12135

[Dbr]

Iris: Nu pot zice ca este greu, trebuie doar mare grija si prudenta. Totodata atentie mare la suprasolicitarea nervoasa, pentru ca de multe ori, din cauza efortului ajungi pur si simplu sa clachezi, sa nu te mai poti concentra la nimic. Rasturnarile de situatie care apar, trebuiesc rezolvate fara implicarea multor persoane si nici prea multe telefoane. Poate o sa va povestesc o data in tihna, cum de multe ori, parteneri de-ai mei la asemenea ,,curse infernale'' au avut maifestari ciudate de toate felurile si care devenisera de nerecunoscut in comportament. Referitor la Dehlya 25 va pot povesti ceva hazliu. Proprietarul maghiar din Budapesta, a cumparat velierul de la firma mai sus mentionata. Totodata i-a intrebat pe acestia daca nu cunosc pe cineva care ii poate aduce barca in Balaton! Ei m-au indicat pe mine
Apoi a vrut si peridoc pentru barca, adresandu-se deasemenea firmei de unde cumparase barca. Firma cunoscandu-l printre altele si pe olandezul meu a aparut si el in ecuatie, cautandu-i peridoc, cu ajutorul meu. La un moment dat ungurul l-a intrebat si pe olandezul meu daca nu stie pe cineva sa ii aduca barca in Balaton, cineva de incredere, care sa nu ii cauzeze ceva damage-uri la transport, fiind o barca destul de scumpa. Olandezul meu m-a indicat tot pe mine Ungurul a inteles ca totul va fi ok. Dar pe drum pe masura ce ii trimiteam foto cu zapezile era din ce in ce mai stresat. Cand am ajuns la el cu barca se uita cam ciudat la mine, asa ca la unul ,,care nu are toate tziglele pe casa'' Voi povesti la momentul potrivit...

Radu: Velierul nu este al meu. Al meu este tot un Dehler Dehlya dar de doar 22ft. Voi mai pune foto cu aceasta de 25 ft pentru ca este superba si foarte dotata, interior/exterior.

Asadar, incepem ziua 12. Prognoza meteo era mult diferita fata de ce fusese cu o zi inainte. Soare, temperaturi pozitive, ehhee, alta viata. Ajungem din nou la barca si ma apuc de luminile peridocului. Mai fratilor, de la sarea de cu cateva zile inainte de pe sosea, tot ce era contact electric era corodat intr-un hal incat m-a apucat pranzul in marina mesterind si schimband lumini. Intr-un final le dau de cap, termin de legat barca, verific din nou tot si gata. Plecam in final dupa ce ne luam ramas bun de la cei din marina. Fac doar cativa km si surpriza maxima. Din nou, compresorul de aer refuza sa mentina liftat sistemul pernelor din suspensia spate. Verific din nou greutatea pe carlig. Totul corespundea. Cum scoteam barca de la carlig, totul revenea la normal. Cand o cuplam, compresorul de aer nu mai facea fata cu debitul de aer. Mai sa fie! Imi scot dinamometrul de verificat greutatea pe cupla. Aveam 80 kg, deci sub sarcina maxima verticala a masini ( 100 kg). Ma intorc cu barca in marina. Aia consternati:
- Ce s-a mai intamplat?
- Compresorul de aer refuza sa lucreze cum trebuie!
- Cum? Pai nu a fost schimbat ieri cu unul nou?
- Ba da! Si tocmai asta ma socheaza...
- Si noi am cumparat odata un compresor defect de fabrica!
- Nu pot sa cred....
Il sun pe olandezul de la firma de unde luasem compresorul cu o zi inainte. El imi spune ca numai acela era singurul din stoc si ca nu are cu ce sa il schimbe. Reconfigurez rapid treaba, las barca din nou in marina si plec vreo 100 km spre un service unde imi intretin masinile de de ani de zile si unde ma cunosc foarte bine cu olandezii. Ajung la ei si ii rog sa imi permita sa desfac iar sistemul de suspensie spate sa vad ce mai are. Ei oameni super de treaba, imi dau un banc de lucru complet la dispozitia mea. Aveau foarte multe lucrari in desfasurare si nu aveau timp de mine, ci doar din cand in cand ma mai sfatuiam cu ei. Bineinteles ca am rezolvat totul ca la carte, in conditii de inalte standarde de calitate Era o supapa montata gresit din fabricatie in compresor si la presiuni mari scapa aer. Si daca tot eram in service, si auzind prognoza meteo pe Germania pt a doua zi, ii fac masinii cadou si doua anvelope de buna calitate pe puntea fata. M-am felicitat pentru asta a doua zi prin nameti

