Anul 2015 - anul luptei antibraconaj si antipoluare in Romania.

[Don Basilio]

Nea Ion (pe langa faptul ca ii dau dreptate lui Rumpi) nu cred ca putem explica braconajul cu teoria caonstipatiei. degeaba mergi asa des in Germania ca nu s-a prins nimic. vinovata pentru dez-industrializarea Romaniei e... China, ca "pe campia de orez sta chinez langa chinez" salariatii lor platiti mizerabil (pentru ei Romania ar fi un rai) si tratati ca niste animale de sefi chinezi, nu occidentali, au dez-industrializat tot Occidentul de la Detroit in Ruhr, numai ca somerul american sau german nu braconeaza electric, samd. e o infractiune si pentru infractiune nu exista scuza, poate doar, punctual, circumstante. nu se braconeaza pentru a manca pestele, se braconeaza pentru bani cu care se cumpara televizoare LCD, tablete, smartphone, etc.

[ionpescarul]

Nea Ion (pe langa faptul ca ii dau dreptate lui Rumpi) nu cred ca putem explica braconajul cu teoria caonstipatiei. degeaba mergi asa des in Germania ca nu s-a prins nimic. vinovata pentru dez-industrializarea Romaniei e... China, ca "pe campia de orez sta chinez langa chinez" salariatii lor platiti mizerabil (pentru ei Romania ar fi un rai) si tratati ca niste animale de sefi chinezi, nu occidentali, au dez-industrializat tot Occidentul de la Detroit in Ruhr, numai ca somerul american sau german nu braconeaza electric, samd. e o infractiune si pentru infractiune nu exista scuza, poate doar, punctual, circumstante. nu se braconeaza pentru a manca pestele, se braconeaza pentru bani cu care se cumpara televizoare LCD, tablete, smartphone, etc.

Teoria asta a conspiratiei (asa cum ii zici matale), prima etapa ,la momentul anilor 89 ,nu avea China nici-o treaba cu prabusirea economica'a'Romaniei,sunt lucruri diferite,aaaaaa iti dau dreptate cu China,dar fenomenul China a avut o ascensiune in ultimi 10 ani  ,culminand cu ultimi 4,5 ani ,cand a devenit lider economic. (asta nu are nici-o treaba cu ani 90 din Europa de est ,noi si restul tarilor foste satelit ale Rusilor eram stersi de pe harta tarilor prospere de BOSII din vest ,inainte ca China sa devina puternica economic la nivel mondial.Perestroica lui Gurbaciov (discutia lui Gurbaciov in Anglia ,parca?),a fost poarta care a deschis usa lupului din vest ,peste oile din est.

Costurile cu care produce China ,deranjeaza toata planeta ,nu stiu unde se va ajunge ,e posibil la un razboi.


Mari actori economici si-au mutat productia in China  ,(nu e cazul nostru ,noi nu existam economic,pentru noi ,poate definitia de'colonie UE ar fi mai corecta.) Dar mari actori sunt putini ,iar mici intreprinzatori care sunt afectati de China ,sunt milioane.
Comparam somerul american sau neamt ,cu somerul roman ,aici treaba e incurcata rau ,mai incurcata de cum e ,cred ca nu se putea.
Aici e mult de scris. (dar incerc ca sa comprim in 2,3 fraze ,detaliat ar trebui sa scrie cineva un roman )
Vorbim de 2 indivizi care provin din 2 societati total diferite.
La romani
Cu ceva ani in urma ,veneau turci si luau femeile cu japca si le duceau in harem ,luau si copii  ,plus bir .  Pa la 1800,1900 eram slugi la boieri ,la 1900 austrieci au concesionat tot petrolul ronanesc pe 75 de ani ,a urmat un pic de capitalism ,adica au navalit lupi cu industria petrol ca la noi ,nu era nicaieri ,la Campina jos langa sosea ,daca sapai un rand de'cazma ,iesea petrol,(nu glumesc ,pentru cine stie ,stie )apoi au venit comunisti ,daca influenta barbaraocomunista-rusa  nu isi punea amprenta'serios pe mentalitatea noastra ,poate eram mai bine.Dar suntem astia care suntem .Parerea mea ,o natie de oameni fara o istorie de  care sa ne mandrim ,chinuita  si batjocorita,oameni din care nu sa putut ridica un lider la fiecare generatie sa ii conduca (dupa  Decebal urmeaza aproape 1000 de'ani de'liniste ,tarziu apare Stefan Cel Mare ,Mihai  Viteazu si Vlad Tepes si dupa 1900 cativa'politicieni de calitate redusi la tacere )

La ei
Somerul occidental ,cel putin 50 de ani de educatie,sistem social ,sanatate ,la cote ,nu decente, ci poate ,super calitate.
In spatele lui sta o istorie de sute  de ani ,in care imparati ,guverne ,au muls si au carat in tarile mama tot'ce'au putut ,aur,minereu,inclusiv sclavi .Africa a fost impartita intre ei , toate insulele care le-au gasit pe ocean au devenit coloniile lor ,unde au introdus religiile lor si au pus guvernatori lor. (Acum cu UE ,am devenit si noi o colonie a lor)
Cu astia vrei matale sa ne comparam?
Adica someri  astora' nu braconeaza cu curent
Bre ,ai dreptrate ,someri astora nu braconeaza cu curent ,dar conducatori lor ne-au luat cu totu si toate resursele si ne-au terminat economic ,
sti cum vine treaba asta ?
Iti fac o comparatie
O gasesc pa nevasta in pat cu unu si ma iau de ea ca nu ia dat si mancare amantului.

[Rumpi]

 Nea Ion, ce ne tot lungim atata? Factorii care au stat la baza prabusirii economice de dupa revolutie se cunosc foarte bine. Ii enumar pe scurt inca odata:
1. Premisele socio-economice inerente comunismului:
  a) economie neperformanta, orientata spre industrie grea, suprapopulata cu oameni foarte slab calificati si dotata tehnic la nivelul anilor 60.
b) Lipsa sistemului bancar.
c) Lipsa infrastructurii rutiere
d) Lipsa economistilor calificati pentru economia de piata.

2. Liberalizarea preturilor materiei prime concomitent cu blocarea preturilor produselor finite.
3. Desfiintarea CAP-urilor si IAS-urilor.
4. Guvernul FSN.

