Chemari si raspunsuri pe capcompas

[gvincentiu]

Imi rezerv duminica pentru a urmari filmul.

[DoiNomazi]

Imi rezerv duminica pentru a urmari filmul.

Vizionare placuta. Tu si Florio... ) Macar doi spectatori...

Azi noapte am postat varianta finala, a treia...

[Florio]

Vizionare placuta. Tu si Florio... ) Macar doi spectatori...

Azi noapte am postat varianta finala, a treia...

Asta noapte am adormit cu voi pe ecran, ca un navetist in gara .
Stii clasica tragere de ochi, cand citesti ceva captivant pana iti cade barbia in piept, dupa care tresari si reincepi lectura impotriva limitelor tale naturale de somn .
Ei bine, ziua de ieri o incepusem la 1 dimineata (ore mici) si o terminasem la 11 noaptea. Dar eram cu gandul la Qivittoq.
Dar lasa asta, am o curiozitate. Am vazut ca reusiti sa faceti cate un foc pe ici pe colo, cu vreascuri aduse de ape. Dar vreascurile alea au o buna putere calorica, par niste lemne foarte dense. Ce Dumnezeu or fi? Ca la noi, cu asa ceva, arde focul 10 minute si s-a dus  

[DoiNomazi]

Asta noapte am adormit cu voi pe ecran, ca un navetist in gara .
Stii clasica tragere de ochi, cand citesti ceva captivant pana iti cade barbia in piept, dupa care tresari si reincepi lectura impotriva limitelor tale naturale de somn .
Ei bine, ziua de ieri o incepusem la 1 dimineata (ore mici) si o terminasem la 11 noaptea. Dar eram cu gandul la Qivittoq.
Dar lasa asta, am o curiozitate. Am vazut ca reusiti sa faceti cate un foc pe ici pe colo, cu vreascuri aduse de ape. Dar vreascurile alea au o buna putere calorica, par niste lemne foarte dense. Ce Dumnezeu or fi? Ca la noi, cu asa ceva, arde focul 10 minute si s-a dus

Foarte putine erau aduse de ape (driftwood), desi unele veneau tocmai din Norvegia sau Siberia. Cele mai multe erau tulpinile uscate/moarte ale unor arbusti locali care cresc aproape la "nivelul ierbii". Sunt tulpini relativ dense pe care vantul le-a uscat suficient de mult sa le faca imflamabile.

Ardeau mult pentru ca incercam sa adunam cat mai multe. Cate o ora si ceva din viata au fost petrecute adunand vreascuri inaintea fiecarui foc.

Nu ne asteptam sa le gasim si a fost o surpriza extrem de placuta pentru M. caci ea indrageste focul de tabara. Eu ma bucur si cu foc si fara foc, dar pe ea chiar au facut-o fericita...

[Florio]

M-am bucurat de imaginile capatului acela de lume, ca de ceva intangibil. Fiindca asta si este, nu le pot accesa acum si nici nu ma vad accesandu-le, decat prin imaginile aduse de voi .
Dincolo de asta, fiindca sunteti pe un site de pasionati, o sa discut cateva din aspectele ramase intelese acum, aproape de finalul filmului.
De exemplu, refacand traseul vostru pe harta, n-am inteles de ce odata ajunsi in locul acela cu nume imposibil (Ittoqqortoormiit ), a trebuit sa zburati 40 km mai la nord (unde am vazut o baraca cu numele "Hotel Hilton ), cand parcursul pe mare pana la punctul inceperii calatoriei voastre, impunea sa va intoaceti acesti 40 km si sa transbordati intr-o barca venita tot din Ittoqqortoormiit.
Posibil sa-mi fi scapat mie ceva.
Un alt lucru pe care nu l-am inteles, este in legatura cu coordonatele traseului si al locurilor mentionate. Nu mi se potrivesc nici drept coordonate geografice nici drept coordonate WGS .

P.S.
    Icebergurile carora li se zareste prin cristalul apei, partea de dedesubt, sunt bucati superbe de natura . V-ar trebui niste imagini facute cu un DSLR.

