Croaziere spre litoralul bulgaresc

[ghrt]

In apropiere de Cap Shabla am schimbat cursul usor spre larg din cauza unei constructii care avansa in mare – probabil conducte petroliere.
https://www.google.com/maps/place/43%C2%B032%2719.9%22N+28%C2%B036%2757.3%22E/@43.5431378,28.6166954,3888m/data=!3m1!1e3!4m2!3m1!1s0x0:0x0?hl=ro

Prima platformă maritimă pt petrol a Bulgaristanului, acum dezafectată.

[cristizz]

Interesant. Nu stiam.

[Florio]

Miercuri 13 august

Eu pe 13 sunt norocos. Azi o sa fie mai "cu cantec"

Barca rămâne la pontonul 1, lângă nenorocirea de Princess, care bubuie muzică. Azi nu bubuie deloc, are de plimbat două grupuri de nemţi care or să vină pe la ora 14. Vedeţi, intuisem eu că tot scandalul era să atragă clienţi.
Noi luăm micul dejun şi plecăm la plajă, că doar e lângă dig. Frumos e că nici nu avem aglomeraţie gen Mamaia. Aglomeraţie e mai în centrul staţiunii, aici suntem chiar la marginea ei.
După ce ne săturăm de bălăceala, fac o incursiune între ape cu Cosmin şi culegem un juvelnic de rapane. Exclusiv rapane. Azi recidivăm, aşa că trebuie să iasă ceva bun. Juvelnicul meu are la gură trei mici flotoare, probabil puse să nu se scufunde dacă îl scapă pescarul în apă. Astea ne-au făcut activitatea subacvatică foarte interesantă, fiindcă astfel toată captura stătea în suspensie între ape, iar noi ne vânzoleam în stânga şi în dreapta, întorcându-ne să mai punem câte o mâna de rapane peste cele deja adunate.
Pentru cine nu ştie, rapana este acel melc mare, uşor roşcat, pe care îl găsim pe mal adus de valuri, la mare. E o specie invazivă, de prin Marea Japoniei, care din cauza rapacităţii sale, cam distruge populaţia autohtonă de scoici. Pe scurt spus, acolo unde sunt rapane, în puţin timp n-o să mai găseşti midii, nici stridii.
Partea faină e că rapana, deşi e rea, e buuna ! La gust. Aşa că scopul culinar merge mâna în mâna cu acela ecologic. În plus de asta, , le culegi uşor şi spornic, nu te tai (ca în midii), nu trebuie să le cureţi, le opăreşti şi gata!
Trebuie că masa de ieri a lăsat ceva urme în gândul celui care n-a participat. Ca atare astăzi, Tania îşi face drum niznai, către festin: "vă fac eu compoziţia pentru pane, că voi nu va pricepeţi" .
-Da, da, siiigur, alt motiv nici nu există !
Într-adevăr, ea face mult mai bine compoziţia aia şi un sos-crema, cu smântânică, usturoi, praf de ardei... Dumnezeule Doamne! Au ieşit rapanele aurii, moi, gustoase, tăvălite în sos sunt desăvârşite! Ce fapte bune am făcut eu Doamne, de-mi dai asemenea bucurii ?






