Delivery Galati to Limenaria

[Bogdan]

Pe June ati cunoscut-o deja. E acea Albin Vega 27, avand venerabilla varsta de 40 de ani dar care conjunctural o face pe tinerica. Dupa ce toata luna iulie am lucrat la ea, dotand-o cu toate cele necesare, a venit vremea sa isi ia ramas bun de la portul Bazinul Nou Galati. Vorbisem in prealabil cu Nicu aka Pelicanul care s-a aratat disponibil, urmand sa stabilim data exacta a plecarii care din pacate se tot amana ca urmare a lucrarilor la barca ce nu se mai terminau.
In sfarsit, iau decizia sa plecam pe 31.07 si discut cu Nicu:
- Nicule, nu mai aman plecarea ca altfel o tin aici la iarna! Plecam pe 31? Poti?
- Da, gata, ramane stabilit! Putem sa mai luam pe cineva in echipaj?
- Pe cine?
- Pe Vlad !
Cu Vlad ma auzisem la telefon cu ceva timp inainte, dar personal nu il stiam si parea o buna oportunitate sa ne cunoastem. Si bine a facut ca a venit! In plus, un barcagiu in plus in echipaj nu putea sa fie decat de bun augur. Asa ca echipajul s-a stabilit la noi trei pana in Limanu, urmand sa mai vedem ce si cum.
Dau zor cu ultimile verificari, il "forjez" pe Silvian( personajul care a lucrat cot la cot cu mine la barca din momentul in care am lansat-o la apa si pana am plecat) si in dupa-amiaza plecarii imi iau consoarta la cumparaturi. Pelicanul ajungea pe la 7 iar Vlad pe la 9 seara, asa ca aveam timp. Intre timp sun baietii si ii intreb daca vor sa doarma la hotel, sa le iau o camera si raspunsul a fost unanim negativ. Normal, as fi procedat la fel ca doar nu degeaba ne numim barcagii. Preferinte culinare, zic? Ciorba de burta la cutie, zice Pelicanul! ( va suna cunoscut? )
In jur de ora 7 Pelicanul ma anunta ca a ajuns si sa vin sa-l pescuiec de la marginea Galatiului. Il iau si hai la barca cu tot cu provizii, ca nu mai reusisem sa ajung sa le descarc. Vali Antonov ma anunta ca il ia el pe Vlad si ne vedem cu totii in Bazinul Nou la barca, sa mai stam la o tacla. Intre timp incepe o ploaie torentiala care desi speram sa fie de vara, s-a dovedit mai a naibii si a tinut pana a doua zi.
In sfarsit, ajung si Vlad cu Vali la barca si ne punem intrebarea fireasca: Bai, noi nu mancam nimic? Eu si Nicu incepusem o sticla de whisky si ne cam rodea stomacul. Cum toti eram cam flamanzi, am decis ca o mancare la mal e mult mai potrivita, ca pe barca vom avea timp sa mancam in zilele urmatoare, fapt pentru care ne-am infiintat pe faleza Dunarii la o carciuma unde eu cunosteam tot personalul si ne-am bagat la o saramura de crap stropita cu un alb demisec.
Las baietii la restaurant sub promisiunea lui Vali ca ii duce el la barca si o tai sa-mi fac bagajul si sa iau rezerva de 50 de litri de motorina. Da, imaginati-va ca nu am avut timp sa imi fac bagajul pana atunci ! Noaptea se lasa peste mahalaua care gazduieste portul Bazinul Nou ( o mostenire comunista care pe vremuri era o fortareata pazita de graniceri datorita traficului permanent de marfuri si nave straine) si ne bagam la culcare cu gandurile la ziua plecarii. Nicu ma complimenteaza: Foarte misto cearsaful asta cu care m-am invelit! Ma uit si ii zic: E foarte bun cearsaful pentru ca e una din fatele de masa pe care mi le-a dat nevasta-mea! Radem si ne bagam la somn.
Dimineata ne trezim pe la 7 si realizez ca nu am probat aragazul.  Pelicanul ma apostrofeaza pe buna dreptate, imi fac mea culpa si il sun pe Silvian. "Bai Silvian, ce dracu am facut noi de n-am probat aragazul?" Luasem spirt medicinal si imi imaginam ca o sa mearga. Ca sa fiu sincer, cand am adus barca chiar voiam sa il arunc si sa pun unul pe gaz, noroc ca mi-au spus toti cei pe care i-am intrebat ca cel pe alcool e cel mai bun. Acum realizez ca aveau dreptate.  Vali, contactat telefonic imi zice: "Nici gand sa mearga cu asa ceva! Ma duc eu la Dedeman sa va iau alcool tehnic !"
"Ia si zece oua, zice Nicu, ca Bogdan a uitat!" Intre timp apare Silvian care se uita la aragaz, il suceste, il invarte si decreteaza: e simplu, ar trebui sa mearga! Stai sa vina Vali cu alcoolul si mai vedem, ii zic. Intre timp mai facem unele verificari la zemurile din agregate si amaram canistrele de motorina in borduri.
Apare si Vali cu cumparaturile, verificam aragazul dupa ce in prealabil Nicu se consulta telefonic cu Florio care e posesor de acelasi agregat si decidem ca putem pune pe drum.
Ziua se anunta superba, vremea excelenta! Pornim motorul, mola pupa, mola prova si hai spre destinatie. Dunarea, imputita si plina de crengi, ne-a facut sa fim atenti pe unde megem ca sa nu luam ceva pe la elice. Dupa ce trecem de Cotul Pisicii ( Grindu ) , Nicu ne intreaba:- Da' un ceai nu facem si noi? Cum sa nu, zicem in cor eu si Vlad cu gandul la provizia de whisky! Intre timp le spun baietilor bancul cu chinezul care aflandu-se in Romania prima data, fiind rupt de foame, s-a dus la o carciuma unde veneau studenti mai saracuti si astepta sa vada ce cer ei ca sa repete. Vine primul student si comanda ceai. Chinezul, se duce la chelnerita si cere si el: Tzeai! Bea  cana aia de ceai si matele ii ghioraiau mai rau. Mai vine un student si comanda macaroane cu branza. Chinezul comanda si el: Matzaloane cu blantza! Chelnerita il intreaba: Ce, ma!!! El: Matzaloane cu blantza! Chelnerita: Ce-ai zis? La care chinezul, pus intr-o situatie penibila, zice, lasandu-se pagubas: Tzeai!
