Croaziere pe Dunare : Viitura :)

[Florio]

Florio , este absolut fabulos concediul ce vi l-ati facut cadou .....

Iti citesc topicul cu asiduitate inca de la postarea initiala . N-am intervenit pana acum pentru ca vedeam o asemenea interventie ca pe un sacrilegiu adus trairilor si senzatiilor pe care le aveti plutind , ca pe un sacrilegiu adus coerentei fantastice ce-ai reusit s-o imprimi acestui "jurnal de bord " .
Intr-un final nu ma pot abtine si-ti spun ca te invidiez ( la modul profund amical ) la maxim !

Poate nu neaparat pentru sejur in sine - cu toate ca ai reusit sa ne porti pe toti cu tine prin fabuloasa si extrem de precisa relatare a toate celor pe care le-ati intalnit - cat pentru familia ce-ti acorda totalul suport si sprijin pentru "pasarica" ta , navigatia ......

.......................................

Odata-n viata mea am facut si eu asa ceva . Cu plecare din Giurgiu si iesire la mal in Tulcea . Un echipaj de 7 pneumatice cu deplasare preponderent in deriva . Evident , pret de doua saptamani ne-am distrat teribil ! Insa nici nu se comprara cu senzatia pe care-o ai simtindu-i pe ai tai alaturi !

FELICITARI !!!!!

p.s. La furtuna de zilele trecute v-am dus grija . N-am pomenit nimic pe forum exact din ideea ca eram ferm convins ca impreuna fiind sunteti mai mult decat O.K. .

Cele bune !

Multumesc Modi pentru aprecieri . Noi mergem mereu impreuna pe toate apele. Asta a fost si rostul unei barci de familie. 
In toate filmuletele noastre se vede lucrul asta :
Portita Sulina iulie 2012
sau
Nemo Regata 2011 Navodari Portita
ori celelalte mici filme postate acolo, sub acelasi nume.

Dealtfel cam tot sezonul il stam pe apa, in masura in care putem jongla cu societatea si obligatiile .
Furtuna a fost o frumusete ! Vantul te gaurea, valurile devenisera toate deferlante, loveau barca puternic in tribord iar spuma si spray-ul dat de creasta lor, treceau pe deasupra noastra ca un halou, nici macar nu ne uda  .
In conditiile astea fetele dormeau afara, pe bancheta babord. Realizezi cata siguranta razbate din atitudinea lor !

Despre coerenta relatarii, trebuie sa fac mentiunea ca acesta este rezumatul rezumatului, calatoria noastra fiind mult mai savuroasa decat razbate din "reportajul" meu tip Aristide Buhoiu . Dar e mai bine decat nimic . Relatez tot traseul in special pentru prietenii nostri care nu au putut veni cu barcile lor, desi si-au dorit mult .
Anul acesta a fost dur cu multi prieteni si colegi de forum. Dau mereu exemplul lui Razvan, care n-a mai putut participa la RAID, in schimb a parcurs de doua ori cei 600 km sa ne puna barca lui la dispozitie !

[Mihaif99]

Sigur ca i-a venit ideea ! Se poate sa nu il duca pe un copchil gandul intai la lucruri de-astea ?
Dar e un copil bun, ne cere parerea la orice

Avantaj fata vs baiat. Al meu intelege avertismetul, apoi incearca sa faca pe dos. Se distreaza ca cica face boacane.
Trebuie sa fii numai cu ochii pe el.

Vorbeste mult, comunica mult, cu vocabularul ei de 2 ani si jumatate. La popasul facut dupa Cotul Pisicii, se juca cu o gargarita, asa cum ati vazut in poze. Pe langa noi au trecut doi mosi si un tanar, tragand o plasa de 3 m prin apa pana la buric, sa prinda ceva forfigai.
Marina cand i-a vazut, i-a strigat incantata, cu gura pana la urechi : "Baieeeti ! Mai baieti ! Am o gagalitza ! "

Se hlizeau mosii de li se vedeau molarii, ca ii considera Maria "baieti" . Desi nu intelesesera ce-i aia "gagalita" 

He he he    Cunosc...  Ma intreb daca isi vor aduce aminte de toate astea cand cresc mari.