După masa într-adevăr copioasă, alunecăm scurt în somn, dar nu pentru mult timp, că ieşim la o altă bălăceala.
Seara avem spectacol (ne-a anunţat Maria că e "peţacol de dans" ) "Dancers of the wind" sau cam aşa ceva.
A fost drăguţ, dansuri tradiţionale, cântece, totul petrecut în amfiteatrul mărginit de turnurile medievale de lângă marina.
La întoarcere, am aprovizionat cu de-ale gurii de la supermarket şi am făcut o baie îmbrăcat, într-un mod cât se poate de stupid . Am încercat să salvez o bere de la pierzanie şi m-am trezit gata înmuiat. Am ieşit repede şi elegant, pe scara bărcii mele, fiindcă Tania se îngrijorase, aoleu, credea că mă strivesc între barcă şi cheu. Eleganţa mea era una hilară, atât timp cât şiroiam de apă în costumaţia mea albă, acum fleşcăită.
Totuşi noaptea nu se sfârşise, mai aveam de tras!
Lângă noi, vaporul Princess, îi dădea tare cu Bump-Ţţţţ, Bump-Ţţţţ, Bump-Ţţţţ ! Nu se poate să rezistăm la aşa ceva, mă duc într-un târziu, urc pe vapor, vorbesc cu tipii de acolo, nişte flăcăi tomnatici de vreo 50 de ani, ăia mă recunosc mă mai conversează niţel şi reduc muzica de la 200 de decibeli, la vreo 50. Chefuiau şi ei.
Ne culcăm în balanganeala valurilor şi muzică. Apoi pe la ora 11, muzică piere. În sfârşit, se aude marea, nu muzica house!
Ce vorbeşti, pe la ora 2 revine muzica în forţă, la sutele de decibeli, de-am sărit toţi din pat cu ochii injectaţi! Ce mai e frate?!?
Ies cu totul din barcă şi înainte să iau pe cineva de gât, mă uit ce s-a întâmplat. Aaaa... cocalarii se îmbătaseră şi îşi aduseseră gagici! Dansau pe puntea de sus.
-Cosmin, e o cauza pierdută, zic. Hai să mutăm barcă undeva.
Unde naiba? Aaaa...hai la staţia de carburanţi, că e în capătul celălalt.
Bună treaba, într-un mod ciudat, nenorocirea aia de zgomot se disipa până acolo în aşa fel, încât abia se mai auzea.
-Aţi văzut? le zic eu când îi văd potoliţi. Asta fu cea mai rapidă şi eficientă soluţie. Specia invazivă de tip cocalar, trebuie evitată Toate manevrele au durat sub 10 minute.
Drept e că "nebunie de tip staţiune" n-am mai suportat de când avem barcă. Ăsta a fost un accident.
Dimineaţă aveam să luăm calea apelor, către Balcic. Şi abia aşteptam

[Florio]

Joi 14 august

Peisajul se încadra în zorii unei zile prevestindu-se frumoasă. Uite o croazieră lungă, fără furtuni, fără ploi, fără zile mohorâte. Suntem deja în a treia săptămâna de vacanţă.
Trec prin ritualul cafelei, simplu, visările de dimineaţă lipsesc. Nu prea e locul predispus reveriilor şi parcă nici timp n-aş avea. Bate N-V, numai bun pentru direcţia noastră. Mai târziu ştiu că se va schimba şi vreau să-l valorific.
Cum s-ar zice, dacă m-o întreba cineva în Balcic "ce vânt te aduce?" eu să-i pot răspunde: " 14 noduri, nord-vest"
Până pun în ordine totul, trece suficient timp, ca atare părăsesc marina la ora 7, cu aceeaşi senzaţie matinală ca la ora 5, deoarece nimeni nu mişcă. Nici în marina, nici pe ţărm.
Am pe cer două astre, într-o parte soarele , într-o parte luna. Astfel părăsesc marina, ocolind digul de est, pe o apă liniştită, abia leganandu-mă.





Ieşit din protecţia digurilor, trag de funga randei şi o văd cum se desfăşoară acoperind soarele, apoi se umflă spre tribord, mutând ghiul lăsat liber.
-Vino-ncoace cucoană, să te văd la treaba, zic. Şi o trag din palanc, la locul ei, aproape de axul bărcii.
Imediat simt cum barca pleacă de sub mine, ruliul dispare, siajul începe să clipocească.
-Bun, acum să trecem la partea uşoară. Desfăşor genovezul, el face mai întâi o burtă, pe care i-o ajustez eu până la gradul de supleţe . Nu folosesc manivela vinciului aproape niciodată. M-am obişnuit, ca pe vremea căpitanului Cook, să trag cu mâinile goale, prin smucire.
Ştiţi că pe velierele clasice, nici un marinar nu trăgea pur şi simplu. Toţi smuceau repetat parâmele, cu hei-rup-uri. Era clar că scripetii aceia de lemn aveau o inerţie mare, iar forţele date de velele uriaşe erau pe măsură de mari.
La mine e mai simplu, consider că la mărimea bărcii mele nu are rost să mă complic cu manivela de vinci, cu atât mai mult cu cât velismul este un sport. Trag de scote până mi se umflă palmele dacă e cazul, iar după o zi cu vânt serios, fac febra musculară de la tălpi până la ceafă . Aşa-mi trebuie !
Cu vântul asta dinaintea traversului, înaintăm frumos, uşor bandat, cu 5 nd. O viteză frumoasă de croazieră. Ca idee, la mărimea asta, tot ce depăşeşte 4 nd este foarte bine. 6 nd e deja sport extrem . Povesteam odată, că am străbătut 8,4 mile într-o ora, cu vânt foarte puternic travers şi dinaintea traversului, iar spuma dată de creastă valurilor mai înalte, trecea spulberată peste cockpit, fără că măcar să ne ude. Ei bine, deci se poate şi cu 8 nd, dar e ceva rarisim.



