Pescuitul, boala grea :)

[Mihaif99]

Ameninta-l ca il omori, apoi te prefaci ca te imbunezi si ii drumul iar apoi pune-ti o dorinta si vezi daca se indeplineste

[Laurentiu N.]

 Daca nici la radio nu are acces,...atunci sigur ai lasat prea aproape de el vre-un ambalaj de stiksuri' si a citit ce contine. S-a ingalbenit numai el, fiindca e singurul care stie sa citeasca 

[Thor]

Ba da, are acces la radio pentru ca este in aceeasi camera cu scatiul si sticletele si asculta toti muzica sinfonica de la Bucuresti Cultural. Dar ar fi trebuit sa se coloreze si ceilalti pesti.
S-ar putea totusi sa aiba o optiune politica diferirita de a majoritatii pestilor si sa fi semnat o adeziune la pedele. Si atunci s-a facut portocaliu si nu mai este PESTISORUL de AUR. Daca este singurul portocaliu din cei 20 de carasei inseamna ca are 5%, cam cat iese si pedeleul in sondajele useleului. Respect optiunea politica a fiecaruia dar norcul lor ca toti au gura plina cu apa. Altfel ajungeau in canalul colector Dambovita (ca sa nu stric ecositemul Herastrau).

[Laurentiu N.]

 Acum stiu sigur ce are ! E metalist !!! Muzica simfonica i-a distrus ficatul.De aici si culoarea 


Acum serios vorbind : am avut mai multi ani acvariu si am observat ca la pesti apar destul de des anomalii de culoare,sau chiar malformatii. Stiu ca ma contrazic putin,..dar daca nici una din presupunerile noastre nu e corecta....cred totusi ca ar trebui sa incerci sa vorbesti cu el ! La inceput lucruri simple:politica,[taxa primei inmatriculari],ce s-a intamplat cu flota ..etc.

[Thor]

@Laurentiu N.

Anomaliile le-as putea intelege la niste pesti de acvariu care nici nu stiu ca acum 1000 de ani niste neamuri de ale lor s-au nascut prin Brazilia sau, in cazul nostru, prin China. Dar astia sunt pesti prinsi cu halaul (asa se numeste? parca asa a spus vanzatorul de la magazin) prin baltile de langa Bucuresti. Ei nu s-au nascut in acvariu unde probabilitatea corcirii ar fi fost foarte mare. N-au intrat niciodata in contact cu pesti de acvariu. Nu au existat niciodata alti pesti in acvariul in care se scalda ei. Acvariul a fost complet reamenajat inainte sa ii pun. Au fost pesti salbatici. Nici macar nu ii ingrijesc excesiv - se vede, in poze, ca sunt alge negre crescute pe frunzele plantelor din acvariu.
Nu sunt un "bolnav" al pescuitului dar am mai dat cu batul in balta. Cum ar fi sa prinzi la undita un caras portocaliu? Nu ai face ca lipoveanul din poveste? (Vali, fara suparare, povestea cu pestisorul de aur, tin minte ca era ruseasca; minunate povesti pentru copii au rusii).
Gata, ajunge! Cred ca am lungit-o prea mult cu povestea cu PESTISORUL de AUR. Trebuie sa scriu subiectul pe un forum de acvaristica.

[republicii]

 Care este meniul unui pescar, dacă nu a avut noroc la pescuit?
- MIC DEJUN – ştu că n-am
PRÂNZ – crap de foame
CINA – somn uşor.

[tiganusmc]

