Chemari si raspunsuri pe capcompas

[rexsailor]

cum ar zice rusul''vnimanie!" ca e mai multe naluci cu ochii pe voi...chiar daca suntem discreti! felicitari si de la mine pentru filmul din australia!

[DoiNomazi]

cum ar zice rusul''vnimanie!" ca e mai multe naluci cu ochii pe voi...chiar daca suntem discreti! felicitari si de la mine pentru filmul din australia!

Multumesc mult.

[Florio]

@Florio tu , x-petrolist si Ciby, cu care zilele astea ma intalnesc virtual foarte rar doar pe FB, sunteti singurii barcagii cu care m-am intalnit macar o data in realitate, dar Vincentiu asta, desi practic nu-l cunosc, pare o naluca simpatica...

Da, e o figură
Apare fugitiv la minutul 0:09, în colțul stânga al grupului de colindători (fiindcă el filma) :  https://www.youtube.com/watch?v=D_2-GwnxnQU

Filmul e antologic. Aniversa prima coagulare a pasionaților de bărci

[DoiNomazi]

Da, e o figură
Apare fugitiv la minutul 0:09, în colțul stânga al grupului de colindători (fiindcă el filma) :  https://www.youtube.com/watch?v=D_2-GwnxnQU

Filmul e antologic. Aniversa prima coagulare a pasionaților de bărci

Excelent! M-am uitat de vreo 6 ori la rand, cap coada.. Trec anii ca norii si valurile peste fetzele oamenilor...

[rexsailor]

poate adrian nu stie, dar prima postare de adunare a fost pe softpedia, topicul " la plimbare cu ...yachtul "...deja au trecut 10 ani...

https://forum.softpedia.com/topic/328983-la-plimbare-cu-yachtul/

ne-am adunat catinel, si mai tarziu unii tot catinel ne-am imprastiat...!
numai bine!

[DoiNomazi]

poate adrian nu stie, dar prima postare de adunare a fost pe softpedia, topicul " la plimbare cu ...yachtul "...deja au trecut 10 ani...

https://forum.softpedia.com/topic/328983-la-plimbare-cu-yachtul/

ne-am adunat catinel, si mai tarziu unii tot catinel ne-am imprastiat...!
numai bine!

Figura cu adeziunile si coeziunile, voi sunteti mai in masura s-o comentati, eu sunt mult prea departe sa-mi dau cu parerea. In film toti participantii par bucurosi sa fie parte din initiativa...

[DoiNomazi]

Si pentru ca montajul la "Ragi Pañi Mo - 2017 (Al Rayo Del Sol)" merge mai mult cu vant de prova, profit de cateva minute de ragaz sa astern doua, trei, vorbe mestecate printre amintirile inca proaspete.

Partea 1

Planul initial era sa cautam o optiune de padelat un kayak tandem, ori in Argentina, ori in Chile, la sud de Stramtoarea Magellan. Timp de mai bine de doua luni am incercat fara success sa gasim o varianta potrivita modelului nostru independent de abordare a unei calatorii.

Din pacate toti cei reperati ca potentiali furnizori de kayace de inchiriat au refuzat sa inchirieze kayace fara ghid prin fjord-uri. Si cum nu aveam de gand sa petrecem 10 zile intr-un grup pastorit de vreun ghid, am renuntat la optiunea padelatului.

Asa cum invatasem in ultimii ani, organizarea unei calatorii independente cu propriul echipament a devenit din ce in ce mai scumpa si anevoioasa datorita optiunilor fezabile de transport. In conditiile actuale U-Boat-ul pare condamnat la sarcofagul in care l-am zavorat cand ne-am intors de la Bluie East Two. Oare, in ce stare se afla, impaturit de aproape 4 ani in aceeasi pozitie si inchis ermetic in lada de transport?

"Where shall we go, mate?"

Am intrebat desi banuiam din start ca va fi  imposibil, sau foarte greu, sa gasim raspunsul potrivit.

"The Everglades?..."

"Most chickees and several ground sites are gone after the last storm... very few camping sites left, especially on the interior..."

"Would you take the U-Boat, or a canoe?..."

"I don't know... neither... I am not ready to return to the Everglades yet... I need a new place..."

"The Keys?..."

"A new place..."

"South?"

"As far south as we can..."

"You said we can't find a kayak in Argentina."

"We go hiking. Time to see Torres del Paine...."

"OK."

In mai putzin de trei zile aveam sa intelegem ca Torres del Paine, in ciuda frumusetii peisajului, este un loc sufocant de aglomerat, usor accesibil autocarelor cu turisti ademeniti de brosurile frumos colorate. Alocarea intregului concediu parcului Torres del Paine, din punctul nostru de vedere, ar fi fost o experienta dureroasa.