Acum era lejer, pe o mare de gradul 2, înaintăm cu 5 nd, amândoi: eu şi cafeaua mea vărsată. 'Tu-i mama măsii, aşa îndemânatic sunt eu cu chestiile casnice .
Las barca să meargă, intru, mai fac o cafea şi mă întorc în 10 minute cu ea aburind, ceva mai prevăzător. Dacă o răstorn şi p-asta, mă arde la tălpi !
Înăuntru toată lumea doarme. Cred şi eu, acum fâşâie valurile, nu bubuie boxele.
Mă delectez cu frumuseţea navigaţiei timp de un ceas, defilând prin faţa litoralului Albenei, până ajung la capătul nordic al acesteia, unde decid că e cazul de un mic dejun şi iau calea către ţărm.
Între timp s-au trezit şi somnoroşii, zdrăngănesc ceva pe la bucătărie, bâjbâie ceva pe la baie, se spală pe dinţi, mişună.
Aduc barca până la apă de 1,2m adâncime, fiindcă vântul s-a schimbat deja către N-E (ce spuneam? ) şi ridică puţintel valuri. Doar cât să fie deranjante dacă te prind în travers, la ancora.
Ca atare ambosez cu a doua ancora pusă către ţărm.
N-am chef de mic dejun, dar trebuie să trăiesc. Imediat ce termin de mancat, ieşim la valuri.
Cam toată lumea de la noi doreşte bărci cu pescaj mic, dacă e una care are chila de 70 cm lumea strâmbă din nas, că e mult. Nu e mult deloc, uite la 1,2m adâncime, apa îţi trece niţel de buric.
Noi ne dăm cu bărcile vara, nu iarna. Aşa că e o plăcere nu un supliciu .
Şi da-i bălăceala, eu am făcut şi o plimbărică pe ţărm să văd ce au ăştia în vestita Albena.
N-au nimic deosebit, cel puţin acolo unde oprisem eu, la capăt. Era cam ca la noi, la 2 Mai. In plus vegetatie frumoasa şi un picior tocit, de munte impadurit.
Desigur, în staţiunea propriu-zisă trebuie să fie mare şmecherie turistică, dar n-am eu stomac pentru aşa ceva.














Sar peste alte distracţii şi revin la drumul nostru. Bătea acum N-E cum spuneam, fapt care ne pune volens-nolens pe direcţia Balcic, cu vânt de bulină.
Într-o ora şi jumătate eram deja în marina Balcic, încercând să tragem la pontoanele ştiute, care erau libere.
Dar nu ! Apare un tip mai în etate de dată asta (nu puştanul de dată trecută) care ne fluieră ascuţit intenţia lui şi ne face semn să trecem la rândul doi de pontoane, între bărcile mai mici. Bine bre bulgarule, venim.
Şi venim. Legăm barca, bulgarul ne spune sec, dar sec de tot, că tre' să-i plătim (cum s-ar zice, nici salut, nici f.... ) . Ok, zic, e normal, cât face?
Întrebare pusa pentru că anteriorul ne spusese că plătim ca şi yachturile mari de 50 de picioare, fiindcă n-au locuri la alea mai mici. Acum ne trăsese la mai mici.
- 42 leva, zice ăsta plictisit.
-The same? întreb eu mai mult formal.
-Yes.
Mă întreabă câte zile stau, îi spun că două ore să aprovizionăm.
-Nu-i nimic, plăteşti, îmi spune el.
Hahahah ! Care va să zică nu contează nimic în Balcic. Ai un vapor sau o şalupă, asta-i treaba. În plus, dacă vrei să pleci într-o ora-două, te taxează pe o zi întreagă, nu scapi. Oamenii ştiu poziţia lor de port of entry şi se folosesc maximal de ea.
Trec de aspectul asta, îl văd pe Dimitri, cel cu Mac-ul 26X ca al meu. Vine la noi, foarte bucuros că ne revede, ei sunt două familii cu doi copii mari, la plimbare. E frumos să întâlneşti oameni prietenoşi. Simpatia lui şterge de pe obrazul Bulgariei, pata lăsată de cel de la marina.













