Croaziere grecesti : EGEEA DE MAI

[Florio]

   Porto Koufo-Diaporos

Dimineața era încă răcoroasă, vara nu venise nici calendaristic. Mărturia stătea condensată pe geamul intrării, sub formă de broboane. Oricât de matinal mi-am pus cafeaua pe aragaz, de afară am auzit voci și mai matinale. Greci? Aaș! Bananec dădea mola, cu motorul pufnind domol.
Destul de uimit de vivacitatea lor, am scos bustul deasupra tambuchiului si le-am făcut cu mâna. Mi-a răspuns Bogdan care recupera o parâmă, după care le-am văzut siajul.
La mine echipajul dormea aburind. Era vremea să mă gândesc destul de serios la problema motorului. Nu i-aș aștepta pe greci, de teamă să nu-mi ratez călătoria. Și în definitiv, ce-o avea motorul ăsta? Curiozitatea mă punea la treabă, cu un pic de ambitie. Îl desfac, mama lui de motor!
   Stând jos pe platforma pupa, am observat atent toate îmbinările motor-cizmă, încercând să ajung la tija cu problema. Nici o șansă, pe unde încercam eu era doar un guler estetic, sub care trona un cerc de prezoane solide. Ok, pe astea nu le desfac acum, hai să văd ce e sub capacul motorului, în zona cablului ce acționeaza cuplarea. Sub capac, totul în ordine. Acționarea mergea doar parțial și foarte greu, chiar gresată de mine cu vaselină fină, la spray. Mecanismele destul de înghesuite.
Cu ochi de șoim, observ într-un moment, buba! Incredibil! Sub mica manivelă care era acționata de cablu, mișca un șurubel mic și subțire, blocând mecanismele.
   Dau să-l scot, nu reușesc, spațiul prea mic și întortocheat. Cu o improvizație totuși, reușesc. Ia să văd, merge?
Parfum! Motorul meu nu avea nimic.
Cerurile s-au deschis, harfele au zumzăit, o găleată de roz a căzut pe lumea din jurul meu, redând tonul optimist al vacanței.
Cu sufletul inundat de bine, am mângâiat mental bunătatea de motor credincios și mi-am făcut mea culpa, că de atâta amar de vreme el mă poartă,  iar eu, grijă de el, ioc! Anul ăsta, mânca-l-ar tata, gata! Mă ocup special de tine!
   Totuși... de unde e micul șurubel, că nu pare să lipsească nimic! Dar nimic-nimic! Și totuși n-am auzit să faca nimeni piese degeaba, în plus. Hai, iar cu ochișorul de șoim la lucru, observ că era picat de la o carcasă mică de protectie a unor fire, care stătea sus bine-mersi și fără șurub. Iar totul fusese cauzat de lungul drum de 850 km, cu vibrațiile aferente.
   Gata! Anunț triumfal rezolvarea cazului și către echipajul care abia făcuse ochi. Ei nici nu-și făcusera mari probleme, probabil tot navigând împreună de 8 ani, au văzut că găsim rezolvare la toate neajunsurile, așa că ....
   Hai la o aprovizionare mică, o înghețată și neapărat o plajă în golf! 
Am mai stat preț de câteva ore în frumosul golf, însoțiți de un prieten blănos care m-a îndragit total și dezinteresat. Un setter irlandez pupăcios care ne-a găsit la barcă și a mers cu noi la plajă, la bălăceală, la magazine și înapoi. Abia am putut evita să-l iau în barcă. Cine are copii, știe ce zic .







   Oricum, soarele era sus demult iar noi aveam drum lung de navigat.
Zona are o particularitate interesanta, pe care imediat ce am observat-o, am putut-o folosi pe apa: vântul nu se pornește de dimineață, ci pe la orele 11-12 începe timid, apoi urca spre a deveni ceea ce numim "vânt bun", după care se întărește forțând terțarola și ajunge spre orele 17 ca un cal nărăvaș. Genul care "te dă cu cracii-n sus"  .
Abilitatea de a observa fenomenele locale de tipul ăsta,  trebuie să fie în recuzita oricărui navigator.   
   La 11.30 cu puțină strângere de inimă pentru golful ăsta frumos dar și promisiunea de a-l vizita din nou la întoarcere, ne-am desprins de țărm. Vântul nedefinit din găleata în care se afla golful, nu era de luat în seamă fiind dupa masivul muntos. Țărmul din capătul Sithoniei se aseamana cu masivul Piatra Craiului, atât e de abrupt "picajul" în mare.  Într-adevăr, odata ieșiți pe mare, adierile s-au schimbat într-un vânt de sud, slab, costeliv, la limita inutilizării. De-asta am luat cap compas vârful înălțimilor Athos. În speranța că acolo, în larg, o să găsesc vânt mai bun.