Mergem aval la motor, buna dispozitie la bord si deodata, in dreptul localitatii Giurgiulesti, o salupa a Politiei de Frontiera se apropie folosind semnalizarea acustica. Pe punte, un militian de frontiera disperat striga: CREW LIST! CREW LIST! II intreb si eu: "-Ce vrei?" La care, omul dezamagit vizibil , exclama: "-AAAA, astia sunt romani!"
Ne verifica documentele, dupa ce incearca o abordare idioata cu salupa indoindu-mi suportul de prindere a sartului intermediar tribord si ne ureaza vacanta placuta.   
Asadar, continuam mars aval la motor (vant canci) pana la Isaccea cand alarma motorului incepe sa se activeze. Ce sa fie?
- Cred ca am ramas fara motorina baieti, ca indicatorul ala nu-mi inspira incredere! zic eu.
Ne apucam sa dezlegam o canistra de motorina, scot un furtun complet nepotrivit si incercam sa umplem cu greu rezervorul. Nu au intrat mai mult de 3-4 litri. Las motorul oprit si stam in deriva cateva minute, cu gandul ca poate s-a supraincalzit. Pornesc si continuam marsul. Nimic deosebit, toate pareau sa mearga ok si asa a si fost.
- Poate a intrat ceva la sorbul de absortie a racirii ! zice Nicu.
Nu l-am contrazis pentru ca nici eu nu imi explicam alarma aia. Posibil asta sa fi fost.
Intre timp, pentru ca trecuse ora 12, se impunea la bord regula lui Seba. Il intreb pe Vlad: "- Da' noi cu ce am gresit de nu bem o bere?!" Uitasem sa va zic ca, ma capatuiesem inainte de plecare cu o otita de toata frumusetea si cu urechea stanga nu auzeam deloc. L-am sunat pe Viorel, ORL-istul, bun prieten si mi-a confirmat ca nu am interzis la clampa fata de medicamentele prescrise de el. Asa ca, nu i-am lasat singuri pe baieti sa se chinuie!
Pe la Mm 45, a inceput sa bata vantul, asa ca am bagat focul si ne-am distrat teribil. Mergea June cu 5-7 kn de numai numai si pentru ca era prea frumos am mai primit o vizita a Politiei de Frontiera Tulcea. Baietii astia au fost ceva mai manierati, in sensul ca si-au cerut scuze ca nu au fost informati de colegii lor de la Galati ca suntem aval pe Dunare, au verificat documentele, si-au cerut scuze din nou si ne-au urat distractie placuta.
Facusem calculul dinainte si ma gandeam sa stam la ancora la Mm 40 peste noapte (stiam ca e loc de ancorare pentru convoaie si nave maritime), dar cum am mers foarte bine, am luat decizia sa intram pe bratul Sulina si sa innoptam la Partizani.
Pana atunci, intram pe bratul Tulcea si baietii ma deleaga carmaci. In rutierele de navigatie vechi, zona era considerata sector de navigatie cu risc deosebit. Pentru o barca, va asigur ca nu e! Trecem prin cot sub privirile admirative ale pietonilor si ma napadesc subit amintiri nu prea placute din perioada in care eram ofiter "exilat"sa car calcar de la Mahmudia. Convoaie de barje de 3000 tone goale prin cotul Tulcii se comportau ca niste ligheane impinse aval. Trebuia sa iau cap compas bacul de trecere de la Tudor Vladimirescu ( pe care il acopereau in vizibilitate provele barjelor goale si inalte), localitatea vecina de Tulcea si sa imi calculez momentul de giratie spre tribord, in conditiile in care eram asigurat ca spre amonte nu urca nimeni. Ruperea unui convoi in zona insemna un dezastru. Puteam distruge tot de pe malul Tulcei. Acum...era agrement, cu totul si cu totul altceva.
Ajungem la Partizani in jurul orei 8. Localitatea se intinde pe ambele maluri ale canalului si pare destul de animata la ora aia. O serie de pontonase pe ambele maluri ne fac sa credem ca vom innopta in siguranta. Reduc viteza din motor si Nicu se duce la prova sa ma ghideze undeva la un ponton. La un moment dat, obsev un nene care pescuia linistit si visator pe un pontonas relativ nou construit. Strig la Nicu: -Nicule, ia intreaba-l pe nenea asta, nu putem dormi la el? Eu fiind surd, cred ca am tipat cam tare ca omul auzise ceva. Il intreaba si Nicu si primind acceptul, ma intorc cu prova in amonte si acostez. Legam barca si intram in vorba cu omul. Mai mult Nicu si Vlad. Otita mea incepuse sa se agraveze. Il servim cu un whisky si ne spune ca e pontonul lui, proprietate iar celalalte sunt publice. Omul, fost lucrator cu sosete bleu, impreuna cu soata care activase in acelasi domeniu, s-au retras in delta la venerabila varsta a batranetii, respectiv 50 de ani. N-am intrebat de pensie. Eu, pentru ca tot nu aud ce vorbeste Nicu cu el, ma apuc de gratar. Scot grill-ul fara fum (asa zice reclama) si ma apuc de treaba, spre surpriza baietilor care ma chestioneaza insistent: -de unde l-au luat? cat ai dat pe el? etc. Intre timp, proprietarul pontonului ne aduce legume proaspete din gradina proprie si nu putem sa nu ii fim recunoscatori cu inca un whisky. Ne incingem marinareste si trecem pe sprit alb sec ( rezerva barcii de 5 litri) fiind surpinsi de sotia proprietarului care aparuse sa faca o poza barcii. O rog frumos sa imi permita sa imi iau un tricou pe mine sa dau bine in poza si primesc replica: Nu dumneavoastra sunteti subiectul, ci velierul!  Jignit profund in amorul propriu, mai torn un rand baietilor si apoi ne bagam la culcare .
Urmeaza o noua zi spre destinatie, ce avea sa aduca oarece schimbari de plan. Il rog pe Vlad sa puna poze pana la aceasta etapa, eu nefiind capabil sa fac datorita fiica-mii cele mari care, fiind indragostita, a uitat sa imi puna in bagaj incarcatorul telefonulu, desi o rugasem in mod special.

