Povestiri cu vele

[PB]

Si continuand in acelasi registru, va spuneam ca in '90 plecasem la Istanbul sa inauguram si noi tranzitia spre capitalism.Echipa lui Puiu am pierdut-o la Mangalia, cand un green aparut din senin, i-a adus cu catargul in apa si cu toata sponsorizarea pe care o aveau, au trebuit sa abandoneze.Printre alte lucruri de negot, auzisem ca merg foarte bine un gen de papusele de cauciuc care piuiau cand le strangeai in mana.Eram posesorul unui sac intreg de asemenea jucarii care au protestat tot drumul de la C-ta la Istanbul, impotriva voiajului marin, fie ca era zi sau noapte.Am ajuns la Bosfor intr-o duminica superba cu un vant care abia adia.Stramtoarea, ca duminica vara, era in sarbatoare, plina de fel de fel de ustensile plutitoare.Cu incarcatura sensibila pe care o aveam, am socotit ca nu era cazul sa ne ducem la vama, asa cum ar fi trebuit.Dupa ce am dat cu mare greutate si piuitorile, am luat cateva paini teribile pe care le faceau turcii si pe care la noi nu le gasesti nici acum, si am plecat spre casa.Aproape de granita dintre Bulgaria si Turcia, vantul a cazut de tot, si ne-am zis ca era momentul sa facem o baie buna, crezandu-ne in afara apelor teritoriale turcesti.Cand ne era lumea mai draga, o ditamai vedeta militara se indrepta direct spre noi.Am crezut ca e bulgara, dar ghinion, era turca.La coborarea pe barca noastra a unui maistru din marina militara turca, am aflat ca suntem inca in ape turcesti.I-am insirat o poveste ca ne ducem la bulgari si pentru ca nu mai aveam vant ne luase curentul...Omul erea foarte de treaba, a constatat ca aveam painea la fel ca la ei, dar din cauza intunecimii din barcuta noastra nu a vazut balotii de blugi si ne-a inapoiat pasapoartele.

[PB]

La un an dupa calatoria cu D2, am aranjat cu Mircea sa facem o plimbare prin Razelm, sa iesim pe mare si sa ne intoarcem pe la Agigea.A fost cea mai frumoasa excursie pe apa.Am obtinut aprobarile Comandamentului Granicerilor, dar in ultimul moment Mircea a mai venit cu un prieten din Timisoara, la peste 100 kg.La barcuta mea aveam doua derivoare, unul adanc de mare si unul ingust dar mai lung, ambele cu bulb lestat cu bronz din balustrazile iahtului regal Libertatea, pe care muncitorii le aruncau, cand l-au transformat.Am avut montat derivorul de Dunare.Nu puteai sa iesi usor din tara, dar daca iti stabileai aceasta, dupa cum se va vedea, se putea face.Trec peste amintirile delicioase ale acelei plimbari ca sa nu ma abat de la subiect si va spun ca la Periboina cand granicerul ne-a controlat, l-am culcat in barca pe prietenul lui Mircea si l-am acoperit cu ce aveam pe acolo, din cauza intunecimii si spatiului mic, nu l-a vazut, i-am mai dat si o sticla de rachiu soldatului si astfel am iesit toti trei la mare si am facut o cursa de mare regata.Vantul era puternic, dar nu am vrut sa reducem velatura si Mircea cu prietenul lui au iesit in bordul din vant fara trapez, tinandu-se cu mainile de copastie.Nici chiar cand si-au facut necesitatile, nu au intrat la bord.Isi dadeau unul altuia pantalonii jos cu mana libera, numai sa nu micsoram viteza.Asa ceva nu se uita toata viata.Va dati seama ca daca sa fi vrut sa fug din Romania, cu viza sau fara, nu ar fi fost o problema, dar niciodata nu mi-am dorit aceasta.Dupa relatarile acestea, sa nu va inchipuiti ca ma situez de partea opusa legii.Nu depasesc aproape niciodata viteza legala, nu m-am atins niciodata de banii de hrana ai echipajului, nu am fost niciodata de acord cu barateria si nu m-am atins de proprietatea armatorilor, chiar atunci cand vedeam cum se infrupta interpusii lor.Acesta este si motivul ca acum sunt pe site-ul acesta al barcagiilor cu mai multa pasiune si mai putine resurse.

