Despre Olanda

[pelicanul]

In Romania, in ziua de azi, nu te opreste nimeni sa cumperi un hectar de teren, sa cultivi cinepa si apoi sa te apuci de melitzat cit e ziua de lunga. Poate fi un hobby destul de profitabil, cu o investitie minima... Sint sigur insa ca cei care lucrau efectiv cu acele scule acum 100 de ani aveau mult mai putine hobby-uri decit avem noi azi.
Cam asta a fost istoria noastra: in timp ce noi melitzam la cinepa altii inventau "roata si becul si televizorul si geaca de piele cu tinte". Si ce te faci, ca tineretul vrea o "tara ca afara" si incepe sa puna intrebari, cam cum punem si noi aici. Si daca (ma) intreb de ce Olanda poate si Romania nu, asta nu inseamna ca arunc cu oua stricate. E o discutie din care sper sa iasa bine, ca sa nu fie rau...

[pelicanul]

sunt uimit
cata pasiune ptr acest subiect

N-am zis eu de la bun inceput ca sint multe de povestit despre Olanda? 

[ionpescarul]

Eu ma intreb cum arata rapoartele care se scriu azi despre noi...

O replica de top 
Probabil va apare si raportul asta ,peste vreo 100 de ani

[ionpescarul]

N-am zis eu de la bun inceput ca sint multe de povestit despre Olanda? 

Mare intuitie ai avut

[cristizz]

Sint sigur ca exact la fel, pentru ca nu s-a schimbat mai nimic!

Cum nimic? A fost facut primul pas (din ciclul ,,pas cu pas").
Avem presedinte german!
Petromul l-am dat (tot lor) iar terenurile agricole .... se misca de ceva vreme.
Deci planul e in desfasurare.

...Am o mare bucurie cand vad tineri  dansand o hora ,in speranta ca nu ne vom pierde de tot .
Ce simti cand vezi dansand  copii astia ?....

Uite o nunta frumoasa, e adevarat, mai la deal putin
https://www.youtube.com/watch?v=nV61HIAMrGg

[Thor]

Cum nimic? A fost facut primul pas (din ciclul ,,pas cu pas").
Avem presedinte german!

Oare cum ar merge cu un rege (regina) olandez(ă).

[pelicanul]

Cum nimic? A fost facut primul pas (din ciclul ,,pas cu pas").
Avem presedinte german!

Lasa ca o sa-l dea "astia" jos cit de curind, si se vor rezolva toate problemele. N-o sa mai putem de bine...

[ionpescarul]

Cum nimic? A fost facut primul pas (din ciclul ,,pas cu pas").
Avem presedinte german!
Petromul l-am dat (tot lor) iar terenurile agricole .... se misca de ceva vreme.
Deci planul e in desfasurare.

Uite o nunta frumoasa, e adevarat, mai la deal putin
https://www.youtube.com/watch?v=nV61HIAMrGg

Corect

[Vali]

sunt uimit
cata pasiune ptr acest subiect

E un topic pentru echilibrarea forumistilor frustrati de extrasezon . E nasol cu vremea asta de afara, nu vezi ce se intampla la aia care n-au topic din-asta, se apuca de ordonante, referendumuri, ce mai, iarna grea .

[cristizz]

...  clasa conducătoare străină orientată doar spre câştig a nimicit toate încercările de îmbunătăţire. Faptul că turcii, grecii, evreii şi alţi străini au devenit zeii idealului îmbogăţirii fără limite şi acceptarea corupţiei ca sistem au făcut ca aceste dorinţe idealistice să nu aibă nici o şansă....

... Dacă se doreşte ca România să nu fie doar păstrată ci să fie folosită pe deplin acest lucru nu poate avea succes doar prin consiliere, ci prin metode coloniale. Pentru aceasta este nevoie ca în locul proprietăţilor ţărăneşti minuscule prost exploatate să apară mari moşii care să fie administrate după metode moderne sub conducere germană. Apoi trebuie ca forţa de lucru care acum leneveşte să fie ocupată intensiv pe model colonial cu agricultura şi trebuie alcătuite mair armate de muncitori care să refacă sistemul de drumuri extrem de înapoiat. Industriile care necesită forţă de muncă intensivă trebuie să fie transferate din Reich în România.

...

Aceste sarcini pot fi îndeplinite fără să fie atinsă suveranitatea formală a României (caracteristicile cele mai importante ale suveranităţii oricum îi lipsesc acestui stat) şi fără ca să fie blocate posibilităţile de dezvoltare ale puterilor vrednice din rândul populaţiei româneşti. Modalitatea de acţiune trebuie să fie o impunere pe cale paşnică. Nu ar trebui să fie dificil de obţinut sprijinul guvernului român pentru înfiinţarea unor moşii model şi treptat numărul acestor mari moşii să fie crescut. De asemenea nu ar trebui să fie întâmpinate obstacole de netrecut pentru punerea sub regie germană a construcţiilor de drumuri şi canale. Nu este nevoie de mijloace violente pentru penetrarea industrială. Există destul capital în Reich care caută oportunităţi şi care printr-o organizaţie centrală de intermediere în mod planificat să fie orientat către România.

