Chemari si raspunsuri pe capcompas

Creat de DoiNomazi, Iunie 29, 2016, 08:39:50 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 7 Vizitatori vizualizează acest subiect.

DoiNomazi

#660
Doar ce am completat postul de mai sus cu text si ceva imagini, dar in lipsa oricarei reactii din partea cititorilor ma intreb daca chiar citeste cineva?.. :) Ma duc mai bine sa ma joc la video jurnal ca acolo imi place mai mult... :)
Seasick & Grumpy va invita sa vizionati https://vimeo.com/showcase/2161320

dany

In seara asta am citit si vazut postarile ,chiar v-am dat si un + la karma....Nu stiu daca pt.voi inseamna ceva  dar va urmaresc cu placere aventurile fara a face comentarii de teama sa nu gresesc cumva cu vreun comentariu nepotrivit.Sunt ''spectator''oarecare si atat.Apreciez spiritul vostru liber si setea de cunoastere pe care o ave-ti, care din pacate aici pe meleagurile noastre s-a cam pierdut...Va urmaresc in continuare si va urez succes in toate!

DoiNomazi

Citat din: dany din Ianuarie 12, 2019, 01:02:14 AM
In seara asta am citit si vazut postarile ,chiar v-am dat si un + la karma....Nu stiu daca pt.voi inseamna ceva  dar va urmaresc cu placere aventurile fara a face comentarii de teama sa nu gresesc cumva cu vreun comentariu nepotrivit.Sunt ''spectator''oarecare si atat.Apreciez spiritul vostru liber si setea de cunoastere pe care o ave-ti, care din pacate aici pe meleagurile noastre s-a cam pierdut...Va urmaresc in continuare si va urez succes in toate!

Multumesc pentru raspuns, prietene. Cuvintele tale sunt o binevenita incurajare ca efortul de a asterne intamplari si impresii nu este irosit.

Nu inteleg nici eu de ce unii oameni din Romania, trecuti de o anumita varsta si-au manifestat dezacordul cu includerea mamei mele in aceasta tura. Chiar daca cineva trece de 80 de ani, nu inseamna ca este mort, pana moare de-adevaratelea... :) Fiecare cu dreptul lui la opinie.

Nu te teme ca spui ceva nepotrivit. Ce poate fi nepotrivit? Daca ai dreptate, iti confirm, daca nu ai, incerc sa-ti spun de ce. Daca ma intrebi ceva si ma pricep, iti raspund cat pot mai bine, daca nu iti spun simplu ca nu stiu si cautam amandoi raspunsul potrivit. Daca nu-ti place ceva din postarile mele imi spui direct si gata, e dreptul la opinie... :) Ce poate fi nepotrivit?

Multumesc inca o data pentru vorbele tale.

Seasick & Grumpy va invita sa vizionati https://vimeo.com/showcase/2161320

dany

''Ce poate fi nepotrivit''?
Uite;   Nu vreau sa spun cuvinte mari dar voi sunte-ti cumva continuarea  lecturarii din copilarie a cartilor scrise de  Jules Verne ,mai tarziu ,continuarea vizionarii filmelor facute dupa cartile acestuia, si a serialului romanesc''Toate panzele sus''.....De asta....Sunt unul din aceia care la 52 de ani mai are inca puterea sa fie uneori inca copil,sa las sa fiu manat de primul impuls si uneori sa fac greseli, tragand apoi consecintele, dar nu-mi pare rau....De asta!!!
Eventualele comenturi ce au sa vina din partea ''carcotasilor''ma lasa indiferent, caci am spus ceea ce simt....asta sunt eu ....Si sunt sigur,....sau sper, ca nu sunt unicul care gandeste la fel ,dar exista teama din partea lor sa nu o fi luat razna cumva...E normal dupa mine,chiar imbucurator!!!!Ma opresc aici ,nutrind speranta ca am fost inteles...
Introducerea stimabelei mamici in aventura voastra a fost ''de milioane''!!!Nu a-ti gresit cu nimic.Aventura nu are varsta!!!!

