Croaziere spre litoralul bulgaresc

Creat de Florio, Ianuarie 07, 2014, 01:23:33 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 3 Vizitatori vizualizează acest subiect.

Florio

Citat din: pelicanul din Ianuarie 07, 2015, 11:03:00 PM
Uite aici ( https://www.dropbox.com/s/1tfpqapun165f6o/2283%5B1%5D.pdf?dl=0  https://www.dropbox.com/s/q4fhgjloti8doxl/2285%5B1%5D.pdf?dl=0 ) hartile in format pdf, le-am luat eu de pe Madrisa, dupa citeva zile. Am fost cu Dan (bluewave) cu masina. Se pune si asta la "croaziere pe litoralul bulgaresc", nu?  8) Din pacate n-am mai apucat somon, :) am mincat varza cu ciolan "with a philipino twist". Bucatarul era filipinez si a scapat si ceva mirodenii mai exotice pe acolo. :) Bune de altfel ... ;)
Noi la plecare ne-am dat cu colivia manevrata de o macara. Docul se umpluse cu apa si nava nu mai avea nici o legatura cu malul, in afara parimelor cu care era legata. A fost intr-adevar o chestie interesanta.

Stiu ca ne spusese nea Sandu. Eu la inceput credeam ca ajungeti in aceeasi zi, ma asteptam sa va vad. Asta chiar ar fi fost tare :) !

Despre harti, necazul meu a fost ca mi le pregatise dom' Picatan de o saptamana, erau trase pe hartie. Iar noi in emotiile plecarii le-am uitat in careu.

Florio

Care va sa zica, dupa plecarea de la Madrisa, cunoscand deja parcursul, balizarea, am ajuns in conditii bune inapoi in marina Varna, spunandu-mi : excelent !
Excelent? Oarecum...
   Aici alt episod tragi-comic. :)
Tragem barcile la cheul mare, dinspre port. Acolo unde trasesem si in prima zi. Era liber-liber, nici corabiile Pinta nu erau toate. Dar dupa ce le legam bine, pun si o scandura lunga, protectie intre cheu si barca, aranjam tot.... apare un nene cam surescitat. Era paznicul din schimbul respectiv.
Si blogodoreste el ceva in bulgara, eu calm ma uit la el si ii spun ca politistul din banc:  nu inteleg :)
   Asta se irita si mai tare cand vede ca vorbeste degeaba, mai spune ceva cu acelasi rezultat: nu stiu frate bulgareste, o romana, o engleza, se poate ?
N-aveam noroc, asta nu stia romaneste deloc-delocut.
Ca sa scap de el, ii spun in engleza ca o sa vorbesc cu Tony (administratorul, va amintiti) si rezolvam.
   Nimic! Asta incepe sa dea din maini si mai tare, se enerveaza si zice ceva care parea sa insemne:
-" Ei Tony, Tony! Mai lasa-ma cu Tony! Fa ce ti-am zis, ia barcile de aici, ce nu intelegi?!?"
   Desi nu stiu bulgara sunt 100% sigur ca asta mi-a zis.
-"Bine bre nea omule, le mutam, ho". I-am zis asta in romana si sigur a inteles la randul lui :)  Ca s-a calmat.
   Hai frate Cristi, dezlegarea din nou, ca le-am legat prea bine. Si le mutam in bazinul interior al marinei, unde mai fusesera. Gasim noi loc. Te ajut pe tine sa o legi si apoi vin si cu Nemo.
   Am dat cu ochiul intai si desi parea full, cu bunavointa am gasit doua locuri. Undeva la cheul dinspre dig, trebuia agatat un mooring si legai barca cu pupa la mal. Nu stiam asta dar m-am prins din mers, stand pe prova Corabiei.
   Ei, asa, pe intuneric si pe necunoscute, ne-a iesit manevra perfect!
L-am lasat pe Cristi si am adus barca mea cu Cosmin ca ajutor, apoi ne-am linistit si am putut incheia o zi dintre cele mai pline :)

P.S.
      Ce credeti? Dimineata la prima ora (4.30-5.00 ) pe locurile unde voiam noi sa stam, trona deja un bric urias (gen Bricul Mircea), ocupand tot cheul :D !!! Venise noaptea.
Hahahah...deci de aia se scandaliza paznicul saracul !
Ce-ar fi fost sa vina ditamai nava si sa gaseasca locul ocupat de doua surcele MacGregor ?
Pai da, se demonstreaza ca in viata e bine si sa stii cand sa renunti.




