Chemari si raspunsuri pe capcompas

[pelicanul]

Foarte frumoasa poza! Mi se pare mie sau culorile sint un pic sterse, ca la fotografiile vechi, pe suport de hirtie, uitate prin vreun album de familie? Parca n-au trecut totusi chiar atitia ani, nu? 

[DoiNomazi]

Foarte frumoasa poza! Mi se pare mie sau culorile sint un pic sterse, ca la fotografiile vechi, pe suport de hirtie, uitate prin vreun album de familie? Parca n-au trecut totusi chiar atitia ani, nu? 

Din cate imi amintesc e o poza facuta cu telefonul, lasata fara corectia de culoare. Desi au trecut numai 5 ani, cred ca i se potrivesc nuantele (mai) sterse.

[Vali]

Multumim frumos pentru poza, intr-adevar arata intr-un mare fel . Am (re)vazut ca v-au rasturnat si pe voi cocalarii motorizati, cum m-au rasturnat si pe mine 2 ani mai tarziu, tot prin zona aia. Nu-i nimic, noi sa fim sanatosi, dar mai bine sa facem baie cand vrem noi, nu cand vor altii .

[DoiNomazi]

Multumim frumos pentru poza, intr-adevar arata intr-un mare fel . Am (re)vazut ca v-au rasturnat si pe voi cocalarii motorizati, cum m-au rasturnat si pe mine 2 ani mai tarziu, tot prin zona aia. Nu-i nimic, noi sa fim sanatosi, dar mai bine sa facem baie cand vrem noi, nu cand vor altii .

Nu s-a rasturnat kayak-ul, ci eu... E destul de greu sa rastorni U-Boat-ul.

M. se urcase deja si eu ma pregateam sa ma urc cand a trecut unul plin cu turisti si valul de siaj ce a maturat totul in cale m-a dezechilibrat. U-Boat-ul a bandat puternic impins de val si mi- tras presul de sub picioare. Am cazut in cur spre satisfactia alora din barca care se hlizeau si chicoteau. M-am ales si cu cateva poze pe care nu le-am vazut niciodata pe nicaieri...

Nu stiu cum e acum, dar in vara lui 2012 era trafic stufos de motorizate cu turisti in zona aia.

[Florio]

Nu s-a rasturnat kayak-ul, ci eu... E destul de greu sa rastorni U-Boat-ul.

M. se urcase deja si eu ma pregateam sa ma urc cand a trecut unul plin cu turisti si valul de siaj ce a maturat totul in cale m-a dezechilibrat. U-Boat-ul a bandat puternic impins de val si mi- tras presul de sub picioare. Am cazut in cur spre satisfactia alora din barca care se hlizeau si chicoteau. M-am ales si cu cateva poze pe care nu le-am vazut niciodata pe nicaieri...

Nu stiu cum e acum, dar in vara lui 2012 era trafic stufos de motorizate cu turisti in zona aia.

Poza-i faină . Îmi amintesc cu plăcere de vara aia.
Bizoni care chinuie motoarele fără regula bunului simt, n-am prea întâlnit și mă întreb de ce. Poate traseele pe care am mers au fost mai puțin accesibile pentru plăcerile lor.  Oricum, nimeni nu e ferit de așa ceva, e o lume aglomerată și n-ai cum să scapi . Împortant e să ai simțul umorului ... și să fie vară.

[DoiNomazi]

Pe nesimtzitzii cu motoarele turate in spatii mici ii intalnesti peste tot...

I-am intalnit si in Everglades pe canale inguste cand padelam la canoe sau U-Boat-ul.

Am intalnit doua motorizate cu turisti si pe Dranov cand ne pregateam sa iesim pe Razem pentru a reintra pe Dunavat.

Primul a trecut vijelios si ne-am dat utza in siajul lui, iar al doilea a oprit sa ne intrebe unde ne ducem cu "chestia asta"...

Cand i-am taspuns ca vrem sa iesim pe Razem a raspuns cu o intonatie de doctor in toate cele ca pe Razem nu se poate iesi ca sunt valuri si nici macar el cu barca lui nu poate iesi "pe vremea asta". Turistii din barca pareau sa aprobe verdictul "comandantului", care a incheiat cu un "Ati vazut cum arata azi?"

"Cum o fi sa fie"...