Vand bun din travers va doresc. Sa petreceti cat mai mult timp la vele.

[ionitzady]

aoleu uitati-va voi la oamenii astia , Vali propun sa se stearga acest topic iar Florio sa fie alungat de pe forum , pai se poate domne'  intr-un salon cu gravide ei mananca cele mai Dumnezeesti mancaruri , chiar nu se gandeste si Florio la noi, ca suntem oameni si chiar daca '' ne iubim ''  pe forum , invidia ........



a fost o gluma , nu am stiut ca voi ati mai plecat in astfel de croaziere , iar azi cu cele doua fimulete de pe youtube am crezut ca visez cu ochii deschisi . Sper sa intelegi din ce am scris , placerea si foamea cu car v-am   urmarit in calatorie  BRAVO

[Florio]

aoleu uitati-va voi la oamenii astia , Vali propun sa se stearga acest topic iar Florio sa fie alungat de pe forum , pai se poate domne'  intr-un salon cu gravide ei mananca cele mai Dumnezeesti mancaruri , chiar nu se gandeste si Florio la noi, ca suntem oameni si chiar daca '' ne iubim ''  pe forum , invidia ........



a fost o gluma , nu am stiut ca voi ati mai plecat in astfel de croaziere , iar azi cu cele doua fimulete de pe youtube am crezut ca visez cu ochii deschisi . Sper sa intelegi din ce am scris , placerea si foamea cu car v-am   urmarit in calatorie  BRAVO

Lasa Adi ca ne intalnim noi pe apa si o sa vezi puterea merlot-ului, scos rece de la frigider, in salbaticia deltei si arsita verii. Asa se leaga prietenii pentru tot restul vietii .

[Florio]

Ca si in alti ani, imediat ce am trecut de portul Tulcea, am deschis velele sa ne continuam drumul in tovarasia vantului. Si numai dupa 10 km am ajuns in dreptul comunei Nufaru, locul nostru de popas ales pentru pranzul de azi.
Cum spuneam mai inainte, am vazut in repetate randuri, de pe apa, pensiunea "Stanca Dunarii" . Dar n-am oprit niciodata. Si nici nu stiam cum am putea opri in tarmul acela stancos, dar aveam o certitudine (fara temei, doar fler ) ca o rezolv cumva la pontonul pensiunii.
  Am strans velele instant, am facut rondoul sa pun prova in curentul puternic si am adus usor-usor barca inspre pontonul ocupat de o salupa mare cu coca in V . Rapid a aparut un baiat care a mutat salupa sa ne faca loc, iar noi am apropiat barca foarte incet cu fenderele de ponton.
   A trebuit sa insist de cateva ori ca flacaul acela si tovarasul lui, sa nu ne ajute . E o lectie invatata in timp: stim sa acostam, stim sa plecam de la ponton. Nu e cazul sa fim ajutati de oamenii de pe tarm, le multumim politicos si ne facem treaba. Ori de cate ori lasi pe cate unul sa te ajute, te alegi cu barca lovita, un pontil strambat ori in cel mai bun caz iti intarzie manevra si trebuie sa o iei de la capat.
   De data asta, cu tot refuzul meu, cei doi se infipsesera unul intr-un pontil si celalalt evident in cablul ce leaga capetele pontililor, tragand cu tot corpul . Dupa ce i-am linistit inainte sa rupa ceva, am acostat lejer, am legat barca, le-am zis flacailor sa dea de veste bucatarilor ca venim si am intrat in barca sa ne punem toalele de gala .
  Domnilor, pensiunea e frumoasa, are restaurant cu garta deltei pe pereti, o terasa mare suspendata peste apa tarmului, muzica (ei, na...trebuia sa induram si noi ceva ) locuri de joaca, etc....
Are si o ospatarita de baza, pe care daca o intrebi ce ne poate servi, se uita pierduta in ochii tai ca la proba orala de la bacalaureat . Si pe cuvantul meu ca nu sunt pretentios la mancare !
Dupa ce s-a consultat din priviri cu un alt flacau de baza din pensiune, ne-a adus un meniu. Asa da !
Un meniu arata bine, e legat in piele ecologica, e doldora de specialitati, de la ciorbite pana la cele mai rafinate mancaruri gatite si deserturi. Ca sa nu ne intindem, ne-a informat fatuca discret, ca nu au decat crap si friptura cu cartofi prajiti.
  Dar o ciorbita ? intreb eu ridicand din sprancene ca Thomas O'Malley la Ducesa aristocrata.
Desigur, daca dam comanda azi, ne face ciorbita pentru maine. Astazi o puteam manca daca o comandam ieri .  Iubire, bebilou de portelan, da' niste mici ordinari aveti ? Da mici, da bere si ne prefacem ca suntem pe Lipscani si e totul perfect .
  Oricum, va spun in secret ca oprisem pentru popas, pentru a incarca aparatul foto (care n-are incarcator 12v) si pentru a vedea ce se poate face in acel loc.
Din punctul asta de vedere, misiunea a fost indeplinita. In afara bucatariei paupere, totul era frumos.
Pana sa ne vina crapul, micii, cartofii, ne-am servit berile fara alcool , doi litri de limonada si am topait prin toata curtea, incercand locurile de joaca.
  Lasand glumele, pensiunea are o vedere foarte frumoasa, lunga terasa scoasa peste Dunare pe piloni, are si plan inclinat pentru lansare ambarcatiuni, are si design interesant si e utilata foarte bine.
   Cu bucataria e mai subtirel fiindca nefiind clienti suficienti, gatesc la comanda.
La ora 15 era un mare chef organizat de niste prieteni ai nostri, ocazie cu care desigur, bucatarul avea sa asude puternic. Dar pana atunci, ne-am savurat dejunul si ne-am incarcat aparatul foto.   
 