Florio

Si a inceput o noua zi, o frumusete de zi cu o frumusete de vant !
Eu cu narile in aer ca taurasul Ferdinand, intrezaream cum ne va duce vantul asta de vest, catre cap Bjala....Doamne, ṭucu-ṭi palma ta ! (vorba lui Romeo-Skipper)

   Langa barca mea era un catamaran vizibil home-made, cu pavilion austriac.
Si intru in discutie cu un flacau cu o tunsoare mai speciala, dar foarte simpatic la vorba.
Erau doi camarazi, plecati din Austria, intr-o calatorie exclusiv cu vele spre Spania, parca. N-aveau nici un motor. Le-am spus ca un roman tocmai a facut calatoria spre Venetia in caiac :) .
   Si am intrat in vorba cu baietii, m-au invitat pe catamaran, care avea cate o cuseta in fiecare coca, spatiul de pe mijloc era o punte solida iar in prova si pupa cate o plasa de sustinere.
Puntea centrala, foarte larga,  era acoperita de un cort sub care se putea sta decent.
Mi-a povestit unul dintre baieti istoricul constructiei si planurile lor. Am retinut ca urmatoarea escala (nu popas, escala) va fi la Istanbul.
-Acolo ma asteapta si prietena mea, zice el cu un zambet. E o motivatie puternica ! :)

In coca tribord unde locuia el, avea cuseta, tabloul electric, o statie radio, o poza cu prietena, iar din paiol se puteau ridica doua placi: una acoperea bateria (ca de motocicleta, mica) si cealalta acoperea "bucataria" adica un aragaz cu cele trebuincioase.
   Desigur, din barca mea apare un capsor blond, ciufulit rau, cu niste ochisori albastri sclipitori si o gurita rrrosie, prin care striga la mine:
-Tati, vin si eu acolo :)

I-am spus baiatului ca vrea o fata sa vina pe barca lui, el amuzat si bucuros totodata, se pune la dispozitia Mariei.
A fost circ, cea mica l-a intrebat tot ce i-a trecut prin minte (prima intrebare a fost despre bucatarie, atunci a ridicat baiatul placa sa ne arate). L-a intrebat si cine e in poza, unde are panoul solar... etc.
   Cu Maria nu te incurci, ea stie cu barcile ! :)

Curand a chemat-o Tania la toaletarea de dimineata si asa am lasat baietii in pace.














cristizz

Remarcasem si eu catamaranul.
Constructia imi parea cunoscuta ca tipologie. si eram convins ca se misca foarte bine.
Am cautat putin prin amintiri: cred ca ultima fotografie din galeria Tiki 21 este constructia de care vorbim.

http://wharram.com/site/gallery/coas...designs/tiki21

De ce nu am intrat si eu in discutia voastra? Sincer chiar mi-as fi dorit sa aflu detalii despre constructie, viata la bord etc , dar trebuia sa cumpar o lumina prova, sa o schimb pe cea originala careia ii lipsea geamul.

Florio

Citat din: cristizz din Ianuarie 09, 2015, 09:22:02 AM
Remarcasem si eu catamaranul.
Constructia imi parea cunoscuta ca tipologie. si eram convins ca se misca foarte bine.
Am cautat putin prin amintiri: cred ca ultima fotografie din galeria Tiki 21 este constructia de care vorbim.

http://wharram.com/site/gallery/coas...designs/tiki21

Se misca bine, bestia! M-am enervat mai tarziu in timpul zilei, cand n-am reusit sa-l ajung in vantul care devenea tot mai slab.

Florio

Ok, e o ora matinala decenta, intru in programul de dimineata, cu nasul in bucatarie.
   Scot cafelele fericit, strig la vecin : vecine, iti aplic o doza de cofeina ? :)
Cristi e de acord cu drogul, dar cere o amanare a plecarii, dupa ce l-am atentionat in ajun ca are luminile prova cu probleme. Zice:
-N-as pleca asa la drum, chiar daca nu navigam noaptea. Macar aici avem magazinele sub nas. Cumpar un bloc de lumini prova si le montez cand oi avea timp.
-Corect. Oricat mi-as dori sa plec, e rational sa cumpere de aici, zic.