[Florio]

...... Preferinte culinare, zic? Ciorba de burta la cutie, zice Pelicanul! ( va suna cunoscut? )
.................

Sigur că-mi sună cunoscut . Pe Pelican l-am molipsit eu, în călătoria cu somonul : https://forum.capcompas.ro/index.php?topic=801.30

................ "Bai Silvian, ce dracu am facut noi de n-am probat aragazul?" Luasem spirt medicinal si imi imaginam ca o sa mearga. Ca sa fiu sincer, cand am adus barca chiar voiam sa il arunc si sa pun unul pe gaz, noroc ca mi-au spus toti cei pe care i-am intrebat ca cel pe alcool e cel mai bun. Acum realizez ca aveau dreptate. 
..........................
Apare si Vali cu cumparaturile, verificam aragazul dupa ce in prealabil Nicu se consulta telefonic cu Florio care e posesor de acelasi agregat si decidem ca putem pune pe drum.
...................

Păi ia zi: n-a fost aragazul ăla bun?  
Nu ai ce să se defecteze la el. E o simplă spirtieră. Care are și capacitate calorică bună, și nici un risc, față de un agregat cu gaz.
Dacă-l uiți deschis, ce să se întâmple? Miroase nițel a alcool și te simți o țâră mai vesel așa, din senin

..............
Facusem calculul dinainte si ma gandeam sa stam la ancora la Mm 40 peste noapte (stiam ca e loc de ancorare pentru convoaie si nave maritime), dar cum am mers foarte bine, am luat decizia sa intram pe bratul Sulina si sa innoptam la Partizani.
...............................

Dacă v-a fost teamă de ieșirea pe Sfântul Gheorghe, a fost mai sigur de accesat Sulina. Deși nu are farmecul brațului nenavigabil, e mai mult o autostradă
E ceva mai lung traseul, vreo 18 mile.
Ce nu-mi place mie la Sulina, că nu găsești locușor gol la cheu, tot rumânul care are o plutitoare, o ține afișată cu anunț " organizăm plimbări în Deltă".
Nu cred să se fi schimbat ceva.

[Bogdan]

Dimineata ma trezesc greu si doar datorita soarelui arzator care batea direct pe mine in cabina. Nicu si Vlad erau pe ponton si tranferau ceva vin rosu intr-un bidon, ce urma a fi donat proprietarului pontonului in semn de recunostinta pentru "cazare".  Ma ridic cu greu de pe bancheta si constat ca otita mea a luat-o razna complet. Nu mai auzeam deloc. Cu ultimile resurse ale acumulatorului telefonului o sun pe Simona, sotia mea, si o rog sa il sune pe Viorel sa imi rescrie tratamentul. Deja durerea la nivelul timpanelor devenea insuportabila. Nicu ma vede si imi zice : Nu e prea ok! Stiu! ii spun. Vlad ma vede si el si ma intreaba daca nu ar fi bine sa iau antibiotice. E ingrijorat si el .Habar nu am! 
Ne luam ramas bun de la gazda si fac manevra de plecare, dupa care le spun baietilor: Ma bag la somn ca nu mai rezist de durere! Drumul e drept, nu aveti ce griji sa va faceti. Va rog sa ma treziti la Sulina! Oricum, Dunarea imi repugna datorita trecutului ! Mi-a ramas un gust amar fata de ea si nu am o placere deosebita sa navig nici aval nici amonte pe ea.
Aprope de Sulina ma trezeste Nicu. Sunt oarecum mai bine datorita somnului prelungit. Ma gandesc sa nu oprim fiind ora 14 si sa iesim pe mare. Nicu nici nu vrea sa auda iar Vlad il aproba total: mergem la spital cu tine, ca esti grav! Aveau dreptate !Cautand un loc de acostare, un localnic interpelat ne da pontul: La ARBDD in fata e pentru toata lumea. Ochim locul si acostam linistiti.
Despre Sulina ...urmeaza . 

[Bogdan]

Sigur că-mi sună cunoscut . Pe Pelican l-am molipsit eu, în călătoria cu somonul : https://forum.capcompas.ro/index.php?topic=801.30


De asta am pus paranteza!

Păi ia zi: n-a fost aragazul ăla bun?  
Nu ai ce să se defecteze la el. E o simplă spirtieră. Care are și capacitate calorică bună, și nici un risc, față de un agregat cu gaz.
Dacă-l uiți deschis, ce să se întâmple? Miroase nițel a alcool și te simți o țâră mai vesel așa, din senin

Da dragul meu, dar pana sa realizez....nu ma lua asa ca dureaza!

Dacă v-a fost teamă de ieșirea pe Sfântul Gheorghe, a fost mai sigur de accesat Sulina. Deși nu are farmecul brațului nenavigabil, e mai mult o autostradă
E ceva mai lung traseul, vreo 18 mile.
Ce nu-mi place mie la Sulina, că nu găsești locușor gol la cheu, tot rumânul care are o plutitoare, o ține afișată cu anunț " organizăm plimbări în Deltă".
Nu cred să se fi schimbat ceva.

Nu cunosc iesirea pe la Sf. Gheorghe! Cel mai scurt drum e acela pe care il stii!

Venise si Settembrini si acostase la pontonul de pasagere seara. Dimineata era langa noi E alta poveste. Sper sa o zica Pelicanul.

[Bogdan]

Entuziasmat de reactia membrilor forumului ( mai putin de cea a lui Florio ), dar la rugamintea administratorului Vali, continui destainuirile unui voiaj extrem de frumos pentru mine.
E duminica!  In fata  ARBDD se plimba o doamna imbraca in uniforma unei societati de paza.  Pare indiferenta dar totusi e atenta la noutati. Cine n-ar fi in locul ei? Il rog pe Nicu sa o faca mai interesata de barca noastra cat nu suntem pe ea si reuseste, mai putin in cea ce priveste "bonificatia materiala". Vorbesc cu Vlad si se pare ca trebuie sa-l lasam pe Nicu sa "discute" de acum inainte, pentru ca are trecere.
Baietii ma conving ca trebuie sa ajung la spital si ma iau mai mult cu forta, pentru ca specific mie, incepusem cu: dar e chiar nevoie? Lasa ca imi trece! etc. Hotarati, baietii ma prezinta la spital si pe scurt, nea Lica, medicul de garda, mi-a tras 2 ketonal in cur si un augumentin intravenos, fapt ce m-a facut sa merg schiop jumate de zi si mi-a taiat clampa pentru o saptamana.
Ne retragem la restaurantul Marea Neagra, sperand ca vom putea savura un bors pescaresc. Total gresit! Astia au orice numai peste proaspat nu. Ramanem stupefiati si comandam ce se poate, apreciind compania si mai putin meniul. Spre seara, ne-am retras catre barca si ne-am apucat de palavre la un sprit. Da, ati ghicit, mai putin eu cu spritul, fapt care m-a scos din minti! 