...

Sursa: Historia

Tot ce scrie aici s-a intamplat deja.
Mai putin colonizarea. Pe asta au facut-o romanii acum 2000 de ani.
Cei cativa straini care au venit aici dupa '90, plini de bunavointa si cu avant muncitoresc, pare ca s-au adaptat perfect obiceiurilor mioritice.
Asteptam deci a 2-a colonizare.

[radu andritoiu]

nu prea am timp amu, insa in we imi revars si eu frustrarea de sezon taman pe acest subiect
insa in avanpremiera, chiar daca voi supara pe cei mai multi dintre dvs., nu va spun decat ca voi atasa unele pasaje referitoare la taranul roman din cartea unui doctor , asta asa sa nu ne mai credem urmasii unor zmei, iar singura noastra napasta sa fie doar ca ne au vrut imperiile si noi saracii [ cu duhul ] ce sa facem
daca nu veneau astia peste noi si acuma ne stergeam la cur cu coceanul
ma intreb c am ce am facut 2000 de ani inafara sa papam; ne mandrim ca am fost inventatorii mamaligii, insa daca ma uit la talieni nu au decat cateva zeci de retete cu mamaliga; nici macat pita nu este de origine mioritica
sa ne aducem aminte de epoca fanariota, si va intreb unde oare pe planeta asta s a mai pomenit sa fie o tara de vanzare;  se duceau la poarta otomana si cumparau o tara
restul in we ...

ca sa mai indulcesc nitel " rautatile " anterior mazgalite, admit ca am avut minti luminate, insa doar cu cateva nu se face o mandrete de tara

[ionpescarul]

@ Radu
Am citit ce a scris doctorul despre taranul roman , ne face praf si pulbere.

[iris]

Aceasta este traducerea unui raport german, care poartă data de 4 noiembrie 1940. Autorul acestui text stabileşte strategia de acţiune a Germaniei naziste în România, la două luni de la alungarea regelui Carol al II lea şi la puţină vreme de la sosirea misiunii militare germane. Documentul se găseşte la Arhivele Naţionale ale României, Fondul Microfilme SUA, rola 258 cadrul 1405523. Raportul a fost recuperat din arhivele naziste de armata americană, însă din păcate nu a fost înregistrată provenienţa lui. După ton, vocabular şi atitudine pare să fie elaborat de un membru al NSDAP. Diplomaţii şi economiştii celui de-al treilea Reich rareori se exprimau atât de direct în rapoartele scrise.


Dincolo de originile acestui raport şi identitatea autorului său este şocantă viziunea asupra trecutului şi viitorului României. În ziua de azi găsim destui români care susţin idei asemănătoare cu cele din acest raport. Pe de altă parte acest document scoate la lumină adevărata părere a naziştilor faţă de legionari.

Cât despre viitorul rezervat României lucrurile sunt spuse limpede: o colonie furnizoare de materii prime şi forţă de muncă.

Raport german din 4 noiembrie 1940

România de pe cele două părţi ale Carpaţilor reprezintă două entităţi deplin diferite. Transilvania şi Banatul sunt marcate de Europa Centrală; Valahia, Moldova şi ţinuturile de la gurile Dunării sunt mai degrabă oriental-asiatice. Încă din secolul al X lea cultura ţărănească şi orăşenească a Imperiului a ajuns până la arcul carpatic. De cealaltă parte a Carpaţilor nu s-a putut clădi ceva asemănător, de aici începe un spaţiu colonial care nu este capabil să trăiască într-un mod propriu şi este influenţat de formele exterioare. Valahia şi Moldova au fost dependente de imperiile german, turc şi rus şi din păcate la dorinţa acestor puteri au devenit state "independente". "Naţiunea română" nu este nici în ziua de azi nimic altceva decât o legendă a istoriografiei. Până în secolul al XIX lea nu a existat de fapt decât o viaţă vegetativă a micului popor de ţărani şi păstori valahi care număra cu puţin peste un milion de oameni care niciodată nu au avut o clasă conducătoare proprie ci nişte profitori patriarhali care se schimbau adesea. Înmulţirea de zece ori a acestei populaţii în secolele XIX şi XX s-a reuţit prin apariţia sistemului industrial european care a transformat stepele în terenuri agricole. Această mare şansă economică s-a transformat, ca la toţi primitivii, într-o creştere a populaţiei. De aici a rezultat un număr mai mare şi o clasă de mari proprietari lacomi care nu aveau nici o legătură cu pământul şi cu masele muncitoare; fără să existe un popor şi cu atât mai puţin o naţiune. Puţinul care are legătură cu voinţa poporului vine din Transilvania. În cercurile românilor emigraţi aici ca forţă de muncă, în urma contactului strâns cu cultura mărcilor de graniţă ale Imperiului a apărut dorinţa de a da o viaţă mai bună neamului propriu. Însă până în ziua de azi s-a rămas la stadiul de dorinţă.