Ce zici mata despre capitalistii care au venit si ne-au transformat in sclavi pe plantatie e doar un efect. Consecintele punctului 1 au existat peste tot unde a fost comunism, inclusiv in fostul RDG si sunt vizibile si astazi inclusiv acolo. Punctul 2 a fost decizia cretinoida a gastii conduse de Iliescu si este probabil cel mai important factor specific tranzitiei romanesti. E decizia care a generat "datoriile istorice" si a inchis definitiv fabricile. Punctul 3 a redus agricultura romaniei la stadiul de agricultura de subzistenta. Cele cateva rare exemple unde CAP nu a fost desfiintat ne arata enormitatea greselii: astazi in Romania exista Intreprinderi Agricole detinute de sateni unde un simplu tractorist castiga 1000 euro pe luna. (ca o paranteza sloganul invatat la scoala cu "Romania era granarul Europei" e real. Ce nu ne-au spus comunistii e ca treaba functiona doar pentru ca existau mari latifundiari care industrializasera productia agricola pe considerente de maximizarea profitului. "Granarul" nu exista din cauza "taranului roman" ci din cauza marelui latifundiar.)  Punctul 4 e responsabil de lungimea tranzitiei. Deciziile strategice gresite luate de gasca lui Iliescu ("nu ne vindem tara", "nu avem nevoie de autostrazi", etc.)  au facut ca dintr-o tranzitie normala la economia de piata sa o lungim pana astazi (cand tot nu avem autostrazi).
Cat despre faptul ca Europa ne vrea consumatori si sclavi pe plantatie asta e un mit. Cu cine sa produci in Romania, si ce? Hai sa zicem ca vreau sa deschid o fabrica in Romania. Chiar daca sunt dispus sa scot banu din buzunar pentru utilaje si locatie, cu cine sa produc ceva Nea Ioane? Sa stau trei ani pana se califica muncitorii pe care ii vreau? Si unde sa se califice nenorocitii? In scolile care predau materia la nivelul anilor 1960? Nu ma crezi da anunt in ziar ca angajezi 100 de operatori calificati CNC sa vedem cati gasesti. Alege matale orice meserie bine platita care are cautare in fabricile din Europa si vezi cati romani calificati sunt pe piata muncii. Dupa aia discutam daca vine cineva sa bage banii in economia romaneasca. Normal ca nu merg decat chestiile care necesita calificare minima sau unde tehnologia nu a fost schimbata de 100 de ani, de ex. fabricile de cabluri sau confectiile textile. Si normal ca alea se platesc mizer, la urma urmei chinezii produc mai ieftin.
Si uite asa din 18 milioane de romani cu drept de vot oficial lucreaza 3 si ceva. Astea trei pana la 4 milioane sustin tot restul. Cum sa ne fie bine. UE arunca cu bani dupa noi si romanii ii trimit inapoi pentru ca oamenii sunt prea boi ca sa respecte conditiile impuse sa poti folosi banii aia.
O sa inchei cu cel mai bun exemplu din economia romaneasca pe care il stiu ca sa va lamuriti de ce nu merg lucrurile. Vacile si laptele. Zeci de fabrici romanesti de lapte au dat faliment in ultimul timp. Majoritatea au fost construite pe fonduri nerambursabile si dau faliment pentru ca nu pot vinde produsul deoarece e prea scump. Pe piata internationala nu gasesti de cumparat un kil de lapte, cumpara chinezii tot indiferent de pret, lapte (praf) sa fie. Azi vara au venit chinezii in romania sa cumpere lapte. Lapte n-au gasit asa ca s-au apucat de cumparat vaci. Platesc minim 1000 euro pe o juninca Baltata Romaneasca de 1 an. Vor sa cumpere minim 50 000 de vaci de rasa pura dar ar prefera 500 000. Banii jos vaca in port la Constanta. Asociatia crescatorilor de rasa baltata romaneasca le spune ca nu pot livra mai mult de 4000 de vaci pe an. Chiar si in conditiile astea chinezii au incheiat contractul pe cat or putea livra romanii. Motivul pentru care intreaga agricultura romaneasca nu poate livra mai mult de 4000 vaci chinezilor e simplu. Nu pentru ca vai doamne n-am avea vaci reproducatoare, sau or fi vandut toata populatia in avans americanilor ci pentru ca majoritatea vacilor din gospodariile oamenilor nu sunt de rasa pura. Ultimul program national de ameliorare a rasei a fost facut prin anii 60. Crescatorii se plang de asta si e clar ca au dreptate: bineinteles ca statul e responsabil cu cine imi fute mie vaca din batatura. Pe mine nu ma intereseaza sa imi duc vaca la taurul comunal acreditat disponibil gratuit sau sa cumpar sperma cu pedigree.     
Concluzia oameni buni e simpla: responsabili pentru actuala situatie economica suntem exact noi, oamenii care traim in romania. Si pentru braconaj la fel.
Imi pun cenusa in cap ca am fost off topic si v-am plictisit atat. Promit ca nu mai recidivez si ma intorc la barca mea ca cere destul de lucru saraca.

[pelicanul]

..................
Imi pun cenusa in cap ca am fost off topic si v-am plictisit atat. Promit ca nu mai recidivez si ma intorc la barca mea ca cere destul de lucru saraca.

O poza cu barca si cu ce e de facut la ea nu putem vedea si noi? 

[ionpescarul]

Nea Ion, ce ne tot lungim atata? Factorii care au stat la baza prabusirii economice de dupa revolutie se cunosc foarte bine. Ii enumar pe scurt inca odata:
1. Premisele socio-economice inerente comunismului:
  a) economie neperformanta, orientata spre industrie grea, suprapopulata cu oameni foarte slab calificati si dotata tehnic la nivelul anilor 60.
b) Lipsa sistemului bancar.
c) Lipsa infrastructurii rutiere
d) Lipsa economistilor calificati pentru economia de piata.

2. Liberalizarea preturilor materiei prime concomitent cu blocarea preturilor produselor finite.
3. Desfiintarea CAP-urilor si IAS-urilor.
4. Guvernul FSN.

Ce zici mata despre capitalistii care au venit si ne-au transformat in sclavi pe plantatie e doar un efect. Consecintele punctului 1 au existat peste tot unde a fost comunism, inclusiv in fostul RDG si sunt vizibile si astazi inclusiv acolo. Punctul 2 a fost decizia cretinoida a gastii conduse de Iliescu si este probabil cel mai important factor specific tranzitiei romanesti. E decizia care a generat "datoriile istorice" si a inchis definitiv fabricile. Punctul 3 a redus agricultura romaniei la stadiul de agricultura de subzistenta. Cele cateva rare exemple unde CAP nu a fost desfiintat ne arata enormitatea greselii: astazi in Romania exista Intreprinderi Agricole detinute de sateni unde un simplu tractorist castiga 1000 euro pe luna. (ca o paranteza sloganul invatat la scoala cu "Romania era granarul Europei" e real. Ce nu ne-au spus comunistii e ca treaba functiona doar pentru ca existau mari latifundiari care industrializasera productia agricola pe considerente de maximizarea profitului. "Granarul" nu exista din cauza "taranului roman" ci din cauza marelui latifundiar.)  Punctul 4 e responsabil de lungimea tranzitiei. Deciziile strategice gresite luate de gasca lui Iliescu ("nu ne vindem tara", "nu avem nevoie de autostrazi", etc.)  au facut ca dintr-o tranzitie normala la economia de piata sa o lungim pana astazi (cand tot nu avem autostrazi).
Cat despre faptul ca Europa ne vrea consumatori si sclavi pe plantatie asta e un mit. Cu cine sa produci in Romania, si ce? Hai sa zicem ca vreau sa deschid o fabrica in Romania. Chiar daca sunt dispus sa scot banu din buzunar pentru utilaje si locatie, cu cine sa produc ceva Nea Ioane? Sa stau trei ani pana se califica muncitorii pe care ii vreau? Si unde sa se califice nenorocitii? In scolile care predau materia la nivelul anilor 1960? Nu ma crezi da anunt in ziar ca angajezi 100 de operatori calificati CNC sa vedem cati gasesti. Alege matale orice meserie bine platita care are cautare in fabricile din Europa si vezi cati romani calificati sunt pe piata muncii. Dupa aia discutam daca vine cineva sa bage banii in economia romaneasca. Normal ca nu merg decat chestiile care necesita calificare minima sau unde tehnologia nu a fost schimbata de 100 de ani, de ex. fabricile de cabluri sau confectiile textile. Si normal ca alea se platesc mizer, la urma urmei chinezii produc mai ieftin.
Si uite asa din 18 milioane de romani cu drept de vot oficial lucreaza 3 si ceva. Astea trei pana la 4 milioane sustin tot restul. Cum sa ne fie bine. UE arunca cu bani dupa noi si romanii ii trimit inapoi pentru ca oamenii sunt prea boi ca sa respecte conditiile impuse sa poti folosi banii aia.
O sa inchei cu cel mai bun exemplu din economia romaneasca pe care il stiu ca sa va lamuriti de ce nu merg lucrurile. Vacile si laptele. Zeci de fabrici romanesti de lapte au dat faliment in ultimul timp. Majoritatea au fost construite pe fonduri nerambursabile si dau faliment pentru ca nu pot vinde produsul deoarece e prea scump. Pe piata internationala nu gasesti de cumparat un kil de lapte, cumpara chinezii tot indiferent de pret, lapte (praf) sa fie. Azi vara au venit chinezii in romania sa cumpere lapte. Lapte n-au gasit asa ca s-au apucat de cumparat vaci. Platesc minim 1000 euro pe o juninca Baltata Romaneasca de 1 an. Vor sa cumpere minim 50 000 de vaci de rasa pura dar ar prefera 500 000. Banii jos vaca in port la Constanta. Asociatia crescatorilor de rasa baltata romaneasca le spune ca nu pot livra mai mult de 4000 de vaci pe an. Chiar si in conditiile astea chinezii au incheiat contractul pe cat or putea livra romanii. Motivul pentru care intreaga agricultura romaneasca nu poate livra mai mult de 4000 vaci chinezilor e simplu. Nu pentru ca vai doamne n-am avea vaci reproducatoare, sau or fi vandut toata populatia in avans americanilor ci pentru ca majoritatea vacilor din gospodariile oamenilor nu sunt de rasa pura. Ultimul program national de ameliorare a rasei a fost facut prin anii 60. Crescatorii se plang de asta si e clar ca au dreptate: bineinteles ca statul e responsabil cu cine imi fute mie vaca din batatura. Pe mine nu ma intereseaza sa imi duc vaca la taurul comunal acreditat disponibil gratuit sau sa cumpar sperma cu pedigree.     
Concluzia oameni buni e simpla: responsabili pentru actuala situatie economica suntem exact noi, oamenii care traim in romania. Si pentru braconaj la fel.
Imi pun cenusa in cap ca am fost off topic si v-am plictisit atat. Promit ca nu mai recidivez si ma intorc la barca mea ca cere destul de lucru saraca.

