Chemari si raspunsuri pe capcompas

[DoiNomazi]

Daca vad bine in poze (desi ma chioresc intr-un CF19 mic) ati avut split rims Toyota 5x150. Astea nu stiu sa mearga fara camera si manson. Cercul si camera actioneaza ca un beadlock sadea! Bine ca nu s-a aratat vreo pana, in functie de cat de des au fost desfacute, experienta cu pana poate varia intre parfum de femeie (iese tubul frumos fara sa dai jos janta de pe masina) si futere de sarbatori (bataie cu marele ciocan si cu morcovul ca iti sate cercul in cap)

Foarte tare iesirea! Foarte tari pozele!

Am intrebat de doua ori, o data cand am ridicat masina si o data la magazinul auto cand am cumparat lichide de schimb si cateva accesorii. Am vrut sa cumpar si vreo 3-4 camere de rezerva. La magazin a venit  vanzatorul in parcare la masina s-o vada. Da, erau rotile originale cu care venise masina din fabrica (asta se pare ca sunt fabricate sub licenta in Australia), si amandoi au spus "tubeless", deci fara camere...

Rezervele nu stiu daca erau cu camere sau nu. Da, am avut noroc ca nu a fost nevoie sa ma joc de-a pana. Da' am stat cu morcovu' varat pan' la frunze...

A fost mishto si imi lipseste mult starea aia de liberate...

[AdrianZUZ]

M-am jucat cu 8 bucati split ... doar 3 au "colaborat" frumos, restul cred ca aveau mai bine de 15-20 ani de la ultima dejantare. Este un filmulet pe youtube cu un Yamamoto imbracat la camasa, care face o pana in 4 minute la un FJ40 ... de cate ori ma enervam cu restaurarea, revedeam filmul si ... ma enervam mai tare

Anvelopa poate fi tubeless, dar se monteaza pe split rim cu tub si manson!

[DoiNomazi]

M-am jucat cu 8 bucati split ... doar 3 au "colaborat" frumos, restul cred ca aveau mai bine de 15-20 ani de la ultima dejantare. Este un filmulet pe youtube cu un Yamamoto imbracat la camasa, care face o pana in 4 minute la un FJ40 ... de cate ori ma enervam cu restaurarea, revedeam filmul si ... ma enervam mai tare

Anvelopa poate fi tubeless, dar se monteaza pe split rim cu tub si manson!

Cand ai apa, hrana si timp, faci pana in 4 minute, o ora, sau o zi intreaga, timpul capata oricum o alta dimensiune in expeditii, dar cand esti cu graficul infipt in cur si fiecare minut este planificat, o simpla pana pe care n-o rezolvi rapid poate deraia expeditia. Singura sansa ramane adaptabilitatea si permanenta reorganizare a traseului.

Aia cu geolander-ele au tras de ele sa faca un traseu de minimum 12 zile, in 7, si cinci mertzane din sapte au ramas fara amortizoare. Eu nu-mi permiteam $20K sa-mi aduca cineva amortizoare de schimb cu avionul, si un mecanic adus acolo sa ajute ar fi costat si mai mult. Nu stiu cum m-as fi descurcat cu o pana, dincolo de utilizarea celor doua rezerve, dar sunt convins ca mi-ar fi fost imposibil sa repar un amortizor cu in patent, o cheie reglabila, trei tubulare mici si inutile si doua surubelnite de marime medie, una cruce si una lata.


Stiam  inca de la inceput ca unica sansa sa iesim de acolo cu masina era rabdarea si grija cu care adaptam in permanenta presiunea cauciucurilor si viteza de deplasare. Noroc ca a tzinut compresorul, ca nu aveam pompa manuala...

A propos de adaptabilitate, Irma a trecut la vreo 9 mile vest de "locul nostru" favorit si a deraiat planurile pe langa apa in Decembrie si cautam poteci noi...

[DoiNomazi]

Am ajuns pe malul lacului Gregory inainte de toropeala amiezei. Malurile pustii si iinistite imbiau la scaldat. Am oprit masina aproape de apa intr-un loc ideal de campat...