[scm_ro]

Super povesti. Sper ca la un moment dat sa ajung si eu sa strabat apele ca voi. Momentan trebuie sa ma multumesc cu iesiri de maxim 3 zile prin delta si sa visez citindu-va voua povestile

[Florio]

...............
Hotarati, baietii ma prezinta la spital si pe scurt, nea Lica, medicul de garda, mi-a tras 2 ketonal in cur si un augumentin intravenos, fapt ce m-a facut sa merg schiop jumate de zi si mi-a taiat clampa pentru o saptamana.
......................

Ceva mai târziu când ne-am întâlnit în Limnenas, nu arătai rău deloc. Dacă doar un Augmentin în venă și-un ac în fund te-au făcut bine, atunci nea Lică știe meserie!
Cu clampa n-am înțeles. Drept e că trecuse deja o săptămână

...........
Ne retragem la restaurantul Marea Neagra, sperand ca vom putea savura un bors pescaresc. Total gresit! Astia au orice numai peste proaspat nu. Ramanem stupefiati si comandam ce se poate, apreciind compania si mai putin meniul. Spre seara, ne-am retras catre barca si ne-am apucat de palavre la un sprit. Da, ati ghicit, mai putin eu cu spritul, fapt care m-a scos din minti! 

Se verifică dictonul cu pomul lăudat.
Dacă trăgeați la terasa mai din amonte, acolo e papa din belșug la preț de împinge tava, inclusiv borș pescăresc. E drept că atmosfera de iarmaroc nu se compară cu eticheta de restaurant. Mai bâzâie musca, pișcă țânțarul, e hărmălaie și stai la mese de lemn, pe bănci, ca la parastas .
Dar ăsta-i tot farmecul când pleci prin lume.

[deltasub]

Savuros, zii inainte!  Si pune și ceva poze

[Bogdan]

Luni dimineata, ma trezesc pe la vreo 9. Nu stiu exact pentru ca ramasesem fara baterie la telefon iar ceasul de bord e mecanic si am intotdeauna grija sa uit sa il intorc. Descopar ca sunt singur pe barca. Cabina prova ( cartierul general a lui Vlad) goala. Nicu si-a stabilit locul de dormit pe bancheta tribord iar mie imi revenise bancheta babord. Oarecum confortabile daca inlaturi pernele laterale pentru a mari suprafata de dormit. 4 persoane e prea mult pentru o astfel de barca. Ideala pentru 2, maxim 3.
Pe cheu, Vlad se intretinea cu cineva la discutii si imi zice ca Nicu a plecat in oras. Hai si noi, zic poate gasim undeva sa bem o cafea. La prima pensiune mai acatarii, Nicu savura micul dejun. Ramanem cu el si stabilim programul zilei, in sensul ca nu ar mai trebui sa zabovim si sa iesim pe mare. Imi iau de la farmacie antibioticul, mai luam niste fructe si ma mananca undeva sa zic: Da'la Capitanie, nu trebuie sa anunt nimic?  Trec pe la Capitania Sulina unde intreg personalul servea linistit cafeaua si tigara de la ora 10  si imi dau sa complez vreo doua formulare specifice navelor de mare tonaj ( cate tone de motorina am la bord, cate tone deadweight are vasul, etc). Clar zic, astia se plictisesc teribil.
Pe la 11, dam mola si ne indreptam spre pontonul Peco sa completam motorina in rezervor. Au incaput fix 3 litri. Zic, ceva nu este in regula. Am constatat ulterior ca racordul dintre sorbul de la gura de alimentare si tanc se subtia serios, fapt pentru care umplerea la viteza pompei facea sa refuleze dupa incarcarea cu 2-3 litri. Platesc cei 3 litri si punem pe drum.  La intrarea in bara anunt Port Control cine suntem noi si ce vrem, ne ureaza drum bun si ne vedem de treaba. Ziua se anunta superba, fara pic de nor pe cer si un soare nu foarte arzator. Vantul in schimb...nu si nu. Un pic deranjant pentru mine fiindca asteptam sa o vad pe June la treaba ca un veritabil velier cu chila semilunga. N-a fost sa fie in ziua aia.
Iesim de pe bara in mare. Nicu imi zice: - N-ai adancometru, asa ca hai pana aproape de baliza alba si dupa aia schimbam cursul! Ma gandesc ca am pescajul de 1,2 m si ca nu are rost sa ma abat pana acolo, unde balizajul este maritim semnalizand adancimi de minim 6 m. Il ascult, pentru ca are experienta mai mare decat mine si stie el ce spune.
-Bai baieti, nu facem si noi o baie in mare? ne interpeleaza Nicu. Opresc motorul si ii las pe baieti sa se chinuie cu scara de baie din pupa, care datorita formei adunate a oglinzii, este complet ineficienta. O reala aventura sa urci pe ea. Ma gandesc sa o modific, eventual sa o scot si sa ii fac o platforma asa cum vazuzem pe la alte Vega 27. Dar asta inseamna alte ore de munca, stationare, etc si eu vreau sa merg cu barca.
Marea calm plat. Lighean! Nici un strop de vant nici un pic de val. Punem direct cap compas Mangalia si avem grija sa evitam trecerea printre platformele marine .
Spre seara, un vanticel timid isi face aparitia si Vlad ne intreaba daca nu vrem sa bagam un colt de foc. Buna idee ! Cu velele ridicate, e o alta barca.  Stabilim carturile si primul imi revine. Pe la ora 1 Garda de Coasta ne repereaza si ne solicita datele. Schimbam carturile si spre dimineata, constat ca vantul e ideal iar valurile de maxim 1 m. June aluneca frumos pe apa condusa de Nicu. Ne apropiem in jurul orei 12 de Mangalia. Contactez Capitania si solicit permisiunea de intrare in port. O cucoana imi raspunde si ne cheama la Mangalia pentru formalitati. Clar! Zic, oameni buni, astia se plictisesc! N-au activitate.
Acostam la unul din fingerelele din portul turistic si ma duc la Capitanie unde mi se elibereaza Permisul de acostare. Sa mai zica cineva ca nu am Yaht! Ce Yaht, vapor !
Ma intorc bombanind la barca  si hai spre Limanu. Cand efectuam manevra de plecare, il auzim in statie pe Lindor. - -Nicule, hai sa ne intalnim in rada cu nea Sandu! ii zic .
Nicu pune mana pe statia fixa si cheama raspicat : Lindor, Lindor, de Pelicanul!  Raspunde nea Sandu si il rugam sa treaca in canalul 09 ca sa nu poluam 16.  Aflam ca nu iese din rada, vrea sa ancoreze si sa bage un scafandru pentru curatarea operei vii.  Iesim din portul turistic si il vedem pe Lindor pe care il ocolim prin pupa si acostam in tribordul lui, in mars. Suntem bucurosi sa ne revedem dupa atata timp iar Nea Sandu ne intampina cu o sticla de vin. Il chestionam despre locurile din marina, mai vorbim de una de alta si mola ca vrem sa ajungem totusi sa facem un dus.
La ora 14 sau pe acolo, intram in marina si ne cautam un loc specific pescajului. Il gasim , acostam si fuga la dus ca nu se mai poate. Barca mica e ok, dar faptul ca lipseste o cabina de dus e un mare handicap. Cat de cat acolo, te ancorezi bine si te poti spala, utilizand rational resursa de apa. Pentru un voiaj prelungit unde nu prinzi o marina dotata cu facilitati timp de 3 zile, devine o problema. In 4 zile am dat gata un pachet si jumatate de servetele umede.
Revenind, stabilim sa mancam ceva la restaurantul din marina, unde constatam ca modernizat dar a ramas aceeasi Marie cu alta palarie. Meteahna chelnerilor care par suparati ca nu sunt in vacanta, a ramas. Timpul de asteptare pentru preluarea comenzii este foarte mare si nici ceea ce ai comandat e posibil sa nu iti fie servit. Chelnerii gandesc random. Singurul lucru care soseste promt, este nota de plata !
Ne luam ramas bun! Baietii mai au si treaba pe acasa, nu ca mine care am devenit un miserupist de prima clasa. Ramane sa stabilim zilele urmatoare data la care sa ne continuam voiajul catre Grecia.
Fac inventarul cu ce mai trebuie, ocazie cu care fac si consumul de carburant: 0.75 l/h de functionare. Nu e rau pentru un Volvo Penta din 1978, avand 3100 de ore de functionare (de la ultima segmentare probabil).