DoiNomazi

Citat din: dany din Ianuarie 12, 2019, 07:55:38 AM
''Ce poate fi nepotrivit''?
Uite;   Nu vreau sa spun cuvinte mari dar voi sunte-ti cumva continuarea  lecturarii din copilarie a cartilor scrise de  Jules Verne ,mai tarziu ,continuarea vizionarii filmelor facute dupa cartile acestuia, si a serialului romanesc''Toate panzele sus''.....De asta....Sunt unul din aceia care la 52 de ani mai are inca puterea sa fie uneori inca copil,sa las sa fiu manat de primul impuls si uneori sa fac greseli, tragand apoi consecintele, dar nu-mi pare rau....De asta!!!
Eventualele comenturi ce au sa vina din partea ''carcotasilor''ma lasa indiferent, caci am spus ceea ce simt....asta sunt eu ....Si sunt sigur,....sau sper, ca nu sunt unicul care gandeste la fel ,dar exista teama din partea lor sa nu o fi luat razna cumva...E normal dupa mine,chiar imbucurator!!!!Ma opresc aici ,nutrind speranta ca am fost inteles...
Introducerea stimabelei mamici in aventura voastra a fost ''de milioane''!!!Nu a-ti gresit cu nimic.Aventura nu are varsta!!!!

Daca-mi permiti un singur comentariu, nu uita ca noi doar zgariem superficial suprafata, in timp ce multi altii participa la aventuri mult mai serioase. Pe unii ii vedem si ii stim, de altii nu aflam decat dupa ce se intampla.  Prin comparatie cu ei, noi suntem si ramanem amatori la "grupa mica"... :)

Cu maica-mea, ma tem ca ne-am gasit beleaua, caci astazi la cina ne-a intrebat in mod serios unde avem de gand sa mergem in vara, pentru ca ar veni si ea... daca o luam.
Seasick & Grumpy va invita sa vizionati https://vimeo.com/showcase/2161320

dany

''Grupa mica'' sau ''Grupa mare''.....nu conteaza! Putini ajung la nivelul asta!Continuati, ca e frumos!Si daca se poate si cu mama,cu atat mai bine !Sa va bucurati de viata!

Vali

Si pentru mine, ca si probabil pentru majoritatea forumistilor, povestirile voastre sunt un balsam pentru ochi si suflet. Doar asa putem ajunge si noi sa vedem cum arata in realitate atatea locuri din lumea asta, nedistorsionate de spoiala in scopul turismului de masa, sau de sforaitoarele prezentari online.

Cei mai multi dintre noi probabil nu vom ajunge niciodata sa vedem in realitate macar o fractiune din locurile in care ati ajuns, si asta din motive strict obiective, din cauza "matricii" in care suntem fortati sa ne ducem viata cotidiana.

Tocmai din cauza asta, va multumesc inca o data pentru contributii, si chiar rog colegii care sunt in asentimentul meu sa lase si ei cateva randuri de multumire si incurajare, mai ales ca nu avem limita la scris pe forum :). Va multumesc ca existati si ca ne incantati diminetile  :-*.
"Poate ca esenta vietii sta in dorinta de a atinge altceva decat ceea ce ti-a fost prescris" - Christian Tirtirau

DoiNomazi

#667
Multumim mult pentru incurajari.

(continuare partea a 6 a)

Viata isi deruleaza imperturbabil partitura si Stella Australis a pornit in marsh inapoi spre nord si spre Canalul Beagle, urmand in sens invers traseul strabatut cu o noapte in urma. Apele involburate ale Pasajului Drake ramaneau in urma, in timp ce vasul isi regasea treptat adapost pe masura ce reintra in "palnia" ce conduces spre Canalul Beagle. Nu reusisem sa aterizam cu elicopterul sus in Anzi la un ghetar si nu reusisem sa debarcam pe imsula farului de la Capul Horn. Desi diferite, in ambele situatii am fost in postura de pantofari dependenti de deciziile altora. Oare sa fi fost aceste doua esecuri singurele "ratari" ale acestei ture, sau urmau si alte surprize mai putzin placute?

Dupa ce am ajutat nodul din gat sa se spele cu un al doilea pisco sour in fotoliile de pe glorioasa punte 5, ne-am regasit echilibrul la masa, pe puntea 1.  Ni se repartizase o anumita masa, la care urma sa ne asezam pana in ultima zi petrecuta la bordul vasului  si un anume chelner care sa se ocupe de masa noastra si inca trei alte mese din apropiere. Intr-adevar, calitatea mancarii intrecea asteptarile. Mana nevazura a iscusitului bucatar, grija pentru detaliile prezentarii, amabilitatea si atentia prmanenta a chelnerului repartizat mesei noastre, si nu in ultima instanta dexteritatea cu care Seasick se descurca in spaniola, au transformat simpla si banala necesitate de a ingera calorii intr-un ritual extrem de placut.