   Socoteala de acasă s-a potrivit perfect cu cea din târg și în curând navigam binișor cu vânt de 110 grade, cât să pot folosi ambele vele. Doar că, nevoit să schimb cursul spre insula Diaporos,destinatia noastra, vântul bunicel dinapoia traversului s-a transformat în vânt slab de pupa. Cum e mai prost.
   În momentul acela mi-am amintit: tangonul !! Tangonul ar fi bun acum, dar cum naiba să-l fac, fără bormașină? Sunt 4mm de aluminiu de găurit!
   Fără să mai stau pe gânduri, l-am lăsat pe Cosmin la timonă, am scos pe roof cele două țevi ale tangonului meu și ... o șurubelniță pe post de bormașină.
   Aiurea, oricât de tare încercam, nici măcar nu se zgâria suprafața țevii. Nu-i nimic, eu am făcut armata aia stupidă, ceaușistă, și-am aflat acolo că nimic nu-i imposibil. Cu un petic de cârpă de 4 cm, puteai curăța o armă, de rugină.
   Acum am pus ochii pe un briceguș de 5cm, cu care deschideam scoicile în copilarie. Și mi l-am montat în palmă pe post de bormașină.
Măi oameni buni, măi creștinilor, cu acel briceguș de jucărie, am dat gaură prin 4mm de țeavă de aluminiu, în 10 minute! Mi se umflaseră mușchii mâinii drepte, ca lui Popeye! Dar acum aveam tangon  .
   Și un val de satisfacție m-a potopit, când de la 4 nd, viteza bărcii a crescut la 7 ! "Umfla Doamne și sporește!" cum zicea țiganul văzând cum se ridică nivelul laptelui, în oala ce sta să dea în clocot.
   Tangonul potrivit artizanal pe catarg, întindea frumos genovezul, captând și pe celălalt bord, vântul ce scăpa din randă. O frumusețe!
   S-ar isca întrebarea: dar de ce n-ai scos omule gennakerul, că doar ai?
Simplu, vântul e instabil acolo. Lungile peninsule și crestele lor, muntele Athos aflat la est, crează curenți de aer imposibil de previzionat. Înaintând între Sithonia și Athos, a trebuit să reglez unghiul velelor, de la vânt de pupa până la travers, prova și chiar bulină. Așa ceva nu se poate cu gennakerul.
În schimb tangonul mi-a dat ocazia să mă adaptez  rapid la toate alurile.

Video:
https://photos.google.com/u/1/album/AF1QipMS-pQnltvX6Ac4cKRCSUUDO8mR0psZLsWVgx_p/photo/AF1QipP6dnr2-njt6MHE9lNDzQvyxAMBsrKwOEkxgNFY

https://photos.google.com/u/1/album/AF1QipMS-pQnltvX6Ac4cKRCSUUDO8mR0psZLsWVgx_p/photo/AF1QipMe3U-g3gLqRBS3oI6t0kAYps9fLs0IfWPQM24Y

   Nimic plictisitor în pasajul acesta, ba dimpotrivă, foarte activ. Pe măsură ce înaintam, vântul se întarea considerabil, lovind cu rafale ciudate, pe direcții neașteptate. Am decis să intrăm către Vourvourou prin sudul arhipelagului, cu mare atenție fiindcă nu mă bazez pe acuratețea hărții Navionics în zona asta de coastă. Mai curând voi fi cu ochii pe culoarea apelor și alte semne de la fața locului.
Pe mare mai apare un velier din direcție opusă si... ce curaj au unii! În apropiere de coastă vedem o bărcuță cu vele galbene, călărind valurile pe vântul acela tare! Bravo, o fi unul dintre prietenii nostri de la RAID ?  Binoclul nu ne putea spune multe amănunte, fiindcă mișcarea valurilor mi-l cam tremura în mâini.