Eheee , pescuitul este boala grea , boala ce-am capatat-o si eu  inca de mic , neavand pe cineva in familie , macar cu mici simptome , sa zici ca mi-a fost transmisa de catre cineva apropiat . Cred ca avem 5 sau 6 ani , tin minte ca nu eram la scoala, si am urmarit un pescar amarat , cu un bat de alun , care prindea molani pe raul Prahova . Asa stiu ca se numeau pestisorii aia , niste mustaciosi mici si plini de mucus .Usor , usor , microbul mi-a intrat in sange si ,desi lucrez in piata farma de ani buni  , n-am mai gasit remediu' . Prima mea experianta , nashpa ,  avut-o pe la 8 ani , impreuna  cu un prieten de suferinta , cu doua bete de bambus ,  " laser frate " , facute cadou de tatal prietenului meu  , cand , un misel , vazandu-ne singuri , ne-a amenintat ca daca nu avem permis va trebui sa ne confiste unditele  si ,cum noi habar nu avem cu ce se mananca , ne-am conformat  .Dar cum toate astea nu erau de ajuns , ne-a pus pe-o fuga fratilor , de'am plecat in chiloti de acolo , lasand pe malul apei pantalonii si tot ce mai avem la noi .De atunci , binenteles , boala s-a agravat , in sensul bun al cuvantului si am ajuns un mare pasionat al pescuitului la rapitor cat si la crap, dar numai pe ape  salbatice . Nu accept ideea de a merge la pescuit  in crescatorii .Pescuitul pentru mine este echivalent cu iesitul in natura , in locuri retrase , unde sa nu fiu nevoit sa ascult ultimele manele sau sa dau peste fel de fel de personaje dubioase . De asemenea , asa cum spunea si Vali , imi place sa-mi las amprenta cat mai putin asupra locurilor unde pescuiesc sau asupra speciilor vizate .
Dunarea si Delta , le-am descoperit acum 7- 8 ani dar , de atunci , numai aici pescuiesc . Pur si simplu sunt fascinat de aceste locuri iar combinatia pescuit Delta/Dunare pt mine reprezinta modul ideal de a ma relaxa si a-mi incarca bateriile . Anul trecut am avut 8 iesiri in Delta si 4 pe Dunare in diverse locatii .Totodata , achizitionarea primei mele barcute , o pneumatica ruseasca , mi-a aplificat aceasta pasiune si mai mult ,am reusit sa-mi virusez sotia , de care nu mai scap, fapt ce nu-mi displace .Acum ca vreau sa-mi iau o cabinata ..... va dati seama ce-o sa iasa .Referitor la ce s-a discutat pe forum , despre cei care nu au o limita in ceea ce priveste cantitatea retinuta sau cei care ignora restrictiile ce tin de dimensiunea minima care difera de la o specie la alta , pot sa va spun ca incerc de fiecare data cand am ocazia sa atrag atentia persoanelor respective,  asupra acestor lucruri ,dar in cele mai multe cazuri nu sunt ascultat  . Binenteles ca este frustrant dar macar ramam impacat cu ideea ca am incercat .
De exemplu , anul trecut , la o partida de pescuit la crap , la Victoria , l-am ajutat pe vecinul din dreapta mea sa scoata o namila de aprox 30 Kg (pozele vorbesc ) , un exemplar deosebit iar  pentru multi dintre noi,rar intalnit .S-a chinuit omul ,de pe mal ,  mai bine de o ora sa-l scoata dar fara succes. Intr-un final , a  apelat la mine sa-l iau in barca , unde mai bine de 30 minute , ne-am lasat purtati de "submarin" pe unde au vrut mustatile lui . Cu chiu cu vai am reusit sa-l saltam in barca pt ca in mincioc a intrat pe sfert . Pt cateva secunde mi s-a taiat resuflarea , ce sa mai zic , o experienta ca asta o traiesti probabil o data in viata . Ce m-a frapat a fost faptul ca nu a vrut sa-l elibereze desi i-am sugerat ca un crap ajunge foarte rar la asemenea dimensiuni plus ca este foarte gras si probabil nu va intelege mare lucru din el .Cam atat pentru moment ......
PS : pozele sunt cu mine si un prieten .... nu mai am poza cu cel care l-a prins .

[Florio]

Ma bucur sa vad si sa citesc asemenea istorii pescaresti.
Mai ales ca experienta mea de prins monstri e foarte subtire in talie .

Imi vine in minte un rondel al pescarului, care incepea cam asa:

"Pestele acela mare
Ce-l inghite pe cel mic,
Cum o fi la-nfatisare
N-as putea sa spun nimic "

[Mihaif99]

Pescuitul poate sa fie si simplu. Cateva noi link-uri despre pescuitul la pesti pasnici, nade simple, in fine... KISS stuff 

http://www.youtube.com/watch?v=6X5Tgxwh83c

http://www.youtube.com/watch?v=sbhWUR-QFKc&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=cyJXuahNsSs&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=CWNKNtLCRyg&feature=related

[tiganusmc]

Dragilor , postez un citat de pe un site de pescuit , al unui renumit pescar de-al nostru , din Delta ,Forgo Dorin ,aflat acum pe raul Ebro :
"am uitat sa va spun ca mai erau citiva pescari pe rau  ,tot Romani de-ai nostri, unii bineinteles ca erau cu plase monofilament iar altii dadeau la salau cu peste congelat.
Primii aveau vre-o 7-8 crapi frumosi in sajoc,cei sportivi prinsesera un salau cam la 2 kg,miine o sa va transmit si poze. "
Nimic nu-i mai satura pe astia , pana si acolo au ajuns sa strecoare apa cu monofilamentu' .