[DoiNomazi]

M-am bucurat de imaginile capatului acela de lume, ca de ceva intangibil. Fiindca asta si este, nu le pot accesa acum si nici nu ma vad accesandu-le, decat prin imaginile aduse de voi .
Dincolo de asta, fiindca sunteti pe un site de pasionati, o sa discut cateva din aspectele ramase intelese acum, aproape de finalul filmului.
De exemplu, refacand traseul vostru pe harta, n-am inteles de ce odata ajunsi in locul acela cu nume imposibil (Ittoqqortoormiit ), a trebuit sa zburati 40 km mai la nord (unde am vazut o baraca cu numele "Hotel Hilton ), cand parcursul pe mare pana la punctul inceperii calatoriei voastre, impunea sa va intoaceti acesti 40 km si sa transbordati intr-o barca venita tot din Ittoqqortoormiit.
Posibil sa-mi fi scapat mie ceva.
Un alt lucru pe care nu l-am inteles, este in legatura cu coordonatele traseului si al locurilor mentionate. Nu mi se potrivesc nici drept coordonate geografice nici drept coordonate WGS .

P.S.
    Icebergurile carora li se zareste prin cristalul apei, partea de dedesubt, sunt bucati superbe de natura . V-ar trebui niste imagini facute cu un DSLR.

Pai... singura pista de aterizare este la Constable Point, vreo 45 Km nord-nord vest de sat. Exista un turn si 4-5 hangare de intretinere, iar "Hotel Hilton" este doar porecla data dormitoarelor unde dorm cei 30 si ceva de lucratori ai micului aeroport.

De acolo nu pleaca nici o barca nicaieri. Acolo vin niste veliere "private" care isi imbarca si debarca pasagerii dupa o tura de cateva zile prin zona.

Kayak-ul si barcile pescaresti sunt din sat si pot fi tocmite numai in sat. Transferul dintr-o barca pescareasca in alta s-a efectuat intre ambele barci tocmite de noi pentru insertia in fjord. Barca mai mare, aia cu motorul de 250 CP, transporta kayak-ul si o parte din evhipament, iar barca mai mica, aia cu motorul de 115 CP, initial era menita sa ne transporte pe noi si cealalta parte de echipament.

Initial am intrat pe apa in barca mare, apoi la vreo 60 de metri de mal am fost transferati in barca mica si dupa vreo 40 si ceva de Km am cerut sa fim transferati inapoi in barca mare ca era imposibil de stat pe scandura aia. 7-8 zile mai tarziu inca ma dureau fesierii si noada cand ma asezam.

In urma noastra a pornit si o a treia barca cu vanatori din sat plecati sa campeze la tabara de vanatoare.

Coordonatele GPS sunt in UTM (Universal Transverse Mercator), asa cum au fost "date" de Google Earth pentru fiecare locatie. Am incercat sa convertesc una din ele la nimereala si s-o "plantez" inapoi in google Earth si m-a aruncat complet aiurea...(?) ori convertorul nu ebun, ori am grsit eu ceva, dar cand am verificat din nou in valorile oferite de Google Earth tot ca prima data a indicat. De acum incolo voi trece totul in MGRS, ca ala nu minte...

Un DSLR ar fi fost extrem de util, dar si voluminos, pretentzios la necesara protectie de stropii de apa sarata, etc. In general vorbind, nu este intotdeauna usor de filmat din kayak cu un DSLR. Un GoPro atasat de cap, sau proptit "in batz" iti ofera posibilitatea sa padelezi, alea, alea.

[Florio]

Nu de filmat, doar pentru poze.
Au scos cei de la SONY un DSLR care-mi place mult , A6000 . Foarte bun, foarte eficient, mic (e mirrorless), accesibil ca pret, 11 fps !
Si tot ei au A7, un mirrorless full frame, nu stiu daca e protejat la intemperii, multe full frame-uri sunt.
Acest a7 mi-a fost si mie recomandat de medic

[DoiNomazi]

Nu de filmat, doar pentru poze.
Au scos cei de la SONY un DSLR care-mi place mult , A6000 . Foarte bun, foarte eficient, mic (e mirrorless), accesibil ca pret, 11 fps !
Si tot ei au A7, un mirrorless full frame, nu stiu daca e protejat la intemperii, multe full frame-uri sunt.
Acest a7 mi-a fost si mie recomandat de medic

Si A6000 (mai ales A6000) si A7 se cam incalzesc cand filmezi si bateriile au o viata relativ scurta intre reincarcari. Nu sunt ideale pentru filmari. Mai potrivit mi-ar fi un Panasonic GH4, dar nu am chef sa ingrop bani intr-o alta linie de lentile, cand fiecare lentila sare de $ 1K.