[PB]

Poate anumite persoane ma considera tendentios numind nobila intreprindere a natiunii romane de a trimite un velier in jurul lumii "Tzircumterra", dar cum poate cineva care are minimum de cunostinte privind principiile navigatiei cu vele sa considere o ambarcatiune care trebuia sa aiba 9 t si a atins 16, cu supradimensionari unde nu era cazul, cu un "scaun al lui Doja", cand un velier are cel mult o balustrada de reazem sau o bancheta semirotunda, cu captuseala interioara pentru mari arctice, cand solutia ar fi fost un velier de competitie-croaziera (racing-cruising, eng.), cu catargul insuficient amarat, onduland permanent? Totusi am acceptat sa particip din doua motive.Cele 5 compartimente etanse il faceau foarte sigur si navele romanesti intersectau toate meridianele lumii.Cred ca am fi putut finaliza navigatia circumterestra, dar nu intr-un an si chiar un an este prea mult pentru o performanta, chiar si pentru tara noastra si daca nu este performanta este plimbare de placere si aceasta nu se prea potrivea cu interiorul meu.Va spuneam ca m-am linistit in privinta capacitatilor Skipper-ului de a duce la capat proiectul, dar speram ca vom ajunge macar pana in Cuba.Daca domnia sa tot facea teste de verificare a echipajului si reciproca a functionat, cu teste furnizate chiar de calatorie.Dubiile mele privind durata calatoriei au inceput cand Mircea mi-a spus ca o scrisoare de vreo 10 pagini, primita de Auctor de acasa, cred ca in Malta, era pupata dupa fiecare recitire si, pentru a fi iarasi obiectiv si a nu cataloga superficial, a mai fost un motiv foarte important.Auctorul suferea de constipatie, se consulta in acest sens mereu cu doctorasul si ne-a povestit ca din acest motiv, dupa o constipatie cronica de 6 luni a trebuit sa-si intrerupa si voiajul cu bricul "Mircea".

[PB]

Am stat in La Valetta cred ca aproape o saptamana si a fost o mini-vacanta superba.Am colindat orasul vechi si cetatea prin locuri unde turistii obisnuiti nu pun piciorul, am intalnit spiritul cavalerilor de Malta...Nu este insa scopul acestor randuri descrierea turistica.Ce marita pomenit este faptul ca l-am cunoscut pe Mike americanul, plecat de pe coasta de vest a Americii, cu un velier de 7 m, cu 1500 de dolari la el, dar si cu un grup motor -generator micut si un set complet de scule electrice de tamplarie.In Polinezia si-a cunoscut sotia care era invatatoare intr-o insula americana si dupa o scurta idila, s-au casatorit.Pe unde se opreau, Mike isi oferea serviciile pe la iahturile mai avute si asa a reusit sa-si sponsorizeze calatoria.Sa nu ne imbatam cu briza de mare!Apreciem spiritul de libertate deplina al acestui tip de vagabonzi ai marilor, dar nu oricine poate duce o astfel de viata.M-a impresionat mult Mike, englezul, pe care l-am cunoscut in Porto Santos si l-am reantalnit in Funchal, Madeira.Intr-o seara imi spunea cu lacrimi in ochi ca aproape nu mai au ce manca el, sotia si cei doi copii.Si el practica aproape acelasi fel de navigatie ca tizul sau american.M-am oferit sa-l ajutam cu ceva conserve, a zambit, mi-a multumit, dar nu a acceptat si mi-a spus ca aceasta oricum nu ar rezolva situatia.A plecat spre Canare unde spunea ca are o ruda care i-ar putea da ceva bani.