Fie asezati la masa de pranz, fie reintorsi la barul de pe puntea 5, continuam sa privim afara tanjind sa debarcam. Pe masura ce inaintam spre nord, insulele de pe ambele borduri au capatat contur si s-au "apropiat", oferindu-ne oportunitatea de a admira padurile ce se indeseau. Aceasta portiune din Tara de Foc, si in special zona vestica pana la apele Pacificului si nord-vestica pana la Stramtoarea Magellan, sunt suficient de salbatice pentru desfatarea ochiului si a sufletului. De-a lungul intregii croaziere, pana in ultima zi cand am urcat in nord pe Stramtoarea Magellan aproape de Punta Arenas, nu am intalnit nici un fel de trafic naval. De la Port Navarino si pana aproape de Punta Arenas, Tara de Foc avea sa ne priveasca mandra de independenta si salbaticia ei. Natura este cu adevarat frumoasa departe de schilodirile provocate de atingerea omului...

Ceva mai tarziu dupa pranz, difuzoarele vasului ne-au informat sa ne echipam de debarcare.

"Parca-i la armata...", a reactionat recrutul. "...toata ziua, pune-ti pantalonii, puneti vesta, scoate vesta, pune geaca, pune pantalonii de ploaie, scoate pantalonii, iar pune vesta, iar scoate vesta..."

"Te pomenesti ca era mai bine acasa cu ochii la televizor...", am tachinat-o eu.

"Nu, da'..."

"Nu te bucuri ca te-am luat?", a incoltzit-o si Seasick razand.

"Ba da, da'..."

Am ridicat tonul cu o indignare vizibil prefacuta.

"Atunci de ce te plangi?"

Recrutul si-a scos vesta de salvare din dulap mormaind.

"Nu ma plang, imi dau si eu cu parerea..."

"Nu-i timp de pareri. Pas alergator la puntea 5, ca incep aia instructajul..."

Cabina noastra era amplasata in babord, undeva mai aproape de prova, pe puntea 2. Incepand din prima zi aveam sa urcam si sa coboram doua seturi distincte de scari interioare, o scara amplasata in bordul tribord si mai aproape de prova fata de cabina noastra de cate ori mergeam sus la puntile 5 si 6, si o alta scara amplasara in bordul babord aproape de pupa, cand mergeam sus la puntea 4, sau jos la masa pe puntea 1.

O admiram in tacere pe maica-mea care isi acceptase zambind rolul de "recrut" si se straduia sa tina pasul cu noi. Dormea putzin, manca repede, era in picioare gata de manevra la orice ora. In unele privinte parea mai apta pentru "indeplinirea misiunii" decat alti pantofari mai tineri decat ea... :)

Instructajul a repetat aceleasi indicatii plicticoase si sufocante de dimineata cand ne pregateam de debarcare.

"You assemble on the deck you are summoned to, in the order your group is called. Make sure you fasten your life jacket. Use the rails when you descend and ascend on the stairs. Detach your tag and leave it on board in the designated box on the hook labeled with your cabin number. Wait for the order to board the Zodiac. Use the three step, 'cha-cha-cha' style. First step on deck, second step on the rubber of the boat, third step on the wooden plank inside the boat. Do not step forward until you grab the arm of the crew member inside the boat. Once aboard the Zodiac, take a seat on the side indicated by the crew member and slide your bottom towards the back of the boat. Do not stand and do not try to walk inside the boat. Once again, sit and slide. Protect your cameras..."

Aveam sa auzim aceleasi cuvinte in fiecare zi, la fiecare debarcare. Evident procedurile se repetau in sens invers la imbarcari.

Intr-un tarziu, s-a auzit huruitul lantului de ancora si Stella Australis s-a oprit leganandu-se la vreo 500 m de tarm in apele golfului Wuluaya. Erau valuri relativ domoale, fara berbecei. De data asta aveam sa debarcam...