Nu avem nici un plan decis încă.
Cosmin dorea demult o navigaţie de noapte. Îmi tot spusese încă de la plecare, din marina Eforie. Atunci şi pe tot parcursul, i-am zis că nu se poate, Cristi e la prima ieşire lungă pe mare, e şi aşa destul de solicitant, nu pot să îl iau într-o navigaţie de noapte.
Am aflat ulterior că şi-a schimbat tactica şi l-a abordat pe Cristi în moduri mai diplomatice, prin învăluire . Cristi l-a lăsat, dar i-a zis-o clar: nici gând.
Acum, Cosmin a revenit la dorinţa lui şi motivează: suntem doar noi, nu plecăm diseară? Navigăm toată noaptea iar dimineaţă suntem la Mangalia.
Cum s-ar spune "ce motive mai găseşti, ia zi? "
-OK, spun eu, dacă doreşti putem naviga de noapte. În principiu nu îmi asum riscuri dacă am alte posibilităţi, dar odată ce vrei tu, o facem.
-Ce riscuri ? mă întreabă el mirat.
-Băiatul meu, riscuri există întotdeauna când ieşi pe mare, iar noaptea sporeşte gradul de pericol. Şi am început să-i enumăr câteva posibilităţi.
Important e, spun eu, să fim atenţi cu absolut orice: traseu, lumini, vânt, mers pe roof până în prova şi înapoi, totul.
Bun, acum că tot plătisem marina, nu ne-am mai grăbit să aprovizionăm, ci am făcut totul lejer, în plimbare, pe faleză. La întoarcere îmi evaluez autonomia dată de combustibil şi o găsesc puţin cam la limita. Dacă se stârneşte o furtună locală la Cap Caliacra, ceva nedetectabil pentru site-urile meteo, va trebui să strângem velele şi să mergem pe carburant. Mai bine să fac plinul.
Aici o bilă alba pentru bulgari, e ora 8 seara, telefonez la numărul de la staţia de carburanţi şi vine în 20 de minute cineva care ne face plinul rezervorului. Şi la un preţ mai mic decât în România: 2.55 leva / litru.
Cade seara până să ajungem la barcă, ronţăim ceva şi ne pregătim de drum.
Peste dig se vedeau lucind în lumina lunii, spinările negre ale unor valuri mari, de hula.

[cristizz]

Ha, ha ..... asa este, Cosmin, care are multa experienta alaturi de tine, si in plus este si la varsta cuceririlor si autodepasirii, isi dorea sa urce o treapta in raport cu nivelul momentului. Inca de la Nessebar m-a invaluit ispititor cu propunerea, foarte romantat dar in acelasi timp discret prezentata, de a face navigatie de noapte. Coarda batrana cum ma stii, am zambit in sinea mea apreciindu-i tactica, dar prevazator, am zis sa nu ispitesc Divinul si am raspuns, bland dar ferm cum ar zice organu' , ca nu se poate.

[Florio]

Ha, ha ..... asa este, Cosmin, care are multa experienta alaturi de tine, si in plus este si la varsta cuceririlor si autodepaqsirii, isi dorea sa urce o treapta in raport cu nivelul momentului. Inca de la Nessebar m-a invaluit ispititor cu propunerea, foarte romantat dar in acelasi timp discret prezentata, de a face navigatie de noapte. Coarda batrana cum ma stii, am zambit in sinea mea apreciindu-I tactica, dar prevazator, am zis sa nu ispitesc Divinul si am raspuns, bland dar ferm cum ar zice organu' , ca nu se poate.