[Bogdan]

Poze:

[Florio]

...............ma mananca undeva sa zic: Da'la Capitanie, nu trebuie sa anunt nimic?  Trec pe la Capitania Sulina unde intreg personalul servea linistit cafeaua si tigara de la ora 10  si imi dau sa complez vreo doua formulare specifice navelor de mare tonaj ( cate tone de motorina am la bord, cate tone deadweight are vasul, etc). Clar zic, astia se plictisesc teribil.
..........................

Eu am o vorbă veche: nu trezi autoritățile, că greu le mai adormi la loc
La fiecare ieșire din Sulina spre mare, am ținut doar stația deschisă, pentru eventuală comunicare. Ascult VTS și acolo e tot traficul. Pe 16 comută stația singură dacă e ceva de auzit.
Am mai avut grijă să merg în bara Sulina, pe laterala din vânt. Nu pentru mine, că am barcă manevrabilă. Dar pentru vreun eventual vapor cu suprafață portantă prea mare. Știu că oamenii sunt profesioniști și prevăzători, dar nu mă pot abține .

   Nicu imi zice: - N-ai adancometru, asa ca hai pana aproape de baliza alba si dupa aia schimbam cursul! Ma gandesc ca am pescajul de 1,2 m si ca nu are rost sa ma abat pana acolo, unde balizajul este maritim semnalizand adancimi de minim 6 m. Il ascult, pentru ca are experienta mai mare decat mine si stie el ce spune.

În fapt nu există nici o problemă de pescaj la ieșire din bara Sulina, în orice direcție ai lua-o, te poți bizui pe 7m adâncime (asta am înregistrat eu), nu mai puțin de 5m chiar dacă ajungi la 1 km de țărm. Excepție linia de pământ de lângă far...dar aceea nu e în calea nimănui.
Dacă aveați o zi cu puțin vânt sau o hulă din timpul nopții, experiența ieșirii prin bara Sulina devine una destul de impresionantă. Valurile la gura barei se ridică mult, impozant.

Ne apropiem in jurul orei 12 de Mangalia. Contactez Capitania si solicit permisiunea de intrare in port. O cucoana imi raspunde si ne cheama la Mangalia pentru formalitati. Clar! Zic, oameni buni, astia se plictisesc! N-au activitate.

Au ajuns foarte scrupuloși. În ultimii ani vor să îi contactezi la fiecare intrare sau ieșire din port.

  Cand efectuam manevra de plecare, il auzim in statie pe Lindor. - -Nicule, hai sa ne intalnim in rada cu nea Sandu! ii zic .
Nicu pune mana pe statia fixa si cheama raspicat : Lindor, Lindor, de Pelicanul!  Raspunde nea Sandu si il rugam sa treaca in canalul 09 ca sa nu poluam 16.  Aflam ca nu iese din rada, vrea sa ancoreze si sa bage un scafandru pentru curatarea operei vii.  Iesim din portul turistic si il vedem pe Lindor pe care il ocolim prin pupa si acostam in tribordul lui, in mars. Suntem bucurosi sa ne revedem dupa atata timp iar Nea Sandu ne intampina cu o sticla de vin.

Nea Sandu, mare om, mare caracter! Întotdeauna o plăcere să-l întâlnești. De când ne știm, anul acesta abia, am aflat că nu bea vin.
-Cum nea Sandu? Că mereu când ne-am întâlnit, am venit cu o sticlă și am ciocnit un pahar!
-Ei, zice el, am ciocnit și eu, dar nu beau vin
Mereu jovial, atent, simpatic și un super-profesionist, pe yacht sau pe vapor.