[Florio]

SI asa am stat la Stanca Dunarii pret de 3 ore, facandu-ne de cap pe ici pe colo, doar-doar o trece timpul si or veni amicii sa inceapa cheful.
  Numai ca ne tragea ata sa pornim din nou pe apa, mai ales ca se intarise vantul (in general nimeni nu isi pune sperante ca poate naviga cu vele odata intrat in Delta).  Am sunat prietenii sa-i informam despre dezertare, am platit consumatia si am plecat voiosi mai departe.
  SI bine am facut !
Pe masura ce inaintam vantul era mai vanjos. Desigur, vant de bulina .
Cei familiarizati cu zona stiu ca bratul Sfantul Gheorghe se ingusteaza pe masura ce ne apropiem de Mahmudia. Lucru care m-a adus in stadiul de client al unei sali de fitness, facand volte la cate 5 minute ! Volta peste volta peste volta ! Prin vanzoleala voltelor, l-am sunat pe Pupezica avand banuiala ca poate fi in "Mahmudia noastra" cum zice el .
Nu era.
Pacat, ar fi fost frumoasa o intalnire .
Oamenii Mahmudiei se oprisera din treburile lor de pe mal si se uitau la mine cum vin in viteza pana in buza malului si fac volta cu o mana, tinand telefonul cu cealalta si intorcand barca la punct fix .  Nu bag mana-n foc, ca n-au facut pariuri daca lovesc barca sau nu....prea erau atenti .
   Am trecut asa, prin locurile stiute, am revazut punctul de tabara TID de la Murighiol (ascuns mult sub ape, acum) . Apele nu acoperisera numai malul unde trageam de obicei caiacele, ci inundasera si padurea in care campam .
    Odata ajunsi la gura Dunavatului, am am impachetat bine randa, am roluit focul si am pornit motorul.
Gata ! Etapa dunareana s-a sfarsit, intram in canalele Deltei !
Cum naiba de s-a terminat asa repede ?
Dar n-avem timp de intrebari retorice, curentul pe DUnavat e la fel de puternic precum pe Dunare . Prindem ghiul pe babord sa lasam acces total soarelui la panoul fotovoltaic si ne facem semne cu pescarii de pe mal.
  De obicei acestia ne iubesc din prima fiindca nu facem valuri. Din sens opus venise o salupa, ridicand creste de val care loveau malurile si se intorceau ricosand in barca. Pescarii dracuiau tinandu-si cat puteau lansetele, sa nu le ia apa.
  Cand ne-au vazut si pe noi, probabil le-a sarit inima, insa mergand in deplasament, nici umbra de val nu ramanea dupa noi.
Planul meu era sa ies in Razelm prin Dunavat, fiindca nu facusem asta niciodata si pusesem ochii pe cherhanaua la care Nicu si Impaiatu se ospatasera cu o luna inainte, cand venisera la RAID.
  Planul bun, mai greu cu punerea in opera. Ajunsi la intersectia cu canalul Cocos , vad o mare salcie cazuta de pe malul stang, cum blocheaza la suprafata Dunavatul . De la distanta parea ca nu e loc, dar hai sa ne apropiem, nu se poate sa nu trecem.
Ba se poate !
Salcia e cazuta cu tot coronamentul, peste ea se lasa coroanele celor ramase intacte pe mal, iar la luciul apei numai o lotca sau un caiac ar putea razbate oblic prin locul ramas printre crengi.
Imi amintesc de unii care ne strigasera mai in amonte, trecand in glisaj :  Unde mergeti ? Parea retorica intrebarea si nu intelesesem atunci de ce. Uite de asta !
  CE facem?
Uite ce, am mers astazi destul, canalul Cocos are incurcatura de coroane prin care am mai trecut cu greu si cu alte ocazii, nu putem sti cum s-a modificat in anul asta. Asa ca propun sa innoptam aici, noaptea e un sfetnic bun iar maine dimineata vedem ce facem.