De-am fi avut timp... macar vreo 2-3 zile in plus... Timpul petrecut pe coasta de est, la Cape Tribulation se facea resimtit... si inca ramaneau atatea de vazut si facut pe coasta de vest... Practic, inca o saptamana ar fi rezolvat generos criza permanenta de timp... sau, cine stie ce alte planuri am fi derulat ad-hoc daca mai gaseam timp... Si asa, cu toata criza de timp, ma batea un gand nebunesc sa iesim la Wiluna si apoi sa strabatem non-stop toata distanta inapoi spre nord pana la Broome, sa facem o iesire la ocean in Broome si apoi sa ne lasam spre sud de-a lungul coastei...

Cui ii mai trebuie somn noptile?.. Daca australienii se feresc sa circule noaptea, e problema si pierderea lor, noua noptile in marsh ne erau ideale si ni se potriveau ca o manusha.

M. a plecat cu telefonul de-a lungul malului sa cutreiere desishul in cautare de vietati...

"Keep your eyes in the grass for the snakes, mate..."

Avea sa se intoarca la masina fericita cu imaginea unui paianjen negru urias, pe care reusise sa-l fotografieze...

Eu, intre timp, ridicasem capota sa mai arunc o privire la furtune si curele... Am zambit amintindu-mi iar de mecanicul plin de ulei din "Das Boot" Razboiul lui se reducea, pe buna dreptate, la functionarea motorului...  fara motor efortul celorlalti ar fi fost in zadar... M-am uitat putzin si pe sub masina. Totul parea in regula. Puntea rigida din fatza imi inspira incredere. De ce as fi condus orice alt tip de masina?

"Ready?..."

"I got a big spider..."

M/ mi-a aratat pe telefonul ei imaginea imensului paianjen negru.

"Wow..."

Am trantit portierele cu incredere si am pornit mai departe spre sud, bucurandu-ne din plin de fiecare clipa ce ne purta din ce in ce mai adanc pe Canning Stock Route. In ciuda exasperantelor corugatzii, era asa cum ne-am imaginat ca va fi si aspiram cu nesatz vantul desertului. Ne simteam liberi si independenti, raspunzatori doar in fatza nemarginirii...

[DoiNomazi]

A propos de chinezarii ieftine si greseala de a cumpara lucruri ieftine...

De obicei astept pana imi pot permite sa cumpar ceea ce imi doresc, sau, nu de foarte putzine ori, ca orice altceva ce ramane definitiv imposibil de atins in viata, ma conving ca se poate si fara lucrul respectiv si imi trece pofta...

Pentru calatoria auto in Australia stiam ca masina are doar un radio cu CD si port auxiliar. Nu avea rost sa car cu mine CD-uri si am optat pentru un music player mic care avea sa transmita radio-ului masinii in banda FM muzica pre-insatlata pe micro-SD card acasa.

Neglijand intzelpciunea proverbului "you get what you pay for", m-am zgarcit si am cumparat de pe Amazon o chinezarie ieftina, undeva la vreo $15.

A doua greseala de neiertat a fost ca desi mi-am facut timp sa incarc porcaria cu cateva sute de melodii (rahaturi in format mp3), nu mi-am facut timp s-o testez corespunzator in prealabil, macar pe masina de acasa.

Inca din prima zi cand ne-am asezat la drum in Australia am introdus fericit porcaria in priza de 12V a masinii, am trecut radio-ul pe 103.7, asa cum arata micul display electronic al porcariei, si am apasat pe "play" plin de voie buna.

"Music..." a spus o voce sintetica ca de femeie..

Ok. Am asteptat nerabdator pretz de cateva secunda in care nu s-a mai auzit absolut nimic. Exact cand ma pregateam sa verific daca nu cumva a iesit din "priza" datorita vibratiilor, porcaria a repetat cu aceeasi voce sintetica...

"Music..." si dupa alte 6-7 secunde de tacere iar acelasi "Music..."

M. a izbucnit in ras in timp ce eu am injurat de mama focului...

Am scos-o si am reintrodus-o in priza de 12 V a brichetei.

"Music..." a repetat vocea cu un calm neclintit cum numai vocile sintetice ale dispozitivelor electronice sunt capabile.

"Fuck you! Shut up and just play the goddamn music..."