Aspectul romantat al navigatiei nocturne il stia din ocaziile avute pana atunci, probabil de aia l-a pus la inaintare . Doar ca nu fusese in cadrul unui pasaj marin de genul asta.
Asa cum banuiai, Cosmin tindea sa mai urce un nivel in experienta pe mare. Era atras de a naviga noi doi in carturi.
Urma sa vada cu ochii lui ce inseamna pericolele, in urmatoarele 8 ore avea sa-i iasa pe nas aventura de noapte !
Dar el inca nu stia...si nici eu.

[Florio]

Aveam carburant, aveam provizii, aveam dor de ducă. În plus aveam şi fiorul dat de plecarea în necunoscut, atât timp cât necunoscutul ăsta e o mare ştiut supărăcioasă, ascunsă într-o noapte neagră.
Înaintea plecării, vecinii noştri forfoteau şi ei făcând pregătiri.
Aaa, nu v-am spus, la pontonul alăturat găsisem legat un caiac aflat vizibil într-o călătorie lungă, sau la începutul ei. Burduşit de bagaje, având panou solar, padelă "greenland", caiacul numit Kvarana, construit pe metoda "skin of frame", părea să aibă drum lung în prova.
Pe înserat, trei umbre legau, încărcau, dichiseau echipamentul caiacului, aducând din barca de alături, diverse accesorii. Desigur, nu plecau noaptea, ca noi.














În razele economice ale lunii, am făcut ochii roată să văd ce am uitat, ce mai trebuie legat, fetele au trecut la programul de seară cu pijamale şi spălat pe dinţi... atmosfera paşnică, ce să mai vorbim.
Eu aveam încă neliniştea. Oi găsi vreun ofiţer bulgar să ne facă formele? O dura mult? Om mai avea vânt?
La mine e simplu cu neliniştile. Când am vreuna, îi ies în întâmpinare, nu mai aştept, nu mă mai feresc. Confruntarea e cea mai bună soluţie.
-Cosmin, mola şi la drum !
Cosmin abia aştepta, de când mă îmboldea la un pasaj marin lung, în carturi! Avea să-i iasă pe nas, în numai câteva ore . Dar el nu ştia asta şi nici eu...
Mă anunţ prin staţia radio...nici un răspuns. Repet de încă două ori şi o las baltă, n-o să-mi răspundă nimeni, e clar.
Traversând bazinul marinei, am căutat în beznă, să recunosc profilul cheiului Poliţiei de Frontieră. Se vedea nelămurit. De ce oare n-or avea băieţii ăştia şi nişte lumini? Aici era economia?
Mă rog, pe măsură ce mă apropiam, pupilele conlucrau cu retina şi se adaptau tot mai bine, aşa că mai văzând, mai intuind din memorie, am reuşit să fac un rondou acostând cu bine.
Leg barca de pupa, privesc în jur, nici ţipenie !
-Cosmin, leagă tu şi prova, eu mă duc să caut pe cineva, cu toate actele la mine să nu mai pierdem vremea.
Şi înaintez printr-un peisaj lugubru, rupt parcă dintr-un Counter-Strike. Betoane vechi, rupte, macarale, poduri rulante, fragmente de maşinării ruginite şi clădiri pe care jocul de întuneric spart ici colo de câte un bec, le făceau să-mi compună mental o atitudine defensivă. Dacă apar şi nişte câini, sar la ei, îi muşc de urechi !
La poliţia de frontieră, nimic. Linişte, beznă, beznă că-n nucă !
Ciocănesc... nimic. Ciocănesc, strig, sunt om, ce naiba! Îi ştiu eu că se trag la somn, dar dacă n-or fi acolo, ce fac, dorm aici?
Ei, minune, se aude o voce şi apare...prietenul meu de la sosire . Bulgarul care ştia ceva germană! OK, mă înţeleg cu el în bruma de germană pe care mă "sforţez" s-o gavaresc, rezolvă actele, mă însoţeşte la barcă unde rezolvăm şi mai repede. Îi spun că fetele s-au culcat deja, rămâi flăcău cu bine, da-ne actele şi am fugit.
Gata! Nu ştiu cât a durat, totuşi am terminat repede.