Privesc in sus, mi-e teama ca slabeste vantul asta fain, dar ce o fi o fi. Hai la magazine, poate mai iau si eu cate ceva.
   Fiecare dintre noi stie cu ce bucurie intram in magazinele de accesorii pentru barci. Draga, aveau astia tot ce iti trece si nu iti trece prin minte! Nu numai piese ci si subansamble. Totusi Cristi n-are noroc sa gasesca  o lumina potrivita si cumpara una mare. Dar nu mare ci MARE ! :)  Dubla, tripla...Cred ca e pentru un velier de 45' .
Zice: "Lasa frate sa fie... daca gasesc alta o pun pe aia. Dar daca nu gasesc si am nevoie?"
   Facem nitel haz de asta si in sfarsit ii dam bice cu plecarea.
Nu inainte de a-l suna pe Tony sa-i spun ca ii datoram niste bani. Am stat o noapte in marina.
-Lasa, zice el, nu pot sa vin acum, ne intalnim noi.
Eu baiat salon, intru la el in birou si ii las banii sub tastatura. Las' sa fiu eu corect.

Il secondez pe Cristi la plecare, si imediat cum il vad ca pleaca, sar pe Nemo dornic de drum. Mola pupa, la prova am iesit din mooring si gata! Am inceput sa simtim valurile care veneau din largul golfului Varna.

   Vantul de vest mai scazuse din intensitate, asa cum era de asteptat. Iar dupa ocolirea capului sudic al golfului, a inceput sa bata nord, devenind purtator.
   Bun si asa, la mine pe barca au inceput cantece si veselie de prescolari. Apoi am inceput sa filmam si sa facem poze.... ce altceva sa faci cand vantul lucreaza pentru tine?
   Aveam de parcurs cam 26 de mile cu totul, nu e mult, nu e putin. E numai bine pentru un pasaj cu familia. Aproximez 5 ore de navigatie.
Trecand de farul ce strajuieste intrarea sudica in golf (o mica fortareata pe un promontoriu), iau largul spre vapoarele din rada, ca sa scap de protectia tarmului inalt.
Idee buna fiindca am navigat frumusel cu purtatorul.
   Doar ca dupa o vreme, vantul care slabise a inceput sa bata in anemie, pana a disparut cu desavarsire. Si ma amuz acum citind din jurnalul meu, frazele lacoonice de atunci. Ce neputinta razbate din ele :)  (citez inceputul zilei):

"Marti 5 aug (e taiat si deasupra scrie Joi 6 aug. In realitate era vineri 7 august, dar eu pierdusem niste zile de la apel :) )

Vant  foarte bun, vest. Inima mea plange.
Cristi cumpara lumina prova de portavion, platim marina si plecam la ora 10.
Iesim in larg si vantul incepe usor sa moara.
Merg la motor ca boul si marea isi bate joc de mine: vant ioc, val mare si urat.
Catamaranul in fata noastra
".

Al dracului catamaran, nu reuseam sa il prind din urma. Cat fusese vant ma apropiasem nitel. Cand a inceput sa slabeasca, adio !
   
Pe hula aceea nu avea rost sa asteptam vantul. Am parcurs cateva mile la motor "ca boul" ;)  si surpriza! Incepe vanticel, apoi vant. Sus velele! Am parcurs ultimele mile, apoi dubland promontoriul de la Bjala am intrat cu precautie in golf.
   Iaca am ajuns. Ce-om gasi aici ?




























Florio

#96
Marina Bjala

   
   Sa ne intelegem, marina Bjala este un mic port pescaresc, cu amuzante pretentii de marina :) .
Desigur, un bun punct de refugiu, un popas perfect pentru cine navigheaza de placere, cu familia, nevrand sa o expuna unor pasaje lungi si obositoare. 
   Capul Bjala este marginit la sud de o plaja triunghiulara cuprinsa intre aceleasi stanci din care e durat promontoriul. Din capatul plajei porneste un dig lung, arcuit, care protejeaza un golf deschis catre sud. Malul e muntos si pare ca se pravaleste in golf, cu o padure de brazi. Faleza inalta coboara intr-un punct, acolo unde se intersecteaza cu capatul digului si porneste drumul de acces catre localitate. 
   