Vorbe eu ,vorbe tu ,dar degeaba , unele corecti vizavi de argumentele tale ,pot sa aduc in continuare ,dar vorbim sa ne aflam in treaba , e degeaba indiferent cine are dreptate ,e prea tarziu ,a fost o discutie constructiva ,multumesc pentru parerile tale ,dar cui foloseste? mai bine imi vad de'ale mele.Mult'succes contra braconajului doresc tuturor. Poate lumea vede altfel ,sau o duce bine ? si noi batem campi.

[Don Basilio]

sociologic vorbind gradul de infractionalitate este dirct proportional cu saracia si nu exista rette consacrate pentru a iesi din acest cerc vicios. eu cred ca hotia naste saracie desi unii cred invers. treaba cu Romania piata de desfacere UE ma face sa cad pe jos de ras (mai faci cateodata si haz de necaz) Romania produce aproximativ 1% din PIB-ul UE, adica explicat ca la tara; daca unu' castiga 100 de euro ar depune eforturi titanice sa castige 101? Chiar daca vestul ar lua TOT ce produce Romania nu ar simti nimic nu ar avea de unde sa se imbagoteasca de pe urma noastra, pentru ei suntem o miza minora. pe de alta parte, exista o relatie bine verificata intre coruptie si sarcie, bunastarea este invers proportionala cu gradul ce coruptie, cei mai corecti sunt cei mai bine situati (ex. tarile scandinave) corolar? de asta cheltuie unii mii de euro sa mearga la pescuit stiuca si pastrav de 1 metru in Finlanda (care nu are Delta, desi are "1000 de lacuri") de asta Romania nu face nici 1% din turismul piscicol (pescuit sportiv) din cat face Finlanda. pe scurt, daca am avea un grad mai mic de coruptie braconierii ar fi prinsi, ar fi peste de prins si ar veni si mahari pescari in Romania nu doar vanatorii cocalari de la Balc.

[cristizz]

O perspectiva interesanta a lui Moise Guran:
http://www.biziday.ro/2014/12/20/zi-cu-spor-20-decembrie-2014/

[ionpescarul]