[PB]

Drumul din Malta spre Malaga a fost cu putin vant si mult motor.Din cauza caldurii salamurile de Sibiu si cascavalul au devenit unsuroase si putin rancede, iar o cutie cu sunca a prins aer, s-a stricat si din zeama scursa s-au facut viermi.Era o problema serioasa si am curatat si aerisit cabina pupa unde tineam aceste alimente si unde era si dormitorul lui Enuta.A fost singura data cand am intrat acolo.Mirosul era insuportabil. Aproape ca nu puteam respira si totusi acolo, Enuta, de la I.A.S. Chirnogi, a dormit peste trei luni.Sunt uimit si acum cum de nu a sucombat in carturile Auctorului care, din cauza duhorii care il deranja pe tronul sau, ii inchidea si usa etansa de acces, o usita cam cum sunt trapele de la tancuri si nu ii mai ramanea pentru respirat decat o teava cu diametrul de vreo 6 cm.Este adevarat ca si eu in cart, stateam cat puteam de la distanta de trapa pestilentiala, dar nu aveam inima sa o inchid si mi-ar fi fost si frica sa nu il am pe constinta pe nenea.Cum sa nu te minunezi de rezistenta "batranului crocodil" si sa il situezi pe locul 1 in topul echipajului Tzircumterrei?

[PB]

Am inceput povestirea voiajului lui D2 din nevoia de reasezare a adevarului unui mini-episod din istoria velelor romane.Deformarea adevarului nu ne foloseste ca popor in nici un domeniu.Dupa intreruperea calatoriei, ale carei circumstante poate le voi detalia, am avut temerea, cunoscand stilul Skiperului, din cartile cu Hai-Hui, ca ne va denigra pentru a se reintrona, singur, fara pete pe aurelola, in mijlocului universului eroic al luptei cu marea.Lucrurile erau percepute in acelasi sens si de alte persoane si am avut marea sansa data de Alfred Neagu, constructorul unui super-iaht, din cate am citit aproape gata de zbor, de a prezenta cateva crampeie din voiaj, pentru a preintampina obisnuita reactie cu "echipajul incompetent", in Almanahul Romania literara din 1990.Am putut astfel sa mentionez numele participantilor, lucru care Auctorului "i-a scapat" in 2002 cand a relatat versiunea sa a calatoriei.Prin aceste randuri, multumita existentei forumului "Cap compas" am reamintit inca o data numele participantilor, care in conditiile de atunci, fara sa vrea glorie sau avantaje materiale au contribuit, cum au putut, la realizarea voiajului.Din echipaj, Auctorul, Tudorica si eu ne-am primit salariile lunare.Mircea, Enuta si Sandu au fost simpli voluntari si cu atat este mai mare meritul lor.Anexez pentru a proba cele spuse articolul amintit.L-am rugat si pe Puiu Olteanu, participant la D1 sa relateze in acest forum acel episod de istorie a inceputurilor iahtingului pe plaiurile mioritice.Sper ca va da curs rugamintii mele. 

[byteworks]

Mult stimatul meu instructor la planor I.G., participant la o tura cu Theodoru, Decebal 1 cred, se exprima cam in aceeasi termeni despre Auctor, dar mult mai retinut asa findu-i felul. La fel si instructorul meu de aeronave ultrausoare S.T., fiind partas la aceeasi activitate. Confirm asadar cele spuse aici.

Dealtfel, atmosfera se simte si din cartile Auctorului, nu-i nevoie de lamuriri suplimentare, cine citeste si cu sufletul nu numai cu ochii si creierul, simte. Ca o suma, pentru noi cei de pe laturi, ne bucuram ca ati facut toate acestea, si le mai si povestiti, ceea ce e la fel de important ca actiunea in sine.

[PB]

