Croaziere spre litoralul bulgaresc

[cristizz]

Asa cum spune si Florin mai sus, principala atractie a Balcicului este fostul domeniu regal.
Ca mai toata lumea, am plecat sa vizitam Castelul. Drumul de la marina pana la domeniu l-am parcurs printre tarabe si terase, pe langa proprietati superbe presarate de-a lungul falezei. Caldura incepea sa fie suparatoare si tare imi doream sa ajung la umbra,in gradina obiectivului, poate cu ceva rece intr-un pahar.
Ne apropiam pas cu pas de reperul terestru: minaretul atasat unei vile, unde credeam ca trebuie sa ajungem. In apropierea lui au inceput sa apara gradini in spatele unor garduri din piatra si fier forjat, dincolo de care se zareau alte terase din piatra, alte gradini si vile.
Dar nu vedeam niciun Castel. La naiba, trebuie ca este pitit pe undeva .... Oricum, era clar ca aici era locul cautat. Am platit biletele si am intrat.
Florio a descris foarte bine atmosfera. Totul era foarte romantic. Plimbarea era din ce in ce mai frumoasa. Am realizat destul de repede ca nema castel. Ideea de castel sau palat aici probabil vine de pe Google sau ... poate ca asa se vinde mai bine. Am gasit si umbra, si terasa cu masute si degustarea de vinuri mai sus evocate. Dupa ce ne-am racorit cu cate un pahar de suc cu gheata am cumparat un vin de smochine si ne-am continuat periplul, imaginandu-ne felul lor de a trai, incercand sa deducem cate ceva din principiile care ii coordonau in viata. Interesant ....
Dimineata urmatoare ne-am baut din nou cafeaua in cockpit. De foarte multi ani am acest ritual, de a bea cafeaua cu nevasta-mea imediat ce ne trezim. Facem agenda zilnica, planuri si ne bucuram de momente de calm dinanintea unei zile de obicei agitate. Acum, in vacanta, ne bucuram in plus ca impartaseam aceasta placere cu prietenii de pe Nemo.
Dupa balaceala intermediara de la Albena si moleseala instalata de leganarea barcii pe apa, sosirea in marina Nisipurile de Aur ne-a pus sangele in miscare.
Evident ca eram atent la tot ceea ce se intampla in jurul nostru, dar pur si simplu idiotii care conduceau salupa de la parasailing ne cautau catargul. Probabil ca-l ratasera pe Florio si cand au vazut urmatorul velier au hotarat sa-I dea turistului un bonus de adrenalina.
Initial, cand am vazut ca se indreapta in directia noastra, eram la catarg si strangeam randa. Ma pregateam sa intru in port. Am vazut ca nu-si schimba directia si am hotarat sa schimb eu. N-ai sa vezi. Ma vanau efectiv. Cand l-au trecut pe atarnatul ala peste catarg mi-a fost efectiv frica sa nu se scape pe barca mea, asa ca ne-am bagat fuga sub parasolar urland la ei si aratandu-le degetul. Probabil ca cefele alea late de la timona salupei s-au distrat grozav.
Dupa aceste momente de ,,extaz'' ajungem in gura portului si-l vedem pe Nemo tras la cheu langa statia de combustibil. Alta statie. Mai era una si la Balcic. Bulgarii astia chiar exagereaza. Ne-am legat in tribordul lui Nemo pana cand am facut formalitatile cu marina, dupa care ne-am luat doua locuri la ponon.
Urmau doua zile si nopti de aur.

[Florio]

Si marturia video a popasul din zona Albena, cu balaceala aferenta si bezele pe lentila

http://youtu.be/voez1L523fI

[cristizz]

Retraiesc cu placere acele momente, multumesc.
Ma intreb cum si pe unde vom fi vara urmatoare?

[rexsailor]

Si marturia video a popasul din zona Albena, cu balaceala aferenta si bezele pe lentila

http://youtu.be/voez1L523fI

...din pacate, material cenzurat...! 
eram curios daca motata se arunca in apa...
sunt dator cu multumiri pentru imaginile superbe din locuri prin care am trecut in croazierele terestre...
iar cap kaliakra din larg e dincolo de imaginatie...trebe sa vii de pe apa ca sa vezi si sa simti!
sa fiti sanatosi si sa recidivati!

