Cu Lindor spre Grecia

[Florio]

Dupa vreo doua ore de mare complet pustie am vazut la orizont spre sud-vest doua siluete de vapoare. Dupa inca 1/2 de ora a aparut si a treia silueta, iar primele doua erau deja bine conturate. In stinga se profila si insula Marmara. Deodata VHF-ul a prins glas, "Sailing yacht in position xyz, this is Bravo Supporter !", noi bineinteles ca nu urmaream permanent pozitia si taceam cu capul intre urechi. La a treia sau a patra chemare au schimbat formula "Sailing yacht heading south-west, this is Bravo Supporter in front of you, please answer!" si in sfirsit Dl. Comandant a percutat "Ce naiba vrea asta, n-are loc de noi?" I-a raspuns si au inceput sa se tirguiasca. Ala zicea sa facem stinga, drum 180, Dl Comandant nu si nu ca mai bine ocolim prin dreapta, pe linga mal, ca e mai scurt. Pina la urma omul ne-a explicat ca e un raion inchis complet exact de-a latul TSS. Se face un "seismic geological survey" cu explozii controlate si poate fi "extremely dangerous". OK, facem stinga pina pe la 200 ca sa mai ciupim un pic, sa nu ocolim chiar atit. Nu trec 20 de minute si auzim "Lindor, this is Bravo Supporter, you are not making 180, you are making 195, please correct your course" Cu ocazia asta am verificat si noul compas cumparat din Istanbul. Era bun si arata intr-adevar 195. Am venit la 180 (eu eram la timona) si Nea Sandu  s-a scuzat fata de "Suporter" ca sintem pe compas magnetic si s-ar putea sa avem ceva deviatie.  "No problem, we shall proceed to 180 please keep your course in parallel with us!" Si ne-a plimbat asa aproape o ora (adica vreo 5 sau 6 mile) dupa care ne-a zis ca putem reveni la vechiul curs de 260, dar sa nu trecem in dreapta vasului care asigura perimetrul dinspre sud.

La inceput am crezut ca fac exercitii militare, recunoscand tipicul pe care l-am prins eu acum vreo 6 ani cand am intrat in poligonul de scut antiracheta (  http://www.barcaholic.ro/showthread.php?t=2137&page=7 )
Cumva, indiferent de motivatia lor,  nu sunt deloc sigur ca nu e vorba de aplicatii militare mai ales in situatia asta in care toate tarile bazaie armat, se pregatesc si se infoaie.
Si ca observatie generala, pare ca toate velierele se straduiesc sa faca altfel decat li se cere. Ca si in cazul meu, si voi ati fost la fel de grabiti sa ascultati de ordine .

Dardanelele le-am trecut pe ziua, pe la ora 13:30 eram deja iesiti catre Egee. Chiar inainte de iesire am observat ceva spuma pe valuri la orizont si ne-am cam mirat, in strimtoare vintul era destul de vioi, dar nici chiar asa. Am ridicat randa tertarolata si la genovez am renuntat pentru ca imediat ne-a luat in primire un "vinticel" de 25-30 de noduri de Nord-Est, scapat pe linga Gokceada. Valurile au crescut rapid la 3-4 m si Lindor si-a aratat din nou clasa facind constant 9 - 10 noduri, cu maxime de 12 din cind in cind. Valurile veneau cam din pupa tribord si cirma era destul de grea, sau cel putin asa zicea Dl. Comandant, ca nu m-a lasat sa incerc...  N-am mai tinut cont de nici un TSS, am taiat-o de-a dreptul prin marele "sens giratoriu" de la iesirea din strimtoare si pe la ora 18:00 ridicam pavilionul grecesc,  eram deja trecuti in sudul Limnos-ului. Chiar inainte sa se intunece am gasit un golfulet mai mic in marele golf care "rupe" insula in doua, am ancorat si ne-am bagat la somn.

Cumva era de asteptat, intraserati in traseul vanturilor dominante care se formeaza intre Balcani si podisul Anatoliei. De la Dardanele in jos spre Limnos (sau Lemnos, ca la greci denumirile ne debusoleaza mereu)   continuandu-si calea, e acest curent NE - SV care chiar daca se mai modifica pentru scurte perioade, se intampla sa bata chiar si un sezon intreg pe aceeasi directie.
Oricum, viteza barcii e una de invidiat chiar si cu vant purtator. Parca se straduieste sa contrazica pe nea Sandu, care o caracterizeaza mereu ca fiind o barca buna, robusta, cam lenta. Cum lenta, la 10-12 nd ?