Desi sunt fotograf utilizator de SLR (am si acum vechiul Zenith ) de prin 1981 si apoi DSLR (Canon 5D Mark II and III ca asa am inceput cu toata linia de lentile Canon si e costisitor de trecut pragul la alt sistem, SONY sau Nikon, sau Panasonic, sau Sigma), genul de lucrari preferate include portrete, lifestyle, lucrari de studio, alea, alea si nu includ niciodata natura si peisaje. Cand ies in natura prefer o camera video robusta, rezistenta la intemperii si tavaleala.

Deja am trecut aproape in totalitate la GoPro si sunt foarte incantat de iPhone 7 Plus ca "aparat de fotografiat si filmat in 4K". A propos de iPhone, acum cativa ani au publicat un articol in NY Daily News despre fotografiile mele cu iPhone-ul. Le comparau cu cele facute cu un DSLR. Eu ma amuzam de mirarea lor, pentru ca daca indrepti "jucaria" spre ce se potriveste luminii si unghiului momentului respectiv, poti surprinde imagini si cu traditzionala cutie cu gaura...

In fine, fotografia mea cu DSLR-urile sau iPhone sunt alt capitol complet separat, care nu are nici o tangentza cu "Doi Nomazi".

Doi Nomazi inseamna video jurnale si cam atat... Si pentru stilul nostru de vacanta si filmare o camera din categoria "action camera" este mult mai comoda decat un DSLR.

Astept GoPro-urile de 6K care nu vor intarzia sa apara

[Nicolai]

Vizionare placuta. Tu si Florio... ) Macar doi spectatori...

Azi noapte am postat varianta finala, a treia...

Eeee, nu chiar asa. Sunt sigur ca au mai vizionat si altii filmul, la fel cum m-am bucurat si eu de el, inca de la prima varianta.
Atat doar ca nu m-am laudat, sa nu afle consoarta ca merg la film fara ea
Doamne ajuta si timp liber.

[DoiNomazi]

Eeee, nu chiar asa. Sunt sigur ca au mai vizionat si altii filmul, la fel cum m-am bucurat si eu de el, inca de la prima varianta.
Atat doar ca nu m-am laudat, sa nu afle consoarta ca merg la film fara ea
Doamne ajuta si timp liber.

Multumesc mult pentru timpul acordat vizionarii! Nu vindem nimic, nu facem reclama niciunui produs, nu exista nici un sponsor, nu exista profit, singura recompensa este ideea ca cineva a fost inspirat de bucuria evadarii in salbaticie. Eu cred ca si unele sotzii ar putea fi influentzate de felul cum M. a invatzat sa se bucure de natura, in ciuda unor mici dificultatzi legate de viatza la cort.

[Nicolai]

Cred ca treaba cu multumesc s-a incurcat putin.
Eu va multumesc pt postarile voastre si nu invers...
La un alt nivel, mult, muuult mai redus ca distante, fac si eu cate o iesire prin "boscheti", dar n-am inclinatii spre pozat, filmat, povestit. E un mod lenes si egoist de a ma bucura de natura. Si atunci cu atat mai mult apreciez eforturile voastre de a darui si altora din ceea ce traiti.
Va multumesc inca o data si iar... cu timp liber sa va-mbucure Dumnezeu.