(Va urma)

Seasick & Grumpy va invita sa vizionati https://vimeo.com/showcase/2161320

DoiNomazi

#668
(partea a 7 a)

Recrutul inca se temea de transferul de pe vapor in Zodiac si i se citea clar nervozitatea pe fatza. Seasick s-a asezat in rand inaintea ei si eu am incadrat-o in urma. Macar ii cream senzatia de sigurantza.

Am coborat cu grija sa nu alunecam un sir de scari exterioare de la puntea 5, pana la nivelul apei. Conducatorul Zodiac-ului in care urma sa ne urcam il tzinea cu prova lipita de bordajul vasului avand motorul turat de parca ar fi incercat sa impinga vasul. Valurile provocau miscari in sus si in jos dar Zodiac-ul ramanea lipit de bordajul vasului datorita miscarii de inaintare provocata de propriul motor.

Seasick a urcat cu usurinta la bordul Zodiac-ului si s-a asezat pe balonul indicat de un membru al echipajului.

Venise randul recrutului sa urce in Zodiac. M-am aplecat in ceafa ei sa fiu sigur ca ma aude "loud and clear".

"Nu eziti. Cand ai pasit, te duci inainte, nu eziti si nu te intorci, chiar daca ar fi sa cazi gramada in Zodiac."

"Cum?"

Pana sa apuc sa-i raspund, unul din membrii echipajului i-a apucat incheietura s-o ajute.

"Inainte! Te duci inainte. Hai!...", am stricat in urma ei.

Am zambit urmarind cum a executat mai mult instinctiv cei trei pasi de "cha-cha-cha". Stangul pe puntea vasului, dreptul pe hypalon-ul Zodiac-ului, stangul pe platforma de lemn montata in prova in interiorul Zodiac-ului. Talpa adidasilor era noua si avea tractiune buna. Ii primise cadou cu o saptamana inainte in New York in contul lui Mos Craciun. Ajuns in Zodiac, Recrutul s-a asezat cum i s-a spus si s-a lasat sa alunece spre pupa. Bun. Nu de alta, dar apa era rece si chiar cu vesta de salvare, o posibila hidrocutie i-ar fi fost fatala.

"Good job!", am ridicat degetul mare in directia ei.

"Bravo!", a completat si Seasick razand.

Fatza recrutului radia de fericire. Reusise si parea mandra de ea...:) Asta era, pana la urma, cel mai important aspect al intregii calatorii.

"Hold on to the rope!", i-a incurajat conducatorul barcii pe toti ocupantii.

Dupa ce ultimul pantofar s-a urcat la bord, Zodiac-ul s-a desprins de vas si a pornit sprinten spre tzarm.

Ultimele emotii in privinta recrutului s-au topit la debarcare. A coborat relativ usor cu un acelasi "cha-cha-cha". Ne-am dezbracat vestele de salvare si le-am lasat in mormane sortate pe marimi de-a lungul malului.

Dupa ce ne-au impartit in plutoane, ne-au incolonat in urma cate unui ghid si ne-au manat inainte spre liziera padurii pe o poteca.

Primul popas a fost la unica structura, cladirea unei foste ferme a unui imigrant croat. Ferma a functionat pe acest loc cu semnificatie istorica timp de 50 de ani dupa care ferma a fost abandonata si un mic muzeu a fost improvizat in mica cladire. Asta era locul de unde Fitzroy l-a luat de la parinti pe Jemmy Button pentru a face practic un experiment de "aculturatzie" a tanarului Yamana expus la viata din Londra. Dupa ce avea sa-l aduca inapoi cu speranta ca Jemmy care isi insusise deprinderile de gentleman londonez va contribui la aculturarea micului grup Yamana din care facea parte, nu mica i-a fost surpriza in timpul unei alte vizite sa-l gaseasca pe Jemmy in curu' gol, intors la traditia Yamana... :)

Evident, nu poti sa nu te intrebi la ce i-ar fi putut folosi lui Jemmy Button sa se comporte ca un gentleman londonez in padurea din Insula Navarino(?) unde ai lui erau perfect adaptati la clima, traiau goi si isi petreceau cea mai mare parte a vietii pe apa intr-o canoe. In canoe se nasteau, in canoe vanau si pescuiau, in canoe faceau focul si probabil in canoe mureau. Petreceau relativ putzin timp pe uscat.

Este uimitor cum cum traia o familie de patru intr-o singura camoe, relativ mica, si cum obligatia copiilor era de a mentine focul intr-o canoe imflamabila din lemn (!)