[ionitzady]

domnilor am rascolit si eu pe forumul nostru si am ajuns la un alt subiect placut si unde am de povestit;
    Eu nu pot sa spun de la cati ani sunt pe balta pt ca atunci cand am inceput sa stiu de mine eram deja pe balta , provin si eu dintr-o familie de pescari si vanatori dar cu timpul asa cum vad ca s-a intamplat la toata lumea ,in viata apar multe schimbari pe care o periada nu le simti si o perioada destul de mare desi simti ca ceva ne lipseste. Am pescuit si eu la scara mare si am ARAT hectare intregi dupa galeti de rame negre ,lipitori negre  am batut balti pt carasei de momeala si am intors tone (cred) de gunoi dupa coropisnite pt a alimenta imfometatele '' lansete'' .  La 4 buc trageam la rame 4h  dimineata si 4h seara  si tineam barca cu pupa oglinda in curent fara probleme  si nu simteam nimic , nici-o durere nici-un dispret , in haita de barcagii de pe dunare era numai respect , nu exista sa se bage unul peste altul.
    De cum se dadea drumul la pescuit plecam cu tata weekend si in vacante cu familia si prieteni cate o luna jumatate. Veneam de acolo cu peste uscat borcane de marinat  ce era pe final praspat  si ce mai mancamsi noi pe acolo. Cand ajungeam acasa si vedeam painea o pupam , sau cand  aveam musafiri mancau ciorba de peste , prajit etc iar eu coserve la greu ca de paste eram satul. Voi continua mai tarziu si sper sa scanez ceva poze ca da bine pe sticla. va urma

[ionitzady]

nu reusesc sa bag poze poate maine reusesc

[Mihaif99]

Cand am inceput sa pescuiesc?  Aproape ca nu imi mai aduc aminte. Nimeni dintre apropiatii mei nu a avut pasiunea pescuitului inafara de un var cu 18 de ani mai mare, fire romantica si razvratita, dar cu care nu am avut prea mult de-a face. Pare ciudat, dar am inventat roata. Am invatat singur. In copilarie, si aici ma gandesc la varste mici, trei patru anisori, poate cinci, cand ai mei ma mai trimiteau, in timpul verii, cate o luna la tara. Bunicii din partea tatalui aveau o gospodarie tare pricopsita in Teleorman pe undeva pe langa Rosiorii de Vede. Eram cel mai mic dintre trei verisori unul cu cinci ani mai mare si celalalt cu opt. Ca orice Praslea ma tineam dupa ei si incercam ca invat, iar ei incercau sa scape de mne. Periodic imi primeam chelfaneli de la cel mijlociu.

Tot in acel sat, bunica noastra avea o sora, si casa acesteia era pe malul elesteului. Imi aduc aminte de un nuc cu dimensiuni de baobab in mijlocul unei gramezi impresionante de balegar, balotii de stuf, si omniprezenta barza care isi facea cuibul pe cosul casei.  Ma intrebam daca are doua picioare, mai mult in gluma.... Iar cand verii mei ma incurajau sa cred ca are doar unul le strigam ca mint, pesemne ii stiam de sugubeti, iar ei izbucneau in hohote de ras.

Halaul era instrumentul de pescuit la casa matusii... halaul si pripoanele.
Pripoanele erau ceva magic. Imi amintesc privindu-l pe Nelu fiul matusii mele, pe atunci un baietandru, dar un om foarte evoluat evoluat spiritual... divaghez. Il priveam asadar cum lansa pripoanele. Punea momeala in carlige, apoi lua firul de pescuit si il rotea circular astfel incat scotea un suierat intens, il rotea mult, dupa reguli numai de el stiute, intelegand pesemne balansul plumbilor grei, in timp ce eu priveam arta magica cu cu ochi mariti de mirare, apoi lansa plumbul in vazduh, pe distante uriase. Ma fascineaza si acum puritatea acelui stil stravechi numit aici "handlining" si care in prezent capata din ce in ce mai multi adepti.