[DoiNomazi]

Cred ca treaba cu multumesc s-a incurcat putin.
Eu va multumesc pt postarile voastre si nu invers...
La un alt nivel, mult, muuult mai redus ca distante, fac si eu cate o iesire prin "boscheti", dar n-am inclinatii spre pozat, filmat, povestit. E un mod lenes si egoist de a ma bucura de natura. Si atunci cu atat mai mult apreciez eforturile voastre de a darui si altora din ceea ce traiti.
Va multumesc inca o data si iar... cu timp liber sa va-mbucure Dumnezeu.

In conditiile in care toata lumea alearga in permanenta intr-o perpetua criza de timp,  daca cineva are bunavointa si curiozitatea sa dedice trei ore din viata, este un privilegiu deosebit de pretios pentru care trebuie multumit. Asa se vede din punctul meu de vedere.

[Florio]

In conditiile in care toata lumea alearga in permanenta intr-o perpetua criza de timp,  daca cineva are bunavointa si curiozitatea sa dedice trei ore din viata, este un privilegiu deosebit de pretios pentru care trebuie multumit. Asa se vede din punctul meu de vedere.

Eu am terminat vizionarea insa am mai revenit la anumite pasaje, sa inteleg mai multe . Chiar de azi dimineata am mai stat aproape o ora revazand prin materialul filmat.
Parerea initiala, de la primele voastre incursiuni in nord, mi-a ramas inca neschimbata.
Peisajele tinuturilor inghetate sunt frumoase in austeritatea lor, adesea selenara. Sunt vizibile la tot pasul contorsiunile planetei si nasterea uscatului. Te si miri cand vezi viata; un cap de foca ori o vulpe, printre pietre seci, ori ape inghetate.  Desigur, cand vezi viata sub forma unui urs, e posibil sa fie ultima data cand vezi ceva .
Logistica desfasurata pentru a atinge zona, imi pare foarte mare. Prin ochii mei se vede  o disproportie uriasa intre traseul in sine si "desfasurarea de forte" pana la el. Lucrul arata (inca o data) tenacitate multa din partea capitanului "Morocanos" si a capitanului "Rau de mare"
Bottom line, ati mai facut o incursiune frumoasa in nord, iar mai frumoasa decat aceasta poate fi numai una in perioada de zapezi si noapte polara .
Dar asa ceva nu vad sa se intample, fiindca Nansen s-a dus demult si nu e cazul sa va testati limitele de rezistenta fiziologice, de dragul filmarii unei aurore boreale

[Florio]

Apropo de detalii.
Cine ar fi crezut ca va puneti pe echipament, etichete cu "Captain Grumpy" si "Captain Sea sick" ?

[DoiNomazi]

Logistica desfasurata pentru a atinge zona, imi pare foarte mare. Prin ochii mei se vede  o disproportie uriasa intre traseul in sine si "desfasurarea de forte" pana la el. Lucrul arata (inca o data) tenacitate multa din partea capitanului "Morocanos" si a capitanului "Rau de mare"
Bottom line, ati mai facut o incursiune frumoasa in nord, iar mai frumoasa decat aceasta poate fi numai una in perioada de zapezi si noapte polara .
Dar asa ceva nu vad sa se intample, fiindca Nansen s-a dus demult si nu e cazul sa va testati limitele de rezistenta fiziologice, de dragul filmarii unei aurore boreale

In multele si friguroasele ore de planton am avut timp sa-mi pun in mod repetat intrebarea daca se merita efortul de a ajunge pana acolo pentru a padela cam o treime din cele 84 de mile marine planificate la NY.

Nu stiu nici acum daca am visat sau un qivittoq chiar s-a desprins din negurile inghetate pentru a ma privi in adancuri de suflet... dar am inteles acolo, in imbratisarea naturii,  ca abordarea mea "vestica", "civilizata", in care se quantifica o balanta clara intre investitie si profit, nu este esenta fundatiei eu-ului. Nu traiesc prin ceea ce acumulez, case, masini, conturi, echipamente, hrana, bautura, ci prin ceea ce simt si impart cu cel drag de langa mine. As fi fost mai bogat daca padelam cele 84 de mile planificate? Primul reflex este sa spun da, dar zambetul inghetat al qivittoq-ului imi reaminteste ca absolut fiecare pas al calatoriei a fost un dar si un privilegiu pentru care nu pot fi decat recunoscator.