Desprinderea de cheu ne-a mutat prova către larg, unde bine strâmtorată între nişte nori vineţii, luna aruncă o dâră pe ape. Şi n-am apucat să trecem de baliza din capătul digului de protecţie, că o hula venită din larg a început să ne ridice repetat prova în semn de atenţie. Intrăm în domeniul mării.

Pentru început l-am lăsat pe Cosmin la timonă şi eu am ridicat velele. Bătea aşa cum e şi firesc, o briză din largul marii. Deloc de neglijat vântul, însă mult mai mic decât arătau valurile. Se vedea de la o poştă că spinările alea lucioase, masive, care treceau pe sub noi saltandu-ne şi apoi alunecându-ne la vale, nu puteau fi stârnite de acel vânt. Undeva în larg fuseseră ceva forţe, care se disipau acum către ţărm.
Cu treaba rezolvată, m-am aşezat lângă Cosmin, care ţinea timona fiind atent la chart plotter, Navionics şi luminile ce ajungeau până la noi. Îi zic:
-Suntem doar doi, n-o să facem nişte adevărate carturi că nu te pot lăsa singur. Dar fiecare va ţine timona câte o ora-două, după cum vedem că ne e bine. Timp în care celălalt se va odihni pe bancheta. Eu n-am să dorm, dar o să stau culcat, e tot o odihnă şi asta. Tu te poţi culcă fără probleme, te trezesc eu dacă am nevoie de tine. Vrei să fac eu primul cart?
-Nu, stau eu, spune Cosmin.
-Ok, eu vin cu cafelele imediat.
Şi am continuat drumul nostru prin beznă, care ar fi semănat cu al lui Dante spre infern, dacă aş fi fost singur cuc: "Tacito, solo, e senza compagnia".










