Croaziere spre litoralul bulgaresc

[Florio]

Asadar dupa petrecerea din noaptea anterioara, ramaseseram eu, Cristi, Cosmin si Elena sa cantam pe spatiul verde de langa bazinul portuar unde se leganau mandre barcutele noastre. Iar cand toti s-au dus la culcare, stateam in cockpit invaluit de intuneric si fericit, de nu ma apuca somnul. Planurile de drum mi se invalmaseau in minte iar fiorul plecarii ma tinea treaz.
    A doua zi de dimineata ne-am intrat cu totii in roluri. Adica deja uitasem orasul si grijile, familiile cautau plaja, skipperii isi mai reglau arborada. La pranz m-am facut gazda si am invitat echipajul Corabia la noi in cockpit, sa luam masa impreuna. Ocazie cu care vedeti ca 7 oameni stau bine in Mac26 .
Nu mai stiu ce a gatit Tania, dar stiu ca s-a mancat bine .
Trebuie sa mai mentionez vedeta sezonului asta, o copertina (prelata) luata de la Hornbach in ultimul moment, "ca sa fie, acolo" . Ei bine, copertina asta a fost incredibil de eficienta impotriva soarelui arzator care trece pe langa bimini-top. Creaza o umbra pana pe banchete si un curent de aer deosebit de eficiente. Recomand ! Impreuna cu un set de corzi elastice, cu care o poti prinde in orice pozitie doresti. Pret copertina, 26 lei . Mult, da' face !

[Florio]

La amiaza plecam catre Mangalia, cu un vant de 12 nd dinapoia traversului. Ajut Corabia sa se dezlege de cheu, iesim lejer prin balizarea din gura marinei si ridic imediat velele. O bucurie !
   Cristi a luat asta ca pe un semnal si il vad ca opreste motorul undeva mai in larg unde ajunsese, luptandu-se si el cu randa. Sistemul lui e de invergare pe grandee, asa ca trebuie sa scoata complet randa si sa se duca la catarg sa o ridice. Nu dureaza mult, insa e mai putin lejer decat o facem noi, direct din cockpit.  Pana a ridicat randa, noi suntem deja departe, facem o volta si ne intoarcem catre ei cu intentia sa-i fotografiem.
-Bun, unde-i aparatul ?
-In borseta lui.
-Si borseta lui ?
-In...masina ! 
-  %@~#^$#  !!!!

   Trecem in viteza pe langa Corabia, in sens contrar, facand mare haz de necaz : "Mergeti inainte, va ajungem noi ! Mergem sa ne recuperam aparatul foto " .
Aparatul ca aparatul, dar aveam in borseta aia toate actele noastre, ale barcii, toti banii ... doar sufletele ne lipseau de acolo, sa fim ca duhurile inchise in lampa .
   Situatiile de criza se cer rezolvate cu maiestrie, ca doar de aia suntem echipaj. Ii spun lui Cosmin: "N-avem timp sa tragem la locul unde am stat, sa merg pana la masina, etc...  Trag direct in zona in care e parcata masina noastra, langa barca Pelicanului, cu prova in cheu. Tu o tii direct de balconul prova, eu recuperez borseta si plecam."
Zis si facut, ca intr-o operatiune de comando. Observ de la distanta ca White russian" are baloane de acostare, deci nu mai trebuie sa le lasam pe ale noastre. Strabat bazinul portuar in viteza, dau un stoltz si o opresc la 30 de cm de cheu, in babordul "rusoaicei" pe care nici n-o atingem. Cosmin sare din prova pe cheu, eu sar pe langa el in fuga, recuperez borseta, sar inapoi si plecam . Totul a durat cateva secunde, parca eram la proba de stafeta .
Reusim sa iesim iar pe mare, unde observ ca oricat am fi fost de rapizi, drumul inapoi, intrarea in port si iesirea, au dat un avans Corabiei, de abia se mai vede.
Nu-i nimic, Cristi mergea doar cu randa sa avanseze mai incet in asteptarea noastra. Noi deschidem rapid velele si ii ajungem in 30 de minute.