La ora 14 sau pe acolo, intram in marina si ne cautam un loc specific pescajului. Il gasim , acostam si fuga la dus ca nu se mai poate. Barca mica e ok, dar faptul ca lipseste o cabina de dus e un mare handicap. Cat de cat acolo, te ancorezi bine si te poti spala, utilizand rational resursa de apa. Pentru un voiaj prelungit unde nu prinzi o marina dotata cu facilitati timp de 3 zile, devine o problema. In 4 zile am dat gata un pachet si jumatate de servetele umede.
Revenind, stabilim sa mancam ceva la restaurantul din marina, unde constatam ca modernizat dar a ramas aceeasi Marie cu alta palarie. Meteahna chelnerilor care par suparati ca nu sunt in vacanta, a ramas. Timpul de asteptare pentru preluarea comenzii este foarte mare si nici ceea ce ai comandat e posibil sa nu iti fie servit. Chelnerii gandesc random. Singurul lucru care soseste promt, este nota de plata !
Ne luam ramas bun! Baietii mai au si treaba pe acasa, nu ca mine care am devenit un miserupist de prima clasa. Ramane sa stabilim zilele urmatoare data la care sa ne continuam voiajul catre Grecia.
Fac inventarul cu ce mai trebuie, ocazie cu care fac si consumul de carburant: 0.75 l/h de functionare. Nu e rau pentru un Volvo Penta din 1978, avand 3100 de ore de functionare (de la ultima segmentare probabil).

Dar, fetele, ce v-a atras pe voi la Limanu?    Disco, bar, viață de noapte?
Mie-mi pare drumul lung și cam fără rost, 3 mile dus-3 mile întors. Rămași în Mangalia, aveați 6 mile mai puțin, restaurante berechet, magazine, dar și toalete-dușuri în clădirea principală.
În altă ordine de idei, 0,75 litri la oră, e moca. Și moca îngrașă
Păi e frumos, voi circulați gratuit?

[pelicanul]

Calatoria asta a fost aminata de atitea ori ca incepusem sa cred ca nu se mai face niciodata. Bogdan vroia neaparat sa renoveze tot interiorul barcii si asta a dus la dublarea intirzierii cauzate de problemele logistice de pe ruta Olanda - Galati. In sfirsit, dupa vreo patru luni de discutii si "hei-rup" am ajuns si eu la Galati sa vad barca. Auzisem multe despre Albin Vega, in general de bine, dar ceea ce imi povestea Bogdan dupa primele probe pe Dunare nu era prea incurajator. Maxim 5 noduri pe GPS in aval si calitati manevriere destul de ciudatele la mersul cu motorul. Barca are elicea pliabila si dispusa in pupa cirmei ceea ce duce la un comportament de tipul "face ce vrea ea" la mersul cu spatele. Mai tirziu aveam sa remarc ruliul exagerat, de tipul "Hopa Mitica" si alura foarte buna sub vele, dar asta abia dupa ce vom fi iesit in mare.
Deocamdata am ajuns la Galati si am fost intimpinati cu deosebita caldura de Bogdan si bineinteles de familia Antonov (Vali si consoarta). Vali a stat toata seara, pina dupa miezul noptii, cu masina la dispozitia noastra. Pe la 23:45 dupa ce il luase pe Vlad de la autobuz si dupa ceva foiala prin oras,  ajunsesem la el acasa si se apucase sa caute, fara nici un fel de comentarii, o bucata de perdea ca sa o punem la intrarea in barca, contra tintarilor. Abia pe la ora unu ne-a bagat la somn in barca, dar tot el ne-a trezit a doua zi la opt cu toate cumparaturile deja facute. Multumim inca o data.
In sfirsit am plecat pe Dunare si, dupa nenumarate controale ale Politiei de Frontiera, am ajuns la Partizani. Aici am petrecut o noapte foarte linistita la pontonul familiei de tineri pensionari foarte incintati de vizita noastra. Am facut o salata extrem de savuroasa din rosiile si castravetii proaspat culesi din gradina si ne-am lasat pozati cu nonsalanta, dupa care ne-am bagat la somn. Dimineata m-am trezit cam devreme pentru ca tintarii, in ciuda perdelei marca Antonov, isi cam faceau de cap. Am facut o poza cu rasaritul pe Dunare si apoi am plecat catre Sulina.

https://drive.google.com/open?id=1CBs4JL4x3eLUnr799mOaC1QniFy0qY73

[Florio]

Calatoria asta a fost aminata de atitea ori ca incepusem sa cred ca nu se mai face niciodata. Bogdan vroia neaparat sa renoveze tot interiorul barcii si asta a dus la dublarea intirzierii cauzate de problemele logistice de pe ruta Olanda - Galati. In sfirsit, dupa vreo patru luni de discutii si "hei-rup" am ajuns si eu la Galati sa vad barca. Auzisem multe despre Albin Vega, in general de bine, dar ceea ce imi povestea Bogdan dupa primele probe pe Dunare nu era prea incurajator. Maxim 5 noduri pe GPS in aval si calitati manevriere destul de ciudatele la mersul cu motorul. Barca are elicea pliabila si dispusa in pupa cirmei ceea ce duce la un comportament de tipul "face ce vrea ea" la mersul cu spatele. Mai tirziu aveam sa remarc ruliul exagerat, de tipul "Hopa Mitica" si alura foarte buna sub vele, dar asta abia dupa ce vom fi iesit in mare.
Deocamdata am ajuns la Galati si am fost intimpinati cu deosebita caldura de Bogdan si bineinteles de familia Antonov (Vali si consoarta). Vali a stat toata seara, pina dupa miezul noptii, cu masina la dispozitia noastra. Pe la 23:45 dupa ce il luase pe Vlad de la autobuz si dupa ceva foiala prin oras,  ajunsesem la el acasa si se apucase sa caute, fara nici un fel de comentarii, o bucata de perdea ca sa o punem la intrarea in barca, contra tintarilor. Abia pe la ora unu ne-a bagat la somn in barca, dar tot el ne-a trezit a doua zi la opt cu toate cumparaturile deja facute. Multumim inca o data.
In sfirsit am plecat pe Dunare si, dupa nenumarate controale ale Politiei de Frontiera, am ajuns la Partizani. Aici am petrecut o noapte foarte linistita la pontonul familiei de tineri pensionari foarte incintati de vizita noastra. Am facut o salata extrem de savuroasa din rosiile si castravetii proaspat culesi din gradina si ne-am lasat pozati cu nonsalanta, dupa care ne-am bagat la somn. Dimineata m-am trezit cam devreme pentru ca tintarii, in ciuda perdelei marca Antonov, isi cam faceau de cap. Am facut o poza cu rasaritul pe Dunare si apoi am plecat catre Sulina.

https://drive.google.com/open?id=1CBs4JL4x3eLUnr799mOaC1QniFy0qY73

Despre ospitalitatea și deosebita căldură amicală a familiei Antonov, pot să spun că nu exagerezi deloc, ba mai mult, nici nu o văd ușor de exprimat în cuvinte. Oameni faini, altruiști, cu suflet mare!