[Dbr]

Ziua 13:
Cu toate rezolvate( inclusiv o revizie generala la masina) ca sa nu mai apara cine stie ce surprize tehnice, mergem sa ridicam barca din marina. De data asta chiar am plecat de-adevaratelea Pana ne-am luat noi la revedere de la mai toti prietenii olandezi, pana am facut cumparaturile de drum, ne-a apucat iar seara prin Olanda. Reusim sa ajungem in zona montana in Germania( Giessen, Olpe), bineinteles dupa ce am pierdut iar o gramada de timp cautand parcari libere, mai ales ca incepuse sa ninga iar ca in povesti si in final ma adapostesc intre doua camioane. Nani de voie pana dimineata. Desteptarea din zori a fost data de un sofer de tir polonez:
- Catastrofaaaa, curva miaci!...urla el prin parcare insotit de un harjait de lopeti din toate partile!
Deschid ochii sa ma uit pe geam. Vizibilitate zero! Ma dau jos din masina direct in zapada aproape pana la genunchi. Incerc sa ma orientez sa vad incotro era iesirea din parcare! Ma credeti ca am pus GPS ul ca sa ies. Totul era alb , toate indicatoarele erau acoperite de zapada viscolita si lipita de ele. Nu mai stau pe ganduri, imi pun toate device-urile antiderapaj in functiune si dupa mai multe manevre reusesc sa parasesc parcarea. Saraca nevasta-mea nici nu intelegea ce se intampla. Am plecat cu ea aproape dormind, si la un moment dat o aud din spate bodoganind:
- In viata mea nu mai plecam de acasa in Decembrie
- Buna dimineata , nu vrei sa conduci tu ca sa nu mai comentezi atat?
- Bip...bip...bip....
Era ora 06.00 dimineata. Infern de drum, toti mergeau ca melcii. Exact cand s-a luminat afara luminile peridocului au inceput iar sa se stinga una cate una. In viata mea nu am patit sa am atatea probleme cu luminile unei remorci. A trebuit sa apelez la rezerva strategica de becuri sa am din nou toate luminile functionale. Dar am rezolvat si asta cu calm, stiind ca pe Austria se pot risca amenzi usturatoare, pentru orice bec nefuctional, chiar si pentru cele care nu sunt obligatorii, spre exemplu cele laterale de pozitie galbene, care pot fi doar catadioptrii. La austrieci pricipiul este urmatorul: Daca este bec, trebuie sa functioneze. Daca nu, amenda.
Reusesc sa ajung la Budapesta, bineinteles dupa ce am cautat iar 2 ore locuri de parcare. A doua zi, vineri, aveam stabilita intalnirea cu proprietarul Dehlyei in Balaton. Pe la 01 noaptea ma trezesc cu mesaj de la el:
- Unde sunteti?
- Budapesta!
- OOOooo ai condus azi peste 1200 km pe zapada?
- Da. am de livrat o frumoasa barca maine dimineata
Deci el nu dormea la gandul ca ,,printesa'' lui se apropia de casa. Vremea frumoasa, fara ninsoare in Ungaria.