  Din acest moment e filmuletul de mai sus, in care Cristi intindea palaria sa mai prinda vant. Am observat si eu putin mirat, ca desi filmul dureaza 1 minut, la inceput suntem in spatele lor si la sfarsit le suntem inainte cu o lungime de barca. Lucru care l-a facut pe Cristi sa tanjeasca dupa un foc 140% ca al nostru.
Nu-i bai, firea omului e in permanenta cautare. Astfel eu tanjesc dupa un foc mic 100% , cand am vant tare dinaintea traversului, ca sa pot urca bine in vant.

[Florio]

Odata reglate velele, vantul ne da posibilitatea sa ne jucam. Mergem mai in fata, facem o volta, ne intoarcem si ne fotografiem prietenii, trecem prin fata statiunilor din sudul Eforiei, ca intr-o promenada lejera. Cautam pe cat se poate largul, insa zona Costinesti ne face cu ochiul oferindu-si vestita epava ca atractie peste vremuri.
Briza racoroasa trage la odihna, fetele isi fac somnul de frumusete care pe unde apuca: Maria in patul prova, Tania in cockpit. Fasaitul apei taiate de barca si clipocitul siajului, sunt ingredientele perfecte pentru somnul de dupa amiaza.
  Nu rezist tentatiei de a fotografia viermuiala statiunii studentesti. Pe epava scrie clar, ca sa n-avem dubii : "STUDENTIE USR".  Nu stiu ce e USR, dar acest STUDENTIE ma face sa ii fotografiez profilul lui Cosmin, care de anul asta e in invatamantul universitar.
  Mi-as face si eu un cadru, ca ma simt nitel student . Eeee...mai las-o-ncolo de reverie, deja intre atatea ganduri ne-am apropiat de Mangalia.
    Anunt prin VHF in canalul 67 intrarea in port, mai iau legatura cu Cristi pe canalul 69... 'geaba dau din gura, statia lui tace malc. Maresc puterea statiei, rezultatul e nul. Ii telefonez lui Cristi, statia lui e deschisa dar necooperanta. Ne-ar trebui un militian clasic, s-o convinga sa coopereze .
   Trecem pe langa digul de nord, intram in senalul larg si liber. Vapoare nu-s, in schimb se vanzolesc doua  tiribombe care plimba turisti.
  Farul genovez sta de straja inconjurat de pescari, ca intotdeauna. Ocolim baliza din dreptul lui si facem dreapta catre portul turistic. Aici e aici, unde sa punem barca? Hai usor si om vedea. Trag la primul ponton din dreptul scenei cu cantareti, vad locuri libere chiar in fata barci lui Nicu Home-made . Aleg acest loc ca sa fie spatiu pentru doua barci, leg la ponton si astept sosirea lui Cristi.
      La mine in barca e exuberanta maxima, dupa somnul de dupa amiaza . Tania pregateste o masa usoara, cu branzici si mamaliguta, copchiii rad si se vanzolesc.
  Apare Cristi care face cateva manevre de acostare ce se incapataneaza sa nu iasa. Duce barca aproape de ponton dar nu tine seama de un vanticel lateral care il tot indeparteaza.
    Din exces de zel, subsemnatul se deda la acrobatii. Incerc sa ajut acostarea dar nu ajung la barca, nu e nimeni sa imi arunce o parama . Incerc o data, incerc de doua.... ma intind pe pontonul care se leagana si.... hauleu, ma dezechilibrez !  Firea mea de pisica o ia la goana pe directia in care cad, parcurg doi-trei metri si cand sa ma echilibrez, piciorul aluneca iar eu cad cu fleoshc!! in apa
    Ies rapid de parca am tasnit din apa, siroind si hohotind de ras, reusesc sa prind de data asta o parama, legam Corabia si  raman sa depanam aventura, dupa ce ma spal de apa clocita a marinei. Pe genunchiul meu se umflase o julitura care avea sa ma insoteasca in toata calatoria

[Fritz]

Sper ca nu poluez ..topicul. Foarte frumoase pozele.
Cred ca am si eu cateva poze din aceeasi perioada  ...farul genovez...portul, barca mea ascunsa dupa un Donzi rosu cu motor 1000 cp...si o barba deasa ...lebede , Nemo ... piratul de la intrarea in carciuma Taverna Piratilor ...care, zic eu , seamana izbitor cu capitanul lui Nemo ...      si un apus ...