   Intr-o privire generala am cercetat golful, cautand un loc de popas. Vantul care isi pastrase directia N-E, se intarise si crestea de la moment la moment. Iar dupa norii care se strangeau, nu arata nicicum ca s-ar putea potoli.
   Lucrurile stateau astfel:
-pe partea stanga, sub faleza era plaja foarte ingusta; eram atras sa ajung in apele acelea de tarm, dat fiind ca avem pescaj mic, dar daca se roteste vantul, n-avem deloc protectie din sud. In plus, nu stiu daca apele alea calme acum, nu ascund niste varfuri de stanca, in acord cu faleza pietroasa.
-Pe partea dreapta avem capatul digului, semnalizat, cu un cheu din beton la care stau legate barca-n barca, o flotila inghesuita. N-avem loc acolo. Singurul loc gol este in capat, unde digul face un mic "L", dar acolo pare locul de debarcader, nu-l pot ocupa.
-In capatul golfului, pleaca din cheu doua pontoane mai lungi, din lemn, si cateva mai scurtute. Poate gasesc loc acolo, zic.
   Si tai golful incetisor, cercetand din ochi.
In cateva secunde aud strigate si vad doi care se agitau pe mal.
Ce-i bre ?
Semnele lor aratau sa ma indrept catre locul de debarcader.
Fac un rondou sa ma apropii tot cu vantul in prova si aduc incet barca oblic inspre cheu. 
Intr-adevar, oamenii erau cei ce se ocupa de "marina" si imi explica din maini, asa cum parchezi o masina: asta e locul !
   Bun, atunci fiindca nu vad mooring sau balize, apreciez o distanta potrivita la care Cosmin da ancora si aduc barca incet cu pupa la mal. Dificil, locul e ingust iar vantul ma apropie mult de coltul cheului. Daca imi intoarce putin prova, n-am nici un spatiu de manevra. Ii strig lui Cosmin sa recupereze ancora si o dau mult oblic, in vant.
   Acum ma apropii ceva mai rapid, cei doi cu marina care imi striga sa le arunc parama se cacaie inexplicabil vreo 10 secunde, timp in care rafalele ma imping din nou lateral spre coltul betonat. La naiba, doar stiu ca daca vreau un lucru bine facut, trebuie sa il fac cu mana mea!
Ies din nou, intru cu pupa, dau un stolṭ si sar pe cheu cu parama tribord in mana. Lasati baieti, inteleg zelul, dar mai bine o fac eu. Barca mea, responsabilitatea mea.
Cei doi imi spun degraba ca avem de platit 20 de leva. Rabdare, le zic, ajungem si la asta.
   Imediat apare si Corabia in dreptul nostru, il vad pe Cristi uitandu-se intrebator la mine: ce facem?
   Ii strig sa dea ancora tot oblic in vant si cel mai bun lucru este sa vina cu spatele catre prova mea, eu il preiau si ducem barca usurel in spate, la edec :) .
Cu putina straduinta, in scurt timp avem barcile bine legate la cheu, a lui Cristi de a mea, iar a mea de un vaporas pescaresc, metalic.
Buun. Acum sa ma ocup de  taxatori.
-Ia spuneti bre oamenilor, care-i treaba?
-20 leva, marina !
-Ok, uite 40 pentru ambele barci. Ce avem aici in "marina" ? Apa, toalete, dusuri, curent? zic eu in gluma desigur :) .
-Da, cismea e la capatul digului, si WC tot acolo. Curent aici, face unul semn catre un cofret metalic ruginit. Ulterior mi-a si aratat mandru ca daca bagi mana in cutia de tabla (ferecata in fata) printr-o gaura decupata in spate, poti scoate un triplu stecher ciobit, din care iei electricitate :) !
  Thank you, ii zic eu deloc incantat de tetanosul care ranjea in marginile ruginite ale gaurii din cofret si nici de eventualul soc doi-douazeci, daca as fi dibuit stecherul de plasticul spart.
Ma doare-n cot de facilitatile lor mimate, noi avem somon la cina. Somon de la nea Sandu ! :)

P.S.
    Pe cheu forfoteau cativa pescari, oameni moderni, care cascasera gura la manevrele noastre si acum ciupileau din ape cate un pestisor cat degetul. Cristi ii intreaba in treacat: ce faceti cu aia, ii mancati ?
-Da !
-Aaaa, zice Cristi apreciativ.... apoi  scoate somonul cat mana si ne apucam sa-l transam :)