[CrocodiluDiluDilu]

Astept continuarea

[pelicanul]

Limnos, cheia Dardanelelor, a fost disputat de-a lungul istoriei de toti cei care au avut un interes strategic in regiune. Incepind de la razboiul troian si pina la marea flota aliata strinsa de Churchill pentru Gallipoli, toti au folosit marele port natural din mijlocul insulei. Atunci cind nu servea ca adapost pentru mari grupari de nave acest port era insa greu de aparat si probabil ca din aceasta cauza s-a dezvoltat mai mult Myrina, la umbra marelui castel situat pe o peninsula din partea de vest a insulei.
La Myrina trebuia sa ajungem pentru a face formalitatile de intrare in Grecia. Am parasit deci micul golf unde ne-am petrecut noaptea si am ocolit insula avind parte de o noua zi minunata de sailing. Vintul continua destul de naravas dinspre nord-est si nu parea prea impresionat de relieful destul de plat al insulei, cu inaltimi de maxim 200 - 300 de metri. Valurile nu ne puneau nici o problema pentru ca noi ocoleam insula prin sud catre vest, asa ca am parcurs in citeva ore distanta pina la Myrina, cu o viteza medie de 7 – 8 noduri. Spre sud puteam admira conturul usor incetosat al insulei Aghios Efstratios. Asta e minunat in Grecia si cred ca de asta au ajuns un popor de mari navigatori. Au avut o multime de insule printre care sa se joace. Aproape oriunde mergi vezi mereu silueta unei  alte insule la orizont care te indeamna sa te duci sa vezi ce e acolo. Apoi apare o alta insula si tot asa... Asta inseamna sa iti largesti orizontul!
La intrarea in Myrina am dat de maretul "Royal Clipper" , construit in Polonia initial ca velier de croaziera pentru mineri si apoi cumparat (in stadiul de corp neterminat) de firma suedeza Star Clippers si transformat in velier pentru croaziere de lux.
Myrina este un mic orasel linistit (era inca extrasezon) si mi-a intarit parerea ca de insulele grecesti nu te poti plictisi niciodata. Toate seamana intre ele, sint ca o mare familie, dar fiecare e unica in felul ei. La Myrina nu au prea multe statui, nu se mai nasc sculptori ca odinioara, asa ca folosesc marmura pentru chestii mai prozaice, de exemplu diguri.
Odata ce am ajuns in Grecia, ne-am adus aminte de scopul calatoriei. Destinatia initiala era Kavala, unde Lindor avea ceva elevi / clienti, iar noi trebuia sa ne intoarcem in Romania, sa mai stam vreo zece zile pe acasa si apoi sa revenim in Grecia (Halkidiki) pentru Raid. Bineinteles ca nu mai era nici un client in Kavala, intirziasem prea mult la Istanbul. Noua destinatie era Atena si Halkidiki nu prea era in drum. De intors acasa nici nu se mai punea problema  , nu puteam sa ratam intilnirea cu Raidul. Dupa ce am terminat cu formalitatile, foarte repede si fara probleme de data asta, am cautat agentia de bilete pentru feribot. Din pacate, cursele de Salonic sau Kavala incep sa circule abia de la 01.06 (dupa cum spuneam, era inca extrasezon), asa ca Nea Sandu va trebui sa mai faca un mic ocol si sa ne lase undeva in Sithonia.
In seara dinainte de plecare nu puteam sa ratam un platou cu gavros, sardine si fructe de mare la o taverna cu vedere spre Muntele Athos.  Desi este la vreo 65 km distanta, Muntele se vede destul de clar aproape in fiecare zi, daca nu e ceata, si mai ales la apus, cind soarele se ascunde in spatele lui. Dupa ce am pozat apusul, ne-am retras strategic ceva mai departe de plaja, pentru ca noaptea era inca destul de rece.
A doua zi, am plecat pe la 10:00, in ritm grecesc, si am ajuns in Koufo, punctul cel mai sudic al peninsulei Sithonia, pe la 18:30 dupa ce am parcurs aproximativ 50 de mile la motor. Pe dreapta am vazut toata ziua Muntele, iar in stinga abia se ghiceau in ceata usoara Aghios Efstratios si apoi ceva pietroi de prin nordul Sporadelor.
Koufo este un fel de fiord transplantat in Grecia, un port foarte bine adapostit care a servit ca baza pentru submarinele germane in Al Doilea Razboi Mondial. N-au ramas prea multe urme de atunci, doar un cheu de beton plin de bucati de fier iesite in afara si mascate stingaci cu cauciucuri. Acolo era si singurul loc de acostare liber, pentru ca proprietarul actual, un pescador cu tabla groasa, lipsea momentan. Noroc ca vintul batea dinspre mal, destul de vioi. Acostarea a fost ceva mai dificila pina a reusit Marius sa sara pe mal si sa ia o parima, apoi insa vintul tinea barca indepartata de mal indeajuns incit sa nu faca cunostinta cu bucatile de fier beton.
I-am aruncat bagajele lui Marius, ne-am luat la revedere de la Lindor, de la Maria si de la Domnul Comandant si am sarit si eu pe mal.
Am aterizat in Porto Koufo la timp ca sa scapam ultimul autobuz spre Neos Marmaras, asa ca am gustat o bere "Fix" la prima taverna care ne-a iesit in cale si apoi am facut cunostinta cu proprietarul pensiunii din spatele tavernei. 30 euro pe noapte pentru o camera studio cu doua paturi duble situate pe doua nivele, bucatarie, baie si balcon – terasa de vreo 10 mp. Lux, nu alta!
La 07:30 in ziua urmatoare eram in autobuz si, dupa o excursie de vreo 40 de minute am ajuns la Neos Marmaras si am luat-o la vale spre port. Ne-am oprit la faimoasa patiserie de pe la jumatea dealului pentru a lua ceva de mic dejun si la iesire am dat nas in nas cu Constantin care urca dealul ca sa-si cumpere piine. Bananec Blues ne astepta cuminte la ponton. De data asta i-am cedat lui Marius cabina prova, am luat eu cabina pupa ("Capitane de judet, de ce ma bagi la cotet, pentr-un pui de minzulet..." dupa cum spunea un clasic in viata) si ne-am pus pe asteptat Raidul. Dar asta e deja alta poveste...