   Nu știu exact unde am să acostez, fiindcă nu cunosc locul ales de amicii cu RAID-ul. O să sun după ce trec de intrarea aceasta tricky, străjuită de un lanț de stânci situate deasupra si sub nivelul apei. Ca să fie treaba și mai complicată, chiar la pasajul printre stânci unde apa devenea foarte mică, soarele ne-a picat în față. Ia de te uită la culoarea apei  . Cu fesierii strânși am trecut de partea mai periculoasă, luând direcția localității Vourvourou, din nou cu ochii pe sonar, fiindcă harta Navionics ne arată deavalma, ape de 2m și 1m adâncime. Parcă poți să știi ce întinsuri de nisip or fi și ne trezim captivi între niște dune subacvatice.
   Dar o lumină se făcu într-atâta ceață: Razvan Capitanul sună și ne spune "Suntem chiar în spatele vostru." 
I-auzi!
Exact în spatele nostru la vreo 500m, într-un mic golfuleț al insulei Diaporos! De-aia nu-i văzusem. Trei bărci aliniate frumos pe linia țărmului si Bananec Blues puțin mai în față, la apă mai adâncă. O echipă întreagă de prieteni si tovarăși de ape, pe linia țărmului, alții călare pe Bananec ne făceau cu mâna.
Păi, am ajuns! Să înceapă distracția!

[pelicanul]

Ca fost proprietar de setter irlandez (timp de 16 ani) ma vad nevoit sa te contrazic din nou! Pupaciosul din poze cred ca e englez! http://www.vanzaricaini.com/vand_setter_irlandez.html

Asta doar ca sa vezi cit de atent sint la toate detaliile povestirii! 

[Florio]

Ca fost proprietar de setter irlandez (timp de 16 ani) ma vad nevoit sa te contrazic din nou! Pupaciosul din poze cred ca e englez! http://www.vanzaricaini.com/vand_setter_irlandez.html

Asta doar ca sa vezi cit de atent sint la toate detaliile povestirii! 

Accept ajustarea și mă plec în fața cunoscătorului.
Singurul detaliu pe care l-am verificat a fost sa vad ce-i atârnă, ca să știu daca-i băiat sau fată
Era baiat.

[Razvan Evergreen]

Am si eu ceva cu Nemo la RAID

[Florio]

Am si eu ceva cu Nemo la RAID

Pe tine te stie lumea ca faci fotografii, nu poze . Atunci zau, n-am avut habar ca suntem luati in cadru
E una dintre putinele imagini pe care le avem cu noi si barca noastra navigand. Multumim!

[Razvan Evergreen]

Pe tine te stie lumea ca faci fotografii, nu poze . Atunci zau, n-am avut habar ca suntem luati in cadru
E una dintre putinele imagini pe care le avem cu noi si barca noastra navigand. Multumim!

[Florio]

VII.   
Acum eram RAID-eri, între prietenii ce venisera tocmai aici, pentru RAID. Cu tot drumul lung și toate opreliștile, cu problemele unora la bărci, ale altora la motoare, toată lumea reușise să ajunga aici. "Where is a will, is a way" zice o vorba de duh.
Organizarea RAID-ului 2016 in apele Egeei, a făcut ca și componența echipei să crească. Acum pe lângă fețele bărboase ale amicilor nostri, ne mai zâmbeau figuri de copii, soții, prietene ... ce să mai vorbim!
Totul aducea cu imaginile pe care le-am postat acum câțiva ani, despre frumoasele călătorii de grup ale unor veliere din America. Familii întregi, navigând în grup,  asemenea nouă, acum.
Pe țărm, bucurie mare, a trebuit să cobor cu un pahar în mână: îi aveam acolo pe Razvan-capitanul, cu soția, Nicu 7m cu soția si fetița, Mihai si soția, fiecare pe barca lui. Constantin, sfătos, cu amuzamentul lui ardelenesc,  Bogdan Buciu cu sotia si fetițele, Marius Macsentian cu prietena.
-Unde-s ceilalti? zic.
-Sunt cu barcile, pe partea cealaltă.
Inițial am crezut că se plimbă pe ape și or să apară mai apoi, aici. Ceva mai târziu am aflat că numarul mare de oameni pe bărci și condițiile de somn i-au determinat sa înnopteze în campingul de vis-a-vis.   
Spre Vourvourou, departe, zăream un velier făcând manevre. Din câte mi-am dat seama cu binoclul, era Trixy, barca lui Dan Popescu.