De la ferma am urcat pieptis prin padure pana la o poiana cu o vedere panoramica a golfului. Recrutul a gafait putzin dar a mentinut ritmul in ciuda pantei accentuate. Incepusem sa cred ca va fi bine si pentru restul turei. Ramasesera multe altele de facut in tura asta....

Am nimerit un ghid vorbaretz si plictisitor. A turuit incontinuu despre tot felul de rahaturi si sus in luminish a avut tupeul sa ne incurajeze sa nu miscam si sa nu vorbim pentru a ne bucura de "a few minutes of silence" pentru a asculta "the true Tierra del Fuego"... Ghidul tinerel, in vacanta de la universittea nu stiu care din Santiago, ne-a vorbit autoritar ca un diriginte de clasa a 5 a in scoala generala. Wow!

What the fuck, dude? Am venit pana la capatul Pamantului sa-mi spuna un maimutzoi ca tine cand sa nu misc si sa tac sa aud natura? Face si asta parte din program? Seasick imi facea semne discrete sa ma conformez. Am lasat fetele si pantofarii in sublima comuniune cu natura si in ciuda incruntarii ghidului am coborat vreo 25-30 metri facand poze cu telefonul. Fuck you...

M-am intors la grup cand li s-a dat voie sa respire din nou.

"Nu trebuia...", mi-a soptit Seasick.

"Fuck him. I don't enjoy nature cand imi apasa asta butonul..."

Ghidul m-a asteptat sa ajung in dreptul lui si mi s-a adresat ca un dascal unui scolar indisciplinat. Era probabil cu vreo 25-28 de ani mai tanar ca mine.

"You know, it is good to leave the phone behind when coming to the forest..."

"Really? Thank you for the tip. I have my own ways to enjoy nature."

"Yes, but..."

"Whatever, man. I'm really not in the mood to talk about it now. So, are we done?"

Inainte de a riposta probabil ca si-a amintit de cei USD 15 pe zi pe care fiecare pantofar trebuia sa-i puna in plicul cu propina. N-a mai zis nimic.

Am coborat inapoi la fosta ferma si inainte de a ne reimbarca in Zodiac-uri am primit  cu totzii din partea unui alt membru al echipajului cate o cana de "hot chocolate" cu un mic adaos de "Johnnie Walker Black"... Bueno... :)

Marsul inapoi la vas a fost placut si ne-am transferat cu usurinta din Zodiac inapoi pe vas, la timp pentru cina... :)

Imediat cum ultimul Zodiac a fost ridicat la bord de macara, Stella Australis a ridicat ancora si si-a continuat marshul spre nord, spre Canalul Beagle.

Ajunsi in apele Canalului Beagle a aruncat ancora pentru cina ajunului. De partea cealalta a Canalului Beagle se zareau luminile din Ushuaia. Era in seara de 24 Decembrie si vasul parea inundat de buna dispozitie. Desi Seasick primise deja cateva cadouri succesive de Craciun, inca inainte de a parasi New York-ul, in acea seara isi sarbatorea si ziua de nastere si trebuia sa-i fac o surpriza... Singura optiune pe vas, a fost un inel mic de argint cumparat din vitrina de la receptie... :) Era chiar simpatic si speram sa-i placa.

In timpul cinei echipajul vasului a organizat sosirea unui "Mos Craciun" intr-un Zodiac... :) Mosul s-a urcat la bord aducand un sac simbolic cu cadouri. Pantofarii au aplaudat si au facut poze. Dupa ce a dansat facand o tura a salii de mese, moshul si micul lui anturaj au venit si la masa noastra. Mos Craciun a luat microfonul si a rugat lumea sa cante, fiecare pe limba materna, "Happy Birthday" pentru Seasick. A fost amuzant sa filmez cum Seasick a roshit pana in varful urechilor in inevitabila cacofonie... :) Chelnerul i-a adus un tort si Seasick a stins toate lumanarile de la prima tentativa. That's my girl.