Am iesit in lac, care era intr-adevar maturat de un nord-est suficient de robust ca chiar fara a mai ridica vela nu prea a fost nevoie sa padelam pana am facut dreapta in gura Dunavatului...

Nu stiu daca aia din barca si-au mai pus intrebari ulterioare, dar banuiesc ca ne-au vazut cand am intrat in lac si am dat coltzul pe dupa trestii...

A fost o vara frumoasa.

Desi incercam sa stam la vreo 700 - 800 m de mal, cand ne-am apropiat de  Perisoru ne-am apropiat de mal suficient cat sa recunoastem tzarmul fara binoclu. Oricum, era greu de ratat antena...

Cum  am trecut de antena spre sud, am sesizat doua "vietati" la suprafata la pozitia one o'clock, Una era iesita binisor in larg si una era mai aproape de mal. Se mai distingea o vietate mai mica pe mal... Le-am identificat ca fiind (foarte) prietenoase si am ajustat cursul pentru a acosta.

S-a sfarsit ziua cu o delicioasa ciorba de peste si o ploaie pe masura.

[Florio]

Pe nesimtzitzii cu motoarele turate in spatii mici ii intalnesti peste tot...

I-am intalnit si in Everglades pe canale inguste cand padelam la canoe sau U-Boat-ul.

Am intalnit doua motorizate cu turisti si pe Dranov cand ne pregateam sa iesim pe Razem pentru a reintra pe Dunavat.

Primul a trecut vijelios si ne-am dat utza in siajul lui, iar al doilea a oprit sa ne intrebe unde ne ducem cu "chestia asta"...

Cand i-am taspuns ca vrem sa iesim pe Razem a raspuns cu o intonatie de doctor in toate cele ca pe Razem nu se poate iesi ca sunt valuri si nici macar el cu barca lui nu poate iesi "pe vremea asta". Turistii din barca pareau sa aprobe verdictul "comandantului", care a incheiat cu un "Ati vazut cum arata azi?"

"Cum o fi sa fie"...

Am iesit in lac, care era intr-adevar maturat de un nord-est suficient de robust ca chiar fara a mai ridica vela nu prea a fost nevoie sa padelam pana am facut dreapta in gura Dunavatului...

Nu stiu daca aia din barca si-au mai pus intrebari ulterioare, dar banuiesc ca ne-au vazut cand am intrat in lac si am dat coltzul pe dupa trestii...

A fost o vara frumoasa.

Desi incercam sa stam la vreo 700 - 800 m de mal, cand ne-am apropiat de  Perisoru ne-am apropiat de mal suficient cat sa recunoastem tzarmul fara binoclu. Oricum, era greu de ratat antena...

Cum  am trecut de antena spre sud, am sesizat doua "vietati" la suprafata la pozitia one o'clock, Una era iesita binisor in larg si una era mai aproape de mal. Se mai distingea o vietate mai mica pe mal... Le-am identificat ca fiind (foarte) prietenoase si am ajustat cursul pentru a acosta.

S-a sfarsit ziua cu o delicioasa ciorba de peste si o ploaie pe masura.

Suuu perb !
O amintire pentru o viață!

[DoiNomazi]

Suuu perb !
O amintire pentru o viață!

Asa e, Florio.

Delta e frumoasa si atractiva, dar, din punctul meu de vedere, legislatia iti cam taie cheful de vizita.

Nu pot sa campez legal. Nu gasesc de inchiriat un caiac tandem mai serios, de expeditie, pe care eventual sa-l scot de pe apa la Vama Veche. Nici acum nu stiu daca iesirea U-Boat-ului mai in larg a fost OK. Sau faptul ca am avut VHF-ul marin deschis si i-am intrebat de sanatate pe aia de la Petromidia cand le-am traversat senalul. Oricum n-au catacdisit sa raspunda...

Nu pot sa inchiriez o barca cu motor pentru ca in ochii organelor abilitate din Ro nu sunt capabil si nu am dreptul s-o conduc. Si probabil nimeni nu inchiriaza barci cu motor in Delta.

Nu ma atrage nici dansul cu aia de la Luftansa cargo sa aduc iar U-Boat-ul peate ocean.

Ce dracu' imi mai ramane de facut in Delta? Sa ma plimb cu motorizata vreunei pensiuni, impreuna cu "pantofarii" de la Bucuresti?.. Nu ca ar fi neplacut sa fii plimbat cu barca, ca sunt atatea minunatzii de admirat, dar nu prea ni se potriveste stilul...