După bucuria revederii și amușinarea locului de popas (care era într-adevăr minunat) am decis să asigur barca cu două ancore, fiindcă vântul se întărea, apoi am tras o linie din pupa până la un pin de pe mal, de care am legat bărcuța mea-dinghy. O gonflabilă cu vâsle telescopice. Acum eram aranjați și puteam să ne desfășurăm în voie.
Țărmul golfului pe care ne înșirasem noi la ancoră, avea un nisip fain și o apa turcoaz, incredibil de frumoasă. Pe buza plajei, creștea o pădure de pini mari și ceva foioase,  umbroasă, răcoroasă, furnizoare de adăpost si de uscături pentru grătar.
Uimitor e că deși sălbatică zona, grecii lăsaseră în două  locuri, în desiș, loc de grătar, cu grătar pe picioare, masă, set de pahare de sticlă, chiar și tacâmuri. O idee de civilizație posibilă doar cu o anumită calitate de oameni. Cei ca prietenii nostri, care lasă locurile așa cum le-au găsit, sau chiar în stare mai bună decăt la sosire.
Nu are rost să mai povestesc despre starea de voie bună, giubușlucurile găștii de copii, doamnele și domnișoarele ce și-au găsit subiecte comune și noi, băieții, care oricum avem de vorbit două vieți despre bărci și călătorii.   
Seara ne-a adunat la adăpostul copacilor, cu un mic foculeț de grătar și un program de cântec și voie bună, fiindcă la mine în barcă există întotdeauna o chitară. Probabil veselia grupului era molipsitoare, fiindcă a apărut la petrecere și o vulpe, foarte atrasă și deloc sperioasă.
După apusul soarelui, vântul și perioada răcoroasă a anului, ne-a făcut să strângem hanoracele pe noi. Am apreciat atunci, prevederea mea de a pune acel dinghy la apa: ne-am dus pe rând la somn, trăgându-ne pe saula legata la mal, ca pe funicular.
Ei, chiar a fost o noapte frumoasă. Am dormit ca în copilărie, de Crăciun: iepureste, cu părere de rău că dacă închid ochii, nu mă mai pot bucura de acel moment.   

[Florio]

Acum, că am ajuns la momentul joncțiunii, mă aștept la RAIDeri să vină cu completarile propriilor povesti .
Câtă bere, câte valuri ați înghițit ? Cât nisip v-a intrat în slip? Câți draci v-au făcut motoarele, peridocurile, câte lucruri ați uitat acasa?
Come on, suntem in Diaporos și nu plecăm ușor de-aici

[Dbr]

Voi scrie ...dar deocamdata sunt prin Olanda.Totusi inainte de culcare, seara, citesc forumul chiar daca  sunt departe . Dar cu gandul sunt aproape de voi...

[Florio]

Voi scrie ...dar deocamdata sunt prin Olanda.Totusi inainte de culcare, seara, citesc forumul chiar daca  sunt departe . Dar cu gandul sunt aproape de voi...

Tu in Olanda, noi in petrecere pe la Nicoresti, altii tot pe antrenamentul ficatului inainte de Craciun... las' ca mai derulez eu din povestire

[Florio]

În zori, Bananec Blues ridica ancora și dispărea încet după conturul stâncilor. Ce matinali oamenii ăștia!
Ei, matinali! Matinali aveam să aflu că au fost Nicu și fără voia lui, Căpitanul. Cum dormea adânc cel din urmă, aude în miez de noapte, la ore mici:
-Căpitanee...
Ce draq să fie? zice omul crezând că i se pare.
-Căpitanee...
A, ăsta nu e vis, e de-adevăratelea. Iese Răzvan afara, în beznă, Nicu!
-Ce-i frate?
-Băi, zice Nicu, poți să mă ajuți și pe mine cu barca? M-am trezit și nu mai eram în pat, dormeam pe perete. Barca răsturnată!
Ce se întâmplase? De la vântul puternic, probabil ancora mai grapase puțin apropiind barca de țărm. Dar când vântul s-a mai domolit puțin, apele au scăzut și burtoasa barcă a lui Nicu s-a răsturnat pe un bord, neputând sta în echilibru pe puțul derivorului. Amuzant e cum povestea Nicu uimit, că s-a trezit dormind pe-un perete  . 
Deci matinali fuseseră băieții ăștia doi, care se sforțau la 2-3 dimineața să miște ditamai barca de pe nisip. Cred că așa au evaporat toată berea îngurgitată de cu seară.
La mine, familie mare,  veselie pe măsură din zori! Până să facă gospodina micul dejun, eu și Maria pluteam prin golf, în dinghy. Micile vâsle făceau față cu brio iar mie îmi venea să sar în cristalul ăla de apă ! Am dat târcoale vecinilor de ancoraj, sigur că o să-i mobilizez. Dar de unde! Abia aveam să aflu de aventura nocturnă .
Până și pe Mandalay, barca lui Mihai, se dormea pe rupte. Eu tot zic Mandalay că așa scria mare pe randă. Văd în poze că undeva mic la pupa scrie Oday . Dacă nu e bine, să mă corecteze colegii mei, academicienii .