[Florio]

Sper ca nu poluez ..topicul. Foarte frumoase pozele.
Cred ca am si eu cateva poze din aceeasi perioada  ...farul genovez...portul, barca mea ascunsa dupa un Donzi rosu cu motor 1000 cp...si o barba deasa ...lebede , Nemo ... piratul de la intrarea in carciuma Taverna Piratilor ...care, zic eu , seamana izbitor cu capitanul lui Nemo ...      si un apus ...

Da Adi, esti trecut in jurnalul de bord la capitolul "intalniri" . Era in aceeasi perioada, dar la intoarcerea noastra (adica 21 de zile mai tarziu).
In poza cu Nemo, toti sforaiam de zor obositi de trai bun. Tu trebuia sa dai un cioc-cioc la fereastra, asa cum au facut Capitanul si Nicu 7m cand m-au vizitat la Giurgiu.  Alta data sa lasi sfiala la o parte, ca suntem bucurosi de vizite de la prieteni .

[ionitzady]

Da ce seamana piratul cu Cpt lui Nemo 

[Fritz]

  De ce ? Habar n-am...dar seamana !!!
Cand am intrat in carciuma tocmai ii ziceam sotiei ...Ia uite ce seamana asta cu Florio...Si ce sa vezi...Florio in carne si oase...cu tot familionul ...era acolo. Iar printesa cea mica era aproape adormita...
Cum sa vin sa-ti bat in geam ?  Trezeam copilul...

 

[ionitzady]

nu am zi '' De ce ?'' , eu am zi ''Da ce ''   adica este o mare mirare

[Fritz]

Asa am citit eu ..fara ochelari... 
Cam seamana !!! Nu-i asa ? L-or fi scanat 3D ...sau l-au bagat in ipsos si i-au luat mulajul  

[Florio]

  De ce ? Habar n-am...dar seamana !!!
Cand am intrat in carciuma tocmai ii ziceam sotiei ...Ia uite ce seamana asta cu Florio...Si ce sa vezi...Florio in carne si oase...cu tot familionul ...era acolo. Iar printesa cea mica era aproape adormita...
Cum sa vin sa-ti bat in geam ?  Trezeam copilul...

Hahaha...intr-adevar, cand cobor din terasa Tavernei Piratilor, il vad la baza scarii pe Adi. Eu de obicei cred ce vad, dar parca il stiam la Dunare, ce sa caute in capatul asta de tara ?
Nu foarte tihnita intalnirea noastra, ar fi trebuit sa iesim putin pe mare, sa ne plimbam putin cu barcile....
Doar ca afara incepea furtuna, dupa cateva ore am plecat din Mangalia sa aduc peridocul, iar a doua zi...ia-l pe Adi de unde nu-i ! Am tras la pontonul care trebuia, insa dupa furtuna de cu noapte, cu ploaie, vant si grindina, pilotina lui facuse pasi, cu stapani cu tot.
   Asta a fost, dar nu-i bai, ne mai intalnim noi prin preajma apelor !

[Florio]

Da ce seamana piratul cu Cpt lui Nemo 

Dupa dialogul vostru, am luat si eu seama. Chiar asa, piratul ala aduce la fizionomie cu mine ! 
E o chestie !

[Fritz]

 Pai pe la doua noaptea ...ca n-am luat preleta de stationare ...si m-a prins cu biminitopul in doua arce o mare ploaie ... ( cumparati cu 3 arce) ...m-am trezit cu apa in barca . In partea exterioara .. dar multa. Biminitopul avea o ,, burta "'de vreo 150 litri de apa ...si apa curgea ..spre norocul meu in chiuveta ...si de acolo afara. Am scos ceva apa jn noaptea aceea...ca batea vantul din toate directiile...In cabina toate erau umede  ... asa ca am mai tras un somn si dimineata am fost primul cu peridocul pe rampa...Cand  s-a facut soare eram deja la Borcea.
In port am dormit ok. Un mare minus...in portul turistic Mangalia ...este lipsa toaletelor... Nu gasesti wc decat la terasele de la Scoica...cu 1 leu ,,tragerea" si un pic de coada... Eu am un ecologic in barca ..dar nu-i chiar ce-mi doresc...
Deci Florio...am plecat ca nu mai aveam uscat in barca nici macar un prosop sau un sul de hartie igienica...
  Probabil ca la Limanu a fost la fel...de umed... ...Ne-om intalni sa stam si sa povestim odata si-odata.,..