[Florio]

Loc mult nu e la intersectia Dunavat-Cocos.
Am intors barca si am dus-o aproape de malul stang, unde apa e ceva mai lina si am ancorat la o distanta sigura de intersectie.
DUpa care sar in apa cu o saula lunga, sa aduc pupa la mal, legand-o de o salcie.
Iarasi planul e bun, punerea in opera e mai slabuta.
Apa e mult mai adanca decat credeam, dar nu-i nimic, ies la suprafata si inot cei 3-4 metri in care dau de fundul malos. Apa ma racorisesi ma simteam excelent...senzatie care a durat probabil 3-4 secunde pana m-a gasit primul taun.
Eu iesit pana la buric din apa, n-am tinut seama la prostii si am mai stat 2 secunde uitandu-ma de ce salcie sa-mi leg saula.
Dumnezeule mare ! S-a dezlantuit hoarda ! Zici ca am dat un sut unui stup si am enervat albinele .
Reactia mea a fost aproape instantanee, de la enervare, la uimire si apoi la frica. Aoleu !
Am lasat naibii salciile si cu saula in mana am sarit in apa pana la nas, avand deja o colectie de cateva ciupituri pe spate. Ajuns la scara pupa, m-am ridicat rapid, am pus un trening pe mine si am coborat bimini top-ul . Stiu din experienta ca ii atrage protectia acestei copertine si nu mai scapi de ei.
  Plecam ! Si repede, ca nu-i de stat .

[Florio]

Dar oroarea zburatoare a incetat asa cum aparuse : instantaneu .
Acum insa aveam alte preocupari. Trebuia sa scot arborada intreaga, prin coronamentul copacilor inalti ce strajuiesc acest canal Cocos. Anul trecut mersese, desi am atins ici colo cateva crengi.
   Cosmin filma slalomul iar eu incercam sa corelez miscarea sinuoasa a barcii cu viteza mare a apei, tinand si motorul la limita de guvernare .
Canalul Cocos e adanc si ingust iar curentul e iute. Cu derivorul ridicat, guvernarea ramane numai in safrane, pentru ca jetul elicei este neglijabil la acea viteza. Dar daca intuiesti din timp linia pe care trebuie sa o descrie arborada printre coroane si distantele la care se intercaleaza acestea, te descurci . La noi a mers fara nici un incident.
Nu-i vorba, aveam si teama de a gasi pe parcurs vreo salcie cazuta sau vreun trunchi blocat de ape, oblic pe canal.
In scurt timp am vazut ca se lumineaza capatul canalului si am stiut ca din acest moment suntem bine.
Urma canalul Mustaca, un canal blajin, cu apa suficienta chiar si pe timp de seceta, singurul canal principal care are iesirea simpla in Razelm, fara diguri submerse (cele mai marsave capcane locale) .
  Cu gandul la ultima iesire de anul trecut din prag de noiembrie, in compania Pelicanului, am cautat in Mustaca un loc mai larg, unde sa infig barca cu prova in stuf si sa pot pescui .
  Locul l-am gasit usor, peste era, insa curentul apei ne-a refuzat accesul la peste.
Nu-i vorba, nici noi nu suntem niste pescari adevarati. N-avem momeala ci doar niste pestisori de plastic si niste bobite de paine.
  Pana la urma am pus un pestisor prins de Cosmin intr-o montura de lanseta, am aruncat-o undeva unde sa poata sta fara a fi luata de ape si ne-am sigilat cu plasele de tantari.
Nu va spun de senzatie faina ai dupa o zi de placuta oboseala, la protectia stufului, in habitaclul cabinei ferite de intrusi, cand incepe programul de seara al familiei, cu nimic deosebit fata de cel de acasa .
    Cum ar zice mezina, o papica si o nanica. 