Am zis că astăzi o să fie o zi de popas, căutând să vedem împrejurimile și să aprovizionăm.
Traversarea golfului către sud-vest ne-a dus la o plajă de pe care lansaseră amicii nostri bărcile, plajă folosită și de cei ce închiriau ambarcațiuni. De acolo, pe un drum arid, în arșița Greciei, se putea ajunge la oaza numita "Supermarket": un magazin aflat la șoseaua principala (și asfaltată totodată).
La Supermarket, toți am uitat instantaneu de arșiță, toropeală, oboseală,  când am dat de înghețată. Desigur și de bere  . Eu am mai luat și  două sticle cu tonic: vodca Absolut și rom marinăresc.  Să fie.
Odata rezolvată și problema rezervei de apa dulce (de spălat), eram ca la începutul călătoriei. Gata de orice!
Câteva volte în golf, ne-au adus la locul nostru de popas, unde în scurt timp s-au apropiat Dan Popescu cu echipaj de 3 pe Fox și Bogdan Dunavăț cu echipaj de una soție, pe barca proprie și proaspătă. Omul este așa iubitor de apa, că nu pot să-i spun decăt "Dunavăț" .
Chiote, veselie, Dehlerul lui Bogdan intră în golf ca trenul în gară, eu fac ochii mari si niște semne de ponderare... ce ponderare ? Direct și fără inhibiții, barca atacă linia țărmului, ca un rechin ce-a mirosit dorada.
      -Bine-ați venit, săr'mâna doamnă, să vă traiască bărcuța... Ce-ai măi nebunule cu barca, de ce n-ai oprit ?? mă hlizesc eu la Bogdan, cu o sprânceana ridicată.
      -Pai nu merge motorul marșarier. Aaa, stai să-ți zic ce-am pățit cu motoarele! și încep povestirile, pe șablonul opreliștilor pe care le-am trăit cu toții mai mult sau mai puțin, în călătoria asta.
Drăguț, la povești de-astea se cer câteva beri. Doar că mie nu-mi arată bine situația bărcii, sar la bord, îi arunc ancora lui Răzvan s-o ducă mai la larg puțin, mă coțopenesc în parâmă și reușesc rapid să întorc Dehlerul cum îi șade lui bine: ancorat regulamentar, cu prova în vânt și cu apă (nu nisip) sub chilă.  Manevra a fost rapidă, de 5 minute, și l-a găsit pe Bogdan destul de contrariat de ceea ce făceam .
-Așa, zic eu către el, acum putem să ne batem pe spate, și să radem niște beri.
Mai încolo, lângă Mandalay, oprise si Fox-ul lui Dan.
   Parcă se mai întregea trupa!
Seara a fost la fel de frumoasă cât și anterioara, tot cu cântec, tot cu atmosferă de tabără, tot cu vizită de la vulpea noastră de serviciu. Sălbatica-sălbatică, dar știa să aprecieze o petrecere și un anturaj de calitate  .