A fost ca de "Cascadorii rasului" :)












cristizz

Drumul de la Varna catre Biala a fost relativ linistit.
Din cand in cand, urmarind variatiunile de relief ale coastei, incercam sa anticipez schimbari ale vantului in directie si / sau intensitate. Constatam ca acest tip de navigatie are momente de fervoare chiar intr-o zi calma. Aceste variatiuni spargeau monotonia si totodata fixau anumite cunostinte citite in manuale. Cum stim cu toti, teoria ca teoria dar practica ....
Capul Biala aparea in prova si ne povestise tipul de la magazinul nautic din Varna ca e bine sa tinem putin largul si sa intram in portul pescaresc dinspre sud. Pericolul nu era foarte mare pentru noi avand derivoare retractabile, dar erau cu siguranta formatiuni stancoase nesemnalizate si putina precautie nu strica.
Asa ca am urmat trasa pe care o tinuse si Florin si ne-am apropiat plini de speranta, intrand in adapost. Am remarcat inca de la inceput ca portul nu era foarte bine protejat, toata latura de sud fiind expusa. In timp ce Florio si Cosmin executau manevrele incercam sa studiez cat mai atent algoritmul de lucru, pe care trebuia sa-l repet. Mai facusem o singura ancorare cu cateva saptamani inainte, cand m-am dus la Olimp, la Popasul Pescarilor si am ancorat in golfuletul din fata restaurantului, asa ca nu ma consideram chiar priceput. Vantul incepuse intr-adevar sa se inteteasca si faptul ca Florin a trebuit sa repete manevra m-a incordat putin. Fara sa imi dau seama, din pricina vantului si a atentiei la manevrele de pe Nemo, am ajuns periculos de aproape de rocile si betoanele care delimitau capatul digului. Rapid am pus masina pe inainte si m-am indepartat.
Evident ca nici mie nu mi-a iesit din prima, am repetat manevra, dar in final ne-am legat si eram in siguranta.
Costurile de ,,Marina" mi s-au parut furaciune raportate la prapadenia aia de amenajament care arata a orice numai a marina nu, iar piticul paranoic din mintea mea imi soptea ca bulgarii ne mint. Culmea, ne-au dat chitanta, iar intrarea pe cheu era chiar blocata cu o bariera in apropierea careia avea ghereta paznicul care ne luase banii.
Am constatat ca acel dig era loc de promenada pentru cei din zona, altii venind ca sa se relaxeze la pescuit. Mi-ar fi placut ceva mai multa intimidate dar uneori trebuie sa te impaci cu ceea ce nu poti schimba, asa ca in timp ce tota lumea se ocupa cu treburile casnice m-am dus sa cumpar cate un Pepsi de la restaurantul din apropiere. Aflasem despre el de la unul din pescarii care prindeu micropesti pe langa noi. Ok, pasiunea este de inteles, dar ma intrebam de ce-i pastreaza; omul mi-a raspuns nonsalant ca-i da la pisica. Abia atunci am empatizat cu el. Si eu am vrut odata sa cumpar un canar, ca sa-l scot pe motan din depresie dar m-a descurajat nevasta-mea care a comentat nu stiu ce despre bibelouri.
Seara s-a asezat discret in timp ce noi savuram somonul preparat cu mirodenii, al carui miros imbietor era dus de briza usoara spre cei cativa care pescuiau sau doar se plimbau pe langa noi. Apoi Florin a scos chitara si m-am mutat la el in cockpit unde am inceput sa fredonam in surdina ca sa nu o trezim pe Maria care atipise.

Florio

Iesit pe dig sa vad imprejurimile, observ catamaranul austriac intrand in golf, fara nici o intentie de a se alatura vaselor din "marina" ci dimpotriva, mergȃnd aţă catre plaja opusa.  Evident, la pescajul si greutatea lor, o stanca submersa nu e o problema. In plus, pot trage catamaranul pe mal daca se supara vremea si se formeaza val.







   Cumva foamea si pofta reunite de gandul reconfortant al incheierii pasajului, ne-au facut sa preparam rondelele de somon fiecare dupa cum s-a priceput. Cristi pare ca s-a priceput mai bine :) noi l-am perpelit pur si simplu in suc propriu, fara alte artificii culinare si l-am pus alaturi de o garnitura de legume, cu cateva rondele de lamaie.
   Am pus masa fiecare in cockpit si am stropit somonul cu un vin bun, dat peste bord de la unii la altii. N-am stat sa ma gandesc atunci, dar cred ca s-a starnit ceva salivatie pavloviana pe dig :) . Cum spune Cristi, promenada era in toi, doar ca eu in barca mea sunt acasa; nu ma afecteaza privirile necunoscutilor.
   