[Florio]

Cam asa se vede dimineata, cand esti cu barca "tras la stuf"  .
Mie mi-a placut mult, de aia va arat si voua .

[Florio]

Peste noapte, lanseta mea cu bucata de pestisor a facut o victima. Vad firul tras mai jos, pana langa mal .
Care va sa zica un rapitor la care stomacul nu ia pauza noaptea.
Am auzit ca salaul trage bine de tot pe la miezul noptii. Mi-au spus mie pescarii, ca dealtfel experiente personale n-am .
    Dau sa recuperez cu inima indoita: daca pestele a intrat la stuf, s-a dus ! Ori el ori montura. Incercarea mea nu are nici o reusita, firul e agatat pe undeva. Cu peste...fara peste ? ... mare suspans .
  Daca tot e dimineata si soarele a rasarit deja, ma arunc in apa asa, pe nemancate si nebaut cafeaua. Apa e senzationala, imi sporeste buna dispozitie instantaneu. Ati observat ce hlizeala instantanee se produce cand intri intr-o apa rece ? Asta nu e chiar rece, e numai buna.
Ma las in curentul canalului, agatat de o saula si merg pe firul lansetei pana chiar langa stuf.
Bestia se daduse dupa niste cocioace si scapase. Asta-i viata ! Sperasem sa ma intorc la barca cu Moby Dick, cand colo, in carlig, only the dick . Bine macar ca a scapat montura, nu am multe rezerve.
  Bai, las-o-n colo, am mers cateva sute de kilometri pe Dunare si n-am prins nici un solz ? Trebuie sa ma mobilizez, altfel ramane capitolul asta de rusine.
   Un mic dejun de consolare, apoi strangem lansetele, dam un mesaj pe forum catre voi, prieteni (avem 3G pe Mustaca ) si pornim motorul.
Barca scoate prova din stuf cu un fosnet usor si pastreaza un smoc verde triumfator, in balconul prova .
Urmeaza Razelmul.
Om avea vant? N-om avea vant ?

[Florio]

In scurt timp parcurgem restul Mustacai si iesim in Razelm .
In cockpit se masacreaza doi-trei intrusi, in cabina se face program artistic.
Soarele diminetii fusese estompat intre timp de o perdea fina de nori, care se ingrosa vazand cu ochii.
Nu-i nimic, impuscam doi iepuri dintr-o data. Scapam si de arsita, navigam si cu vant sustinut !
Iesim doar cativa metri in apele Razelmului si oprim motorul ridicand rapid velele. Un vant dinaintea traversului pune barca in miscare catre o destinatie invizibila in orizont, dar existenta pe chart plotter-ul nostru. Ne trebuie putina strategie aici in stabilirea voltelor, sa nu navigam mult si fara rost.
  Vantul se ridica vazand cu ochii, la fel si frontul atmosferic din jurul nostru. O sa avem furtuna.