Am padelat putzine mile, dar am participat activ in vibratia fiecarui moment, "umilit" de realizarea ca esenta vietii nu se poate rastigni in coordonate de timp si spatiu. Esenta vietii evadeaza din timp si spatiu in scanteia de bucurie din ochii celui drag, in zambetul cu care iti acordezi privirile in aceeasi directie, in strangerea de mana in care simti zvacnirea pulsului celuil de langa tine, in transferul de caldura intre cele doua trupuri mulate unul pe celalalt pentru a infrunta frigul noptilor.

Qivittoq-ul ne-a invitat si ne-a vegheat fiecare pas, oferindu-ne cel mai frumos cadou in oglinda ce ne-a lasat sa privim in adancurile sufletului si a ceea ce ne leaga. Am revazut cine suntem, dincolo de rutina celor doi omuleti "fara culoare" chinuiti de proiectele, termenele si obligatiile traiului intr-o metropola.

Senzatia de libertate oferita de imensitatea peisajului, de starea de inceput de lume, de realizarea ca iti esti suficient si ca te vei descurca, este inegalabila. Inveti sa te scuturi de "domesticire", de nevoia de a te baza pe o comunitate ce ti-a diluat gustul si contururile eu-lui.

Nici acum nu stim sa padelam si nu vom invatza niciodata, nici din cartzi, si nici de la un instructor. Nu vom invatza niciodata sa padelam eficient pe distante lungi si vom continua sa padelam atat cat va fi nevoie pentru a supravietui in momentul respectiv. Nu stim si nu vom invatza sa facem eskimo roll, sau reintrari acrobatice si vom continua sa zambim sortzii participand cu inima deschisa la tot ceea ce ne este harazit.

Da, efortul fizic si financiar a fost disproportionat cu numarul de mile padelate, am fi putut sta acasa cumparand o masina mai modesta, sau un velier mai mic, o camera video profesionala, 3-4 kayace din kevlar, sau cateva Feathercraft-uri, bijuterii, costume de firma, o vacanta all inclusive in Fiji, dar, pentru noi, fiecare moment petrecut impreuna pe drumul destinului. in soare si frig, foame si ploaie, teama si bucurie, a fost cu mult mai valoros decat toate cheltuielile sau oboseala acumulata.

Cel putin deocamdata, drumul continua...

Da, etichetele de nume sunt atasate cu velcro de PFD-uri. Se poate ca in curand cei "Doi Nomazi" sa se metamorfozeze in "Seasick & Grumpy", un fel de Stan si Bran, Lolek si Bolek al calatoriilor independente. Nu, nu este o etichetare comerciala si continuam sa refuzam orice festival, sponsorizare sau cooperare cu o initiativa comerciala. Nu vindem nimic si vom continua sa promovam ideea ca oricine poate si trebuie sa evadeze uneori din cusca civilizatiei pentru a se intoarce in natura imbratisandu-si destinul.

Cand am revenit la tabara de vanatoare, doi danezi, membri ai expeditiei stiintifice, n-au mai rezistat si m-au intrebat serios daca "Capt. Seasick" si "Capt. Grumpy" sunt nume si grade reale... Nu stiu daca i-am dezamagit, sau amuzat, cand le-am spus ca sunt doar niste porecle...

Am creionat o vizita de iarna, pe gheatza cu saniile cu atelaje de caini plecand din sat cu vanatorii, dar luna ideala este Aprilie, cand nici eu nici M. nu putem sa ne luam (vreodata) concediu...

Dar ma gandesc la o incursiune pe uscat cu baza fixa, undeva in salbaticia absoluta la vreo 400-500 Km de sat, de la care sa plecam la pas pe o raza fezabila cu cararea echipamentului pe spate. Ideea va fi aceeasi, in ciuda efortului logistic, care va fi si mai mare, nu va conta cate mile strabatem in jurul taberei ci faptul ca vom fi impreuna, singuri, fata in fata cu zambetul inghetat al unui qivittoq. Nu stim inca ce va fi, deocamdata este doar o discutie de perna seara inainte sa adormim...