"Music..."

M. radea deja in hohote in timp ce eu incepusem sa-mi imaginez cum o smulg din priza si o trantesc de asfalt din mers...

Ca prin minune, dupa al treilea "music" porcaria a inceput sa cante...

"Vor der Kaserne
Vor dem großen Tor
Stand eine Laterne
Und steht sie noch davor..."

"Whoa.." Asta da, surpriza... Am zambit cu toata fatza. Din sutele de melodii incarcate, porcaria a decis sa inceapa tocmai cu Lili Marlene, asa zisul "Anthem of the Desert Warrior".

Ok. I-am iertat brusc toate pacatele anterioare...

"...So woll'n wir uns da wieder seh'n
Bei der Laterne wollen wir steh'n
Wie einst Lili Marleen.

Unsere beide Schatten
Sah'n wie einer aus
Daß wir so lieb uns hatten
Das sah man gleich daraus
Und alle Leute soll'n es seh'n
Wenn wir bei der Laterne steh'n
|Wie einst Lili Marleen.

Schon rief der Posten,
Sie blasen Zapfenstreich
Das kann drei Tage kosten
Kam'rad, ich komm sogleich
Da sagten wir auf Wiedersehen
Wie gerne wollt ich mit dir geh'n
Mit dir Lili Marleen.

Deine Schritte kennt sie,
Deinen zieren Gang
Alle Abend brennt sie,
Doch mich vergaß sie lang
Und sollte mir ein Leids gescheh'n
Wer wird bei der Laterne stehen
|Mit dir Lili Marleen

Aus dem stillen Raume,
Aus der Erde Grund
Hebt mich wie im Traume
Dein verliebter Mund
Wenn sich die späten Nebel drehn
Werd' ich bei der Laterne steh'n
Wie einst Lili Marleen."

Nu ajunsesem inca in desert, dar se crease o rezonanta intre zumzetul vesel al motorului diesel, nemarginirea drumului si ceea ce ce anticipam ca ne va astepta in desert...

Melodia s-a terminat urmata de cateva secunde de tacere.

"Music..."

"Fuck, no.."

Aveam sa ne obisnuim cu acest stupid "music" intre melodii.. Adevarata problema a aparut in ziua urmatoare cand porcaria incepea de fiecare data repetand de trei ori la rand "music" dupa care continua invariabil cu Lili Marlene, canta doar vreo 4-5 alte melodii (din vreo 540!), mereu aceleasi doar in alta ordine, dupa care se intorcea la Lilil Marlene.

In apropiere de Alice Springs ajunsesem sa ne intoxicam de Lili Marlene si mai traziu am renuntat treptat la muzica pentru ca devenise o tortura. Si acum daca aud cuvantul "music" am o tresarire greu de controlat, la fel ca un tic nervos...

Undeva in sud, pe drumul asfaltat spre Perth, mi-am indeplinit in sfarsit visul... am trantit porcaria de asfalt la 110 kmh cu o satisfactie greu de egalat...

"Music..."

LE:

Video update: Pana pe la mijlocul, sau sfarsitul, lunii viitoare nu cred ca voi reusi sa termin montajul la noua introducere a seriei "TraveloTherapy". M. ma considera nebun sa-mi pierd noptile editand o introducere lunga, stufoasa si, pana la urma, complet inutila.. pentru ca numai dupa aceea sa ma apuc, in sfarsit, de montajul video jurnalului din Australia..

Este foarte posibil ca numarul celor inca interesati sa-l vada sa scada din ce in ce, dar nu stiu excat de ce, chiar daca n-ar mai ramane nici o pereche de ochi dornici sa vada, am senzatia ca nu pot sa las materialul sa zaca ne-editat... Am ales muzica, am facut "afishul"...  asta-i deja o boala incurabila, ce sa-i fac... Poate m-am automatizat/dereglat si eu ca porcaria aia ce repeta incontinuu "music"...

Macar am inceput sapaturile preliminarii pentru iesirea din Decembrie... chemari noi, si parca mereu aceleasi, urmate de tentative de raspuns... Se pare ca vom ramane in continuare departe, si de apa si de roata, si ne vom intoarce pentru vreo saptamana la bocanc, rucsac si poteca, putzin mai aproape de nemarginire...