[Florio]

In urma noastra, pe 180 de grade orizontul clar se inchide, iar Sarichioiul, Popina, dealurile de la Sabangia cu parcuri eoliene, dispar in perdelele opace ale ploilor . Nu ploua peste tot, insa zarea e perfect opaca acum, apropiindu-se de noi. Vantul devine de travers, numai bun pentru navigatie .
  Ca sa va faceti o idee despre deriva, priviti putin liniile siajului: siajul perfect drept, barca echilibrata, iar eu fericit sunt  cu capul in nori (pe langa al noualea cer),. Si dupa toate aparentele voi fi in scurt timp cu totul in nori. In norii care vin puternic din spate, bubuind adanc si fulgerand printre valatucii in miscare .   
   De jur imprejurul nostru, cerul se intuneca tot mai mult, insa ne ramane in prova, zarea luminoasa. Rafalele ne poarta rapid, ca intr-o fuga de furtuna. De fapt chiar asta este. Fugim cu vantul, din calea furtunii ce se vanzoleste in spate, foarte aproape.

[Florio]

Si in mod surprinzator, furtuna, desi tinde sa ne inconjoare, ramane in spate. Nici un strop de ploaie nu ne atinge, ba mai mult, norii par sa se miste cu viteza cu care ne poarta vantul, pentru ca dupa ce trecem de Enisala, cetatea cu intregul deal se pierde in negura, dupa ce trecem de Iancina, capul si colinele lui dispar, si tot asa....
  In prova raman niste nori albi si luminosi, ca in visele guvernului Ciorbea, cu "luminita de la capatul tunelului" .
Timpul trece rapid, ca si barca noastra peste ape. Acum ne poarta un vant dinapoia traversului si in fata ne apar tot mai clar capul Dolosman si insula Bisericuta.
Deja furtuna ramasa in urma, nu da semne ca ar vrea sa ne mai ajunga. Pe punte cei mici se lupta cu o dulceata proaspata de capsuni, dupa care punem de un program artistic in timp ce barca merge cuminte pe directia ei, precum calul ce stie drumul catre casa.

Ma bucur sa vad ca insula Bisericuta este din nou o insula, dupa ce anul trecut apele scazute o facusera peninsula. Ne apropiem de Gura Portitei, vantul cade total si in calmul plat coboram velele, facand ultimii doi km "la motor".
Urmeaza cateva zile de  "vacanta de litoral" .

[Captan]

Ajungi in Constanta anul asta? Eu vin din voiaj in septembrie si vreau sa ne intalnim neaparat, sunt decis sa fac "pasul cel mare"(sa cumpar Mac G) in iarna asta sau cel mai tarziu primavara urmatoare. Dar vroiam sa discutam putin "face to face" inainte, daca esti si tu de acord si sa-l vad pe Nemo cu ochii mei. Am gasit ceva chiar si in tara,dar.......
Sotia mea si cu fii-mea aia mare vor sa va viziteze ,daca ajungi in Constanta dupa periplul in Delta. Mai ales sa o cunoasca pe aia mica a ta, care-i o bomboana! Dulce!
Nu am net permanent, dar citesc eu cand prind ocazia.
Merci si sa ne vedem cu bine.

[Florio]

Ajungi in Constanta anul asta? Eu vin din voiaj in septembrie si vreau sa ne intalnim neaparat, sunt decis sa fac "pasul cel mare"(sa cumpar Mac G) in iarna asta sau cel mai tarziu primavara urmatoare. Dar vroiam sa discutam putin "face to face" inainte, daca esti si tu de acord si sa-l vad pe Nemo cu ochii mei. Am gasit ceva chiar si in tara,dar.......
Sotia mea si cu fii-mea aia mare vor sa va viziteze ,daca ajungi in Constanta dupa periplul in Delta. Mai ales sa o cunoasca pe aia mica a ta, care-i o bomboana! Dulce!
Nu am net permanent, dar citesc eu cand prind ocazia.
Merci si sa ne vedem cu bine.

Succese pe unde te afli, Bogdane !
Daca fetele tale au ocazia sa iasa din Constanta, le pot plimba si in weekend-ul acesta intre Jurilovca si mare. As vrea sa ajung la Periteasca sambata, daca apele de acum permit accesul meu in canal.
Si neaparat vreau sa inmoi coada in balta, sa incerc salaul .  Mi-e dor de o ciorba de capatani de salau si de o prajeala cu mujdei .
M-am lasat pe tanjeala si n-am continuat povestea calatoriei. Am sa o fac, cu mentiunea ca daca as fi stiut cat de mult pot sta pe apa, as fi mers de la Tulcea, catre Chilia .
Calatorului ii sade bine cu drumul. In cazul nostru cu drumul de apa.