[Florio]

Pai pe la doua noaptea ...ca n-am luat preleta de stationare ...si m-a prins cu biminitopul in doua arce o mare ploaie ... ( cumparati cu 3 arce) ...m-am trezit cu apa in barca . In partea exterioara .. dar multa. Biminitopul avea o ,, burta "'de vreo 150 litri de apa ...si apa curgea ..spre norocul meu in chiuveta ...si de acolo afara. Am scos ceva apa jn noaptea aceea...ca batea vantul din toate directiile...In cabina toate erau umede  ... asa ca am mai tras un somn si dimineata am fost primul cu peridocul pe rampa...Cand  s-a facut soare eram deja la Borcea.
In port am dormit ok. Un mare minus...in portul turistic Mangalia ...este lipsa toaletelor... Nu gasesti wc decat la terasele de la Scoica...cu 1 leu ,,tragerea" si un pic de coada... Eu am un ecologic in barca ..dar nu-i chiar ce-mi doresc...
Deci Florio...am plecat ca nu mai aveam uscat in barca nici macar un prosop sau un sul de hartie igienica...
  Probabil ca la Limanu a fost la fel...de umed... ...Ne-om intalni sa stam si sa povestim odata si-odata.,..

La Limanu a fost frumos ... petrecere, muzica, anturaj fain, cerul lumina fulgere ca pe o scena, fara tunete. Cand a inceput furtuna, pe la 2 noaptea, s-au scuturat pontoanele in rafale violente. A venit ploaie in potop, apoi grindina, apoi iar ploaie...si tot asa pana dimineata. N-am avut nici o problema in cabina, am dormit ca purceii in paie .

O mentiune despre Mangalia. In cladirea aia noua unde e politia de frontiera, intri, faci stanga pana in capatul holului si vei gasi toaletele si dusurile marinei. Din nefericire dusurile aveau boilerul stricat, dar nu asta e principala problema. Mi se pare amplasamentul nefericit, accesul fiind pe langa biroul politiei de frontiera.

[Florio]