Chemari si raspunsuri... imposibil de evitat... la fel ca respiratia...

[gvincentiu]

Eu unul sunt nerabdator sa vad materialul, cu sau fara introducere. Sa vad daca smart-ul stie de VIMEO, sa ma pot bucura de FHD.
Initial, până la a mă dumiri ce și cum, credeam că veți traversa Africa, de la vest la est, mai ales când vorbeați de permise de trecere, aprobări etc. Oricum, cu o Australie în spate, continntul African nu ar trebui sa pună probleme.

[DoiNomazi]

Eu unul sunt nerabdator sa vad materialul, cu sau fara introducere. Sa vad daca smart-ul stie de VIMEO, sa ma pot bucura de FHD.
Initial, până la a mă dumiri ce și cum, credeam că veți traversa Africa, de la vest la est, mai ales când vorbeați de permise de trecere, aprobări etc. Oricum, cu o Australie în spate, continntul African nu ar trebui sa pună probleme.

Poate parea paradoxal, dar in Australia este nevoie de permise si aprobari pentru a intra in sau pe teritoriul unor comunitati aborigene. Exceptand zonele de conflict activ, in Africa se circula mai usor. Potentialul interactiunilor ostile este probabil mai mai mare in Africa, si la fel ca peste tot, exita un potential mai mare de conflict in zonele urbane decat in zonele izolate. Am strabatut Mexicul la volan de doua ori si nu m-am apropiat niciodata de Mexico City, de exemplu.

Am vrut sa ne intoarcem cu roata in Africa, dar pana la urma am optat pentru Australia. Am facut doua traversari cu roata in Africa. Nu prea ne-au mai ramas locuri de interes unde se poate patrunde relativ in sigurantza.

Cea mai puternica chemare pentru noi ramane chemarea nordului si singuratatile ghetarilor.

Cu bocancul, e de trecut pe alte meridiane si paralele. Cum e sa fie...

Evident ca nu ma las pana nu termin si video jurnalul asta, cu tot cu noua introducere. S-ar putea sa fie si ultimul video jurnal de tipul asta care va inchide seria "TraveloTherapy". Nu stiu inca...

[bradutzu]

Interesul pentru video este normal sa scada!
Am citit o "carte buna".........cate filme au batut cartea?
Este posibil, totusi, sa ai si interes ptr video, mai ales printre cei pasionati de masini......

[DoiNomazi]

Interesul pentru video este normal sa scada!
Am citit o "carte buna".........cate filme au batut cartea?
Este posibil, totusi, sa ai si interes ptr video, mai ales printre cei pasionati de masini......

Asta chiar imi este cea mai mica dintre griji, de terminat, il termin si daca iese de 4 ore... cei pe care pasiunea ii mana sa lucreaza cu lunile la un proiect, pe apa, sau pe uscat, stiu ce inseamna sa faci ceva din placere. Unii stiusi cat de greu te desparti de proiectul care iti macina cateva luni atunci cand se termina...

Mai ales cand nu te plateste nimeni in functie de timpul petrecut de fiecare pereche de ochi curiosi... daca vindeam bilete sau click-uri era alta poveste.

Textul ala insailat in fuga pe telefon e amuzant de departe de rigorile si farmecul unei carti, dupa cum nici video jurnalul nu se apropie cu adevarat de un film...

Am inteles, te alaturi celor ce nu vor fi interesati sa vizioneze video jurnalul. E o alegere buna, nu pierzi nimic...

Iar in privinta celor al caror interes este dedicat exclusiv unui anumit mod de transport, aventura, sau agrement, nu am o opinie pentru ca, cel putzin pana acum, chemarea departarilor se revarsa peste ceea ce ofera puntea unei ambarcatiuni, cabina unui autovehicul, carlinga vreunui elicopter/avion, saua bicicletei, siretul bocancului sau neastamparul noptilor nedormite cand se naste dorul de duca...

