insula mica a brailei

Creat de dan dragos, Februarie 06, 2012, 10:25:48 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Florio

Citat din: bradutzu din Februarie 13, 2012, 09:09:14 AM
Cea mai buna abordare a electricienilor ramane cea a unui f bun prieten din Constanta: se suie cu barca proprie ba cea a braconierului si o scufunda cu tot ce e in ea!
Amicul are si barca putin modificata pentru sportul asta (ceva metal pe chila) si motor foarte puternic si arma de vanatoare permanent cu el in barca!
Nu o luati ca pe o instigare la violenta dar.......................

Justitiar prietenul tau, dar din pacate tot ilegal , ca si "electricienii" :) .
Dar daca s-ar pune un pret pe demascarea si prinderea pescarilor electrici, ar putea deveni un vanator de recompense veritabil .

mario38

Citat din: gvincentiu din Februarie 13, 2012, 08:44:40 AM
Din povestite: un somn, cumparat de la cei "tin exponatele de bot fara nicio jena" din Giugeni (pe la 15 kile) s-a dovedit cand a ajuns acasa, la Braila ca avea in burta in jur de 3 kg de suruburi, piulite si alte obiecte feroase.
Nici fierul nu mai e ce a fost, acum e pe post de furaje ;D
cu fier este bine , poate fii valorificat , eu am cumparat cu pietre (nu  diamante , smaralde , jad ,etc)

Laurentiu N.

#17
 Sa nu uitam de cartoful bagat in mijlocul borcanului cu icre,negre.
Probabil ca garnitura la trufanda.

dan dragos

multumesc tuturor pentru raspunsuri.

vreau sa evit macinul din cauza ca de vre-o  3-4 ani nu prea am mai avut rezultate la pescuit, au fost iesiri in care n-am avut nici de o ciorba si asta datorita electricienilor de care se plangeau si pescarii cu plasele - dar cred ca multi din astia de invidie ca nu aveau si ei aparatura si spatele necesar.
poate as fi trecut peste lipsa pestelui dar datorita faptului ca se poate ajunge cu masina relativ usor este si f. aglomerat - in urma cu 7-8 ani cand am ajuns pe acolo se intampla ca intr-o iesire de cateva zile sa nu vezi pe nimeni pe mal, doar seara zareai in departare cateva focuri care indicau tabere de pescari. rau este si ca in urma vizitatorilor raman munti de gunoaie pe care nu le poti dovedi oricate porniri ecologice ai avea.

imi place sa cred ca cel putin valciu si celelalte canale  care inconjoara insula mica sunt mai ferite de ferite de electricieni macar datorita faptului ca aceasta este totusi o rezervatie. si sper sa gasesc si locuri in care timp de cateva zile sa nu ma deranjeze nimeni.

@tudor.
ms pentru oferta. ti-am dat un mp.
am mai lasat odata o barca la apa mai amonte de giurgeni. pe dreapta inainte de sat se face un drum pe langa o statie de pompare mai erau niste barci pe acolo, se mai poate pe acolo ?

la final doua povestiri adevarate despre neplacerile care pot aparea in zona:
- un prieten pescuia in apropierea podului cand i-a observat pe uni care dadeau la curent prin fata lui. ca un cetatean onest a sunat  la 112 de mai multe ori si binenteles nu s-a intamplat nimic. isi suna un neam care lucreaza la pf giurgiu, ii spune astuia povestea, tipul ii spuna ca nu poate sa faca nimica, ca pf-ul de sub pod apartine de braila si sa astepte putin ca se intereseaza. dupa catva timp primeste amicul meu un telefon de la neamul lui care ii spune: stringe-ti bagajele si pleaca ca i-ai suparat pe baieti.
- ne intorceam anul trecut din delta si ne-am oprit la chirana (popasul de la intersectia cu druul braila-fetesti). un chelner tinerel se baga in vorba cu noi si cand aude ca suntem din ph zice: Cati pescari din patria hotilor n-am lasat eu fara scule pe dunare, noaptea cand dormeau ! auzisem eu de intamplari d-astea dar eu nu am patit-o pana acum.

ultima captura la ciobanu

ionitzady

Undeva la Km 39 pe Dunarea Veche , mai sus de TURCOAIA am vazut multi PH furati.