O perspectiva interesanta a lui Moise Guran:
http://www.biziday.ro/2014/12/20/zi-cu-spor-20-decembrie-2014/
[/quote ]
Aceasta este traducerea unui raport german, care poartă data de 4 noiembrie 1940. Autorul acestui text stabileşte strategia de acţiune a Germaniei naziste în România, la două luni de la alungarea regelui Carol al II lea şi la puţină vreme de la sosirea misiunii militare germane. Documentul se găseşte la Arhivele Naţionale ale României, Fondul Microfilme SUA, rola 258 cadrul 1405523. Raportul a fost recuperat din arhivele naziste de armata americană, însă din păcate nu a fost înregistrată provenienţa lui. După ton, vocabular şi atitudine pare să fie elaborat de un membru al NSDAP. Diplomaţii şi economiştii celui de-al treilea Reich rareori se exprimau atât de direct în rapoartele scrise.
Dincolo de originile acestui raport şi identitatea autorului său este şocantă viziunea asupra trecutului şi viitorului României. În ziua de azi găsim destui români care susţin idei asemănătoare cu cele din acest raport. Pe de altă parte acest document scoate la lumină adevărata părere a naziştilor faţă de legionari.
Cât despre viitorul rezervat României lucrurile sunt spuse limpede: o colonie furnizoare de materii prime şi forţă de muncă..
România de pe cele două părţi ale Carpaţilor reprezintă două entităţi deplin diferite. Transilvania şi Banatul sunt marcate de Europa Centrală; Valahia, Moldova şi ţinuturile de la gurile Dunării sunt mai degrabă oriental-asiatice. Încă din secolul al X lea cultura ţărănească şi orăşenească a Imperiului a ajuns până la arcul carpatic. De cealaltă parte a Carpaţilor nu s-a putut clădi ceva asemănător, de aici începe un spaţiu colonial care nu este capabil să trăiască într-un mod propriu şi este influenţat de formele exterioare. Valahia şi Moldova au fost dependente de imperiile german, turc şi rus şi din păcate la dorinţa acestor puteri au devenit state "independente". "Naţiunea română" nu este nici în ziua de azi nimic altceva decât o legendă a istoriografiei. Până în secolul al XIX lea nu a existat de fapt decât o viaţă vegetativă a micului popor de ţărani şi păstori valahi care număra cu puţin peste un milion de oameni care niciodată nu au avut o clasă conducătoare proprie ci nişte profitori patriarhali care se schimbau adesea. Înmulţirea de zece ori a acestei populaţii în secolele XIX şi XX s-a reuţit prin apariţia sistemului industrial european care a transformat stepele în terenuri agricole. Această mare şansă economică s-a transformat, ca la toţi primitivii, într-o creştere a populaţiei. De aici a rezultat un număr mai mare şi o clasă de mari proprietari lacomi care nu aveau nici o legătură cu pământul şi cu masele muncitoare; fără să existe un popor şi cu atât mai puţin o naţiune. Puţinul care are legătură cu voinţa poporului vine din Transilvania. În cercurile românilor emigraţi aici ca forţă de muncă, în urma contactului strâns cu cultura mărcilor de graniţă ale Imperiului a apărut dorinţa de a da o viaţă mai bună neamului propriu. Însă până în ziua de azi s-a rămas la stadiul de dorinţă.
Aceasta nu putea să fie altfel, spune Garda de Fier deoarece clasa conducătoare străină orientată doar spre câştig a nimicit toate încercările de îmbunătăţire. Faptul că turcii, grecii, evreii şi alţi străini au devenit zeii idealului îmbogăţirii fără limite şi acceptarea corupţiei ca sistem au făcut ca aceste dorinţe idealistice să nu aibă nici o şansă. Abia revoluţia din 1940 a dat ocazia unei renaşteri a poporului român pentru o viaţă de naţiune independentă.
Ar fi o greşeală acceptarea necritică a acestei teze a Gărzii de Fier. Este adevărat că mişcarea lui Codreanu este cea mai puternică expresie de sănătate şi voinţă proprie care a apărut în rândurile populaţiei României. Putem astfel vedea că există aici substanţe ale unei rase vrednice. Este însă îndoielnic că acestea sunt destul de puternice pentru a crea un stat şi a transforma o populaţie într-un popor. În primul rând nu există un conducător şi nici o clasă conducătoare. Codreanu şi 17.000 de comandanţi subordonaţi au fost înlăturaţi şi "poporul" nu s-a mişcat. Revoluţia nu a fost făcută de Garda de Fier, ci de Antonescu, un general despre care se poate spune că este un bărbat curajos. Lovitura de stat i-a reuşit deoarece inamicii săi au fost nişte nemernici laşi. Şi chiar şi aşa Antonescu nu ar fi reuşit nimic dacă prăbuşirea politicii externe a vechiului sistem nu i-ar fi pus în mână toate atuurile. Revoluţiile adevărate au drept urmare modificarea politicii externe. Noua Românie însă trăieşte de la început pe baza atotputernicei bunăvoinţe a Axei, chiar şi din punctul de vedere al politicii interne. Anume nu împotriva unor puteri străine a trebuit Antonescu să cheme trupele germane, ci împotriva propriei sale armate şi împotriva rezistenţei din cadrul aparatului de stat pentru că într-adevăr nu avea la îndemână forţe proprii care să îi fie alături.Într-o ţară ai cărei ofiţeri, funcţionari şi intelectuali aproape fără excepţie sunt obişnuiţi să trăiască din trădare, acest bărbat care înainte de toate pretinde cinste s-a confruntat imediat cu o duşmănie crescândă. De asemenea trebuie evitată luarea drept realitate a viselor gardiştilor. Noua Românie va avea nevoie pentru totdeauna din punct de vedere al politicii externe de sprijinul trupelor germane, iar din punctul de vedere al politicii interne pentru cel puţin câteva decenii.
Garnizoanele germane din România îi dau Reichului garanţia că nu vor apărea dezordini în sud-estul spaţiului său vital care ar fi păguboase din punct de vedere politic şi pentru situaţia aprovizionării sale. Mulţumită capacităţii populaţiei româneşti de a răbda de foame, mica supraproducţie agrară a României va fi la dispoziţia Reichului şi petrolul îşi va găsi drumul spre Reich câtă vreme acesta va curge. Astfel prin aceste exporturi româneşti se pare că vor asigurate lipsurile industriei germane. Apare acum întrebarea dacă Reichul trebuie să se mulţumească cu atât. Nu ar fi mai degrabă în interesul său să folosească pe deplin bogăţiile naturale şi forţa de muncă din această ţară apropiată? Recolta medie la hectar în România este doar puţin mai mare decât jumătate din media Reichului, în ciuda faptului că terenul este în general cu mult mai bun decât cel din Germania. De asemenea nu sunt folosite nici pe departe toate oportunităţile agricole ale României. Tratatul Wohlthat a indicat numeroase căi rin care să fie folosite puterile economice ale României şi să fie însufleţite schimburile comerciale. Tratatul este în continuare în vigoare şi piedicile politice care se opuneau punerii lui în aplicare au dispărut. Fără îndoială că mijloacele prevăzute în tratat pot fi folosite acum mai bine, însă este nevoie de un discipol dornic de învăţătură şi care să fie capabil de dezvoltare asupra căruia să se facă simţite efectele pedagogice. Însă această viziune trebuie mai întâi analizată în mod corect. Întreaga dezvoltare istorică pasivă de până acum a României vorbeşte împotriva unei posibilităţi de acest fel. Cunoscătorii ţării ne asigură că populaţia României nu este una ambiţioasă şi că în mod oriental-slav se mulţumeşte cu astâmpărarea foamei în loc să se străduiască să îşi asigure toate cele necesare. Religiozitatea moartă a bisericii ortodoxe îi întăreşte în această atitudine. Faptul că credinţa ortodoxă se găseşte alături de ideea naţională şi de cea de ordine în ideologia Mişcării Legionare ne face să nu ne aşteptăm la nici un fel de schimbare. Dacă se doreşte ca România să nu fie doar păstrată ci să fie folosită pe deplin acest lucru nu poate avea succes doar prin consiliere, ci prin metode coloniale. Pentru aceasta este nevoie ca în locul proprietăţilor ţărăneşti minuscule prost exploatate să apară mari moşii care să fie administrate după metode moderne sub conducere germană. Apoi trebuie ca forţa de lucru care acum leneveşte să fie ocupată intensiv pe model colonial cu agricultura şi trebuie alcătuite mair armate de muncitori care să refacă sistemul de drumuri extrem de înapoiat. Industriile care necesită forţă de muncă intensivă trebuie să fie transferate din Reich în România.
În acest fel i se va da poporului german din România o şansă de implicare care să îi dea şi conştiinţa că joacă un rol important în cadrul Reichului. Poporul german din România a devenit de puţină vreme o corporaţie de drept public. Ei se poat alătura drapelului Reichului şi pot să îşi satisfacă serviciul militar în regimente proprii. Prin aceasta se reuşeşte ca Reichul să nu cedeze acest vechi post de graniţă, ci să îl păstreze şi cum este de dorit, să îl dezvolte. Ţara de dincoace de Carpaţi poate prin munca saşilor transilvăneni să primească din nou caracterul unui district german. De asemenea grupul etnic german oferă o rezervă necesară de oameni cunoscători ai ţării care să fie folosiţi pentru rezolvarea problemelor de cealaltă parte a Carpaţilor.
Aceste sarcini pot fi îndeplinite fără să fie atinsă suveranitatea formală a României (caracteristicile cele mai importante ale suveranităţii oricum îi lipsesc acestui stat) şi fără ca să fie blocate posibilităţile de dezvoltare ale puterilor vrednice din rândul populaţiei româneşti. Modalitatea de acţiune trebuie să fie o impunere pe cale paşnică. Nu ar trebui să fie dificil de obţinut sprijinul guvernului român pentru înfiinţarea unor moşii model şi treptat numărul acestor mari moşii să fie crescut. De asemenea nu ar trebui să fie întâmpinate obstacole de netrecut pentru punerea sub regie germană a construcţiilor de drumuri şi canale. Nu este nevoie de mijloace violente pentru penetrarea industrială. Există destul capital în Reich care caută oportunităţi şi care printr-o organizaţie centrală de intermediere în mod planificat să fie orientat către România.
Printr-o politică românească bazată pe realităţi şi nu pe programul imposibil de realizat al unei minorităţi de gardişti fiecare va primi ceea ce i se cuvine: masele capabil de dezvoltare o mai bună supraveghere şi alimentare ca până acum, germanii vor primi conducerea în ceea ce priveşte interesele Reichului şi foloasele cuvenite pentru contribuţia şi responsabilitatea lor politico-militară, forţele vrednice de origine românească vor primi participarea la guvernare şi administrare, conducerea producţiei şi a comerţului.
Misiunea militară germană din România trebuie să apere ordinea astfel încât să nu mai fie posibile dezordinile. Reichul german nu trebuie să lase să îi scape posibilităţile coloniale care se găsesc la uşa sa.
ps.Chiar nu stiu de unde dracu am copiat ce scrie mai sus.