[bradutzu]

Nu ma intelege gresit, probabil ca ma voi uita la film dar mi-am imaginat aventura voastra intr-un fel din povestirile voaste si in momentul in care voi viziona filmul undeva, ceva nu se va potrivi. Timpul petrecut pe forumiri este pentru relaxare iar o aventura ca a voastra ne poarta si pe noi prin acele locuri in timp ce lipsa unui material video ne permite sa ne facem sa ne construim in minte un scenariu innobilat de multe alte aventuri traite sau citite care este menit sa ne stearga din minte, macar pentru un timp, toate urateniile de zi cu zi pe care le vedem si le traim!
Un material video ne aduce cu picioarele pe pamant, la concret si uneori la "banal".
Spor la treaba!

[DoiNomazi]

Nu ma intelege gresit, probabil ca ma voi uita la film dar mi-am imaginat aventura voastra intr-un fel din povestirile voaste si in momentul in care voi viziona filmul undeva, ceva nu se va potrivi. Timpul petrecut pe forumiri este pentru relaxare iar o aventura ca a voastra ne poarta si pe noi prin acele locuri in timp ce lipsa unui material video ne permite sa ne facem sa ne construim in minte un scenariu innobilat de multe alte aventuri traite sau citite care este menit sa ne stearga din minte, macar pentru un timp, toate urateniile de zi cu zi pe care le vedem si le traim!
Un material video ne aduce cu picioarele pe pamant, la concret si uneori la "banal".
Spor la treaba!

Uneori, nu foarte des, mai aluneca pe ecran si un strop de "metafora", si o linguritza de poezie imbibata in mujdei muzical, si un desert de ciripeli sau valuri la rasarit, stafide, alea, alea, ca nu e tot "filmu" doar coaja realitatii precum calcaiul scrijelit al femeii de servici.

Da' cum am zis, foarte rar...

[bradutzu]

Ok. Atunci asteptam filmul cu interes. Intre timp asteptam povestirile alea punctuale care sunt un deliciu dupa ce mai trece timpul peste ele cand amintirile frumoase se innobileaza iar cele negative incep sa se estompeze si de la o faza de cosmar iese o povestire de senzatie.

[DoiNomazi]

Prima zi de drum pe Canning Stock Route, de la Bililuna spre sud, a fost grea, lunga si inselatoare, pentru ca ne-a lasat sa inaintam atat de mult cat ne propusesem sa strabatem in fiecare din zile. Unduirile drumului ingust de nisip si piatra ne suradea ca o cursa imbietoare. Nu mai aveam sa ajungem la o aceeasi distanta parcursa in nici una din zilele urmatoare...

In prima zi am vazut cele mai multe masini arse, avariate, abandonate si cu fiecare din ele se asternea treptat o noua povara a responsabilitatii. Misiunea expeditiei se transforma cu fiecare ora din explorarea traseului in iesirea din zona cu masina intreaga si pe propriile roti.

Batalia principala avea sa fie mult mai putzin spectaculoasa decat reclamele vioaie ale masinilor 4x4 avantate in derapaje sexy si avea sa se dea "la baioneta si ambreiaj" duna cu duna, viraj cu viraj, intr-o permanenta improvizatie, ca intr-un fel de simfonie a pinioanelor si angrenajelor...

Initial dunele apareau in sectoare drepte si ofereau posibilitatea de a trece in timp util din treapta a treia in a doua, urmat de cuplarea puntii fatza, accelerare, si.. noroc... Multe "redute" au fost cucerite la limita inertiei, cand chiar si un robust 4.5 litri V8 aproape se strangula cu rotile adanc infundate in nisip la aproape un metru sau. doi de culmea dunei... ultimele farame de inertie erau preluate din mers de o trecere brusca din treapta a doua in treapta intai si accelerarea la 2/3, nici prea incet sa opreasca motorul ramas complet fara suflu, nici prea tare sa impinga rotile sa derapeze si sa se ingroape rapid in propriile fagase pierzand si acea ultima farama de inertie...

Asta nu mai era tehnica de abordare a dunelor in 4x4, nu mai avea nimic in comun cu sofatul unui autovehicul si devenise un tango cu pasi improvizati dupa intuitia otolitelor...