Fara independenta si solitudine, Delta "noastra" nu ar avea nici un farmec.

Asa ca, in ciuda nostalgiilor, in fiecare vara, cautam si gasim alte si alte destinatii.

LE: mai repede ma vad inapoi pe o poteca in Fagaras, decat in Delta.

[DoiNomazi]

Gluma initiala capata amploare...





Nu-mi ramane decat sa-mi tatuez sigla pe cur...

[DoiNomazi]

Respectand ritualul specific sarbatorii "Memorial Day", am iesit, ca in fiecare an,la pagaie pe Delaware. De data asta n-am parcurs decat vreo 16 Km de voie...

[DoiNomazi]

Si cum ritualul include si pedalarea celor 34-35 de Km pana la locul de inghetata, desi ziua a inceput cu o pana care a necesitat o tura rapida cu masina pana la cel mai apropiat oras si achizitionarea unei camere noi, am pornit pe poteca mai tarziu decat in aniii trecutzi... De data asta, si pe apa si pe uscat, am renuntat la orice camee si am facut fotografii doar cu telefoanele.

[Florio]

Frumoase zone, nu stiu cat de salbatice ar putea fi ele, dar daca va sunt la indemana si arată in felul asta, e perfect. In pozele voastre nu mai apar turisti, nu pare o zona aglomerata.
O intrebare, cum a intrat apa in canoe ?

[acig]

Ce frumos stiti voi sa prezentati totul !
Si totusi,MICII,micii sunt homemade ?
Porumbul sigur nu,
Stima si respect pentru modul in care intelegeti sa va traiti viata !

[DoiNomazi]

@Florio zona este frumoasa dar obositor de populata, uneori chiar aglomerata. Am avut noroc ca a stat sa ploua in permanenta si norii au mai rarit hoardele...

Apa a intrat de la ghetele noastre si s- a cam acumulat dupa iesiri si reintrari repetate. Nu era multa, dar daca tot am carat pompa dupa noi, M. s-a hotarat s-o puna inapoi in rau.

@acig De obicei cumparam mici de la un magazin romanesc. De data asta am luat niste mici mai mititeti de la un magazin grecesc si au iesit un pic prea uscati. Nu ne pricepem sa facem mici de casa si ma tem ca nici nu ar fi timp de preparat mici...

Fiecare minut al rutinei zilnice este sugrumat cu o problema ce trebuie rezolvata. si e greu sa te apuci de facut lucruri noi.

[acig]

In cazul in care..totusi va hotarati sa incercati si voi, iata o reteta folosita la restaurantul CARUL CU BERE ,acum cca 100 de ani:


Scriitorul Constantin Bacalbaşa (1856-1935) afirmă în cartea "Bucureştii de altădată"că mititeii au fost inventaţi tot în restaurantul "La idee", când proprietarul, rămas fără maţe de oaie pentru cârnaţi, a pus carnea direct pe gratar. Însă bucătarul de la Carul cu Bere, localul vecin, susţinea, pe la 1920, altceva. Într-o scrisoare în care îi dezvăluie unui apropiat reţeta secretă a mititeilor, el spune că micii sunt originari din Balcani, mai exact din Serbia. Redăm în continuare conţinutul scrisorii, aşa cum se păstrează ea la Biblioteca Academiei din Capitală. Cei care vor să-şi prepare mititei ca pe vremuri, trebuie să ştie că aceştia au un gust diferit faţă de cel actual, că sunt mult mai aromaţi, cu gust foarte puternic.