[radu andritoiu]

salut dbr,
cam cat ar face un velier ca acesta?
multumesc

[Dbr]

Radu: Barca a fost in final 11500 euro. Un pret bun zic eu, la cum sunt cotate Dehlyiile 25 si la ce dotari are care poate nu se vad in foto( Yanmar inboord 16 cai, diesel, elice plianta, gelcoat original, aparatura de navigatie, panouri solare, iar barca arata interior exterior pe o scara de la 1-10 de nota 9,50)
Asadar, sa mai continui povestea, deci ziua 14:
Desteptarea si continuarea drumului din Budapesta spre Balaton. Locatia din Balaton era pe coasta de S-E a lacului. Cand mai aveam 50-70 km de destinatie, incep sa il sacai pe proprietar cu mesaje pe whatss app. El nici un raspuns. Mai sa fie...Ajung in micul satuc de detinatie de pe malul lacului, trec de adresa si imi caut un loc de oprit cu barca dupa mine. Era ora 09.50. Intalnirea fusese stabilta pentru ora 10.00 . Il sun din nou si iar nimic:
- Mah asta nu raspunde! O fi baut azi noapte de fericire?
- Dar ce facem cu barca? Unde o lasam?
Si cum stateam noi asa si ne uitam unul la celalalt apare in tromba o masina cu numere de H cu unu disperat in ea strigand pe geam:
- Mi-am uitat telefonul acasa!!!!
- Aaaaa...deci tu esti Brutus? Mi-am dat seama de asta cand am vrut sa va intreb unde sunteti!!!
Ce sa mai zic, bine ca nu a plecat de acasa cu un pantof de un fel si altul de alt fel, sau cu chilotii in loc de fes la cat era de disperat omul sa isi primeasca ,, printesa'' acasa...Il intelegeam perfect
Omul foarte de treaba si hazliu. Ne imprietenim rapid spunandu-i de la inceput ca si eu tot o Dehlye am. Ne conduce la locatia exacta, un loc de pastrat barci iarna , unde erau zeci, imi prezinta si Dehlya lui de 22 ft. Deci omul trecuse la ,,next level'' cu noua 25 ft. Cea de 22ft urmeaza sa o vanda, si o voi prezenta la topicul de vanzari, deoarece barca arata deasemenea foarte bine. Motivul trecerii la una mai mare era bineinteles cel al cresterii copiilor si necesitatea unui spatiu mai mare.
Aproape ca ne-a apucat seara stand la povesti cu el, cand deodata ii trece lui prin cap sa ne arate ospitalitatea lor si sa ne prezinte Ungaria si din punct de vedere gastronomic. Eeee, pana aici ne-a fost! Va dati seama ca am plecat dimineata de acolo dupa cele consumate, pentru ca barca trebuia ,,udata'' nu? Norocul nostru cred ca a fost cu acel renumit Unicum, care si-a spus cuvantul d.p.d.v digestiv
Comentariu feminin dimineata dupa ce ne pusesem deja la drum, asa ca o concluzie, dupa cele bagate in noi seara la masa:
- Mah , astia parca sunt mai ca noi romanii! Beau si mananca de zici ca au trei guri
- Daaaa...mi-a placut maxim atmosfera de voie buna de aseara! Toti erau fericiti nevoie mare...
Ajungem spre dupa amiaza, conducand pe o ploaie torentiala mai toata Ungaria, in sfarsit in Arad.

[Dbr]

In Arad bineinteles ca pana ne-am foit sa preluam barca din Suedia gazduita pentru cateva zile de Sebba si Pilgrim, s-a facut seara si chef de bere. Asa ca am stat pana seara tarziu la palavre ... A doua zi abia am facut ochi pe la 09-10 si din acest motiv am ajuns in Bucuresti in miez de noapte, orbecaind cu T sa parcam remorca .
Ce vreau sa spun in incheiere, poate ca ar fi trebuit sa scriu la finele anului trecut, asa ca un epilog si o mica trecere in revista, o balanta a realizarilor pe care fiecare om si le propune ca target la inceput de an.
Anul trecut , pe exact vremea asta eram plecat dupa Albinul 25 al lui Mihai, si atunci mi-am propus sa aduc in 2017 , nu mai putin de 12 barci. Cea din Suedia a fost cea de-a doisprezecea Asadar ,,mission over''!
Pe de o parte sunt fericit ca am putut sa ma tin de promisiunea facuta mie, care la inceput de an parea o nebunie, dar acum tragand concluziile parca ma simt un pic obosit. Da ,asta este cuvantul corect, obosit, dar fericit ca suntem mai multi cu 12 pe ape
Stima tuturor.