"Then, what? There are not enough days for a trip to the South Pacific. Antarctica?"

"Too expensive and too geriatric. I'm not paying $ 12-15 K per person for a trip on a cruising ship filled with pensioners. .."

"Yeah, that's too much... Add the flights and other expenses... So, no Antarctica. Good bye, penguins..." a incheiat M. cu un zambet adresat peretului dinspre sud al apartamentului.

"Fuck the penguins! If we ever go to Antarctica, we'll sail our own boat!" am declarant martial ca o porunca a destinului.

"And that might never happen...", a tinut M. sa-mi reaminteasca.

"We're going south! We go to Patagonia and Tierra del Fuego! We'll visit Torres del Paine on the way and we drive all the way to the end of the world in Ushuaia to greet the pensioners who return from Antarctica. There..."

"And how do we do that?"

"We gonna drive... We'll rent a car in Buenos Aires, or Santiago, and go south."

"OK."

A durat si circul inchirierii masinii vreo doua saptamani. Ne-am trezit prea aproape de sezon si optiunile se rareau cu fiecare zi, in timp ce preturile cresteau cu aceeasi rapiditate. Decizia era imperios necesara. Si plata unei sume de bani in avans, la fel.

Una din optiunile gasite, pana la urma, in Argentina, era mai avantajoasa decat oricare alta optiune din Chile. In frenezia negocierilor am omis un detaliu care avea sa modifice complet un anumit aspect al calatoriei.

Dornici de un grad cat mai mare de independenta, am optat pentru o camioneta Toyota Hilux cu un cort montat pe acoperis, neglijand prezenta vanturilor ce matura pampasul necontenit in Decembrie si Ianuarie. Vanturi care bat non-stop si care pot ajunge deseori la 120 km/h impiedicand complet utilizarea unui cort pe masina...

Dar asta era un aspect pe care aveam sa-l invatam pe parcurs. Bine ca n-am mai carat drone. Ar fi fost un exercitiu complet inutil...

Cu trei zile inainte de Craciun descarcam cu elan bagajele din portbagajul taxiului la aeroprotul JFK din New York si faceam prima poza langa pomul de iarna al terminalului. Nu mai aveam timp sa scoatem trepiedul si am rugat un calator sa ne faca poza la repezeala...


La intrarea unuia din terminalele  aeroportului JFK din New York.

M. a atipit in cateva reprize intrerupte intre New York si Buenos Aires. Dupa mai bine de 12 ore inghesuite in menghina incomodului scaun de avion, am aterizat odata cu zorii diminetii in Buenos Aires. Aeroportul International EZE este mic si modest, comparat cu aeroporturile altor capitale, dar lipsa de forfota si culoare interminabile ni se asorta perfect cu oboseala acumulata.

Inainte sa ne primim stampilele de intrare in Argentina, am fost intrebati unde  intentionam sa mergem si unde vom locui pe perioada sederii in Argentina.

"Well.."

"What is the address of the hotel?"

"It's... different. No hotel. We'll sleep in a tent..."

"Like a camping? What is the address?"

Devenise obositor politistul cu adresa lui.

"We are touring in a car. No address. We have a rooftop tent and we'll go to sleep wherever we want to..."

Desi era clar ca a inteles ce i-am spus, nu parea multumit. A continuat intr-o engleza corecta impodobita cu intonatia si insistenta specifica profesiei.

"I need an address."

"OK. We'll give you the address of the place we rent the car from. How about that?"

N-a raspuns. Statea cu degetele pregatite deasupra tastaturii. Am scos telefonul din buzunar incercand sa nu par exasperat.

"I need to check my email... ok... one second... here... nope... this one... ready?"

A continuat sa ma priveasca in tacere cu aerul unui functionar bugetar care lucreaza cu un orar fix fara a avea vreo norma de indeplinit. A scris adresa batand tacticos in tastatura dupa care a aplicat stampila si ne-a inmanat passpoartele.

Intrasem, in sfarsit, in Argentina. Ne-am recuperat valizele si am trecut fara sa ne oprim prin vama. Cafeneaua din aeroport parea deschisa non-stop si ne-am repezit in doua cafele sa mai invioram putzin pleoapele.

Aveam de asteptat in aeroport mai bine de cinci ore pana aveam sa ne intalnim cu un tip care urma sa fie trimis sa ne preia pentru a ne duce in curtea celor de unde trebuia sa ridicam masina inchiriata. Habar nu aveam cum arata tipul si nici nu stabilisem unde anume in aeroport ne vom intalni.

