudata" sau zero pentru tot restul calatoriei.

In ultimele zile cred ca se saturasera si ei de noi, asa cum ne saturasem si noi de ei. Cei de la marina raspundeau si ei de Marius sa nu se piarda prin Istanbul si nu apucam sa iesim in oras ca ne si sunau (prin Nea Sandu) sa venim inapoi si sa ne prezentam la raport. De parca mai avea vreo importanta dupa ce umblasem o saptamina prin toate cotloanele orasului.

In sfirsit, ne-a apucat iarasi duminica si nu mai puteam sa plecam nici sa vrem, pentru ca vama nu lucra in weekend, asa ca am facut o tura de sailing prin Arhipelagul Prinkipo (Adalar). Am avut parte de o vreme minunata dar din pacate nu am acostat nicaieri, Nea Sandu fiind stresat sa ajungem inapoi pentru formalitati "luni la prima ora". Ne-am intors seara in golful de linga Marina si am dormit la ancora in gura riului de "rahat" de linga Hyatt Regency, Nea Sandu incheind raporturile cu Marina Atakoy pentru limitarea pierderilor. Peste noapte, furtuna cu fulgere, tunete si ploaie torentiala. A fost buna, ca a mai imprastiat mirosul, dar Lindor s-a zmucit in lant toata noaptea, de credeam ca pleaca vinciul de ancora cu totul, mai ales ca toate bubuiturile si trosniturile se petreceau la mai putin de un metru de capul meu, eu incercind sa dorm in cabina prova.

Pentru turci "prima ora" inseamna 9 ½ - 10 dar am terminat formalitatile intr-un timp record, pe la ora 13:00 eram deja plecati, dupa o acostare cu peripetii la Zeyport si dupa ce politaiul de acolo (acelasi  ) ne-a tapat de 11 euro taxe portuare, platiti de Marius.

[Florio]

In ultimele zile cred ca se saturasera si ei de noi, asa cum ne saturasem si noi de ei. Cei de la marina raspundeau si ei de Marius sa nu se piarda prin Istanbul si nu apucam sa iesim in oras ca ne si sunau (prin Nea Sandu) sa venim inapoi si sa ne prezentam la raport. De parca mai avea vreo importanta dupa ce umblasem o saptamina prin toate cotloanele orasului.

Viata bate filmul. L-am vazut deja pe Marius in postura lui Tom Hanks in "The terminal", pedepsit sa ramana suspendat intre doua lumi, din cauza de legislatie si acte .

Mai ciupeste muza aia si da-i viteza, ca vreau sa citesc despre voi in Egee

[pelicanul]

...................
Mai ciupeste muza aia si da-i viteza, ca vreau sa citesc despre voi in Egee

Anul trecut te plingeai ca am trecut prea repede prin strimtori. Ce sa-i fac, era muza mai vioaie!  Ai rabdare efendi ca mai sint doar Dardanelele si ajungem si la Egee.

[pelicanul]

Am plecat dupa prinz din Istanbul si am trecut la carturi de 3 ore alternativ eu si Dl. Comandant, cu Marius si Maria optional de veghe. In primele doua ore au trecut citeva vapoare in ambele sensuri, apoi insa marea a devenit pustie si vintul a cazut de tot. Noi mergeam cuminti la motor, pe linia din dreapta TSS-ului, senzatia fiind asemanatoare cu aceea data de sofatul pe un drum pustiu, undeva pe cimp. Pe drum de obicei afli destul de repede cauza pentru care esti singur: lucrari, bariera, accident etc Asa a fost si pe mare.