LE In sfirsit putem pune poze! 

[CrocodiluDiluDilu]

"Cu Lindor spre Grecia" e doar primul capitol, ca ati sarit dintr-o barca in alta!

[serbanj]

Asteptam urmarea cu nerabdare !

[pelicanul]

Cred ca ma voi muta sub topicul Raid 2016. Deocamdata astept rezolvarea problemei "Internal server error 500"

[s/y Lindor]

 multumesc Pelicanului pentru frumoasa povestire, mai multe poze pe http://www.mariata.ro/2016/06/plimbare-in-insulele-grecesti-s4.html

[pelicanul]

Eu va multumesc pentru oportunitate si de asemenea Mariei pentru poze.

[s/y Lindor]

acum sunt in Cyclade mai precis Tinos si stau aici pana pe 4 iulie dupa care spre sud spre Santorini si celelalte insule, daca sunt amatori , va astept,  avionul dus/intors e in jur de 50 euro si fery 27 euro,
aici e caldura mare si apa e limpede si are 24* C

[Florio]

Din pacate, cursele de Salonic sau Kavala incep sa circule abia de la 01.06 (dupa cum spuneam, era inca extrasezon), asa ca Nea Sandu va trebui sa mai faca un mic ocol si sa ne lase undeva in Sithonia.

Nea Sandu, un lord, jos palaria

A doua zi, am plecat pe la 10:00, in ritm grecesc, si am ajuns in Koufo, punctul cel mai sudic al peninsulei Sithonia, pe la 18:30 dupa ce am parcurs aproximativ 50 de mile la motor.

'm pare rau sa aud asemenea orori eoliene

  N-au ramas prea multe urme de atunci, doar un cheu de beton plin de bucati de fier iesite in afara si mascate stingaci cu cauciucuri. Acolo era si singurul loc de acostare liber, pentru ca proprietarul actual, un pescador cu tabla groasa, lipsea momentan.

Noaptea vine harabaia aia, "in tacere", facand scandal. Acum nu stiu daca huruitul si fleoscaitul sau valurile create in golful ala linistit, sunt vinovate, dar eu asa am perceput-o: un scandal pe tacute. In plus vocifereaza pescarii ca vrabiile pe streasina .   

Am aterizat in Porto Koufo la timp ca sa scapam ultimul autobuz spre Neos Marmaras, asa ca am gustat o bere "Fix" la prima taverna care ne-a iesit in cale si apoi am facut cunostinta cu proprietarul pensiunii din spatele tavernei. 30 euro pe noapte pentru o camera studio cu doua paturi duble situate pe doua nivele, bucatarie, baie si balcon – terasa de vreo 10 mp. Lux, nu alta!
La 07:30 in ziua urmatoare eram in autobuz si, dupa o excursie de vreo 40 de minute am ajuns la Neos Marmaras si am luat-o la vale spre port. Ne-am oprit la faimoasa patiserie de pe la jumatea dealului pentru a lua ceva de mic dejun si la iesire am dat nas in nas cu Constantin care urca dealul ca sa-si cumpere piine. Bananec Blues ne astepta cuminte la ponton. De data asta i-am cedat lui Marius cabina prova, am luat eu cabina pupa ("Capitane de judet, de ce ma bagi la cotet, pentr-un pui de minzulet..." dupa cum spunea un clasic in viata) si ne-am pus pe asteptat Raidul. Dar asta e deja alta poveste...

Alta poveste, mai multe personaje

[pelicanul]

Nea Sandu, un lord, jos palaria

'm pare rau sa aud asemenea orori eoliene
..........................

Vintul cazuse aproape complet si Nea Sandu nu prea mai avea timp de experimente. Oricum a ocolit vreo 30 de mile ca sa ajungem in Koufo. Apoi a mers practic singur (Maria inca nu se descurca prea bine la timona) toata noaptea pina in Skiathos. A doua zi se anuntase furtuna si dupa aia in doua - trei zile trebuia sa fie la Atena. A fost un tur de forta, pentru ca Lindor nu are nici pilot automat.

[DoiNomazi]

Frumoasa iesire.. Mangaiata de soare, racorita de briza, imbratisata de zambete fericite...

[Florio]

. A doua zi se anuntase furtuna si dupa aia in doua - trei zile trebuia sa fie la Atena. A fost un tur de forta, pentru ca Lindor nu are nici pilot automat.

Mi-a povestit nea Sandu episodul furtunii si guvernarea lui Lindor fara motor, fara vele, cu vant doar in corpul barcii .
Merita ascultata, poate cand isi face timp, ne mai destainuie cate ceva