Moise Guran spune multe adevaruri ,dar nu tot,asa sa intamplat in multe tari ,se fabrica istoria la comanda ,bineinteles actori momentului sunt vazuti pozitiv.

[ionpescarul]

Prima dezvaluire in 1940 ,(postarea anterioara)
A doua dezvaluire 2012
Legaturi dezvaluite de ,,Rath Foundation,, intre planul nazistilor ( detali in postarea anterioara) si UE (pentru a ne apropia  de adevar ,acest clip trebuie vazut )
Apelul Dr.Rath către poporul german și popoarele ...: http://youtu.be/WIvmpHawDlY
ps.totusi nu e bine sa ma retrag in cochilia mea si sa tac,colaborand toti ,aflam adevarul mai usor.

[ionpescarul]

Istoria care nu se invata la scoala
Partea 1
Articol preluat din revista Lumea nr. 7/2010
Discurs ţinut de Benjamin H. Freedman, consilierul preşedintelui W. Wilson, în 1961

Aici, în Statele Unite, sioniştii şi coreligionarii lor deţin un control total asupra guvernului nostru. Din foarte multe motive (prea multe şi prea complexe pentru a le analiza acum), sioniştii şi coreligionarii lor conduc aceste State Unite, precum nişte monarhi absoluţi ai acestei ţări.
Veţi putea, evident, considera că este o afirmaţie foarte vagă, dar permiteţi-mi să vă descriu ce s-a petrecut în timp ce noi dormeam.
Ce s-a petrecut? Întâi s-a petrecut primul război mondial, care a izbucnit în 1914. Mai sunt puţini oameni de vârsta mea care-şi amintesc lucrul acesta. Acest război a fost purtat într-o tabără de către Marea Britanie, Franţa şi Rusia, şi, în cealaltă tabără, de către Germania, Austro-Ungaria şi Turcia. În doar doi ani, Germania practic câştigase acel război: nu doar ,,de iure", ci chiar ,,de facto". Submarinele germane, care au fost o surpriză pentru întreaga lume, nimiciseră toate convoaiele din Atlantic. Marea Britanie rămăsese fără muniţii pentru soldaţii ei, cu alimente doar pentru o săptămână, după care a urmat foametea.
În aceeaşi perioadă, armata franceză era zguduită de rebeliuni. Francezii pierduseră 600 000 de tineri pe Somme, în timpul defensivei de la Verdun. Armata rusească înregistra dezertări masive, oamenii îşi luau jucăriile şi plecau acasă; ruşii nu-1 iubeau pe Ţar. Armata italiană era şi ea pe cale de a se prăbuşi. Nu se trăsese un singur foc pe teritoriul Germaniei. Niciun singur soldat inamic nu trecuse frontiera în Germania. Şi, cu toate acestea, Germania era cea care oferea Angliei condiţiile păcii. Germania oferea Angliei o pace negociabilă pe care juriştii o numesc ,,status quo ante basis". Aceasta înseamnă ,,să dăm războiul deoparte şi să considerăm totul aşa cum a fost înainte ca războiul să înceapă". Deci Anglia, în vara lui 1916, începuse să analizeze aceste propuneri şi încă în mod serios. Nici nu prea avea de ales. Era una din două: să accepte o pace negociabilă, pe care Germania o oferea cu generozitate, sau să continue un război inutil până la nimicirea totală.
În timp ce aceste evenimente aveau loc, sioniştii din Germania (care-i reprezentau de fapt pe sioniştii din estul Europei) au mers la Ministerul de război britanic şi – aici voi fi foarte laconic pentru că povestea este lungă, dar am toate documentele care dovedesc afirmaţiile mele – au spus: ,,Uitaţi cum stau lucrurile: încă mai puteţi câştiga acest război. Nu trebuie să vă predaţi. Veţi putea câştiga acest război, dacă Statele Unite ar deveni aliaţii voştri". La vremea respectivă Statele Unite nu erau implicate în război. Eram proaspeţi, eram tineri, eram bogaţi, eram puternici. Sioniştii au spus Angliei: ,,Vă garantăm că vom aduce Statele Unite în acest război ca aliat al vostru, să lupte de partea voastră, cu condiţia să ne promiteţi Palestina pentru după victorie".
Cu alte cuvinte, ei făcuseră următorul târg: ,,Vom aduce SUA în război ca aliat al vostru. Preţul pe care trebuie să-l plătiţi este Palestina, după ce anihilaţi Germania, Austro-Ungaria şi Turcia". Anglia avea tot atâta drept să promită cuiva Palestina, aşa cum SUA ar fi avut dreptul să promită, de exemplu, Japonia Irlandei, pentru vreun motiv oarecare. Este absolut absurd ca Marea Britanie, care nu a avut niciodată vreo legătură sau vreun interes sau vreun drept asupra a ceea ce se numea Palestina, să folosească această ţară precum moneda de schimb oferită sioniştilor pentru serviciul lor de a aduce SUA în război. Cu toate acestea Marea Britanie a făcut această promisiune sioniştilor, în octombrie 1916.
Şi, la puţin timp după acest moment – şi nu ştiu câţi dintre dumneavoastră îşi mai amintesc – Statele Unite, care erau în cvasi-totalitate pro-germane, au intrat în război împotriva Germaniei, de partea Marii Britanii. Am afirmat că SUA erau în cvasi-totalitate pro-germane, deoarece ziarele americane erau controlate de evrei, bancherii americani erau evrei şi, în general, mass-media americană aparţinea evreilor; iar ei, aceşti evrei, erau pro-germani. Erau pro-germani, deoarece foarte mulţi dintre ei proveneau din Germania şi doreau să vadă o Germanie care-1 va distruge pe Ţar. Evreii nu-1 iubeau pe Ţar şi nu doreau să vadă Rusia câştigând războiul.
Aceşti bancheri evrei-germani, precum Kuhn Loeb şi alte bănci celebre americane refuzaseră să finanţeze Anglia sau Franţa, chiar şi cu un dolar. Ei au stat deoparte spunând: ,,Câtă vreme vedem Franţa şi Anglia aliate cu Rusia – nici un cent!" În schimb, aceşti bancheri au pompat bani în Germania, luptând în acest mod alături de Germania, în speranţa de a vedea Rusia îngenunchiată şi Ţarul anihilat. Acum, aceiaşi evrei, când au văzut nesperata posibilitate de a obţine Palestina, au mers în Anglia şi au făcut acest târg. Şi, la vremea respectivă, aceasta a dus o schimbare totală de atitudine, exact ca un semafor care trece de pe roşu pe verde.
După ce toate ziarele americane fuseseră pro-germane, explicând despre dificultăţile întâmpinate de către Germania în războiul dus împotriva Angliei, deodată, pentru aceleaşi ziare, germanii nu mai erau buni. Germanii erau ticăloşi. Germanii erau numiţi ,,huni". Germanii executau surori ale Crucii Roşii. Germanii tăiau mâinile bebeluşilor. La puţin timp după acest moment, Woodrow Wilson a declarat război Germaniei. Sioniştii din Londra au telegrafiat în SUA judecătorului Louis Bradeis (de la Curtea Supremă de Justiţie), spunându-i. ,,Du-te acum şi fă presiuni asupra preşedintelui Wilson. Noi obţinem de la Anglia ce dorim. Acum e rândul tău să faci presiuni asupra preşedintelui Wilson să aducă în război Statele Unite".
Iată cum au intrat în război Statele Unite ale Americii. America nu avea niciun interes în acel război. America avea la fel de mult interes în acel război ca cineva care ar trebui să fie pe lună în această seară, în loc să fie în patul lui. Pentru contextul Primului Război Mondial, nu a existat niciun sens ca America să fie implicată în acel război.
După ce noi, americanii, am intrat în război, sioniştii au mers în Marea Britanie şi au spus: ,,Ei bine, noi ne-am îndeplinit obligaţiile din acord. Hai acum să vedem ceva scris care să ne arate că veţi respecta târgul şi că ne veţi da Palestina după război". Ei atunci nu ştiau dacă războiul va mai dura un an sau zece ani. Aşa că s-au gândit să conceapă ,,o chitanţă". Iar ,,chitanţa" a luat forma unei scrisori, care a fost însă redactată într-un limbaj foarte criptic, astfel încât lumea să nu-şi poată da seama despre ce e vorba. Această scrisoare a fost denumită Declaraţia Balfour.
Declaraţia Balfour nu era deci decât promisiunea Marii Britanii de a plăti sioniştilor preţul efortului lor de a aduce SUA în război. Deci această celebră Declaraţie Balfour, despre care tot auzim vorbindu-se, este la fel de falsă ca o bancnotă de trei dolari. Şi nu cred că aş fi putut demonstra acest lucru mai mult decât am facut-o.