   Curiosi am mers cei 350m de dig (e ceva, nu?) sa vedem cişmeaua de unde aveam sa luam apa dulce. Cismeaua era una publica, folosita si de cei de pe plaja si de cei care erau in trecere pe acolo. Toaleta lor (o ecologica sordida) oricum nu prezenta interes.
   Din capatul digului in dreapta se intindea plaja, care mie mi-a placut. Poate si pentru faptul ca am facut cu totii o balaceala nebuna, intre niste valuri cu spuma.
Spre seara, intr-adevar am avut niste momente de reverie date de frumusetea apusului si am cantat cate ceva la chitara.
A fost o zi frumoasa, incheiata la fel de frumos...asa incat nu-mi mai venea sa ma duc la culcare. 







Florio

Casc un ochi la 6.30 : bate vestul.
Eu sunt obisnuit in calatoriile noastre sa nu scap vantul atunci cand il am. Pe urma om mai vedea, insa doua ore de vant bun inseamna 12-13 mile. O jumatate de traseu!
In plus de asta, vantul de dimineata este cel mai bun. Impusc toti iepurii dintr-o lovitura:
-eu imi fac nebunia navigatiei nestingherit.
-ceilalti dorm leganati si dorm bine !
-cand se trezesc am parcurs jumatate de traseu, mai avem putin si ajungem.
- ultimul si cel mai important pentru mine: nu bȃrȃi motorul, ci reglez vele :)

Ciocanesc la Cristi, el apare imediat:
-Bai, eu nu am mult carburant, trebuie sa folosesc vantul asta. O sa plec acum.
-Pai...vin si eu !
-Hai ! zic........

"Aranjez dezordinea", fug cu noianul de vase la cişmeaua de la mama dracului, ma intorc rapid cu ele curate, il ajut pe Cristi sa plece de la cheu si o tai exemplar, din cateva miscari !
  Nu-i vorba, Cosmin ma secondeaza perfect, ne stim manevrele, de aici si miscarea fara ezitari.
   Nici nu  astept sa depasesc gura golfului si scot velele.
   SUPERB !!!

Navigam cu vant travers pana la cap Emine, 6,5 nd SOG. E o viteza excelenta pentru o barca de 8m.
   In sud de Bjala, in dreptul localitatii Obzor, vad ceva nelamurit, departe, pe apa. Oameni n-au cum sa fie. Scot binoclul si descopar trei lebede :) .









   La jumatatea distantei vad valea care se casca intre doua formatiuni inalte si ma astept la intensificari ale vantului. Intr-adevar asa se intampla.  Roluiesc putin din foc si guvernez cu aceeasi viteza, in schimb barca e mai stabila.
   De data asta Cristi a fost cel care a ales largul, eu ma pastrez in zona coastei. E chestiune de feeling. Se pare ca nu m-am inselat, in zona de coasta se pastreaza vantul de travers, pe cand in larg e rotit,  il vad pe Cristi cu velele dispuse ca de vant purtator. Lucrul asta se reflecta si in pozitiile noastre, Nemo luand ceva avans.







   Intre timp fetele s-au trezit, la fel si Cosmin care dupa ce ma ajutase cu desprinderea de la cheu si recuperarea ancorei, se retrasese in "dormitorul" lui :) .
   Micul dejun a fost frugal, eu cand sunt la timona, n-am senzatii de foame. Iar atmosfera incarcata de niste nori incerti si viteza pe valuri, a pastrat starea de somnolenta a echipajului: fetele abia trezite au continuat somnul pe banchetele din cockpit.
   Port un tricou RAID Romania de la expeditia din 2013 si, fugind cu vantul,  ma simt "rider" :) . Fredonez "Riders on the storm" - Doors :)  Valurile ne salta si pe genunchii mei doarme Maria.
E superb, cata incredere are un copil, cata liniste arata in conditiile alea (in care unii adulti se mai crispeaza).