Acum cele doua barci se leganau pantecoase una langa cealalta, chiar vizavi e lebada Home-made, putin mai incolo la ponton e Lindor.... suntem in familie cum s-ar spune .
     Ne-am mutat iarasi la mine in cockpit pentru masa de seara si in timp ce familiile au iesit la promenada, eu am cautat politia de frontiera sa facem actele de iesire. Aveam pregatite formularele de Crew list pentru ambele barci, actele noastre si ale barcilor.
   A mers totul foarte frumos, presarat cu cateva glume, politistii de frontiera sunt asa cum am mentionat intotdeauna, niste oameni de calitate. Le-am spus ca vrem sa plecam la 5 dimineata, avand un pasaj de 46 de mile de parcurs, asa ca am facut iesirea din tara chiar atunci, urmand ca dimineata sa vina un ofiter sa ne insoteasca la desprinderea de ponton (e obligatia dansilor, trebuie sa o indeplineasca, asta e regula). 
   Cat fu seara, promenada era incarcata de lume, muzica, porumb fiert, clatite, baloane... dragut si suportabil. Acum noapte fiind, formatia peruviana de pe cheu nu mai era draguta hahaind acelasi refren de onomatopee AAAA  AAUUEEEE.... AAAAAUUUAAAEEEE....
Daca eram in Italia inceputului de secol 19, le aruncam oala de noapte in cap, cu continut cu tot. Flacaii nu se multumeau sa cante din gura si fluierici, aveau boxe si electronica!
  Ma rog, ca sa fiu un vecin bun, am bagat capul intre umeri si am suportat.
Cristi era ingrijorat de faptul ca statia lui nu functiona.
-Draga, statia trebuie sa functioneze, astea nu se strica asa, pur si simplu. Tu ai probleme la antena .
Desface el antena, ii da cu spray de contacte, emit in canalul 69 si ghici ce? Statia lui receptioneaza . Gata, suntem fericiti.
Ei, na...fericirea dureaza cateva ore, pana se face ora 4.30. Ma trezesc, ies in cockpit, iar de alaturi apare capul lui Cristi. Ma bucur sa-l vad si imi trece prin cap: "Bai, asta e mereu aranjat, pieptanat, lui nu i se face freza ca un cuib de vrabii ?"
   Oricum, nu era trezit de unul singur ca mine, avea toata familia in preajma, forfotind.  Ocazie cu care mi-au si dejucat planul matinal de a face cafeaua. Mirela mi-a servit o cafea de la ei. Saru'mana !
    Apelez politia de frontiera, apoi anunt prin statie capitania, de iesirea noastra din port.
    Doamna de la capitanie zice: "Pai nu veniti si la noi? Trebuie sa veniti si la noi." Daca trebe, trebe. Eu stiam ca anuntam doar, sa nu stanjenim traficul. Iau actele si caut parterul ala de bloc pe care il stiam de ani in urma. Il gasesc, scrie sus "Capitania Mangalia" iar jos sta de straja un caine adormit, chiar in prag.
Doamna amabila dar glaciala, ne purica la acte, face copii cu accent pe prima silaba, ajunge la inspectia barcii mele si aprinde becul TILT (cine mai stie jocurile mecanice cu bile, isi aminteste ca asta blocheaza tot). Adica draga, totul e in regula, dar daca n-ai foaia aia de inspectie a barcii, nu pleci nicaieri, e clar ? 
  Ok, e dimineata, las lumea in program de voie si plec in vartej la Constanta, dau telefoane, ma agit, lucrurile sunt complicate, dar le rezolv. La ora 14 aveam deja inspectia facuta, semnata, parafata. Pierdusem o zi, dar asta e.
Oricum, ziua fatala nu se lasa invinsa. Cristi era macinat acum de o problema: un acumulator al lui arata sleit de puteri. Imi spune ca s-ar duce la Bucuresti sa il schimbe, ca e in garantie. Am facut eu socoteala, drumul pana la Bucuresti face cat pretul acumulatorului, mai bine il cumperi si castigi timp . Dar asa cum stiu eu, un acumulator nou nu se strica din cateva cicluri de descarcare. Buna ideea am avut, findca ulterior s-a dovedit ca era doar vina unor legaturi din panoul indicator, bateria era buna.
   Frate, zic, nu mai plecam odata?!?
Ba da, odata cu caderea serii mai completam odata Crew list la Politie, mergem si la Capitanie, invingem birocratia si noua zi ne arata zorii vinetii la iesirea din portul Mangalia.
Vantul? N-E
Vremea? Excelenta.
Dispozitia? Voiosie la paroxism.

[Florio]