De aici au început necazurile. Statele Unite au intrat în război. Statele Unite au strivit Germania. Când războiul a luat sfârşit şi germanii au mers la Paris pentru Conferinţa de Pace, acolo se aflau 117 evrei: era delegaţia condusă de către Bernard Baruch. Eu am fost acolo: e normal deci că ştiu. Ce s-a întâmplat apoi? Evreii, în cadrul Conferinţei de Pace, în timp ce tăiau în felii Germania şi împărţeau bucăţi Europa naţiunilor care aveau şi ele pretenţii, au spus: ,,Ce-ar fi să ni se dea nouă Palestina?" După care au scos în public, în faţa germanilor (care nu ştiau nimic), Declaraţia Balfour. Şi, în acea clipă, germanii au înţeles că fuseseră învinşi şi obligaţi să plătească înspăimântătoarele reparaţii de război, numai din cauza faptului că sioniştii doriseră Palestina şi fuseseră decişi să o obţină, prin orice mijloace.
Evenimentele acestea ne conduc la un alt punct interesant al istoriei. Când germanii au realizat ce se petrece, au fost evident indignaţi. Trebuie precizat că, până în acel moment, în nicio ţară a lumii, evreii nu erau mai confortabil instalaţi decât în Germania. Era acolo domnul Rathenau – un personaj la fel de important în finanţele şi industria Germaniei cum era Bernard Baruch la noi. Era domnul Balin, care deţinea două mari linii maritime – North German Lloyd's şi Hamburg-American Lines. Era domnul Bleichroder, bancherul familiei Hohenzollern. În Hamburg era familia de evrei Warburg, deţinători ai celor mai mari bănci comerciale ale lumii. Evreii trăiau foarte bine în Germania, fără îndoială. Deci germanii au avut tot dreptul să gândească: ,,Iată, într-adevăr, trădare!".
A fost o trădare care poate fi comparată cu următoarea situaţie ipotetică. Să presupunem că SUA ar fi în război cu URSS. Şi că noi învingem. Şi că le spunem ruşilor: ,,Ştiţi ceva, hai să uităm toată tărăşenia. Vă oferim o pace negociabilă". Şi deodată China comunistă ar intra în război, ca aliată a URSS. Iar implicarea Chinei ar duce la înfrângerea noastră. O înfrângere dureroasă, cu un cortegiu de reparaţii pe care imaginaţia unui om nu le poate concepe. Apoi imaginaţi-vă că, după înfrângerea noastră, am afla că tocmai chinezii de la noi ne-au trădat. Că e vorba de propriii noştri chinezi. Că ei ne-au trădat şi că, prin ei, China comunistă a fost ademenită în război împotriva noastră. Care ar fi atunci atitudinea noastră, a americanilor faţă de cetăţenii noştri de origine chineză? Probabil niciun chinez nu şi-ar mai arăta faţa pe străzile Americii. Şi nu ar fi destui stâlpi de iluminat şi copaci, pentru a ne ocupa de ei. Imaginaţi-vă deci, cum v-aţi simţi...
Ei bine, asta au simţit germanii faţă de evrei. Fuseseră aşa de drăguţi cu ei: din 1905 încoace, după ce prima revoluţie comunistă eşuase în Rusia şi evreii trebuiseră să fugă de acolo, toţi luaseră calea Germaniei. Iar germanii le oferiseră azil. Germanii i-au tratat cu respect. Şi acum evreii vânduseră Germania, doar pentru motivul că doreau Palestina, pentru a crea acolo ,,un stat evreu".
Nahum Sokolov, precum şi toate marile personalităţi de care ştiţi că sunt legate azi de sionism, în 1919, 1920, 1921, 1922 şi 1923, au scris în toate articolele lor (şi presa era plină de afirmaţiile lor) că sentimentul antievreiesc din Germania a apărut numai după ce poporul german a aflat de intervenţiile evreieşti în scopul aducerii în război a Statelor Unite, înşişi evreii au recunoscut acest lucru.
Antievreismul german nu a apărut din cauză că germanii, în 1919, au descoperit că un pahar cu sânge de evreu e mai gustos decât Coca-Cola sau berea müncheneză. Nu era, în plus, nici vorbă de un resentiment religios. Era ceva totalmente politic. Era ceva totalmente economic. Orice, dar nu religios.
Nimănui nu-i păsa, în Germania de atunci, de faptul că evreul merge acasă, trage storurile şi spune ,,Shema'Israel" în loc de ,,Tatăl Nostru". Resentimentele evreieşti mereu crescânde în Germania interbelică nu s-au datorat decât unui lucru: germanii îi considerau pe evrei răspunzători de înspăimântătoarea lor înfrângere militară. Iar primul război mondial a fost pornit împotriva Germaniei fără niciun motiv de care Germania să fie responsabilă. Germanii nu aveau nicio vină decât una: vina de a avea succes. Germanii creaseră o flotă puternică, germanii creaseră comerţul mondial.
Nu trebuie să uităm că, pe vremea Revoluţiei Franceze, Germania era constituită din 300 de oraşe-stat, principate, ducate şi aşa mai departe. 300 de entităţi politice separate. Iar aceste entităţi, pe timpul lui Napoleon şi Bismarck, au fost reunite într-un stat unic. Pentru ca, în următorii 50 de ani, Germania să devină una dintre marile puteri ale lumii. Marina germană rivaliza cu cea a Marii Britanii; comerţul şi afacerile germane erau de talie mondială; Germania surclasa pe oricine; Germania producea produsele cele mai bune.
Şi care a fost rezultatul acestor lucruri? O conspiraţie între Anglia, Franţa şi Rusia, pentru a o demola. Nu există un singur istoric pe lumea aceasta care să găsească motivul plauzibil pentru care aceste trei state au decis să şteargă Germania de pe hartă, din punct de vedere politic.
Să revenim la situaţia de după primul război mondial. După ce descoperiseră că evreii purtau vina înfrângerii ţării lor, resentimente puternice s-au dezvoltat în germani. Dar niciun fir de păr de pe capul vreunui evreu nu a fost atins. Profesorul Tansill de la Universitatea Georgetown (care a avut acces la multe documente de la Departamentul de Stat) citează un raport semnat Hugo Schonfedt, un evreu trimis de către Cordell Huli, în 1933, în Germania, ca să inspecteze aşa-zisele lagăre de deţinuţi în perfectă stare de sănătate şi pline de comunişti. E drept, mulţi dintre ei erau evrei, dar aceasta pentru că, întâmplător, la vremea respectivă, circa 98% din comuniştii Europei erau evrei. Tot în acele lagăre se mai aflau şi preoţi, şi miniştri, şi masoni, toţi bănuiţi de afiliaţii internaţionale.
Acum, nişte rapeluri istorice necesare: în 1918-1919, comuniştii au preluat puterea în Bavaria, pentru câteva zile. Rosa Luxemburg şi Karl Liebknecht şi alţi evrei au reuşit să preia puterea guvernamentală pentru trei zile. De fapt Kaiserul, când a încheiat războiul, a fugit în Olanda, deoarece bănuia că cei ce vor prelua puterea în Germania vor fi comuniştii şi că el va fi executat, aşa cum păţise Ţarul. Aşa că şi-a căutat refugiu în Olanda.
Apoi însă, după ce ameninţarea comunistă în Germania a fost anihilată, evreii au încercat să reintre în vechile posturi, iar germanii au început să lupte împotriva lor în toate modurile, dar fără să se atingă de vreun fir de păr al vreunui evreu german. Lupta de atunci a germanilor împotriva evreilor era similară cu lupta noastră împotriva delincvenţilor de pe vremea Prohibiţiei. Nu era deci o luptă cu pistoale.
Şi, nu uitaţi, la acea vreme existau între 80 şi 90 milioane de germani contra a numai 460 000 evrei. Numai 0,5% din populaţia Germaniei era evreiască. Şi, cu toate acestea, evreii erau cei care controlau presa, precum şi cea mai mare parte a economiei germane (acţionaseră în momentul prăbuşirii mărcii şi practic cumpăraseră tot ce se putea cumpăra).
Evreii au încercat să ascundă acest lucru: trădarea poporului german şi adevărata cauză a resentimentelor germanilor. Germanii au demarat acţiuni împotriva evreilor, organizând o discriminare globală. Practic evreii au fost îndepărtaţi din structurile nivelurilor sociale, aşa cum noi americanii i-am îndepărta, de îndată, pe chinezi sau negri sau catolici sau pe oricine care s-ar afla în ţară şi care ne-ar fi trădat inamicului nostru, aducându-ne în faţa unei înfrângeri umilitoare.