Multumesc Byteworks.Poate unii dintre dumneavoastra se intreaba de ce sunt nemultumit pentru ca in relatarea Auctorului prestatia mea ca navigator este apreciata satisfacator. Problema este ca structural nu accept nedreptatea si minciuna.Nedrept este sa batjocoresti aiurea un om care nu mai este printre noi, pe care l-ai acceptat pentru munca depusa la constructia barcii, de care stiai ca nu are calificarea de motorist si un tanar care a nimerit pe o barca numai pentru ca era radioamator, dar nu avea nici o afinitate cu navigatia.Nu se transforma peste noapte un "terestru" in "acvatic".Dupa fiecare intrerupere a navigatiei de peste un an, mi-a trebuit un alt an sa ma readaptez complet la munca pe nava, iar dupa fiecare concediu, revenind pe aceeasi nava dar in alta activitate offshore, mi-a trebuit cel putin o luna.Ce sa pretinzi de la un tanar care nu a fost atras de domeniu, nu a citit nimic in acest sens si nici nu isi dorea pentru viitor o implicare in activitati nautice.Marea frustrare a mea a fost ca nu am reusit nici macar sa traversam Atlanticul, desi nu aveam de asteptat decat sezonul bun pentru aceasta.Nu este adevarat ca Jimmy Cornell pretindea 400 usd pentru inscrierea la regata fanilor.Din cate imi amintesc taxa nu era decat de 50 usd, iar conditia de a avea un EPIRB la bord era rezolvata prin bunavointa doctorului Phil de pe iahtul Cormoran.In plus, inca nu luasem legatura cu Jimmy Cornell, care tinand cont de originea sa romana nu cred ca nu ne-ar fi acceptat, macar neoficial. Pana in Canare mai fusesem de cateva ori si pentru mine nu a fost nici o performanta.Este adevarat ca mediul pasionatilor de iahting este de o calitate deosebita si am vazut cateva locuri pe care nu puteam sa le vad cu o nava comerciala.

[PB]

De ce ne trebuiau 6600 sau 2000 de dolari, cum s-au cerut pentru traversada? Cati bani se cheltuiesc in timpul regatelor circumterra fara escala?Era foarte clar in acel timp ca o intreprindere nu putea cheltui bani de agenturare cu o ambarcatiune care nu-i apartinea. Nu a inteles nimeni de ce ne-am oprit.Comandantul de la Razboieni ne-a spus ca deja discutase cu agentul sa ne treaca cheltuielile noastre cu alimentele pe factura navei sale.Cu Cuba aveam linie regulata si daca cititi relatarea Auctorului, abunda de gesturile frumoase de ajutor ale navigatorilor romani.Atunci ce ne-a lipsit?
Va marturisesc ca am citit cu mult mai multa placere cartea lui Nicolae Carp "Aventuri cu vele" sau aventurile plutei Dacia, decat cartile din seria Hai-Hui, pe care le citeam mai mult pentru a fi la curent cu ce se intampla in domeniul profesiei mele, desi nu erau scrise de autori cu plmaresul Auctorului de zeci de romane publicatre, dar erau carti sincere, pornite din suflet.De cate ori ati intalnit in cartea lui Slocum sau a lui Chichester obsedantul cuvant "skiperul" care face si drege...Ii rog pe toti care au navigat cu Skiperul sa spuna daca l-au vazut macar o data determinand pozitia navei astronomic. Eu nu l-am vazut. In toata calatoria cu D2 nu am vazut un alt skiper cu epoleti si cascheta ca la noi.Nu aduce a Don Quixote asa ceva pe o barca cum era a noastra? Imi amintesc de relatarea unei discutii intre Iorga si un politician al nostru, inginer la origine.Cand marele Iorga la intrebat sfidator "Ce am eu de invatat de la un inginer?" Politicianul i-a raspuns: "Masura, domnule profesor." Revenind la mioarele noastre, mi s-a parut justificata temerea lui Vali de a incepe pe acest forum sa facem diferentieri de genul care este cel mai mare skiper.Va declar solemn ca skiperul de pe un caiac este pentru mine egal cu skiperul unui super velier.Fiecare are problemele lui specifice de navigatie pe care trebuie sa le rezolve pentru a-si duce obiectul plutitor, pe sine sau pe cei care sunt cu el, cu bine la mal.Sper ca m-am explicat suficient si nu o sa va mai plictisesc cu "of-urile" mele si registrul acesta contestatar de a povesti ceva care pana la urma este foarte frumos daca faci abstractie de poluantii care sunt peste tot in jurul nostru.

[Florio]

Revenind la mioarele noastre, mi s-a parut justificata temerea lui Vali de a incepe pe acest forum sa facem diferentieri de genul care este cel mai mare skiper.Va declar solemn ca skiperul de pe un caiac este pentru mine egal cu skiperul unui super velier.