Odata iesiti din gura portului, scoatem velele degraba sa nu pierdem vantul bun. Si incepe  sa  treaca pe langa noi sudul litoralului, invaluit in aburii diminetii : 2 Mai, Vama Veche ...  Era liniste, domnule .
   Iesiti si din apele teritoriale, in travers de capul Sivriburun arboram pavilionul bulgaresc la cruceta si iau largul, sa nu avem probleme cu conductele de la capul Shabla. 
    Cine a trecut noaptea pe la capul Shabla, a vazut balizarea luminoasa a acelor garduri de protectie si pasarela aceea care merge catre larg, avand un aspect ca din filmele Mad Max .
   Ma anunt prin radio, chem "Shabla light house" , ....pauza. Stiu ca e punct strategic si e bine sa te anunti, asa ca nu renunt, emit in continuare. Aceeasi tacere. Bulgarii dorm, sub plapuma NATO? Dupa inca doua incercari las statia in pace.
   Soarele deja scosese capul de sub ape, niste pescari bulgari isi faceau de lucru in lag in doua "mahune", vantul era constant iar valurile mici. Conditii excelente, putem pune de un mic dejun.
     Doar ca noi astia care iubim velele, ne plictisim in conditii prea lejere  . Cat se prepara micul dejun, imi fac de lucru: ma duc in prova si scot gennakerul. In cel mai lenes mod.  Adica strang focul, il leg sa nu se desfasoare, ii scot scotele si le folosesc la genneker .  Asta ca sa nu mai trag inca trei linii pe punte.
   Cat am navigat doar cu randa, am mers in tandem cu Corabia. Odata scos gennakerul, deja luam un avans vizibil. Dar la atat drum nu e foarte important. Dimpotriva, mai important e sa ajungem in timp cat mai scurt, sa nu facem fetele sa simta disconfortul unei calatorii disproportionate fata de rabdarea lor. E primul pasaj si nu sunt foarte obisnuite.
Micul dejun ne sporeste multumirile matinale, iar ceata de delfini care ne impresoara, starneste exuberanta  ! Maria canta cat o tine gura (un cantec de jingle-bells, dar ce conteaza ? )
    Am spus o ceata? O divizie de delfini! Suntem impresurati, sar 3-4 aici, 5-6 dincolo, sunt in fata, in spate, in borduri, zici ca s-au adunat sa dea reprezentatie. Intre corpurile mari ale delfinilor, vad si un puiut de 50 cm sarind ca o aschie .
  Privesc in spate si imi doresc sa aiba si prietenii nostri bucuria acestui spectacol. Ma ingrijoreaza putin faptul ca valurile au crescut odata cu departarea de tarm. Familia lui Cristi e la primul pasaj lung si e important sa se simta bine.
Aflu ulterior ca au trait aceleasi frumoase experiente si cu delfinii (care dupa ce ne-au insotit o perioada, s-au dus la ei ) si cu voia buna, neintrerupta de nici o senzatie de rau de mare. Perfect !
Trec usor peste cursul calatoriei, mai mentionez ca vantul s-a intarit putin, noi am navigat multa vreme cu 6,2- 6,5 nd valurile si-au schimbat putin directia iar barca facea spuma cand cadea oblic de pe spinarea vreunuia. Fara senzatii extreme, era o alunecare frumoasa.
   Am preconizat pentru pasajul asta o viteza medie de 4 nd, adica 11-12 ore de navigatie. De aceea am vrut sa plec la 5 dimineata, ca pe la ora 16 sa ajungem in Balcic.
   Asteptarile au fost depasite, am iesit la 6 din portul Mangalia si am ajuns la 14.30 in portul Balcic.
   Pe parcurs, vazand in zare capul Caliacra, ne-am indreptat direct catre el, avand vantul acum direct din pupa. Nu-mi place alura asta ca trebuie sa stea cineva mereu la timona, nu pot lasa barca singura in cursul ei. Dar e distanta cea mai scurta, iar capul Caliacra nu are intinsuri sau stanci periculoase la baza. Poate fi ocolit de foarte aproape, fara a intra in TSS .
   Inaltimile Caliacrei sunt impresionante, parca au solul rosiatic din Marele Canion. N-am fost niciodata acolo, dar cred ca e in circuitul turistic, fotografiez cu teleobiectiv cateva grupuri ce misuna printre stanci, langa far....
          La adapost de promontoriu, vantul da sa se schimbe putin, dar isi pastreaza taria. Trec gennacker-ul pe babord, randa pe tribord asigurata de un "preventer". Inaintam rapid si nu-i trece nimanui prin gand sa prepare pranzul, suntem prea aproape pentru asta. In 14 MM vom fi in Balcic.
         Nu realizez ca asta e o greseala si lucrul asta ma va face cateva ore mai tarziu sa alerg dupa un restaurant cu limba scoasa . E simplu, noi vedeam limanul, dar nu luam in calcul timpul pentru formele de intrare in Bulgaria, faptul ca vom vrea sa-i asteptam pe prietenii nostri, mersul la marina, etc... lucruri cronofage.
   Dar ce sa facem, apropierea de tinta, spectacolul delfinilor, frumusetea peisajului, ne luasera gandul de la mancare...nimanui nu-i era foame atunci.