Dupa cina am fost invitati cu totii, unde altundeva decat pe puntea 5, unde s-a organizat un karaoke afectat puternic, nu de valurile Canalului Beagle, ci de multiplele pahare de sampanie... :) In timp ce recrutul s-a retras la culcare Seasick si cu mine am facut demonstratie de anduranta la slalomul printre cateva pahare. Unii dintre pantofari, in special o brazilianca si o mexicanca chiar aveau voce si talent, in timp ce o americanca si cativa europeni behaiau sinistru. De cantat, am cantat si noi doar la masa noastra si pe Facebook, evitand cu succes microfonul din mila pentru urechilor celorlaltzii pantofari... :) cred ca am primit un like, sau doua pe Facebook inainte sa canceleze aia suntetlu videoclip-ului ca era considerat "copyright infringement" What? Era doar o behaiala de 40 de secunde cu Seasick & Grumpy... Altfel, stiu sa ne spioneze opiniile si optiunile la fiecare postare. Fuck them.

Ne-am dus la culcare aproape de 02:00 dimineata cand Stella Australis a ridicat iar ancora si s-a asezat la drum pe Canalul Beagle, spre Pacific. Inainte de culcare, am incheiat seara cu o "spovedanie" pe puntea 5 rezemati de un vin rosu chilian. Ce dracu sa faci altceva pe un vas alunecand in noapte dupa miezul noptii? Numai pleoapele grele de somn au reusit sa puna capat "suferintei".

(va urma)



In drum spre puntea 1 la sala de mese.



Pe puntea 5 la instructaj, gata de debarcare in Golful Wulaia.





Recrutul s-a transferat cu succes de pe vas in Zodiac si este gata de debarcare... :)





Patru din Zodiac-urile pregatite pentru debarcare fac naveta intre vas si tzarm pentru a duce pe uscat pe toti pantofarii dornici sa urce putzin pe munte... :)



Grupa noastra este gata de actiune.





Am trecut pe langa singura structura din intreaga zona, fost ferma a familiei din Croatia, transformata intr-un muzeu. Mai multe imagini in varianta video a jurnalului.



O replica a unui adapost yamana din putzinele situatzii cand se refugiau pe tzarm.



De la ferma, fortzam panta prin padure spre un luminish...



Am urcat sustzinut cam 45 de minute...



Recrutul a tzinut ritmul cu noi si cu restul grupului, desi era cea mai in varsta.



Am ajuns in luminishul de unde ni s-a deschis o frumoasa panorama a Golfului Wulaia.



Cu putzin efort se poate vedea in partea stanga a imaginii, in departare, Stella Australis asteptandu-ne la ancora.



Pacat ca nu putem campa singuri aici...



Trebuie sa ne intoarcem la vas. Nu inainte de a primi o cana de "hot chocolate" cu cifra octanica imbunatzita de Johnny Walker Black"



Marshul inapoi la vas s-a desfashurat impecabil.







Toti pantofarii au fost readusi la bord si Zodiac-urile sunt gata sa fie ridicate de macara.



Stella Australis isi continua marsul spre nord, spre Canalul Beagle.





Suntem gata de cina Ajunului...





Tortul pentru Seasick va fi inclus in varianta video a jurnalului.

(va urma)
Seasick & Grumpy va invita sa vizionati https://vimeo.com/showcase/2161320

deltasub

Vă  urmaresc, i-am link-ul și unui prieten care intenționează sa faca un voiaj cu Stella Australis.  Toată  admirația  "Recrutului"!

Intersect

Citat din: DoiNomazi din Ianuarie 11, 2019, 11:45:10 PM
Doar ce am completat postul de mai sus cu text si ceva imagini, dar in lipsa oricarei reactii din partea cititorilor ma intreb daca chiar citeste cineva?.. :) Ma duc mai bine sa ma joc la video jurnal ca acolo imi place mai mult... :)

De la voi am aflat de Vimeo,cum sa nu va urmarim,dar nu prea mai avem ce comenta pentru ca aveti grija ca sa includeti toate detaliile.

Citat din: DoiNomazi din Ianuarie 12, 2019, 01:29:51 AM

Nu inteleg nici eu de ce unii oameni din Romania, trecuti de o anumita varsta si-au manifestat dezacordul cu includerea mamei mele in aceasta tura. Chiar daca cineva trece de 80 de ani, nu inseamna ca este mort, pana moare de-adevaratelea... :) Fiecare cu dreptul lui la opinie.