[pelicanul]

Ai pus la socoteala si barca mea, pe care ai dus-o in Grecia? Nu figureaza la intrari in Romania, dar e tot o barca dusa vreo 900 de km.  Intotdeauna mi-a placut sa fiu al 13-lea! 

[Florio]

In Arad bineinteles ca pana ne-am foit sa preluam barca din Suedia gazduita pentru cateva zile de Sebba si Pilgrim, s-a facut seara si chef de bere. Asa ca am stat pana seara tarziu la palavre ... A doua zi abia am facut ochi pe la 09-10 si din acest motiv am ajuns in Bucuresti in miez de noapte, orbecaind cu T sa parcam remorca .
Ce vreau sa spun in incheiere, poate ca ar fi trebuit sa scriu la finele anului trecut, asa ca un epilog si o mica trecere in revista, o balanta a realizarilor pe care fiecare om si le propune ca target la inceput de an.
Anul trecut , pe exact vremea asta eram plecat dupa Albinul 25 al lui Mihai, si atunci mi-am propus sa aduc in 2017 , nu mai putin de 12 barci. Cea din Suedia a fost cea de-a doisprezecea Asadar ,,mission over''!
Pe de o parte sunt fericit ca am putut sa ma tin de promisiunea facuta mie, care la inceput de an parea o nebunie, dar acum tragand concluziile parca ma simt un pic obosit. Da ,asta este cuvantul corect, obosit, dar fericit ca suntem mai multi cu 12 pe ape
Stima tuturor.

Să fii sănătos și să ai an bun, pe măsura pasiunii pe care o pui în tot ce faci !
Dacă ai vreun moment în care te simți obosit, e semn de la Dumnezeu, că nu te-a creat în scop workaholic, ci trebuie să mai și petreci cu prietenii. Chestiune la care eu, unul, am dobândit experiență și pricepere

[Dbr]

Pelicanol: Nu am pus- o la socoteala nici pe Sasanka dusa in GR si nici Fox- ul lui Gutzakis adus din GR. 12 au fost doar intrarile!

[Haiduc]

Salut Bogdane suedeza adusa de tine este de vanzare deja?
http://www.barcisecond.ro/anunturi/view/barca-cu-motor-si-cabina-3992.html
Pacat asa ceva nu se merita vanduta este ceva old school sus pe punte cu o pipa la apus de soare...ehe...

[Dbr]