[pelicanul]

Mii de scuze, dar nu inteleg ce legatura are "oculta mondiala" cu braconajul de la noi. Or fi si aia "electricieni", dar la alt nivel... 

[ionpescarul]

Istoria care nu se invata la scoala
Partea 2
După o vreme, evreii lumii au organizat o conferinţă la Amsterdam. În iulie 1933, evrei din toate colţurile lumii s-au reunit în acest oraş. Şi acei evrei au spus Germaniei: ,,Îl concediaţi pe Hitler şi instalaţi fiecare evreu în postul pe care-l deţinea, fie el comunist sau nu. Nu ne puteţi trata aşa. Noi, evreii lumii, lansăm aici acest ultimatum împotriva voastră!" Vă puteţi imagina ce au răspuns germanii...
Ce au făcut în această situaţie evreii? După ce Germania refuzase să se predea ultimatumului evreimii mondiale, lucrările Conferinţei de la Amsterdam au fost întrerupte şi Samuel Untermeyer, şeful delegaţiei americane şi preşedinte al conferinţei, a revenit în SUA! Aici el a mers de pe vapor direct la studiourile de radio CBS, de unde a rostit următoarele cuvinte: ,,Evreii lumii declară azi război sfânt împotriva Germaniei. Ne aflăm din această clipă angajaţi într-un conflict sacru împotriva germanilor. Şi îi vom înfometa până se vor preda. Vom organiza un boicot mondial împotriva lor. Şi aceasta îi va distruge, deoarece ei depind de comerţul mondial în cadrul afacerilor de export". Era o realitate: două treimi din alimentele necesare Germania trebuia să le importe, pe baza a ceea ce Germania exporta. Implicit deci, fără export două treimi din germani ar fi pierit de foame.
În această declaraţie, tipărită în New York Times, pe 7 august 1933, Untermeyer mai declara, cu îndrăzneală: ,,Acest boicot va fi autoapărarea noastră. Chiar preşedintele Roosevelt ne-a recomandat această metodă, în cadrul lui National Recovery Administration". Vă reamintesc că aceasta era entitatea aparţinând de programul New Deal şi care putea declara, în context juridic, un stat apt de a fi boicotat economic.
Imediat s-a instalat boicotul economic mondial al Germaniei, un boicot atât de asiduu, încât pe niciun raft de magazin al lumii nu mai puteai găsi un produs având inscripţionat Made in Germany. Un membru al conducerii reţelei de magazine Woolworth mi-a mărturisit că, atunci, au trebuit să arunce în râu farfurii şi ceramică germană în valoare de milioane de dolari. Magazinele cu marfă germană erau, la rândul, lor boicotate şi cetăţenii pichetau cu pancarte pe care scria ,,Hitleriştii!" sau ,,Asasinii!" – aşa cum se face uneori în Sud.
Într-un magazin Macy (reţea condusă, paradoxal, de familia evreiască Strauss), o femeie a găsit o pereche de ciorapi vechi de 20 ani, cu eticheta Made in Germany. Imediat magazinul a fost boicotat şi pichetat de sute de cetăţeni cu pancarte antihitleriste.
În timp ce acestea se petreceau în lume, repet, în Germania nimeni nu se atinsese de un fir de păr al vreunui evreu. Nu exista suferinţă în rândul evreilor. Nu exista foamete. Nu erau crime. Nimic.
Evident, germanii au spus: ,,Cine sunt aceste persoane care declară boicot împotriva noastră şi ne aduc oamenii în şomaj şi ne fac să ne îngheţe industria?! Cine sunt ei, ca să ne facă aşa ceva?!". Erau evident indignaţi. Unii au început să picteze zvastici pe magazinele evreilor. Lucru normal. De ce s-ar fi dus un german să-şi dea banii unui proprietar de magazin din aceeaşi etnie cu cei care îi înfometau ţara prin embargoul mondial, pentru a face Germania să îngenuncheze şi apoi să vină să-i dicteze cine să fie premierul sau cancelarul? Era ridicol. Boicotul mondial a mai continuat ceva timp.
Dar, de-abia în 1938, când un tânăr evreu polonez a împuşcat un diplomat german în ambasada Germaniei din Paris, germanii au devenit într-adevăr duri cu evreii din Germania. Astfel au apărut vitrinele sparte şi luptele de stradă şi tot ce cunoaştem.
Acum, cu toate că nu-mi place cuvântul «antisemitism» (pe care-1 consider un nonsens), dar dumneavoastră vă spune ceva, îl voi utiliza în continuare. După cum vedem, supremul motiv pentru care în Germania a explodat antisemitismul şi resentimentele împotriva evreilor era responsabilitatea lor pentru izbucnirea primului război mondial şi boicotarea mondială a Germaniei. Şi, în final, se vede că ei deveneau autorii celui de-al doilea război mondial, pentru că deja lucrurile nu mai puteau fi controlate şi era absolut necesar ca germanii şi evreii să-şi încrucişeze săbiile într-un război care avea să decidă odată pentru totdeauna cine va supravieţui şi cine va pieri.
În acea perioadă, trăiam în Germania şi ştiam că germanii deciseseră că Europa urma să fie sau creştină sau comunistă; nu exista cale de mijloc. Şi germanii se deciseseră: aveau să încerce să menţină o Europă creştină, pe cât posibil. Şi au început reînarmarea.
În noiembrie 1933, SUA au recunoscut oficial Uniunea Sovietică. URSS devenea foarte puternică, iar Germania şi-a dat seama că, ,,dacă nu suntem puternici, curând vine şi rândul nostru".
Aşa cum azi, în America, spunem ,,dacă nu suntem puternici, curând vine şi rândul nostru". Iar guvernul nostru cheltuieşte 84 miliarde de dolari pentru apărare. Şi apărare împotriva cui? Apărare împotriva a 40 000 de mici evrei care au luat puterea la Moscova, după care, prin varii metode, au obţinut comanda în atâtea ţări ale lumii.