bradutzu

Si daca il prinzi asupra faptei si il dai de mancare la pesti se supara pe tine............si mai e si ilegal............oare cum se face totusi ca dupa cateva furturi ink se mai intampla si altele ptr ca daca ar fi intrat unul doi la "mititica" nu ar mai fi avut curaj nimeni curaj sa puna mana pe sculele ce nu le apartin!
In acelasi timp cred cu tarie ca din cei care se gasesc pe Dunare marea majoritate sunt oameni cumsecade cu un caracter deosebit dar foarte duri datorita mediului in care traiesc dar oricand gata sa dea o mana de ajutor atunci cand ai nevoie daca ai cu adevarat nevoie!
Sa auzim numai de bine!

ionitzady

  Cand eram mic era o vorba care umbla pe Dunare si pe care Vali o poate confirma. Se spunea ca ''Daca umbli la scule la lipoveni si te prind i-ti leaga pietroiul de gat si te face scafandru:)''.  I-mi aduc aminte ca pana-n 1996 balta era balta dar o data cu inchiderea marilor uzine si explozia de someri s-a schimbat si amabilitatea pe balta

Vali

Asa e Adi, cu lipovenii nu-i de joaca. In zona din avalul Galatiului dintotdeauna au fost oameni foarte duri pe balta, iar azi sunt multi care din asta traiesc si nu prea tolereaza "concurenta".
Am pus aici pozele tale scanate, asa ca poate odata iti faci timp sa le comentezi putin :). Cand le vad, imi aduc aminte de multe clipe placute petrecute pe balta pe vremuri. Parca si lumea era altfel, viata era simpla si tihnita, de multe ori mi-e dor de vremurile alea.
"Poate ca esenta vietii sta in dorinta de a atinge altceva decat ceea ce ti-a fost prescris" - Christian Tirtirau

ionitzady

Oooooooooooooooooo
Insfarsit ,i-ti multumesc pt ajutor Vali pt poze . Aici este familia mea intr-una di expeditii la km 39  Dunarea Veche.

ionitzady

atunci am pornit pe o Dunare crescuta dar era o iesire planificata impreuna cu fratele meu ,care l-a acea vreme doar ce terminase Scoala militara si urla dupa o iesire . Asa ca a invitat inca trei colegi ,au traversat tara pe diagonala (Cj-Br) si dupa lupta cu gropile din INSULA MARE A BRAILEI ne-am gasit in locul stabilit. Nu speram la nici-o captura la cota aia ,dar regula nu s-a desmintit daca muncesti, balta te hraneste.  I-mi aduc aminte cand vedeau musafirii (ardelenii) Dunarea erau impresionati. Sa revenim la poveste , asa ca ne-am pus pe treaba am batut baltile dupa jai  am arat hectarul de pamant dupa rame sa alimentam zecile de carlige si asa am avut noroc. Noi ne-am bucurat atunci mai mult pt ei ca aveau cu ce pleca acasa atat ce povesti cat si ce manca.
  Dar ce vremuri , vara era o perioada unica in care an de an eu evoluam ,cresteam si totul era simplu si precis . Cand am reusit sa pornesc singur motorul a fost la fel ca atunci cand am mers singur in picioare , nu mai aveam nevoie sa-l rog pe tata sa-l porneasca si daca se oprea .... bafta . Dupa care a urmat perioada adolescentei, pfffffff pai dadeai o tura primavara in corotisca si poala alba( inundata  fiind) cu fete la nuferi , succes curat.  Asa mi-am petrecut copilaria si vrea sa-i zic lui Vali ca a facut o minune cu acest forum unde avem ocazia sa retraim cel putin in memorie clipele petrecute si pe care copii nostrii nu stiu daca le vor intelege vreodata.
  I-ti multumesc inca o data Vali pt poze si i-mi cer scuze pt claritate , dar asa era pe vremea aia .

Florio

Citat din: Vali din Februarie 27, 2012, 10:42:11 PM
Asa e Adi, cu lipovenii nu-i de joaca. In zona din avalul Galatiului dintotdeauna au fost oameni foarte duri pe balta, iar azi sunt multi care din asta traiesc si nu prea tolereaza "concurenta".
Am pus aici pozele tale scanate, asa ca poate odata iti faci timp sa le comentezi putin :). Cand le vad, imi aduc aminte de multe clipe placute petrecute pe balta pe vremuri. Parca si lumea era altfel, viata era simpla si tihnita, de multe ori mi-e dor de vremurile alea.