[Florio]

Si marturia video a popasul din zona Albena, cu balaceala aferenta si bezele pe lentila

http://youtu.be/voez1L523fI

...din pacate, material cenzurat...! 
eram curios daca motata se arunca in apa...
sunt dator cu multumiri pentru imaginile superbe din locuri prin care am trecut in croazierele terestre...
iar cap kaliakra din larg e dincolo de imaginatie...trebe sa vii de pe apa ca sa vezi si sa simti!
sa fiti sanatosi si sa recidivati!

Salut Rex !  Filmul trebuie sa fie public, cel putin asa l-am incarcat eu. Vad ca are deja 48 de vizionari, ceea ce confirma.
Daca nu-l poti vedea e probabil o problema a sistemului pe care il folosesti acum (poate ai incercat de pe telefon, si mie androidul imi refuza unele vizionari).

P.S.
Motata cea mica nu se arunca la apa mare, decat in compania unei lebede cu ventil . O s-o vezi in filmuletul imediat urmator, la Nisipurile de Aur.

[rexsailor]

salut!
da badie, filmul este public, da ai taiat cand pasea si ea s-o puna de un baldabac...! parca va vad voi in apa si cu gura pe ea...!

[gadiel]

Si eu vreauuuuuuuu.............
lasa ca am eu timp si ma apuc serios de treaba asta cu vele.

[Florio]

Si eu vreauuuuuuuu.............
lasa ca am eu timp si ma apuc serios de treaba asta cu vele.

Daca te-a entuziasmat ideea, pentru la vara planuim sa mergem printre insulele grecesti
Alte mari, alte pamanturi, aceeasi distractie nebuna

[cristizz]

DaDaDa! Planuim. Si sigur o s-o facem.
O prima varianta ar fi sa tractam barcile pana in Alexandroupolis sau mai degraba Makri unde le vom lansa. In acest caz ne vom plimba pe langa Samothraki si Limnos (am un bun prieten care merge de 5 ani in Samothraki si vrea sa mearga si la vara).

https://www.google.com/maps/d/edit?mid=zw0snzC3S88w.kiaVz9n-JuCQ

Dar vara este departe si in functie de evolutia de pana atunci poate apar alternative de studiat.

[byteworks]

Sper sa nu vi se para inoportuna bagarea mea de seama: din cate am batut si vazut coasta estica unica a Greciei (caci vestice are doua, cea de la Marea Ionica si coasta vestica a Anatoliei ), daca as avea un Mac prima excursie ar fi cu plecare din Volos printre Sporadele de Nord, iar a doua optiune Halkidiki, cu plecare din Tripiti.
Apele sunt foarte frumoase, au culoarea "aceea" de Grecia, distantele intre popasuri sunt rezonabile, sunt destule de vazut si pe uscat - membrilor familiilor le trebuie un program mai variat - iar lupta cu Meltemi mult mai usoara.

[cristizz]

Si eu am studiat ca prima varianta de calatorie Sporadele de Nord. Ma gandeam sa lansam barcile in Agios Georgios, ca fiind o localitate mica, unde ne putem lasa masinile si peridocurile intr-o siguranta mai mare, decat intr-un loc mai aglomerat cum e Volos-ul, de exemplu. Dar mi s-a parut ca un sector de drum, cea dintre Volos si Agios Georgios este destul de incomod de parcurs, cu drumuri mai inguste, cu unele intoarceri cam stranse si abrupte pentru o tractare lejera, asa cum ne dorim.
De asemenea pana in Makri sunt 500 Km pe care probabil ca ii vom parcurge in 9 – 10 ore, pe cand pana in Volos sunt 900 km, care  nu cred ca pot fi parcursi cu Mac-urile in spate in mai putin de 17 – 18 ore.
Dar nimic nu este batut in cuie iar Halkidiki este o optiune.