Nu inteleg cine isi permite ca sa isi manifeste dezacordul in legatura cu alte persoane,in fine nu conteaza.
Personal mi-a placut enorm ca ati decis ca sa va includeti si mama in expeditiile vostre.
Antarctica din punctul de vedere al expeditiilor este foarte capricioasa,sa intamplat de multe ori ca sa nu putem debarca in locuri mult mai retrase din cauza conditiilor meteo schimbatoare.
Dar retin ca atunci cand am facut semi-circum navigation din Ushuaia spre Australia am debarcat pasagerii la baza Scott pentru o calatorie cu elicopterul spre baza Amundsen-Scott si a trebuit ca sa ne intoarcem cu zodiacurile pe o ploaie inghetata cu vant si valuri maricele,a fost cam ciudat dar asta este,bineinteles calatoria cu elicopterul a fost ratat.
La bord din cauza croazielelor foarte scumpe media de varsta era in jur de 65 de ani,pasagerii octogenari fiind o normalitate printre nemti.



  Am avut sansa ca sa fiu in Ushuaia trei sezoane si acum cand am citit cuvantul "cordero"am inceput ca sa salivez instant ca si cainele din experimentul lui Pavlov.
Greu m-am despartit de Lomo dar apoi am inteles ce am pierdut pentru ca nu am gustat Cordero mai devreme :) .




Born to fish,forced to work!!!

DoiNomazi

Citat din: deltasub din Ianuarie 13, 2019, 08:08:30 AM
Vă  urmaresc, i-am link-ul și unui prieten care intenționează sa faca un voiaj cu Stella Australis.  Toată  admirația  "Recrutului"!

Multumesc. Bafta prietenului, s-ar putea sa-i placa.
Seasick & Grumpy va invita sa vizionati https://vimeo.com/showcase/2161320

DoiNomazi

#672
Citat din: Intersect din Ianuarie 13, 2019, 03:09:10 PM
De la voi am aflat de Vimeo,cum sa nu va urmarim,dar nu prea mai avem ce comenta pentru ca aveti grija ca sa includeti toate detaliile.

Nu inteleg cine isi permite ca sa isi manifeste dezacordul in legatura cu alte persoane,in fine nu conteaza.
Personal mi-a placut enorm ca ati decis ca sa va includeti si mama in expeditiile vostre.
Antarctica din punctul de vedere al expeditiilor este foarte capricioasa,sa intamplat de multe ori ca sa nu putem debarca in locuri mult mai retrase din cauza conditiilor meteo schimbatoare.
Dar retin ca atunci cand am facut semi-circum navigation din Ushuaia spre Australia am debarcat pasagerii la baza Scott pentru o calatorie cu elicopterul spre baza Amundsen-Scott si a trebuit ca sa ne intoarcem cu zodiacurile pe o ploaie inghetata cu vant si valuri maricele,a fost cam ciudat dar asta este,bineinteles calatoria cu elicopterul a fost ratat.
La bord din cauza croazielelor foarte scumpe media de varsta era in jur de 65 de ani,pasagerii octogenari fiind o normalitate printre nemti.



  Am avut sansa ca sa fiu in Ushuaia trei sezoane si acum cand am citit cuvantul "cordero"am inceput ca sa salivez instant ca si cainele din experimentul lui Pavlov.
Greu m-am despartit de Lomo dar apoi am inteles ce am pierdut pentru ca nu am gustat Cordero mai devreme :) .

As putea trai cateva luni alternand zilnic intre cordero si camarones de Ushuaia... :)

Desi vreau foarte mult sa ajung in Antarctica, nu cred ca se va intampla tocmai datotita faptului ca singura modalitate accesibila noua este intr-un cruise, Am jurat in timp ce coboram pasarela in Punta Arenas ca nu mai urc pe un cruise.

Si pe vasul nostru mai erau cativa "seniori", inclusiv o familie numeroasa de americani din Texas care aveau cu ei si o bunica de 92 de ani, dar recrutul nostru era singurul senior peste 80 hotarat sa participe la debarcari si incursiuni pe mal... :)

Mai tarziu in Atacama, aveam sa traversam de capul nostru o pestera mica ne-electrificata la care multi tineri au renuntat... :)

Echipajul face ce i se spune. Daca se hotaraste anularea unei debarcari, echipajul nu poate proceda altfel decat ce s-a ordonat. Aici nu incap dezbateri, iar cei ce iau hotararile incearca sa minimalizeze riscurile pentru pantofari. Clar. Stiu si inteleg asta si tocmai de aceea nu mai calc pe vreun cruise... :) Echipajul de pe Stella Australis s-a comportat exemplar, de la capitan la sala de masini si bucatarie. Toata stima,