Golful nostru dispunea de o protecție naturala foarte bună. Apărat la nord, est si vest de forma si dispozitia lui, iar către sud, apele au o întindere de aproape o mila, foarte puțin pentru a stârni valuri ce-ar putea ridica probleme. În afară de asta, țarmul este în general nisipos, cu câteva lespezi mari, de nisip pietrificat.
Cum călătorului îi stă bine cu drumul, zorii zilei următoare au debutat cu dor de ducă. Planul meu era să ajungem în Ammouliani. Răzvan împărtașeaaceleași idei, totuși a trebuit să țin seama că trupa avea bărci mai mici sau experientă și echipaj care să îi facă mai rezervați cu privire la o traversare a apelor până la insula din zare.
Oricum, am pornit cu velele sus, într-un vânt slăbuț și indecis, dar suficient cât să ne poarte frumușel spre nord, între trupul Greciei si insula. Peisajul este mirific. Pe apele turcoaz, se reflecta ca un contur vegetația insulelor, iar peste ele joacă inegal relieful ridicat, având ca fundal înălțimile suprapuse, ale munților apropiati ori mai îndepărtați. Oriunde privești, peisajul este altfel. Ba chiar in aceeași direcție privind, peste câteva minute arată altfel.
   În golf, împărțea același vânt cu noi, barca de pe care ne-a fotografiat Razvan, cu Pelicanul la eche. Dar erau și dintre cei care nu se bazează pe vânt. O corabie construită clasic, având catarg masiv și steag grecesc, dar vizibil acționând doar ca motorizată de plimbat turiști, ne-a ținut calea în travers de o serie de pontoane ce constituie o insuliță în mijloc de golf.







I-am ajuns din urmă pe Mihai si Iulia, care manevrau lejer, de vacanță,  la bordul lui Mandalay. Ceva mai în față, Răzvan Căpitanul  și Georgiana, făceau același lucru cu velele ridicate în vîntul slăbuț și teribil de sucit. Mă apropiam destul de rapid, când Răzvan a ieșit dintre ultimele insule ale arhipelagului, Kalogria si Ambelitsi, în timp ce eu am intrat în conul de protecție al celei din urmă. La Răzvan s-a simțit imediat briza mării libere: a luat direcția Ammouliani, o direcție care venea de la sine, dată de vântul favorabil. La fel și noi dar și Mandalay. Vă dați seama că am avut furnicătura să întreb: "Mergem toți la Ammouliani?".
   Dacă am fi dat comandă de vreme ideala pentru acest traseu, nu cred că am fi nimerit-o mai bine. Marea de gradul 1, vântul pe direcția ideala, slabut de 7-8 nd dar numai bun cât să-i poarte fără emoții și pe cei mai neplimbați pe ape. O zi mirifică.

[pelicanul]

In ceea ce priveste situatia barcilor, este ca in bancul cu cetateanul sovietic Ivan Ivanovici care a cistigat un Mercedes rosu la loz in plic. Este adevarat, dar se impun citeva precizari. 

Dan Popescu avea echipaj de trei, dar nu era cu Foxy, era cu Trixie... 
Pe Foxy eram eu, Varu' Razvan si Vlad, proprietarul. Nu puteam sa ne apropiem de mal pentru ca Foxy (Uffa Fox Foxcub 18') are un pescaj de 1,5 m, asa ca faceam volte la vreo 200 m in larg. Barca apare in pozele de mai sus cu Varu' in short rosu atirnat de sart si cu "Galbioara" gonflabila la pupa.

[Florio]

In ceea ce priveste situatia barcilor, este ca in bancul cu cetateanul sovietic Ivan Ivanovici care a cistigat un Mercedes rosu la loz in plic. Este adevarat, dar se impun citeva precizari. 

Dan Popescu avea echipaj de trei, dar nu era cu Foxy, era cu Trixie... 
Pe Foxy eram eu, Varu' Razvan si Vlad, proprietarul. Nu puteam sa ne apropiem de mal pentru ca Foxy (Uffa Fox Foxcub 18') are un pescaj de 1,5 m, asa ca faceam volte la vreo 200 m in larg. Barca apare in pozele de mai sus cu Varu' in short rosu atirnat de sart si cu "Galbioara" gonflabila la pupa.

Păi cine strică, dacă mă lăsați singur la pupitru ?
Zic și eu cum îmi amintesc .
De-aia fac apel la colegii mei, academicienii, care ar trebui să fie sobri și pe fază, măcar luni  dimineața când vodca taie greața
Până acum trebuia să intre si Mihai cu precizări, fiindcă i-am încurcat numele bărcii.

[pelicanul]

..................................
Până acum trebuia să intre si Mihai cu precizări, fiindcă i-am încurcat numele bărcii.

Bine ca n-ai scris Vandelay in loc de Mandalay: https://www.youtube.com/watch?v=_T35QhLx_KI

[Florio]

Bine ca n-ai scris Vandelay in loc de Mandalay: https://www.youtube.com/watch?v=_T35QhLx_KI

Mă crezi sau nu, scrisesem Vandalay și am corectat înainte să postez