Postul cu temerea era al meu, Paul:) , si am tinut sa precizez asta de la inceputul topicului "Povestiri cu vele" , ca sa evitam discutii aprinse sau partizanate care sa ne indeparteze de la subiect. Stii ca suntem un popor cu sange fierbinte, multi adera total si pasional la idolul, cunostinta lor, skipperul pe care il apreciaza, si s-ar disipa subiectul asta frumos, in dispute.
Ma bucur ca nu se intampla asa, povestirile tale se inlantuie fluent si dezvaluie parti nestiute .
De aceea nu le intrerup, ci ma bucur sa le citesc si sa acumulez

[PB]

Scuze Florio.La inceput te-am confundat cu Vali.

Am dat si eu o raita pe Barcaholic si am vazut si acolo cateva povestiri cu vele.Este noul val de pasionati, cu ceva capital, care prefera sa inchirieze o barca frumoasa si sa-si petreaca o saptamana pe mare.Aceasta nu este accesibil pentru cei cu venituri modeste.Solutia este constructia "home made" incet, pe masura bugetului alocat hobby-ului.

A vazut cineva relatarea circumterelor lui Marius Albu?Eu am aflat din marterialul de reclama TAROM, intr-un avion, dar era un interviu asa de incalcit ca nu se pricepea mare lucru.O sa mai caut pe net poate dau de ceva.

[PB]

Sa ma scuze d-nul Marius Albu, dar nu cred ca este atributul "primului marinar al tarii" sa sponsorizeze pe banii cetatenilor Romaniei o croaziera care demonstreaza ce, in folosul tuturor? Ca ne putem plimba in lume cu un iaht pe banii statului? In situatie de criza cumplita, cu zeci de mii de oameni fara servici.Se poate aplela la particulari, la gazete sau televiziuni care au ca obiect de activitate printre altele si distractia consumatorilor serviciilor lor.
Tzircumtera a continuat plat in atmosfera pe care am descris-o de-alungul acestei povestiri.Nu am facut alte fapte de vitejie, fiecare a calatorit in realitatea sa.Am "uitat" alte aspecte urate ale voiajului.Noutatea, sa-i spunem, profesionala, a fost existenta unui curent vestic de-a lungul coastei Spaniei, in apropierea Gibraltarului.La viteza noastra, cu murele la tribord, aveam o deriva totala de cca 30 grade la babord, deci trebuia sa tinem la drum 30 de grade mai mult la tribord.
Dupa Gibraltar, o alta curiozitate a fost manifestarea curentului Portugaliei, la mai putin de 1 cablu de coasta.Parca era un fluviu cu toate atributele sale, inclusiv anafoare si contracurenti.Nu o sa vedeti in multe locuri, poate doar pe Bosfor si Dardanele, cum apa marii descie miscari circulare permanente.   

[PB]

Dupa Cadiz si intalnirea cu nava Humulesti, calatoria pana in Porto Santos nu a fost chiar asa de eroica privind manevra velelor.Vantul era cvasi-constant si pentru protectia velelor, in care nu aveam prea mare incredere, am hotarat sa mergem cu focul de drum si randa tertarolata.In Porto Santos i-am cunoscut si pe francezii Daniel Leneveu, velist de copil, acum pe la vreo 35 de ani si pe iubita lui Fabienne Amor.Isi vandusera casa din Franta si plecasera spre Caraibe via W.Africa.Daniel isi incercase norocul la pescuit de pe estacada la care acostam cu barcuta de serviciu si reusise performanta sa prinda o pisica de mare grandioasa, de fapt mascota portului, care era asa de blanda incat venea langa pasarela sa fie hranita de localnici.Carnea a fost delicioasa pentru ca ne-a dat si noua o portie buna, insa era Daniel foarte trist dupa discutia avuta cu localnicii.Inainte de anul nou '89, Daniel si Fabienne mi-au trimis o vedere in care ma anuntau ca Daniel lucra in St.Martin, unde ajunsesera pe urmatorul itinerar: Las Palmas, Gomeira, Hiero, Capul Verde, Brazilia, Fernando De Noronha.