Florio: Stiu ca am lipsit si de la multe intalniri dar ce sa fac daca am fost tot pe drum. Pana si la cea de sfarsit de an nu am reusit sa ajung doar pentru cateva ore intarziere. Nu prevazusem chiar asa intarzieri din cauza vremii nefavorabile
Workahoolik se poate spune, dar deoarece de fiecare data incerc sa imbin utilul cu placutul, orice problema aparuta, de orice ordin, fie ele tehnice sau neintelegeri legate de comunicare sau pur si simplu legate de oameni, am invatat sa le transform in clipe frumoase de neuitat si implicit in subiecte de povestit. De la mainile crapate de frig sau prea multe fiare manevrate in timpul zilei , la semineul din camera de hotel, sau unele locuri pitoresti pe care le aleg cu mare grija,in care in care sa imi petrec noptile impreuna cu sotia mea , care m-a urmat si mi-a inteles pasiunea pentru barci este un drum foarte scurt, pe care am invatat sa il driblez in felul meu. Ce poate fi mai frumos, decat contrastul de ,,culoare'' intre a-ti rupe mainile cu incarcari dificile si relaxarea de seara intr-o rezervatie naturala din Olanda ,la un pahar de vin, in compania unor prieteni, chiar daca nu vorbim aceeasi limba si ne despart mii de km de mari si tari.
Asa cum au spus si cei Doi Nomazi, si eu imi propusesem sa nu mai scriu. De altfel se observa ca nu am povestit de toate cele 12 , si asta nu neparat din lipsa de timp, ci doar pentru a nu plictisi auditoriul.
In ciuda eforturile mele, cu care sunt obisnuit de altfel, au mai ramas cel putin doua barci neaduse din NL. Asadar oricat ma simt de ,,obosit'' acum, ma voi reculege putin si voi pleca dupa ele. Dar o voi face pe o vreme mai blanda. Urmaresc zi de zi prognozele meteo pe vest in EU si nu sunt prea ok. Iar raspunderea este mult mai mare cand nu sunt barcile tale. Lasand un pic pamfletul la o parte, o sa incerc sa va explic ce inseamna pentru mine calatoriile acestea intr-un oarecare necunoscut, fiecare barca avand particularitatile ei legate de forma ,dimensiuni si greutate.
Exista cateva prinicipii de la care incerc sa nu ma abat, principii care mi-au fost aratate in timp. Incalcarea lor , m-a costat intotdeauna foarte mult, spre exemplu in luna Martie 2017 era sa ma coste chiar viata! La acel moment , sotia nefiind cu mine, am incredintat masina ( fara nimic la carlig)- cu toate ca nu o incredintez niciodata nimanui cu exceptia sotiei-spre conducere unui amic, care mi-a adormit la volan in plina Germanie si mi-a intrat la miezul noptii in parapeti pe autostrada. Avarii usoare de altfel, doar ca am simtit-o mai aproape ca oricand pe doamna in negru. Dar Cel de Sus , cel care cum spui tu m-a creeat workahoolic mi-a aratat inca o data si poate pentru ultima oara ca un principiu incalcat fata de tine inseamna lipsa de respect fata de sine. Lucru din care am invatat ceva dar care nu m-a descurajat in a duce la bun sfarsit ceea ce imi propusesem la inceput de an. Suprasolicitarea nervoasa este maxima mai ales cand nu stii la ce te duci. Solicitarea fizica te face sa te resimti dupa cei peste 100 mii de km parcursi doar in ultimul an. Am ajuns sa simt ca atunci cand conduc ma odihnesc si ma relaxez
Judecand d.p.d.v financiar, poate ca multi vor crede ca toate astea mi-au adus in final profit, dar dupa tragerea liniei de sfarsit de an, va pot spune ca lucurile stau cu totul altfel. Inainte de orice, am facut ceea ce am facut din pasiune si credinta ca imi voi putea aduce si eu aportul in felul meu la ceea ce inseamna viata pe ape, pentru noi cei care iubim navigatia , fie ea cu vele sau cu motor.
Fiul meu ne intreaba de fiecare data cand ajungem acasa cu bine:
- Cum a fost? Omul cu barca a fost fericit?
- Da. A fost fericit!
- Atunci inseamna ca si voi sunteti fericiti!
Asta m-a facut sa imi fac propunerea cu cele 12, si nu in ultimul rand vazand activitatea multor Oamneni vrednici, de isprava, de aici de pe forum, fie ca ma refer la cei cu atelierele lor frumoase din care ies lucruri minunate, sau cei care naviga cu ale lor ,,printese'' incercand sa cucereasca noi orizonturi pe ape.
Pentru mine orice rasarit sau apus de soare, cand veneam spre casa cu o barca din Olanda, Franta, Italia, sau orice alta tara , imi creea o stare de bine, doar la gandul ca cineva va savura aceste clipe pe ape in curand
Iar toate lucrurile acestea nu s-ar fi intamplat fara ajutorul celor care m-au sustinut fie prin gandurile bune,
fie prin ajutor de orice fel, Brigada Arad, Constanta, Galati, Braila, Bucuresti si nu numai, carora le multumesc din suflet.
Sa ne vedem cu bine pe ape dragi Prieteni, pentru ca daca apa nu e, nimic nu e...
Stima tuturor.

[Dbr]

Haiduc: Am vazut si eu acum treaba asta, dar nu o comentez.