Majoritatea ghizilor au fost bine pregatiti, amabili si cu simtul umorului, dar, inevitabil, intalnesti si cate un maimutoi care inca nu stie sa citeasca oamenii si particularitatile situatiilor... :)

Am studiat itinerariul unui tur in Antarctica si am ramas consternat ca petrec 4 zile pe South Georgia, practic mai multe zile decat in Antarctica... wtf?
Seasick & Grumpy va invita sa vizionati https://vimeo.com/showcase/2161320

Intersect


Acum depinde ce alegi,patru zile in South Georgia este o mare pacaleala. Eu vorbesc despre croazierele astea https://www.hl-cruises.com/cruisefinder/BRE1902#itinerary .
Regulile se schimba in continuare din cauza proceselor intentate companiilor de cruising. Debarcarile se faceau pe o vreme cainoasa cat timp erau nemtii la bord,dar cand aveai charter american se limitau la o mare calma pentru a nu exista probleme.
Ghizii la bord erau de regula la Hapaq-Lloyd doctori in stiinte naturale sau din diferite domenii care faceau expeditia foarte interesanta.
Rolul ghizilor mai este pentru a proteja animalele de invazia omului,de multe ori am vazut turisti care incercau sa ajunga in colonia de pinguini sau sa mangaie puii de foca (moment in care realizau ca foca nu doar este masiva ci se deplaseaza rapid si pe uscat) .
Drake Passage rar l-am vazut fara hula ceea ce face accesul foarte dificil. Am recuperat un neamt care a incercat ca sa ajunga cu un velier in Antarctica si a esuat pe stancile uneia dintre insule.
Born to fish,forced to work!!!

DoiNomazi

Citat din: Intersect din Ianuarie 13, 2019, 04:14:55 PM
Acum depinde ce alegi,patru zile in South Georgia este o mare pacaleala. Eu vorbesc despre croazierele astea https://www.hl-cruises.com/cruisefinder/BRE1902#itinerary .
Regulile se schimba in continuare din cauza proceselor intentate companiilor de cruising. Debarcarile se faceau pe o vreme cainoasa cat timp erau nemtii la bord,dar cand aveai charter american se limitau la o mare calma pentru a nu exista probleme.
Ghizii la bord erau de regula la Hapaq-Lloyd doctori in stiinte naturale sau din diferite domenii care faceau expeditia foarte interesanta.
Rolul ghizilor mai este pentru a proteja animalele de invazia omului,de multe ori am vazut turisti care incercau sa ajunga in colonia de pinguini sau sa mangaie puii de foca (moment in care realizau ca foca nu doar este masiva ci se deplaseaza rapid si pe uscat) .
Drake Passage rar l-am vazut fara hula ceea ce face accesul foarte dificil. Am recuperat un neamt care a incercat ca sa ajunga cu un velier in Antarctica si a esuat pe stancile uneia dintre insule.

Absolut. Am vazut si eu vreo doua scene in care pantofarii nu pricepeau ca fauna nu este pe post de pet.

Si ghizii nostri aveau studii universitare si in general au contribuit cu informatii utile al caror continut se poate gasi usor online pentru cineva interesat sa se documenteze. Sincer, uneori linistea este mai valoroasa decat cantitatea de informatii oferita la foc automat la fata locului... :)

Da, Pasajul Drake mi s-a parut interesant si continua sa ma cheme... sper sa mai ajung acolo macar o data in viata. Nu-mi pot explica nici eu de ce ma simt mai fascinat si atras de poli decat de tropice si zona ecuatoriala.

Noaptea de marsh in care am iesit din Canalul Beagle in Pacific si am navigat spre nord pana la intrarea in Stramtoarea Magellan a fost cea mai zbuciumata. Valuri mari care  ingreunau pana si deplasarea din pat la toaleta... :) In ciuda tonajului vasului, mergeam prin cabina tinandu-ne de mobilier, mai cadeau chestii prin jur... :) evident ma intreb cum s-ar fi comportat un velier, sau un diesel duck de 55 de picioare... :)

Seasick & Grumpy va invita sa vizionati https://vimeo.com/showcase/2161320