Incepand de la 08:00 hours holul aeroportului a inceput sa se aglomereze. Sosiri dupa sosiri, ba cursa de Miami, ba nu stiu ce cursa europeana, ba LAN-ul, ba Aerolineas, linistea matinala a aeroportului a fost inlocuita cu forfota celir sositi si a celor veniti in intampinare. Oare, "al nostru" va avea un semn cu numele noastre?


Am adunat toate bagajele.


"M. how the fuck am I gonna recognize this dude? I never liked this arrangement from the very beginning."

Aveam cu noi o suma semnificativa de bani gheata si incepusera sa ma alerge din ce in ce mai tare incertitudinile...

"Do you think we can find a place to exchange money?" Intrebarea m-a surprins. Oare, sa fi ajuns la un asemenea nivel de rezonanta ca M. Imi ghicea gandurile?

Spre mirarea noastra intr-o sambata la 06:00 hours am gasit in incinta aeroportului o coada formata la ghiseul de schimb valutar.

Am trimis-o pe M. oferindu-ma sa raman cu bagajele.

"Cat schimbam?"

"Pai, tine banii de masina de-o parte asa cum sunt si schimba doua treimi din banii de cheltuiala."

"In aeroport?"

M. stia ca de obicei incercam sa schimbam sumele mai mari la banca, cu speranta ca vom gasi un curs mai prietenos.

"Nu prea avem de ales. Astazi e sambata si vreau sa pornim la drum cat mai repede. Maine probabil ca bancile sunt inchise si luni dimineata, cand intram in Patagonia, va fi ziua de Craciun si von fi deja intr-o regiune cu orasele extrem de rare si mici. Nu stiu cum merg card-urile la astia si nu putem sa risca sa ramanem fara motorina in pampas. Aproape ca schimba doua treimi si lasa o treime rezerva pentru trecerea prin Chile."

"OK."

M. s-a intors putzin stanjenita de plicul burdusit de hartie care nu incapea in nici un buzunar sau portofel. In conformitate cu procedura standard in calatorii, am impartit "caramida" in doua volume, la ochi. Daca vreunul din aluneca accidental de pe suprafata planetei si se rostogolea direct in neantul dintre planete cu tot cu bani, celalalt ramanea cu jumatate din suma sa iasa din belea.


Cafeaua de la ora 5... dimineata...



De abea pe la 10:47 hours am remarcat un tip, ce parea mai in varsta ca mine, care tot patrula in lungul si in latul holului incercand sa priveasca in ochii celor asezati pe banci. Nu avea nici un semn si nu parea inclinat da ajunga pana in coltul unde ne asezasem noi...

Ce aveam de pierdut? I-am iesind in intampinare, barandu-i drumul cu un zambet cat mai impaciuitor.

"Hola..."

"A.?", a intrebat el calm. Accentul latin a facut ca numele meu sa sune cum nu poate nici un american sa-i rotunjeasca vocalele

"Si..."

Din pacate, dupa primele doua cuvinte, vocabularul meu latino-american se terminase brusc.

"Let me get my wife and we're ready to go..."

Zambetul abia inmugurit cu numai cateva clipe inainte i s-a stins brusc si si-a scuturat capul lateral.

"No... "

In punctul parea sa se fi intrerupt vocabularul lui in engleza.

I-am facut conspirativ cu ochiul si m-am rasucit pe calcaie pornind inapoi spre M. Si bagaje.

"Whatever.  Vamonos..."


drumul mahalalelor dintre Buenos Aires si Mar del Plata.









Am ajuns in curtea unde ne astepta Toyota gata de plecare aproape de 13:00 hours, dupa un trafic anevoios prin mahalalele periferice dintre Buenos Aires si Mar del Plata.

Desi intemeiate, temerile initiale nu s-au adeverit. Nu ne-a dat nimei incap si nu ne-a luat nimeni cascavalul. Sau, cel putzin, nu cu fortza, ca pna sa ne putem porni motorul pentru a iesi din curte am semnat mai multe acte decat daca ne-am fi cumparat o casa si am tot cotizat numerar, ba pentru ratele masinii, ba o asigurare, ba o taxa, ba o plata prealabila pentru potetntiali kilometri peste cota alocata, ba alta taxa pentru actele de vama, de-ti venea sa te intrebi daca nu era mai avantajos sa fi cumparat o masina din talcioc...



(va urma)

[DoiNomazi]

Partea 2

In ciuda tuturor tratativelor si intelegerilor anterioare, actele de vama ale masinii, strict necesare pentru a tranzita Chile, in lungul drum spre Tara de Foc, nu erau gata, si cum in 48 de ore venea Craciunul, nu se putea misca nimic decat patru zile mai tarziu. Ni s-a promis (din nou) ca le vom primi prin e-mail undeva pe traseu. M-am abtzinut cu greu sa nu-l injur pe ala... Aveam nevoie de masina si nu exista alta optiune in conditiile in care fiecare zi avea alocata un numar de kilometri.