Aceasta nu putea să fie altfel, spune Garda de Fier deoarece clasa conducătoare străină orientată doar spre câştig a nimicit toate încercările de îmbunătăţire. Faptul că turcii, grecii, evreii şi alţi străini au devenit zeii idealului îmbogăţirii fără limite şi acceptarea corupţiei ca sistem au făcut ca aceste dorinţe idealistice să nu aibă nici o şansă. Abia revoluţia din 1940 a dat ocazia unei renaşteri a poporului român pentru o viaţă de naţiune independentă.

Ar fi o greşeală acceptarea necritică a acestei teze a Gărzii de Fier. Este adevărat că mişcarea lui Codreanu este cea mai puternică expresie de sănătate şi voinţă proprie care a apărut în rândurile populaţiei României. Putem astfel vedea că există aici substanţe ale unei rase vrednice. Este însă îndoielnic că acestea sunt destul de puternice pentru a crea un stat şi a transforma o populaţie într-un popor. În primul rând nu există un conducător şi nici o clasă conducătoare. Codreanu şi 17.000 de comandanţi subordonaţi au fost înlăturaţi şi "poporul" nu s-a mişcat. Revoluţia nu a fost făcută de Garda de Fier, ci de Antonescu, un general despre care se poate spune că este un bărbat curajos. Lovitura de stat i-a reuşit deoarece inamicii săi au fost nişte nemernici laşi. Şi chiar şi aşa Antonescu nu ar fi reuşit nimic dacă prăbuşirea politicii externe a vechiului sistem nu i-ar fi pus în mână toate atuurile. Revoluţiile adevărate au drept urmare modificarea politicii externe. Noua Românie însă trăieşte de la început pe baza atotputernicei bunăvoinţe a Axei, chiar şi din punctul de vedere al politicii interne. Anume nu împotriva unor puteri străine a trebuit Antonescu să cheme trupele germane, ci împotriva propriei sale armate şi împotriva rezistenţei din cadrul aparatului de stat pentru că într-adevăr nu avea la îndemână forţe proprii care să îi fie alături. Într-o ţară ai cărei ofiţeri, funcţionari şi intelectuali aproape fără excepţie sunt obişnuiţi să trăiască din trădare, acest bărbat care înainte de toate pretinde cinste s-a confruntat imediat cu o duşmănie crescândă. De asemenea trebuie evitată luarea drept realitate a viselor gardiştilor. Noua Românie va avea nevoie pentru totdeauna din punct de vedere al politicii externe de sprijinul trupelor germane, iar din punctul de vedere al politicii interne pentru cel puţin câteva decenii.

Garnizoanele germane din România îi dau Reichului garanţia că nu vor apărea dezordini în sud-estul spaţiului său vital care ar fi păguboase din punct de vedere politic şi pentru situaţia aprovizionării sale. Mulţumită capacităţii populaţiei româneşti de a răbda de foame, mica supraproducţie agrară a României va fi la dispoziţia Reichului şi petrolul îşi va găsi drumul spre Reich câtă vreme acesta va curge. Astfel prin aceste exporturi româneşti se pare că vor asigurate lipsurile industriei germane. Apare acum întrebarea dacă Reichul trebuie să se mulţumească cu atât. Nu ar fi mai degrabă în interesul său să folosească pe deplin bogăţiile naturale şi forţa de muncă din această ţară apropiată? Recolta medie la hectar în România este doar puţin mai mare decât jumătate din media Reichului, în ciuda faptului că terenul este în general cu mult mai bun decât cel din Germania. De asemenea nu sunt folosite nici pe departe toate oportunităţile agricole ale României. Tratatul Wohlthat a indicat numeroase căi rin care să fie folosite puterile economice ale României şi să fie însufleţite schimburile comerciale. Tratatul este în continuare în vigoare şi piedicile politice care se opuneau punerii lui în aplicare au dispărut. Fără îndoială că mijloacele prevăzute în tratat pot fi folosite acum mai bine, însă este nevoie de un discipol dornic de învăţătură şi care să fie capabil de dezvoltare asupra căruia să se facă simţite efectele pedagogice. Însă această viziune trebuie mai întâi analizată în mod corect. Întreaga dezvoltare istorică pasivă de până acum a României vorbeşte împotriva unei posibilităţi de acest fel. Cunoscătorii ţării ne asigură că populaţia României nu este una ambiţioasă şi că în mod oriental-slav se mulţumeşte cu astâmpărarea foamei în loc să se străduiască să îşi asigure toate cele necesare. Religiozitatea moartă a bisericii ortodoxe îi întăreşte în această atitudine. Faptul că credinţa ortodoxă se găseşte alături de ideea naţională şi de cea de ordine în ideologia Mişcării Legionare ne face să nu ne aşteptăm la nici un fel de schimbare. Dacă se doreşte ca România să nu fie doar păstrată ci să fie folosită pe deplin acest lucru nu poate avea succes doar prin consiliere, ci prin metode coloniale. Pentru aceasta este nevoie ca în locul proprietăţilor ţărăneşti minuscule prost exploatate să apară mari moşii care să fie administrate după metode moderne sub conducere germană. Apoi trebuie ca forţa de lucru care acum leneveşte să fie ocupată intensiv pe model colonial cu agricultura şi trebuie alcătuite mair armate de muncitori care să refacă sistemul de drumuri extrem de înapoiat. Industriile care necesită forţă de muncă intensivă trebuie să fie transferate din Reich în România.