Cu cafeaua aburind, răcoarea nopţii marine era uşor suportabilă. În larg ajungeam şi depăşeam câte un vas de pescuit aflat în traulare, zăream câte o nava comercială de mari dimensiuni, urmăream o activitate destul de mare aş zice, pentru apele noastre.
Am luat în larg de golful Kavarna direct către cap Caliacra, exact aşa cum ne pica vântul bine şi puteam tăia valurile acelea potrivnice, mai frumos. Caliacra are ape adânci chiar de la baza promontoriului, nu există probleme acolo. Vom vedea ce direcţie va avea vântul după ce trecem de el. Deocamdată am parcurs cele 14-15 mile liniştiţi, m-am ridicat de câteva ori de pe bancheta să discut cu Cosmin despre luminile ce se vedeau, ce înseamnă, ce fel de nave sunt. E un bun exerciţiu pentru noi, ăştia care facem navigaţie sezonieră. Altfel sunt lucruri care nu neapărat se uită, dar poate apărea confuzia, odată cu trecerea timpului.
Îmi preiau şi eu cartul, însă Cosmin nu vrea să doarmă, e foarte atent la ceea ce facem, nu vrea să piardă nimic. Adevărul e că parcă marea alesese în această noapte, să-i dea ceva de neuitat.
Capul Caliacra vine peste noi din noapte, mare, maiestuos, iar luna îşi găseşte câte o spărtură din când în când printre nori . Acum poleia o rază peste spinările mari ale valurilor, exact în faţă noastră, iar în stânga se reflecta pe stâncile promontoriului, care ne dominau.
Frumos, copleşitor.
Minutele trec, vorbim încet, vântul se schimbă şi ajunge dinaintea traversului, valurile se măresc. Ne ridică şi ne coboară ceva mai mult de 2,5m totuşi sunt nişte uriaşi blânzi, nu au virulentă temutelor valuri abrupte ale Marii Negre. Tot atunci se răcoreşte şi noaptea, cât să pun o bluza mai groasă pe mine. Îl îndemn şi pe Cosmin să facă acelaşi lucru, el însă nu vrea.
E a două greşeală pe care o face în acea noapte. Prima este aceea că nu se odihneşte deloc. Eu chiar dacă nu dorm, mai stau întins pe bancheta, ţin ochii închişi, mă odihnesc într-un fel.
Cosmin intră din nou în cart când ne apropiem de capul Shabla şi mă atinge pe umăr.
-Ce este ?
-Văd nişte lumini, nu vrei să te uiţi şi tu?
-Normal, zic. Mă ridic şi privesc. Exact în prova noastră, avem o navă comercială de mari dimensiuni, care în afara luminilor de navigaţie, are toate punţile luminate.
-Nu e nici o problemă Cosmin, vaporul ăla are aceeaşi direcţie cu noi. Mai mult de atât, nici nu avem cum să-l ajungem cu cele 5 nd ale noastre, el merge de 3 ori mai repede.
Şi mă întorc la bancheta mea. În 20 de minute, Cosmin mă atinge din nou:
-Am tot urmărit nava aia, e mai aproape de noi.
Când mă uit, vaporul avea prova pe noi! Se vedeau clar luminile din borduri şi luminile de catarg, chiar şi aşa suprapuse pe circul luminos al punţilor. Când naiba s-a intors?
-Nu-i bai, îi zic eu, o să trecem prin faţa lui, e timp destul. Într-un minut ar trebui să îi vedem numai lumina verde de tribord. Şi rămân lângă el să observ.
Reuşim să trecem lejer prin prova lui, că e destulă distanţă.
Curios lucru, nava îşi schimbă cursul şi pune din nou prova pe noi! Mă îndepărtez de direcţia lui, dar el cârmeşte mereu şi ne pune pe curs de coliziune!
-Deja nu mai glumim, punem motor la 2500 de ture şi evităm mai de la distanţă, că nu mai e cazul să se apropie. E mare şi merge prea repede. Velele se flescaie mai întâi, apoi cu vântul anulat de viteză motorului, încep să fluture în spate.
Se întâmplă ceva incredibil. Noi mergem, şi mergem bine, iar ăla are constant prova pe noi! Firesc ar fi dacă parcurgem 80-100m adică o lătime de-a lui, să îi vedem doar unul dintre borduri. Ei bine, nu ! Se încăpăţânează să fie cu prova pe barca noastră! Contrariat estimez distanţa, e clar că aia sunt într-o manevră pusă pe autopilot, care în mod paradoxal coincide cu traiectoria noastră. Şi pare că ne urmăresc.
-Gata gluma, zic. Sunt prea aproape, ce naiba fac ăştia?! Merg după noi?
Renunţ, fac un rondou pe babord şi îi vin în spate. A fost o decizie bună, cu giganţii ăştia nu joci "la mai mare".
Trece, masiv, pe lânga noi, la circa 200m . Mai mult ca sigur nu era nimeni la comenzi, n-a dat nici un semnal sonor, nici radio, nimic.
-Ei, Cosmin, ce spui? Mă întrebai ce riscuri ar putea fi. Uite riscuri !
Vizibil pus pe gânduri, Cosmin acumulează experienţa asta şi îşi reia locul la timonă.

[Alex1958]

Salut,
Ma tot tin sa te intreb apropo de rapane.
Am vazut ca si anul trecut si cel dinainte te-ai "ocupat" cu acesti melci.
Cum ii gasesti, adica pe la ce adancime, banuiesc ca faci snorkling, n-ai butelii, nu-i asa?
Scoicile stau pe stanci deci si dansul tot pe acolo ar trebui sa fie, dar pe la ce adancime? Cum iti dai seama unde sa-i cauti?
Dupa ce-i aduni trebuie sa-i tii in apa inainte de preparare ca sa se descarce de nisip ca pe unele scoici sau de fecale -ca pe melcul de uscat?
Cum il scoti din cochilie inainte de a-i face pane? Prin fierbere?
Am mancat prin Bulgaria si mi-au placut.
Multumesc anticipat!
Alex

[Florio]