Dupa vreo doua ore de mare complet pustie am vazut la orizont spre sud-vest doua siluete de vapoare. Dupa inca 1/2 de ora a aparut si a treia silueta, iar primele doua erau deja bine conturate. In stinga se profila si insula Marmara. Deodata VHF-ul a prins glas, "Sailing yacht in position xyz, this is Bravo Supporter !", noi bineinteles ca nu urmaream permanent pozitia si taceam cu capul intre urechi. La a treia sau a patra chemare au schimbat formula "Sailing yacht heading south-west, this is Bravo Supporter in front of you, please answer!" si in sfirsit Dl. Comandant a percutat "Ce naiba vrea asta, n-are loc de noi?" I-a raspuns si au inceput sa se tirguiasca. Ala zicea sa facem stinga, drum 180, Dl Comandant nu si nu ca mai bine ocolim prin dreapta, pe linga mal, ca e mai scurt. Pina la urma omul ne-a explicat ca e un raion inchis complet exact de-a latul TSS. Se face un "seismic geological survey" cu explozii controlate si poate fi "extremely dangerous". OK, facem stinga pina pe la 200 ca sa mai ciupim un pic, sa nu ocolim chiar atit. Nu trec 20 de minute si auzim "Lindor, this is Bravo Supporter, you are not making 180, you are making 195, please correct your course" Cu ocazia asta am verificat si noul compas cumparat din Istanbul. Era bun si arata intr-adevar 195. Am venit la 180 (eu eram la timona) si Nea Sandu  s-a scuzat fata de "Suporter" ca sintem pe compas magnetic si s-ar putea sa avem ceva deviatie.  "No problem, we shall proceed to 180 please keep your course in parallel with us!" Si ne-a plimbat asa aproape o ora (adica vreo 5 sau 6 mile) dupa care ne-a zis ca putem reveni la vechiul curs de 260, dar sa nu trecem in dreapta vasului care asigura perimetrul dinspre sud.

Cred ca toti "aia mari" stiau de treaba asta din avizele pentru navigatori (pe care noi nu le aveam) si de aia nu circula nimeni in zona. "Bravo Supporter" nu avea nici un musteriu si se plictisea, asa ca s-a plimbat putin cu noi.
Eram acum in afara liniei din stinga TSS-ului si am hotarit sa raminem pe stinga, ca oricum nu era nimeni pe mare. N-avea rost sa mergem in zig-zag si sa mai pierdem inca o ora si ceva. La un moment dat au reinceput sa circule vapoarele si toata lumea care "urca" mergea pe stinga, pe linga malul european, asa ca eram in regula.

Am dormit pina la 12 noaptea si apoi am intrat de cart. Noapte cu luna, destul de linistita, cu toate ca se pornise un vinticel destul de taios exact din prova. Luna se tine de prostii, daca te lasi pacalit si mergi pe dira ei de lumina te trezesti la sfirsitul cartului undeva pe un drum complet aiurea. Drumul ala bine luminat actioneaza ca un magnet comparativ cu bezna din jur, dar bineinteles ca luna se misca si te pacaleste daca nu esti atent. La un moment dat, cu ochii dupa zbenguiala norilor cu luna am observat cam tirziu ca au aparut doua luminite "rosu si verde" care nu s-au mai dus spre malul european aratind doar verdele ca pina atunci, ci au continuat sa vina drept spre mine pina cind s-a conturat un vapor imens, din ala urit si patratos care transporta masini. Asta mergea pe dreapta lui si noroc ca trecusem bine de insula Marmara, ca altfel nu stiu unde ne ascundeam ca sa-i facem loc. De data asta aveam luminile de pozitie in regula, inlocuisem felinarul combinat verde / rosu la Istanbul, dar nu cred ca se uita el la luminile noastre. Daca tot am facut putin dreapta ca sa negociez valul de siaj lasat de "monstru", am zis sa trec de tot pe dreapta TSS-ului ca sa revenim la normal. Asa a zis si Nea Sandu care s-a trezit imediat cum a simtit miscarea mai neobisnuita a barcii. Oricum era deja trei fara zece asa ca l-am lasat la timona si m-am dus sa ma culc.

Dardanelele le-am trecut pe ziua, pe la ora 13:30 eram deja iesiti catre Egee. Chiar inainte de iesire am observat ceva spuma pe valuri la orizont si ne-am cam mirat, in strimtoare vintul era destul de vioi, dar nici chiar asa. Am ridicat randa tertarolata si la genovez am renuntat pentru ca imediat ne-a luat in primire un "vinticel" de 25-30 de noduri de Nord-Est, scapat pe linga Gokceada. Valurile au crescut rapid la 3-4 m si Lindor si-a aratat din nou clasa facind constant 9 - 10 noduri, cu maxime de 12 din cind in cind. Valurile veneau cam din pupa tribord si cirma era destul de grea, sau cel putin asa zicea Dl. Comandant, ca nu m-a lasat sa incerc...  N-am mai tinut cont de nici un TSS, am taiat-o de-a dreptul prin marele "sens giratoriu" de la iesirea din strimtoare si pe la ora 18:00 ridicam pavilionul grecesc,  eram deja trecuti in sudul Limnos-ului. Chiar inainte sa se intunece am gasit un golfulet mai mic in marele golf care "rupe" insula in doua, am ancorat si ne-am bagat la somn.