În acest fel i se va da poporului german din România o şansă de implicare care să îi dea şi conştiinţa că joacă un rol important în cadrul Reichului. Poporul german din România a devenit de puţină vreme o corporaţie de drept public. Ei se poat alătura drapelului Reichului şi pot să îşi satisfacă serviciul militar în regimente proprii. Prin aceasta se reuşeşte ca Reichul să nu cedeze acest vechi post de graniţă, ci să îl păstreze şi cum este de dorit, să îl dezvolte. Ţara de dincoace de Carpaţi poate prin munca saşilor transilvăneni să primească din nou caracterul unui district german. De asemenea grupul etnic german oferă o rezervă necesară de oameni cunoscători ai ţării care să fie folosiţi pentru rezolvarea problemelor de cealaltă parte a Carpaţilor.

Aceste sarcini pot fi îndeplinite fără să fie atinsă suveranitatea formală a României (caracteristicile cele mai importante ale suveranităţii oricum îi lipsesc acestui stat) şi fără ca să fie blocate posibilităţile de dezvoltare ale puterilor vrednice din rândul populaţiei româneşti. Modalitatea de acţiune trebuie să fie o impunere pe cale paşnică. Nu ar trebui să fie dificil de obţinut sprijinul guvernului român pentru înfiinţarea unor moşii model şi treptat numărul acestor mari moşii să fie crescut. De asemenea nu ar trebui să fie întâmpinate obstacole de netrecut pentru punerea sub regie germană a construcţiilor de drumuri şi canale. Nu este nevoie de mijloace violente pentru penetrarea industrială. Există destul capital în Reich care caută oportunităţi şi care printr-o organizaţie centrală de intermediere în mod planificat să fie orientat către România.

Printr-o politică românească bazată pe realităţi şi nu pe programul imposibil de realizat al unei minorităţi de gardişti fiecare va primi ceea ce i se cuvine: masele capabil de dezvoltare o mai bună supraveghere şi alimentare ca până acum, germanii vor primi conducerea în ceea ce priveşte interesele Reichului şi foloasele cuvenite pentru contribuţia şi responsabilitatea lor politico-militară, forţele vrednice de origine românească vor primi participarea la guvernare şi administrare, conducerea producţiei şi a comerţului.
Misiunea militară germană din România trebuie să apere ordinea astfel încât să nu mai fie posibile dezordinile. Reichul german nu trebuie să lase să îi scape posibilităţile coloniale care se găsesc la uşa sa.

Sursa: Historia

Excelent materialul.
       

[radu andritoiu]

domnilor, situatia nu e chiar asa de grava, poate am exagerat eu nitel
totusi ne pricepem la vie si vin de pe vremea regilor daci, chiar acuma avem podgorii care fac vin ce rivalizeaza cu vinul frantuzului,  avem femei frumoase si fantastic de frumoase cu cat mergi spre moldova, probabil influenta slava, si mai avem si hore si sarbe
la ce dracului ne mai trebuia si altceva
un client evreu , glumind , imi spunea ca oltenii sunt evrei ratati
cand si de ce ne am ratat, habar nu am

[ionpescarul]

E un topic pentru echilibrarea forumistilor frustrati de extrasezon . E nasol cu vremea asta de afara, nu vezi ce se intampla la aia care n-au topic din-asta, se apuca de ordonante, referendumuri, ce mai, iarna grea .

Vali ,sti cata patima puneam ,sa dus ,pentru mine e doar o discutie ,sper ca toti vom invata din topicul asta .