Iaca poza ta, o poți afișa cu primul butonaș de sus, tip tablou Mona Lisa

[Bogdan]

10 zile pauza. Barca a stationat in Life Harbour. Ramasese sa ma aud cu Nicu sa vadem cand vom continua voiajul spre Grecia. Cu cateva zile inaintea plecarii, il intreb daca mai merge cineva cu noi.
- N-am pe nimeni, zice Nicu.
Vlad ne anuntase ca nu  poate merge, pe Florio il sunasem inainte de plecarea din Galati si era in concediu cu familia, Seba avea treaba cu barca lui, Vali era ocupat pana peste cap si ma gandesc sa anunt pe facebook, poate cineva liber si cu oarece experienta, ne va insoti. Raspunde prezent Florin, prieten pe facebook cu Seba. Discut cu el si aflu ca "a descoperit sailingul"de cativa ani, fiind entuziasmat de o astfel de tura.  Aveam sa descoperim ca Florin nu a inteles exact rolul sau pe barca, considerandu-se un simplu pasager. Exact ca un turist aflat in concediu pe velier. De altfel, trebuia sa imi dau seama pentru ca incepuse discutia cu mine intrebandu-ma cat il costa .
Ajung in Limanu pe la ora prinzului cu Silvian, omul bun la toate. Ma hotarasem sa fac schimbul de ulei la motor, sa montez adancometru si sa vad ce se intampla cu furlingul pentru ca se bloca la derularea focului. Dupa amiaza ajunge si Pelicanul cu ceva cumparaturi pentru barca, respectiv: alcool de 98 grade, lingura pentru spaghetti, polonic pentru ciorba, etc. Ne organizam pe barca si seara iesim in Mangalia sa mancam La Marinas, o carciuma ascunsa unde stiam ca e ok. Ajungem inapoi destul de tarziu si montam plasa de tantari marca Vali Antonov, plus aprins spirala anti contra si impotriva insectelor, urmand ca a doua zi sa rezolvam ce ne-am propus si sa punem pe drum.
Ne trezim dimineata devreme si constatam ca vantul sufla destul de bine, undeva la peste 20-25 kn. Prognozele se adevereau. Nu am montat anemometru in varful catargului pentru ca, in perioada de pregatire a barcii, am calcat pe dispozitiv si am rupt o cupa. Ma gandeam ca o sa gasesc de cumparat chestia aia din plastic cu 3 cupe si o s-o inlocuiesc. N-am gasit.
Cat ma ocup eu de cafea, Silvian se ocupa de montarea adancometrului, avandu-l consultant general pe Nicu. Scara de baia a fost sacrificata si a devenit suport pentru senzorul de adancime. Intre timp apare Florin si facem cunostinta. Omul pregatit de expeditie ne anunta ca se duce pe mal la carciuma cat mai mesterim noi. Pam Pam!
Il lasam pe Silvian sa faca revizia la motor si plecam ( eu si Nicu) sa facem aprovizionarea cu alimente. Trecem apoi pe la Capitanie si ne recomanda sa amanam plecarea datorita prognozei meteo. Mare de gradul 6 spre 7, iar in Bosfor la intrare ceva mai rau. Ramane sa decidem si ne intoarcem la barca, unde Silvian ma anunta ca filtrul de ulei de la motor este de nedesfacut. Strans beton. Ma intorc in Mangalia si cumpar o cheie universala pentru filtru, insa tot nu reusim sa il desfacem. Nu am incotro, ramane neschimbat ! Mi se strange sufletul stiind care este rolul lui.
Dupa pranz, cand toate sunt asezate la locul lor, ne luam ramas bun de la Silvian care insista sa il sunam daca apar probleme. Se intoarce acasa, pentru ca nu ii permite servicul sa ne insoteasca. Pacat, mai bine mergea si el!
In jurul orei 18, vantul se mai domoleste si decidem sa punem pe drum. Oprim in portul Mangalia sa fac formalitatile de plecare. La Capitanie se schimbase tura si ofiterul de serviciu ma recunoaste:
-Salut ! Nu ma mai cunosti?!
- Sincer, nu! zic.
- Am fost colegi la Navrom Galati! Unde pleci?
- Thassos, Grecia, ii raspund.
- Pai cu barca asta? Mai e buna daca e din 1978?
- Cred ca face fata!
Nu imi mai amintesc nici de fata lui si nici de nume. Imi recomanda sa aman plecarea cel putin 2-3 zile. Nu ma poate opri d.p.d.v. legal dar asta e recomandarea lui. Imi arata prognoza pe calculator, prognoza pe care o stiam si noi. Vede omul ca nu se intelege cu mine si imi elibereaza permisul de plecare. Oprim si la Politia de frontiera sa ne identifice si hai spre Grecia. Cat am motorizat prin rada, am constatat ca motorul suna altfel. Il intreb si pe Nicu. Nu poate sa imi confirme dar nici sa imi infirme. Ramane sa vad pe drum.
Iesim din rada si ridicam velele. Asa cum a precizat si Nicu, barca are un ruliu deranjant de pronuntat pe valuri chiar mici de 0.5m, insa aveam ulterior sa constat ca e specific barcilor cu chila lunga. Poate nu atat de pronuntat, dar este. Cu velatura ridicata se schimba total, avand o alura foarte buna. Velatura nu e noua  dar e in stare foarte buna- producator Gaastra Olanda. Nu stiam ca fac si vele, stiam doar de tzoale casual pentru yachting. Dacronul mi se pare ca este cam subtire. In fine, mergem cu 6-7 kn in vant moderat, viteza inregistrata de telefonul meu si tableta lui Nicu. Florin este incantat, nevoie mare. Cum se intuneca se duce la culcare. Nicio intentie sa ne dea o mana de ajutor sau macar sa stea de veghe asa cum discutasem initial la telefon.
Destul de traziu in noapte, marea se monteaza, valurile ajung la 2-3 metri. Vantul de est si valurile travers, ne zgaltaie destul de tare. Ma gandesc sa schimb cursul spre Batumi si sa merg in volte. Noaptea se anunta lunga. Dimineata, marea nu se linisteste si ne simtim destul de obositi, asa ca luam decizia de a intra in Varna fapt pentru care anunt Bulgarian Coast Guard de intentie. Ma rog, de fapt voiam sa sarbatorim ziua de nastere a lui Nicu (nu spun data ca nu imi permite GDPR-ul ) Florin afla de decizia noastra si ramane impasibil. Nici o reactie.
In marina Varna, pe mal Politia de Frontiera ne asteapta sa acostam si ma insotesc la sediul lor pentru formalitati. Cand ma intorc, gasesc la baietii la o bere. Deh, caldura mare! Decidem sa ramanem pana se mai domoleste vremea, ca doar nu ne fugareste nimeni. Nu avem cum sa-l anuntam si pe Florin intrucat disparuse intre timp. De fapt, am constatat ulterior ca avea acest mare dar, de a o zbughi fara sa anunte sens in care pe viitor nici nu ne-am mai obosit sa ne intrebam unul pe altul: unde e Florin?