   Ne apropiem de capul Emine si sper ca dupa ce il dublam sa nu dispara vantul, obturat de inaltimile falezei. Evident ma astept la alte rafale, dar  deja am focul injumatatit si n-am chef deloc sa fac acelasi lucru cu randa. O s-o jonglez din scota ghiului daca e nevoie.
   Intr-adevar, vantul se suceste de cateva ori, revine, loveste in ciocane bizare care se schimba de pe babord pe tribord.... se joaca :)
E destul de clar ca inaltimile lasa ca vantul sa ajunga la noi in turbioane. E puternic dar vine de niciunde.
Oricum, inaintez destul de bine, mai pastrez viteza de 5- 5.5 nd. In spatele nostru vine Corabia, dar nu are acelasi noroc, la un moment dat strange velele.
Eu ma mai joc o perioada cu capriciile vantului, lucru destul de enervant fiindca trece de la vant de 17 nd la adiere de 4 , apoi iarasi 15-17 nd dar pe alta directie.
In curand dispare aproape total, dar nu e bai, in fata se vede peninsula Nessebarului. Strangem si noi velele si pornim motorul.














De cand am trecut de capul Emine, plafonul noros uniform dar nu compact, a inceput sa se combine cu fuioare de nori densi, la altitudine joasa, apoi sa alcatuiasca formatiuni amenintatoare in care se zareau niste ochiuri ici colo, de parca te privea Neptun din inaltimile marii. Am mai intalnit asta in zona Razelm.
   Se intruneau conditii de furtuna, pana si calmul marii sub densitatea aia de nori, prevestea ceva. Dar am zis ca e foarte posibil sa fie un fenomen asemanator cu cel din golful Varna, va amintiti ce spuneam .

















   Oricum, eram foarte aproape de intrarea in zona marinei. Nu mai fusesem de 3 ani pe aici, nu stiam daca era la fel, asa ca m-am apropiat incet, am trecut de balizele pe care le aveam punctate si in Navionix.
   Acum, si daca n-ai fost niciodata intr-o marina, cauti cu privirea catargele :) . Ele te calauzesc cat se poate de sigur.
Dar n-au fost surprize, nu se schimbase nimic din ceea ce stiam, am intrat in bazinul marinei cautand nu un loc, ci doua, ca am plecat in tandem :) . Si negasind ceva convenabil, am preferat pontonul central, chiar pe colt unde am punctat pe harta "Marina".
   Am acostat imediat si am facut loc pentru Corabia, pe care am si legat-o provizoriu, pana vedem cum stau lucrurile aici. Locul era ok, am ajustat legaturile si am tras barcile stanga-dreapta cat sa nu se poata atinge.
   In cateva secunde a aparut un tip cu alura de culturist, care a luat parama de la Cosmin sa lege el la pupa.
Nesigur pe abilitatile lui, maschez cu o gluma si zic:
-Let the boy make this, is a sailor :)
-No, no, is my job ! Is my job !  a cascat el nistre ochi seriosi, adica nici sa nu insist ca e jobul lui.
Bine, l-am lasat sa-si faca damblaua, mi-a spus si cat datoram pe zi  si l-am expediat spunand ca il cautam in curand. Sa ne tragem sufletul. 
Dupa ce a plecat am desfacut ce legase si am refacut springurile. Jobul lui e treaba lui.    Barca noastra e responsabilitatea noastra :) .

Ei si acum ajunsi la liman, ne-am zambit cu totii voiosi : distractie sa fie !
Aici toata lumea fara exceptii, e pusa pe petrecere. Stam doua-trei zile, vizitam, ne facem de cap!






Florio

Si un mic film din apropierea capului Emine. Vela mica din larg este a lui Cristi :)

http://youtu.be/IpGpsxuO5R4

Florio

Pentru ca sunt la capitolul filmulete:

Cantec si voie buna, la plecarea din golful Varna :)


http://youtu.be/smdBHJ8QBhQ

cristizz

Abia astept sa aud din nou, pe viu, valurile care mangaie coca barcii :)

ziuamarinei

Felicitari, frumoasa vacanta cat despre Nemo si Corabia ce sa mai zic , super.
Dar cred eu ca nu ati incheiat , nu?
Asteptam continuarea, bineinteles cu foto sa ne mai inseninam zilele astea de iarna.

Florio

Citat din: ziuamarinei din Ianuarie 19, 2015, 05:59:21 PM
Felicitari, frumoasa vacanta cat despre Nemo si Corabia ce sa mai zic , super.
Dar cred eu ca nu ati incheiat , nu?
Asteptam continuarea, bineinteles cu foto sa ne mai inseninam zilele astea de iarna.

Nici pe departe, n-am ajuns nici pe la jumatatea vacantei. O povestesc usurel, pe masura ce timpul ma lasa :) .
Oricum, ma axez mai mult pe pasaje si pe navigatie, ca perioadele de distractie n-au o relevanta mare, asa ca le mai sar .