[ghrt]

Samothraki mi se pare o insulă unică (şi fabuloasă) în Grecia. Lăsaţi-vă timp să exploraţi văile râurilor. Din Therma se pot explora Paradiso (cel mai frumos) şi Gria Vathra, dacă ancoraţi în largul turnului veneţian puteţi ajunge per pedes la Fonias, primele două cascade merită efortul (mai ales a doua!).
Restaurantele de pe insulă, cu specialităţi din carne de capră şi preţuri accesibile, sunt un deliciu.

Ca şi traseu, parcurgeţi latura de sud, este spectaculoasă. Foarte greu de ancorat un velier, fundul este abrupt chiar lângă mal, deseori Meltemi bate destul de tare, nu ai unde să o legi de mal, aşa că nu cred că poţi lăsa barca fără cineva la bord. Dar peisajul este interesant, cu o cascadă de vreo 180 m la un moment dat. Merită şi mers la pas, mai multe info pe net.

Kamariotissa nu cred că prezintă interes, acolo frecventez doar cârciuma de peşte de lângă poştă, cofetăria din faţa cheului şi supermarketul de pe a doua stradă.

În ceea ce priveşte Volos-ul, maşinile le puteţi lăsa nepăzite în spatele pieţei, nu am avut incidente sau, dacă lansaţi barcile de la o "marină" locală, la ei în curte. De la Trikeri (insulă) încolo, e o zonă foarte frumoasă (exceptând Skiathosul,  care mie nu îmi prea place, dar în capitală se mănâncă bine mai sus pe străduţe).

[Florio]

Nisipurile de Aur.
   Marina din Nisipurile de Aur este una mica dar are toate elementele specifice: exista pontoane (masive, din beton) cu posturi de apa si electricitate, rampa betonata pentru lansare ambarcatiuni, statie de alimentare cu carburanti la cheu, langa biroul marinei se afla ateliere de intretinere si reparatii ambarcatiuni, un supermarket, doua restaurante, un amfiteatru marginit de doua turnuri, pentru spectacole.... cam tot.
   Exista si un panou cu schema marinei, detalierile punctelor de interes si adancimile la pontoane.
   Toaletele si dusul marinei (nu folosim pluralul ca nu e cazul ) se afla tot in cladirea biroului, pe un gang ceva mai putin atragator, comun cu restaurantul invecinat.
Amplasarea marinei este ideala, topai de pe cheu direct pe plaja, pe vestitul nisip. De fapt marina este cel mai bine amplasat obiectiv din statiune, dupa cum aveam sa-mi dau seama mai tarziu.
   V-am spus toate astea, ca descriere generala. Noi intrand in marina am fost intampinati vizual doar de o atmosfera frumoasa de petrecere estivala.








   Legati provizoriu  la cheul statiei de carburanti langa niste motor yacht-uri mari, am lasat fetele sa pregateasca una-alta si am plecat sa caut biroul marinei.
Usor de gasit biroul, greu de aflat responsabilul cu treburile marinei. Ma rog, dupa intrebari pe ici pe colo si asteptarea aferenta, a aparut omul (un tip tanar si destul de serviabil) care ne-a luat banutii dandu-ne in schimb cate o chitanta si indicatii unde sa tragem barcile.  Pretul: 42 leva, aproximativ 21 euro.
   Am tras intr-un capat de ponton catre cheu, ca sa avem mai putine valuri si trafic, Nemo pe o parte, Corabia pe cealalta parte, ca sa fim alaturi.
   Soarele ardea puternic, vara e in toi. La fel si distractia. Am trecut cu totii la amenajare, am dublat bimini top-ul cu acea vestita prelata de 2x3m si odata cu instalarea ei, atat cockpit-ul cat si interiorul barcii au devenit o oaza de racoare ventilata, in arsita statiunii . Super !
      Acum ca eram aranjati, deschidem ochii in toate partile sa descoperim tot ce se poate. Ca niste copii in magazinul cu dulciuri . Astfel ziua trece repede, mai ales ca odata ajunsi pe plaja, notiunea de timp dispare.