Salut,
Ma tot tin sa te intreb apropo de rapane.
Am vazut ca si anul trecut si cel dinainte te-ai "ocupat" cu acesti melci.
Cum ii gasesti, adica pe la ce adancime, banuiesc ca faci snorkling, n-ai butelii, nu-i asa?
Scoicile stau pe stanci deci si dansul tot pe acolo ar trebui sa fie, dar pe la ce adancime? Cum iti dai seama unde sa-i cauti?
Dupa ce-i aduni trebuie sa-i tii in apa inainte de preparare ca sa se descarce de nisip ca pe unele scoici sau de fecale -ca pe melcul de uscat?
Cum il scoti din cochilie inainte de a-i face pane? Prin fierbere?
Am mancat prin Bulgaria si mi-au placut.
Multumesc anticipat!
Alex

Master Chef (sau Radio Erevan) raspunde :

-Oameni simpli suntem, traim in natura dupa regulile ei, mancam ce ne ofera.
Nu avem butelii, nu cautam in mod special rapanele. Scufundarile le facem in apnee, cu ochelari si tub de respirat.
Daca sunt stanci, caut scoici. Tot acolo e foarte posibil sa apara rapanele, cu scoici se hranesc.
In multe zone, rapana a fost culeasa de langa tarm si o gasim numai la adancimi mai mari, catre larg. Atunci nu e tinta noastra.
In apropierea tarmului se mai gasesc dupa cate o furtuna care le-a smuls din zonele preferate ale lor. Noi le-am mai gasit in cantitati mari si pe zone de nisip, in perioada lor de imperechere. Nu le-am luat, am considerat ca merita si ele o distractie fara sa riste tigaia .  Adica am instituit o prohibitie ad-hoc.
     
De preparat, se fierb 10 minute in apa (unii mai pun otet, eu n-am simtit nevoia), apoi se scot cu furculita, se rupe si se arunca partea care contine stomacul. O recunosti fara probleme e o spirala moale, galben verzuie.
Cu rapana astfel semipreparata, poti face orice fantezie culinara.

[ghrt]

Mai cu fereală la noi, pescuitul lor este prohibit, deşi sunt o specie invazivă dăunătoare.

[ziuamarinei]

Mai cu fereală la noi, pescuitul lor este prohibit, deşi sunt o specie invazivă dăunătoare.

Nu e adevarat. E permis pescuitul rapanelor tot timpul anului chiar si in perioada de inmultire, cu obligatia de a anunta autoritatile pt a impiedica si pescuitul accidental al calcanului atunci cand pescuitul rapanelor se face cu plase.  Poti citi in ordinul de prohibitie.
Intrebarea mea sunt bune? Cam cu  ce seamana la gust si textura?
deci la rapane inainte

[pelicanul]

@ghrt
De unde stii ca e prohibit? Eu am vazut aproape zilnic saci intregi cu rapana scosi pe cheu la Eforie. Se intra pina la 7-8 m adincime cu aer pompat de sus pe furtun.
Vezi aici: http://lege5.ro/Gratuit/gu2tombvgm/ordinul-nr-307-152-2015-privind-stabilirea-perioadelor-si-zonelor-de-prohibitie-a-pescuitului-precum-si-a-zonelor-de-protectie-a-resurselor-acvatice-vii-in-anul-2015 vezi articolul 5 par 6 "Capturarea rapanei (Rapana venosa) este permisă tot timpul anului. Utilizarea "beam traulului" în perioada de prohibiţie a calcanului se poate face cu obligativitatea notificării Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură la fiecare ieşire/intrare în port a ambarcaţiunilor, pentru verificarea eventualelor capturi accidentale de calcan."

[ziuamarinei]

http://www.agerpres.ro/economie/2014/10/20/carnea-de-rapana-made-in-romania-ajunge-la-export-pe-piata-coreeana-11-52-18

[Florio]

Intrebarea mea sunt bune? Cam cu  ce seamana la gust si textura?

E buna.
Seamana cu calamarul, dar astept sa ne spui propria opinie .

[ziuamarinei]

E buna.
Seamana cu calamarul, dar astept sa ne spui propria opinie .

Am sa incerc neaparat. Momentan ma ia cu lesin la stomac, is mare pofticios. Mai  am putin si fac screensaver din poza cu rapane si urmatoarea cu sosul.