[PB]

Referitor la "vagabonzii marilor", Mike si familia sa, trebuie sa fac precizarea ca prezentarea din cartea Auctorului nu este exacta si pregatirea copiilor nu era neglijata.Erau la scoala prin corespondenta si in fiecare zi mama lor ii obliga sa isi faca lectiile conform programei de studiu.Trebuie sa recunosc ca l-am invidiat pe micutul Janek, care la 11 ani facea cart pe Gaia (peste 10 m LOA) singur, inclusiv noaptea si avea o dexteritate teribila in conducerea barcii lor cu motor.Nu am inteles atunci ce fel de profesor in invatamantul superior era Mike care se ocupa de obiectul de studiu "Activitati aventuroase (alpinism, iahting...)".Acum imi dau seama de avantajul unei astfel de pregatiri complexe pentru viata.Imi amintesc de o carte care descria calatoria crucisetorului Elisabeta in Germania si autorul, amiral mai tarziu, facea o comparatie intre week end-ul englezesc si iesirile noastre la iarba verde sau "La sosea" cum era pe vremea aceea.In timp ce romanasul nostru se indopa cat putea, englezii erau intr-o miscare continua si golful in care a asistat la week end era plin de ambarcatiuni cu tineri de toate varstele.Si mai compara amiralul tinuta marinarilor straini pe care ii intalnise cu a marinarilor nostri, care parca inca se tineau de cornele plugului.Imi mai amintesc de inca ceva grotesc, de data aceasta un contra-amiral din ultimul an al existentei societatii socialiste.Am facut parte din trupa de experti navali care a anchetat scufundarea pasagerului Mogosoaia la Galati in care au murit 225 persoane din care 50 erau copii.Pe durata cercetarilor de tarare a navei la adancime mica, nu ni s-a permis sa mergem acasa.C-amiralul purta o scurta ordinara de pasla care se afla la toate navele si era incins cu o saula alba.Imediat directorii Navrom si AFDJ, care erau de fapt foarte boemi si nu ii vazusem in uniforma niciodata, aveau niste caschete jerpelite pe cap, aceeasi scurta si bracinar.

[PB]

Mai tarziu, in timp ce pregateam materialele informative pentru tov. Ceausescu sub aceeasi paterna supraveghere a c-amiralului, care cosmetiza materialul, pe ici, pe colo, sub inspiratia unei bauturi cu "miros de plosnite", am asistat la o sceneta tragi- comica. Actorii, c-amiralul si directorul Navrom.Eu stateam langa usa.La intrarea directorului, c-amiralul ii spune: - Bai Iulica, fetele astea n-au mancat nimic de azi dimineata.Ia du-te si aranjaza-le o gustarica.Si mai adu o sticla din aceea pe care mi-ai dat-o. - Am inteles tov. c-amiral, se face.In timp ce iesea pe usa, Iulica, directorul intregii navigatii fluviale si a porturilor de pe Dunare, mormaia: - Am ajuns si sef de sala, fir-ar sa fie! Ceva mai tarziu, in timp ce citeam din sumarul informatiei si ajunsesem la o familie care pierduse din 10 membri care se aflau pe nava 9, la comentariul unei desnatoare: -Vai ce pacat, de familia aceasta...C-amiralul, aflat si el in realitatea, probabil, a unei mari batali navale, zice: -Ce-i tot jeliti pe cei care s-au dus? Piciul care a ramas are de primit o avere! 9 x 25.000 lei.Om s-a facut!Piciul avea 3 ani atunci si l-au gasit plutind agatat de un bidon de plastic. Ulterior, a fost crescut de bunici si la o emisiune a Andreei Marin, piciul, acum la 16 ani a primit cadou un apartament.Pe vremea aceea incepuse o inflatie teribila la noi.Din cauza discutiilor cu fosta sotie l-am vandut pe Neutrino cu 25.000 lei si am facut cadou familiei - un video player.Poate aceasta scena a actionat in subconstientul meu pe 22 Dec. '89 cand m-am alaturat protestatarilor impotriva regimului la biserica luterana si m-am trezit printre primii care au ajuns in fata CC al PCR.Si apropo de naivitatea mea.Mai tarziu cand relatam intamplarea unui secund al meu si ii spuneam ca ma aflam intamplator in Buc in acea zi, acesta mucalit, dar mult mai informat decat mine printr-o ruda din serviciile de informatii, imi spune: - Exact la fel mi-a spus si agentul nostru din Ilicevsk, ca in timpul acelor evenimente se afla din intamplare la noi, intr-o excursie la Timisoara.