   N-am putut sa nu remarc inotand in apa limpede, coloniile de midii ce impanzeau stancile submerse. Care va sa zica vom gati delicatese proaspete !
   Ziua zboara, seara vine, odata cu ea ies la iveala o sticla de merlot de colectie din santina mea si o chitara. Pai daca-i bal...
   Dupa masa, dupa vin, dupa distractie, ne simtim atrasi de luminile statiunii! Cristi si Mirela mai fusesera aici si stiau ca exista un trenulet care te duce prin toata statiunea. Hai cu el!  Si tronca-tronca am defilat pe strada principala, aceea cu faleza, printr-o multime de turisti si atractii diverse. Pe partea stanga se intindeau hotelurile cu "all inclusive" din care se auzeau karaoke si alte activitati, ca daca te duci la "totul inclus" te distreaza aia de nu te vezi! N-ai o secunda libera, ai venit, tre' sa te distrezi, ca altfel te ia gaia ! Ca nu esti de capul tau!
   Bȃlci, clatite, coṭomedii, terase, spectacole in aer liber, fete frumoase (sau mai putin), muzica, dizeuze la drumul mare,  ba chiar si un ghiseu la care se vindea kaca. Asa scria acolo, asa va spun si eu .





Am remarcat ca pe iarba nu aveai voie sa calci cu picioarele goale.











In statiune mai sunt si alte atractii gen Go-Go Girls, dar noi suntem baieti cuminti si n-am calcat pe acolo.







Am avut si un mic incident care sa ne reaminteasca ce frumoasa e viata si ca adesea pe uscat esti mai in pericol decat pe mare: in timp ce il pozam pe Cristi cu familia, un troncarici din cele ce plimba turisti, porneste fara sa se asigure si e gata sa ii prinda sub rotile vagoanelor pe prietenii nostri. De tinut minte ca adesea pe mare esti mai "safe" decat pe uscat.
Gata cu bȃlciul, hai la barcile noastre, la merlotul nostru, la chitara noastra, ca e mai bine
   Noaptea a fost una linistita si leganata. Alaturi se misca greoi o corabie din lemn, cat sa ne duca senzatia in zona temporala a piratilor din Caraibe.

[Florio]

Tot Nisipuri, tot Aur.
   Eu nu sunt adeptul statului la soare, ca ma plictiseste teribil. Singura distractie imi este apa. In zorii zilei urmatoare, la cafeaua de dimineata, inainte de aparitia frizurii impecabile a lui Cristi in cockpit, deja planuiesc sa scot la lumina ochelarii de snorkeling si juvelnicul. Azi trebuie sa facem midii pane, cu mujdei, lamaie sau ce-o mai fi. Mie-mi plac fructele de mare si sigur or sa dea navala ambele echipaje, la trufanda. 
Il am pe Cosmin coechipier in cautari subacvatice.
Marea Neagra este cristalina la Nisipuri. Vizibilitate buna, pestisori, garizi, cativa crabi si culturi intregi de midii grasane! Atacand doua mari stanci submerse, un sfert de juvelnic e gata. Deja putem face nazuri, midiile mai mici le refuzam, in favoarea unora mai intrupate.
Racoriti ajungem pe pontonul deja fierbinte, unde Cristi si Mirela ne priveau curiosi: de unde ati luat scoicile?
-Proaspete, de la supermarketul din capatul digului. Se intra in picioare de pe plaja, sau direct cu capul inainte, de pe dig . Super-oferta!
   Amuzata, toata lumea s-a apucat alaturi de noi, sa frece midiile de cimentul pontonului, cat sa scape de alge sau corali. Ca alta operatiune de pregatire nu-i.
   Intre timp la mine pe aragaz se pusese la clocotit o oala mare cu apa. Dupa 5-10 minute de fiecare sarja, midiile s-au adunat aurii in castroane, aburind mirosul care pe mine ma starneste. Fiindca pranzul deja venise, pentru rapiditate, s-au pus la lucru ambele aragaze, fiecare echipaj gǎtindu-si  dupa bunul plac fructele de mare.