Ce poze faine ! :)
Culorile sterse si usor amestecate dau o impresie de tablou din casa bunicii . Si umbla sensibil la afectiv :) . Toti avem macar cateva poze de acest gen, care ne arata ca am trait si alte timpuri decat era supermarket-ului.
Baietii erau tinerei, balta era plina de peste iar natura era natura .  ;)

Vali

Ei, uite asta imi doresc eu cel mai mult: sa nu mai trebuiasca sa vorbim la trecut despre frumusetea vietii pe ape :).
Pentru asta, trebuie sa avem grija de ecosistemele acvatice, si sa ne implicam mai mult in lupta cu cei care strica frumusetea si bogatia baltii.
"Poate ca esenta vietii sta in dorinta de a atinge altceva decat ceea ce ti-a fost prescris" - Christian Tirtirau

Florio

#27
Citat din: Vali din Februarie 28, 2012, 09:07:57 AM
Ei, uite asta imi doresc eu cel mai mult: sa nu mai trebuiasca sa vorbim la trecut despre frumusetea vietii pe ape :).
Pentru asta, trebuie sa avem grija de ecosistemele acvatice, si sa ne implicam mai mult in lupta cu cei care strica frumusetea si bogatia baltii.

Corect !

Dar ce fuse, se cam duse . Acele vremuri, vrei-nu vrei,  nu se mai pot intoarce.
Am o poza facuta dupa acelasi tipic, la Parches. Pe tot malul era cortul nostru si masina cu care venisem. SUPERB !
Daca incerci sa faci o poza in zilele noastre, nu se vede malul lacului Parches, de zeci de autoturisme si o hasura fina dar deasa, de undite si lansete.
E doar evidenta expansiunii umane. Speranta e doar ca multitudinea de oameni sa lase natura cat de cat nealterata. Total nealterata e imposibil pe de o parte fiindca simpla trecere masiva a oamenilor nu poate lasa un loc neafectat, pe de alta parte fiindca intre acesti oameni va fi inerent si un procent de "neoameni" .

De aia repet: bine ca mai avem aceste poze frumoase, de care sa ne bucuram de "cum a fost odata" :) .

L.E>
   Imi amintesc perfect ca masina noastra de pe malul Parchesului era o Dacie rosie, exact ca aceea din prima ta poza  :D . Aferim bre , n-aveam masini vestice, dar aveam natura virgina si  peste din belsug  !

ionitzady

Asa este Florio ai perfecta dreptate , dar tin sa mentionez ca masina nu era a noastra ci a invitatilor nostri din ardeal , pt ca eu nu prea stiam ce este aia masina, in familie nu aveam proprietari auto. Atunci cand mergeam pe balta aveam locuri bine stabilite si nu era nimeni pe o raza de minim 500m ,pt ca era o regula de bun simt '' sa nu deranjez''. Pe unde ne asezam construiam masa ,deasupra umbrar , carlige pt oale si tigai , scurgatoare pt vaze etc. Construiam o adevarata tabara , totul era din lemn provenit din padure adus de Dunare . Aveam hamace din plase de AVA , care facea deliciul lumii si a copiilor. Nu vreau sa-mi amintesc cate s-au intamplat la acele hamace , de cate ori s-au rupt sub greutatea mai multor persoane ( m-a refer la cei doi pari de la capat sau la cele doua funii tot din capat ) sau de cate ori se rasturnau cu baietii sprituiti ( un adevarat aparat etilotest) sau cum m-a trezeam dimineata si vedeam ''baietii'' plantati unul colo altul colo dupa o noapte plina de '' suc de strugure'' tinut la groapa combinat cu somn afumat facut din si in productie proprie . Ce somn mai iesea din afumatoarea aia sapata in pamant  si afumat cu lemn de salcie batran si noduros. 
I-mi cer scuze daca v-am plictisit dar m-a cuprin febra amintirilor si incerc sa ma stapanesc sa nu plictisesc mai mult, daca mai doriti o sa mai revin cu povesti exact ca in '' amintiri din copilarie''
  sa auzim numai de bine.

Vali

Cum poti sa ne spui ca ne plictisesti, da-i inainte ca le spui foarte frumos, si in plus asa ne mai aducem si noi aminte. Important e totusi sa nu ramanem numai cu amintirile, ci sa ducem si mai departe veseliile :).
"Poate ca esenta vietii sta in dorinta de a atinge altceva decat ceea ce ti-a fost prescris" - Christian Tirtirau