Ce putem face noi, azi, în pragul celui de-al treilea război mondial? Dacă acţionăm rapid, poate salvăm nişte vieţi care ar putea fi ale fiilor noştri. Fiii dvs. ar putea fi chiar în seara aceasta chemaţi sub arme şi dvs. nu ştiţi, aşa cum englezii nu au ştiut în 1916, în Londra, că sioniştii făceau un târg cu cabinetul de război britanic, pentru a le trimite cei mai buni copii să moară într-un război absurd ca toate războaiele. Dar cine a ştiut de asta în SUA, la vremea respectivă? Nimeni.
Nimănui în SUA nu i se permitea să ştie asta. Dar cine a ştiut sigur? Preşedintele Wilson a ştiut. Colonelul House a ştiut. Alţi oameni din interior au ştiut. Mă întrebaţi dacă eu am ştiut? Ceva idei aveam, pentru că eram omul de legătură al lui Henry Morgenthau Sr., în 1912, în timpul campaniei în care Wilson a fost ales, şi circulau zvonuri prin birouri la vremea aceea. Eram omul de încredere al lui Morgenthau, care era preşedintele Comitetului de finanţare, eram omul de legătură între el şi Rollo Wells, trezorierul.
Deci am asistat la şedinţele lor, cu preşedintele Wilson în capul mesei. Toţi ceilalţi erau acolo şi îi auzeam cum îl bombardează pe preşedinte cu chestiunea impozitelor şi a situaţiei grave a lui Federal Reserve Bank şi îi auzeam cum îl îndoctrinează pe preşedintele nostru cu teorii sioniste. Judecătorul Brandeis şi preşedintele erau acolo şi vorbeau, îi văd şi acum, aproape unul de altul, la fel de lipiţi ca degetele unei mâini. Preşedintele Wilson, când venise la discuţii să afle despre ce este vorba, era la fel de neştiutor ca un nou-născut.
Aşa am fost noi, americanii, atraşi în primul război mondial, în timp ce dormeam cu toţii. Ne-am trimis copiii în Europa, pentru a fi măcelăriţi! Dumneavoastră ştiţi ce fac evreii de Ziua Iertării, care credeţi că este aşa de sacră pentru ei? Eu ştiu, pentru că am fost unul din ei. Ceea ce spun nu este din auzite. Sunt aici să vă prezint fapte.
În Ziua Iertării, ca evreu, intri în sinagogă şi rosteşti o rugă, singura rugă care te obligă să rămâi în picioare. Această rugă scurtă se repetă de trei ori: ea se numeşte Kol Nidre. Ruga se referă la un acord pe care-1 faci în clipa aceea cu Atotputernicul Dumnezeu, în sensul că orice promisiune, declaraţie sau jurământ pe care-1 vei face în următoarele 12 luni să fie nul şi neavenit. Jurământul nu va fi jurământ; promisiunea nu va fi promisiune. Acestea nu vor avea nicio valoare.
Cu atât mai mult, Talmudul reaminteşte evreului că ori de câte ori face o promisiune sau un jurământ, să nu uite că legământul făcut sub Kol Nidre, de Ziua Iertării, îl scuteşte de respectarea lor.
Deci, cât de mult ne putem noi baza pe loialitatea evreilor? Ne putem baza pe loialitatea lor la fel de mult cât s-au bazat germanii pe loialitatea lor, în 1916. Şi, fără îndoială, noi, americanii, vom avea aceeaşi soartă pe care au avut-o germanii, şi din aceleaşi motive.

Benjamin H. Freedman

Benjamin H. Freedman a fost una dintre cele mai uimitoare, dar şi contradictorii personalităţi ale secolului trecut. Născut în 1890, acesta a fost un om de afaceri evreu de succes în New York City, fiind principalul acţionar al companiei Woodbury Soap. După cel de-al doilea război mondial, a întrerupt contactul cu organizaţiile evreieşti şi şi-a petrecut restul vieţii cheltuind o mare parte din averea sa evaluată la cel puţin 2,5 milioane dolari, pentru a prezenta opiniei publice structurile de putere ale evreilor care dominau Statele Unite. De aceea mărturiile sale sunt extrem de valoroase, deoarece provin chiar din interiorul celor mai înalte nivele ale organizaţiilor evreieşti şi maşinaţiunilor acestora puse la cale pentru a-şi câştiga şi menţine puterea asupra naţiunii americane. Freedman a lucrat alături de Bernard Baruch, Samuel Untermeyer, Woodrow Wilson, Franklin Roosevelt, Joseph Kennedy, John F. Kennedy şi multe alte personalităţi de vază ale societăţii americane.

Discursul pe care l-am redat cititorilor noştri a fost ţinut în 1961, la Hotelul Willard din Washington DC, şi publicat la acea vreme de Commori Sense. Despre actualitatea mesajului său nu e cazul să vă convingem. E suficient să parcurgeţi cu atenţie discursul său.

Prelucrare de Karen Miller

http://foaienationala.ro/discurs-inut-de-benjamin-freedman-consilierul-preedintelui-wilson-1961-despre-sionisti-istoria-care-nu-se-invata-la-istorie.html#more-5912

[ionpescarul]

Mii de scuze, dar nu inteleg ce legatura are "oculta mondiala" cu braconajul de la noi. Or fi si aia "electricieni", dar la alt nivel... 

Ati ghicit ,sunt tot braconieri si aia.

[Vali]

Topicul se inchide din motiv de off-topic repetat. In plus, spatiul alocat forumului este preferabil sa fie folosit pentru rezolvarea problemelor userilor, nu pentru copy-paste de teorii ale conspiratiei.

[Vali]

Topicul se redeschide, cu rugamintea de a pastra discutiile la subiect. La orice alunecare in afara subiectului, se va inchide din nou.