La 14:27 hours am bagat, in sfarsit, cheia in contact, am trantit portierele si am demarat spre sud-vest pe Ruta 3. Am fi vrut sa trecem in Patagonia odata cu caderea intunericului.

Toyoto Hilux diesel este o masina OK si nimic mai mult. Desi este mai confortabila si putzin mai sprintena decat Landcruiser-ul de 4.5 L din Australia, nu ofera aceeasi senzatie de anduranta la tavaleala.

Era o toropeala placuta in Buenos Aires si oboseala incepuse sa moleseasca reflexele. Trecuseram iar de 32 de ore de nesomn si pleoapele atarnau din ce in ce mai grele. La iesirea din oras am oprit la o benzinarie si am cumparat un litru de ulei motor, lichid de frana de rezerva si 8 flacoane de Red Bull.

Ruta 3 este o sosea ingusta cu doua benzi si in ciuda faptului ca era sambata dupa amiaza in pragul Craciunului, traficul parea dens. Primul aspect remarcat pe soselele argentiniene este agresivitatea tipic latina cu care se intra in depasiri stranse cand cel angajat in depasiri peste 120 Kmh aproape ca se sterge cu cel ce vine din sens opus virand brusc in timp ce incearca sa intre in spatiul extrem de mic dintre noi si masina din fata noastra. Frane si injuraturi...

"Just slow down, nu vrei sa te iei la cearta cu ei...", m-a sfatuit M.

Avea dreptate, ne aflam doar de cateva ore intr-o tara si o cultura cu care inca nu avusesem suficient timp sa ne familiarizam si o potentiala confruntare pe sosea trebuia evitata cu orice pretz.

Pe soselele argentiniene, la intrarea si uneori iesirea din localitati exista puncte de politie rutiera unde trebuie sa incetinesti sa-ti citeasca agentul mutra si eventual sa te opreasca. Metehne de tara traita in dictatura...

La intrarea in Azul am fost opriti si noi si agentul a tinut mortis sa inspecteze intreaga masina, inclusiv portiunea unde se aflau valizele. N-am putut sa nu remarc alura de paun infoiat cu care isi poarta uniformele politzistii argentinieni...

M.. imi facea semne discrete sa-mi tin gura si sa nu fac vreo remarca care ar putea ofensa agentul. Am lasat-o pe ea sa parlamenteze in spaniola pentru ca vorbeste cursiv si reuseste sa-si aminteasca o gramada de cuvinte potrivite de prin telenovele.

Eu nu stiu decat hola, gracias si claro que si, si vamunos, in timp ce fuck you imi sta in permanenta pe varful limbii gata sa rupa zgarda in orice moment...

(va urma?)

Mi-ar fi placut sa va pot povesti cu ape si barci, dar, cu exceptia a doua vaporase pe lacuri glaciare in Chile si traversarea Stramtorii Magellan cu bacul, plus un kayak de cateva ore pe un lac in Tara de Foc si un velier pe Canalul Beagle la Ushuaia, si calatoria asta s-a desfasurat in cea mai mare pe uscat.

Care vreti sa auziti despre ape si ambarcatii veti fi dezamagiti. Cum fictiune nu-mi vine sa scriu, imi pare rau...

[deltasub]

Povestește mai departe! Înainte sa citesc,uitandu-mă la poze, am crezut ca sunteti în România ( căruță, dacia sau renault 12)

[DoiNomazi]

Povestește mai departe! Înainte sa citesc,uitandu-mă la poze, am crezut ca sunteti în România ( căruță, dacia sau renault 12)

Merge greu... Ma opresc la o bere rece...

[Florio]

Merge greu... Ma opresc la o bere rece...

Arată bine, o fac berea oficială la întâlnirile de barcagii !

[DoiNomazi]

Sa  vedem cum o primeste piata... Ma gandeam sa scot si vin si poate si o tuica...

[Florio]

Sa  vedem cum o primeste piata... Ma gandeam sa scot si vin si poate si o tuica...

În materie de bere, piața e larg deschisă! Până la berea "Girly-girl" din Married with children

[DoiNomazi]

În materie de bere, piața e larg deschisă! Până la berea "Girly-girl" din Married with children

Na, ca am scos si vinul... Scuze colegilor pe care nu-i amuza sticlele virtuale...

[bradutzu]

asa da!
berea este pentru căruțași!
Scuze băutorilor de bere!