[pelicanul]

Sulina... Cu ochii mai mult in urma, la cargoul care coboara spre mare si se asteapta sa-i facem loc, aproape ca nici nu observam ca am trecut de pensiunea "Mila 2" si sintem deja in dreptul ruinelor vechii fabrici de conserve. Mai avem putin si sintem in "centru", apa fierbe de motoarele barcilor care taie apa in toate directiile si "June" se clatina pe valuri "ca o batrina beata" dupa cum spunea, ceva mai incolo, pe plaja, un faimos cirmaci. Dupa mai multe tatonari ne gasim in sfirsit locul la cheu, impanam bine bordajul cu baloane si plecam sa cautam spitalul, ca sa-l tratam pe skipper.

Spitalul din Sulina banuiesc ca a fost construit de Comisia Europeana a Dunarii pe la 1800  toamna si, dupa cum arata curtea si exteriorul cladirii cred ca nu a fost renovat niciodata. Dupa ce intram, singurul semn de normalitate si de revenire in cotidianul secolului XXI este computerul de pe masa medicului de garda, in rest atmosfera este rupta din "Pavilionul nr. 6" al lui Cehov. Nu este de mirare ca doctorul, dupa ce a auzit cu ce am ajuns la Sulina si unde mergem, nu i-a mai dat nici o atentie lui Bogdan si a inceput sa ne descoasa, vrind sa afle toate amanuntele despre barca, repetind la fiecare al doilea cuvint ca vrea sa vina cu noi si intrecindu-se cu Vlad in citate din "Toate Pinzele Sus". Pina la urma ne-a povestit cite ceva si despre el insusi, cum s-a "maritat"in Sulina, pacalit de atmosfera din timpul verii, "pentru ca iarna e cu totul altceva"  , cum si-a construit caiac si cum il priveau lipovenii cind a iesit prima data cu el pe Dunare si alte povesti locale cu iz de Levant.

Dupa ce ne-am luat la revedere de la simpaticul doctor am luat hotarirea sa stam pina a doua zi, luni, ca sa putem lua de la farmacie tratamentul complet pentru Bogdan. Asa ca am plecat din Sulina abia luni pe la 11, dupa ce am terminat cu toate formalitatile: reteta la farmacie, mic dejun copios (30 de lei bufet suedez), discutie cu echipajul de pe "Settembrini" (figura juniorului cind a auzit ca "We are from Romania", de pus in rama  ) si "last but not least" formularele de la Capitanie. Am luat-o frumusel la vale si ne-am intersectat cu "Expresul de Viena" care, dupa cum puteti vedea in poza pusa de Bogdan, nu prea incapea in cadru. Am iesit de pe senal  pe linga a treia geamandura rosie, aproape de capat, un compromis intre frica de bolovani evadati din capatul digului ("better safe than sorry") si nevoia de a-i face loc cargoului care venea tare "din sus"catre iesire.

Cu toate ca se vede destul de bine limita intre milul Dunarii si apa marii, baia facuta imediat dupa iesirea din senal ne-a demonstrat inca o data ca marea nu e deloc sarata in zona, de fapt pina pe la sud de Gura Portitei, la vreo 50 -60 de kilometri de Sfintu Gheorghe.

Printre povestile pe care le auzisem de la doctorul din Sulina era si una cu un prieten de-al lui care se pusese pe uscat undeva pe la Sahalin la citeva ore dupa ce plecase spre sud. Ca sa nu patim si noi la fel am facut un zig - zag intre Sfintu' si Gloria (cea mai vestica platforma de foraj) si apoi, dupa ce se intunecase deja bine de tot am pus cap compas pe Mangalia. Vintul tindea catre zero asa ca am bagat motor in continuare.

A doua zi dimineata, dupa ce am trecut de zona de ancorare a Portului Constanta, ne-am verificat pozitia trecind foarte aproape de "safe water buoy" din sudul VTS si identificind pe mal farul de la Tuzla si hotelul Forum din Costinesti. Abia dupa aceea a inceput vintul si "June"a putut sa ne arate cit de frumos stie sa mearga cu 5 noduri sub vele.

Am mers la Limanu pentru ca Bogdan avea niste povesti stresante (mai degraba hazlii, zic eu) cu dusurile din Marina Mangalia care sint in aceeasi cladire cu Oficiul de Stare Civila din oras. Nu intru in prea multe amanunte dar se pare ca, pentru a face dus trebuie sa intri si in vreo trei poze cu mirii si nasii. 

PS Vad ca Bogdan deja accelereaza spre Varna. Nu-i nimic, vom folosi tehnica de povestit din "Pulp Fiction", fiecare cu povestea lui.