Bucureşti, la 16 Iunie 1920
                                           Onorate Domnule Ofiţer!
Pentru căci fiecare vizită a Domniei voastre, ca şi cu 20 ani în urmă cele ale tatălui Domniei voastre, dimpreună cu cinstitul Conu Iancu Caragiale este, pe lângă onoare, şi un deosebit eveniment pentru localul nostru, vroiesc să dau la rându-mi dovadă de cavalerism, împărtăşindu-vă la dorinţa onoratei Dumneavoastră soţii, Doamna Măriuţa Baciu, reţetarul de preparare ai mititeilor noştri, care, după cum bine ştiţi sunt cei mai lăudaţi din tot Bucureştiul. Astfel dau dovadă de încredere în Domnia voastră spre a nu trăda nicidecum secretul delicioşilor noştri mititei, secret pe care la rândul meu l-am primit de la marele Maestru Gastronom D-l Tică Preoteanu, antemergătoriul meu la conducerea bucătăriei Carului. Adresez aceieaşi rugăciune şi onoratei Dumneavoastră soţii, Doamnei Măriuţa, celei mai desăvârşite amfitrioane pe care sunt bucuros să o fi cunoscut. Perfecţiunea seratelor de cină din casa Domniilor voastre, la care, mulţumesc lui Dumnezeu, am fost poftit, mi-au determinat hotărârea să va divulg taina celui mai de preţ preparat culinar care ne cinsteşte numele în capitală, în ţara întreagă şi în străinătate.
Mititeii sunt un produs culinar din carne de vită, în stare finită de şapte până la opt centimetri şi la o grosime de cam trei centimetri, ce se servesc ori ca o gustare între mese la o halbă de bere, ori ca entrée, ori ca fel de mâncare de sine stătătoru. Ei îşi au originea în Balkan, provenind din Serbia, dar se întâlnesc şi în Grecia şi Turcia, de unde au fost preluaţi de bucătăria românească. Cum le spune şi numele, sunt nişte rulouri mici, fiind şi numiţi astfel: mici, în Regat, din carne cu mirodenii, având menirea să încânte gustul mesenilor. Se servesc numai proaspăt prăjiţi pe grătar de jar, fie cu tacâm, ori la scobitoare sub formă de gustare.
Se ia cărniţă de vacă de la gât, fără a se îndepărta grăsimea şi se dă de două ori prin maşină, pentru a se mărunţi cât mai bine şi cât mai uniform. Dacă va fi carnea prea slabă, se va adăuga ceva seu de vacă sau din lipsa acestuia chiar de oaie, ca la 100 până la 150 de grame pe fiecare kilogram cântărit de carne. Nu se va lua în nici un caz slăninuţă, costiţă sau carne de porc, care nu fac decât să strice gustul şi să ia din minunata savoarelor a mititeilor.
Se fierbe o zeamă din oase de vacă cu măduvă, care se scade bine, din 500 grame de oase la fiece kilogram de carne.
Se pregătesc pentru fiecare kilogram de carne mirodenii şi condimente după cum
urmează:
• 8 grame de piper proaspăt pisat mărunt
• 12 grame de cimbru uscat cât mai proaspăt pisat mărunt
• 4 grame de enibahar pisat mărunt
• 2 grame de coriandru pisat mărunt
• 2 grame de chimion turcesc pisat mărunt
• 1 gram de anis stelat pisat mărunt
• 8 grame de bicarbonat de sodiu
• 1 linguriţă de zeamă de lămâie
• 1 lingură de untdelemn
• 1 căpăţână bună de usturoi aromat şi nu din cel iute
La cantităţi mai mari de cinci kilograme, se va adăuga pentru fiecare alte cinci kilograme de carne, câte o măsură mai mult din mirodeniile pomenite.
Se frământă carnea într-un vas pe măsură timp de un ceas, adăugând la început bicarbonatul de sodiu, care se stinge cu zeama de lămâie. Jumătate din zeama de oase şi toate celelalte condimente, afară de usturoi, se adaugă treptat, uniform şi puţin câte puţin. Amestecul se acoperă şi se dă la gheţar o zi şi o noapte, după care se scoate, se lasă câteva ceasuri la dezmorţit şi se mai frământă o dată preţ de o jumătate de ceas cu restul de zeamă de oase dezmorţită. Se face un mujdei de usturoi cu apă călduţă
dintr-o căpăţână pentru fiecare kilogram de carne, care se lasă la tras o jumătate de ceas. Se stoarce mujdeiul de usturoi într-un tifon, se adaugă sucul de mujdei şi se mai frământă odată amestecul preţ de un sfert de ceas.
Se dă din nou la gheţar până a doua zi. Preţ de trei ceasuri înainte de a fi prăjiţi şi serviţi mititeii, se scoate amestecul de la gheţar, pentru a se încălzi şi muia; după trei ceasuri sau când s-a dezmorţit amestecul, se formează mititeii ca de un deget mare lungime şi ca de două degete grosime, se ung cu untdelemn pe toate părţile şi la capete şi se lasă sa stea la zvântat un ceas. Se prăjesc pe jar iute de lemne sau cărbune, ungându-se din când în când cu mujdei, aşa ca sa prindă o crusta rumenă de jur împrejur. Gratargii noştri întorc fiecare mititel doar de trei ori până este prăjit. La prăjit mititeii vor scădea puţin, de unde şi denumirea lor, sau cea de mici. Nu se lasă să se pătrundă, ca să nu se usuce sucul care conţine savoarea condimentelor. Daca se prăjesc la foc prea mic, mititeii scad prea tare, se usucă, lapădă tot sucul aromat şi devin seci.
Se servesc alături de chifle proaspete ori felii de franzelă, cu Mutard de Dijon sau muştar picant şi aromat, după preferinţă şi cu sare şi ciuşca. Doar şi numai aşa veţi obţine mititei savuroşi cum se zice ca numai la noi sunt.
Cunosc mulţi din aşa numiţii gastronomi prin birturi şi bodegi mai ales prin mahalale, care din neştiinţă ori din spirit de falsă economie înmulţesc aluatul de mititei cu alte soiuri de carne de porc, cal ori oaie. Afară că scad mai puţin la prăjit decât ca cei de carne de vacă, nu au pe departe gustul şi savoarea mititeilor adevăraţi. O greşeală mare mai este şi zgârcenia la condimente, mai ales la usturoiu şi piperu. Mai cu seama usturoiul este partea dominantă a gustului atât de specific al mititeilor.
Sunt fericit sa dezvălui Doamnei Măriuţa acest mic secret, pe care ştiu ca nu îl va da mai departe, aşa cum nici eu nu-l voi dezvălui decât urmaşului meu Maitre Cuisiner când îmi va lua locul la Caru cu Bere! Mititeii preparaţi de Dânsa sunt extrem de gustoşi, dar simţul meu gustativ mi-a dezvăluit imediat lipsa coriandrului, a anisului stelat şi al chimionului turcesc. Cu aceste mirodenii, mititeii Doamnei Măriuţa vor fi inegalabili!
Va aştept luna viitoare când va întoarceţi cu regimentul din manevre, dimpreună cu Domnii Ofiţeri Dinu şi Vatache spre a savura o tavă de mititei şi câteva halbe împreună!
Dorindu-vă sănătate, voie bună şi noroc, vă rog a-i transmite umile sărutări de mâini
Doamnei Măriuţa, cea mai desăvârşită gospodină şi Doamnă din înalta societate!
Dumnezeu să va ajute!
Semnătură indescifrabilă
Câteva sfaturi pentru ca reţeta să fie "adaptată" la prezent:

- în reţetă apare anis stelat (anason stelat), care să găseşte în special la magazinele exotice, cu condimente și ingrediente orientale.
- cum în comerţ nu se găseşte "cărniţă de vacă de la gât", puteţi folosi ceafă sau piept de vită.
- nu confundaţi chimionul turcesc cu chimenul!
- cum la vremea respectivă micii se muiau în sare, în reţeta originală nu scrie că se adaugă sare în compoziţie. Puteţi pune circa 10 grame de sare (o lingură rasă) la kilogramul de carne, înainte de a-i modela şi a-i pune pe grătar.
- lăsaţi supa de oase să scadă până devine vâscoasă.
- folosiţi usturoi românesc, cu coaja rozalie.
Scriitorul Constantin Bacalbaşa (1856-1935) afirmă în cartea "Bucureştii de altădată"că mititeii au fost inventaţi tot în restaurantul "La idee", când proprietarul, rămas fără maţe de oaie pentru cârnaţi, a pus carnea direct pe gratar. Însă bucătarul de la Carul cu Bere, localul vecin, susţinea, pe la 1920, altceva. Într-o scrisoare în care îi dezvăluie unui apropiat reţeta secretă a mititeilor, el spune că micii sunt originari din Balcani, mai exact din Serbia. Redăm în continuare conţinutul scrisorii, aşa cum se păstrează ea la Biblioteca Academiei din Capitală. Cei care vor să-şi prepare mititei ca pe vremuri, trebuie să ştie că aceştia au un gust diferit faţă de cel actual, că sunt mult mai aromaţi, cu gust foarte puternic.