Noi copii insa pescuiam halaul. Puneam cateva bucatele de paine si mamaliga uscata in acesta, apoi il lasam usor in apa. Dupa catebva minute il ridicam, si fara gres se zbateau cativa pestisori in acesta. Halaul era greu si nu prea puteam sa il ridic, dar cumva o faceam. Verilor mei nu le prea placea aceasta activitate, nici statul pe balta, astfel ca atunci cand am ajuns la varsta la care puteam merge cu o trotineta am inceput sa ma duc singur la pescuit.

Odata, stand pe malul elesteutui si incercand sa gandesc precum un peste am realizat ca strategia era gresita. Ridicam halaul prea des. Am decis sa astept. Am pus mai multa paine si mamaliga decat de obicei, am pasit in apa namoloasa a elesteului si am asezat halaul la cativa metri de mal, apoi m-am intors la mal si am asteptat. Am asteptat cu rabdare si am visat la pestii cei mari care se perindau pe deasupra plasei, am privit la lisitele care treceau in zbor elegant si poposeau pe insula ca o jungla din mijlocul elesteului. La un moment dat, prin reveria mea,  ma realizat ca poate ar fi bine sa scot halaul in caz ca pestii maninca toata mancarea din acesta si isi pierd interesul.
Am intrat in apa tiptil, aproape be burta miscandu-ma precum un sarpe, ca sa nu sperii pestii, pina am ajuns la coada halaului, apoi un ultim impuls de moment, am batut din picior, si am scos halaul si... in el frumusete de ciortanas, peste mare pentru un copil. M-am chinuit groaznic, pentru ca halaul gol era la limita puterii mele de copil. Acum, cu pestele in el, iar eu in namol pina la ganunchi nu puteam ridica halaul din apa. Pestele se zbatea de mama focului, iar eu am luat-o deandaratelea spre mal, cu muschii bratelor tremurand de efort, cele patru coluri ale plasei si liniile dintra ele iesite din apa, dar pestele in centru halaului inca in apa. Extrageam fiecare picor din namol si il plantam cativa centimetri mai in spate, unde se afunda la loc, si apoi celalalt picor, intr-o munca de sisif ce parea sa nu se mai sfarseasca. Echilibru si incordare maxima. Plasa se scufunda parca, ajungea din ce in ce mai jos in timp ce puterile mi se sleiau. Pina la urma am ajuns la margine si m-am cocotat pe mal asa de-a' n-daratelea, apoi cu o ultima opinteana, mai mult un efort de vointa, am tarait plasa halaului pe mal cu pestele in ea. VICTORIE, am alergat cu pestele in maini la matusa Paulica care si-a arata admiratia, apoi am luat-o prin sat, iar lumea se oprea, se mira si ma intreba.
Am ajuns victorios cu pestele meu acasa, unde m-au privit suspicios iar la inceput nu m-au crezut ca e prins de mine, si oricum ce s-a intamplat de aici incolo nu mai are importanta, dar au trecut ani buni pina am prins ceva mai mare decat acel "monstru" al copilariei mele.

Scriind acest mini eseu, mi-em dat seama de ceva. Lumea invata pescuitul de la altii, repeta o reteta de succes fara sa stie de ce, fie baga plasa unde treebuie, fie momeste intr-un anumit fel, dar putini se opresc sa incerce sa inteleaga prada, sa gandeasca ca ea.

[gvincentiu]

Pare ciudat, dar am inventat roata.

O melodie a lui Socaciu, prea adevarata pentru noi. Pe mine m-a impresionat, poate prea mult:
http://www.youtube.com/watch?v=51aB7KJq7eI

[Laurentiu N.]

 Va multumesc la amandoi ! Mihai, pentru ca ti-ai deschis cufarul cu amintiri,lasandune si pe noi sa vedem, cu ochii mintii,franturi din copilaria ta.  Povestirea  are darul de a crea o anumita stare ,pe care  Vincentiu a inteles-o si a stiut sa o continue