Cand dunele au inceput sa nu mai apara la sfarsitul unor sectoare de drum drepte si escaladarea lor a inceput sa se faca in curbe stranse in care lipseau viteza si inertia initiala, curbe ce erau invariabil brazdate de fagasuri anterioare ramase din bataliile altora,  tranta cu inertia si nisipul a devenit "pe viata si pe moarte" si au fost si situatii cand nu s-a putut trece duna la prima incercare... Dupa cum au fost si situatii cand nu s-a putut trece decat la lopata, niveland unghiul de urcare a unei pante sau astupand fagasele adanci lasate de alte masini.

probabil ca privita din exterior, imaginea era oarecum amuzanta. Daca ma gandesc bine, nu avem multe cunostinte care prefera sa plateasca de doua trei ori mai mult decat la un all inclusive doar pentru a face eforturi in arsita si praf pentru a-si transforma vacanta intr-o plimbare la lopata...

Am ajuns la Breaden Hills aproape de inserat intr-un peisaj superb care ne-a facut sa uitam de efort si bataturile ce incepusera sa apara in palme de la volan si lopata... Locul de campat era perfect, apusul arunca o lumina sangerie asupra muchiilor de piatra izvorate in mjlocul desertului. Parea si locul ideal pentru primul zbor al dronei...

Ochiul insetat de intinderile nesfarsite ale peisajului astepta de multa vreme acest moment. Avea sa fie primul si singurul zbor al dronei...



Cand nu e sa fie, nu e si gata, oricat de pregatesti si te scremi...

Dupa o noapte presarata cu vise alergate de umbre ce pareau desprinse din desenele lui Dali, in care am avut senzatia ca dorm invelit pana la barbie direct in stelele de pe bolta, m-am trezit putzin inainte de rasaritul soarelui si, contrar oricaror proceduri de protectie, am plecat in pijamale, cu gheata incaltzata direct pe piciorul gol, sa urc dealul inalt fara poteca de acces. Incercand sa zaresc in timp util solzi incolaciti prin tufele tzepoase ce imi imbratisau aspru gleznele lasand pe pantalonii subtiri de pijama tot felul de scaieti, balansandu-mi gleznele inca adormite pe grohotisul rosu ascuns de tufe, ma simteam animat de o inexplicabila dorinta de a urca. Cat mai sus. Desi nu era nici locul, nici timpul potrivit unei astfel de ascensiuni matinale. Parca eram grabit spre o intalnire cu o chemare ce isi soptea dorul de raspuns...

Zorii incepusera sa mijeasca rosiatici si seducator de partea cealalta a dealului. Din cand ma opream sa-mi reimpaturesc la dunga respiratia, privind in urma la masina ramasa in urma din ce in ce mai jos. M. inca dormea si incepusem sa ma intreb daca se trezea singura dupa ce as fi trecut de partea cealalta dealului... Iar incalcasem ca un recrut tont protocolulul plecand fara statia walkie-talkie, dupa ce in ziua precedenta pledasem ca nici unul din noi nu trebuie sa se indeparteze de masina fara statia deschisa. Aveam intr-o mana iPhone-ul, complet inutil ca mijloc de comunicare, dar util fotografiilor si in cealalta o mica camera video.

Prima dragoste...

[gvincentiu]

Pfuuuuiiiii, mai frumos ca un film. Sau invers: mi-am imaginat atmosfera de film...

[DoiNomazi]

Pfuuuuiiiii, mai frumos ca un film. Sau invers: mi-am imaginat atmosfera de film...

Merci.

E munca mai multa cu imagini video, dar parca povestirea curge mai bine in secvente. Astept si eu sa termin mizeria asta de introducere care pune computerul pe butuci si care nu poate fi facuta decat din segmente mici, pentru a ma apuca cu drag de materialul australian. Muzica se leaga deja binishor si isi cheama imaginile potrivite... Macar de-un video clip sa-mi iasa...

Limba scrisa a inceput sa rugineasca dupa 31 de ani de la iesirea din "biotopul" ei natural. Exprimarea se umple de "corugatii"...

Incepand de saptamana care sta sa inceapa nu mai am timp si energie sa scriu, nici macar pe telefon...

Probabil ca cele mai bune carti si filme raman alea carora nu vei reusi niciodata sa le "dai viata"...