   Aici a venit randul unei sticle de vin alb sa scoata capul din santina, dar baiat prevazator, o pusesem la frigider inca de cand adusesem midiile.
Cum s-ar spune "vacanta activa", pe barca si huzurul se vede ca o activitate. La siesta de dupa masa, se revarsa brusc peste noi o muzica bubuita in ritm de house, ceva ce intrecea peruvienii din Mangalia. Ce e frate ?!?
Cosmin scoate capul pe tambuchi, vede vaporul de tabla de langa noi bubuind din niste boxe uriase urcate pe ultima punte, in care se aduna o multime pestrita care venea pe cheu. Turisti. Apreciind calitatea dupa numarul de burti cu tricourile suflecate peste burice si si hahaiala aferenta, Cosmin ne raspunde senin, cu un zambet:
"Un vapor de cocalari". 
Ies si eu uimit...asa era. Cei cu vaporul isi colectau clientii zdranganind dupa aprecierea mea cam 2000 de wati-concert, care ne creiereau. Vibra toata barca. Ce facem?
   -Lasa-i ca pleaca ei. I-am indurat pe peruvieni noaptea, ii toleram si pe astia ziua.
Intr-adevar, dupa vreo 20 de minute, un flacau bronzat de vreo 60 de primaveri, le da mola si se indeparteaza cu tot cu vibratia aia masiva pe care o credeau muzica .
   Si apoi ne luam cu diverse activitati  cat sa uitam de incident, se doarme (fetele), se mai pregatesc diverse (baietii), se mai face un plan de drum, se mai citeste...etc...
   In orice caz, cand ne pregateam sa iesim la plaja de dupa amiaza, peste dig se aud ritmuri apropiindu-se. Era vaporul! Se intorcea.
      Nu zici ca scoate Maria capul prin tambuchi si le face cu mana zambitoare, privind senin si strigandu-le fericita, in gura mare:
"Buna, cocalari ! Buna, cocalaaari ! " 
Am marit niste ochi si am ramas cu gura cascata . Un copil de trei ani si jumatate, are memorie! Un cuvant daca ai scapat, gata! Ti-l serveste cand nu te gandesti.

[Florio]

Plecarea din Nisipurile de Aur.
   Cum spunea cineva, calatorului ii sta bine cu drumul. Navigatorului, cu vantul, completez eu.  Avem de mers la Varna si nimic nu ne sta in cale.
Mai ales ca am vorbit la telefon cu nea Sandu (dl. comandant Alexandru Tudor mai exact) si ne astepta acolo.
   Si acest telefon a venit la ṭanc, asa se aranjeaza lucrurile cand e sa mearga bine. Nea Sandu era de o saptamana in Varna, cu Madrisa (ditamai vaporul de 160m). Perfect, o asemenea intalnire nu poate decat sa ne umple de bucurie !
   Am iesit din marina Nisipurilor, cautand largul. La jumatate de mila sud de marina, e o aglomerare de stanci submerse, semnalizate de o baliza cu ocolire est.
Asadar am mers pe 125 grade aproximativ doua mile, pana am ocolit zona, dupa care sud curat 180 grade (asta cu sudul imi place. E ceva ce-mi spune ca n-am sa imbatranesc la latitudinea de 44 de grade nord).
   Vantul bunicel, s-a pastrat de nord-est. Mai apoi s-a schimbat in nord, iar intensitatea lui cerea un spinnaker. Cine are, are. Cine nu, isi face planuri. La un moment dat cand vantul a devenit prea slab, il vad pe Cristi strangand si randa si foc...ii dau dreptate.












   In sud de Nisipuri, e localitatea Sf. Constantin si Elena. Aici pe tot tarmul e o insiruire de diguri. La un moment dat, pana la inceperea golfului Varna, pe Navionics imi apare o marina in constructie. Ajuns in travers de acest punct observ ceva care mi-a starnit fiori.
         Intr-adevar e un bazin portuar, insa digul estic de protectie, pare o imagine din Mad Max. E beton armat ros de apele marine, cu capete de fier beton iesite amenintator, totul foarte putin peste nivelul marii. Probabil s-or fi oprit din constructie, iar marea nu are mila de asemenea lucruri neprotejate. Le nimiceste rapid.
         Dar am trecut rapid de partea asta, fiind multumit de navigatia noastra cu vele. Avand vant purtator, barca inainta cu o asieta mandra, de lebada, de parca statea in marina.
  Am timp sa indrept aparatul foto catre patul prova, unde Cosmin si Maria dorm dusi, intr-un tablou adorabil.