Cu Lindor spre Grecia

[pelicanul]

Motto:

"Niculae, unde mergem noi domnule?"
                                     Ilie Moromete

Vorbisem cu Dl Comandant (Nea Sandu sau Lindor, pentru prieteni) inca din toamna lui 2015. La primavara vreau sa duc barca in Grecia, vrei sa vii cu mine?  Da, normal ca vreau. Asa ca ne-am intilnit cu citeva saptamini inainte de Pasti la Mangalia, pe Lindor, pentru a pune la punct detaliile si pentru a cumpara conserve si apa minerala. Cine mai vine? Eu, fiu-meu (Nucu), Dl. Comandant, fiica dinsului (Maria) si Marius (imposibil sa nu-l stiti de pe facebook). Marius ma interpelase in Marina Tubal cu citeva zile inainte si ma rugase sa-i fac lipeala cu Lindor pentru a veni si el. Verificam motorul, Grigore (Isuzu 50 hp) nu face prea multe nazuri si porneste bine, schimbam apoi uleiul si filtrul de ulei si cam asta e. Velele erau deja puse si matisirea unei parime de 20 de metri la capatul lantului de ancora (45 m) fusese deja facuta cit timp barca era scoasa pe cheu la Santierul Naval. Vopsirea operei vii se aminase din motive de "n-ai cu cine, dom'le, niste tarani" si aceasta fusese doar "barbierita"
OK, plecam imediat dupa Pasti. Cam toata luna aprilie vintul a batut din sud, destul de hotarit, insa Nea Sandu m-a asigurat ca nu e o problema, aranjeaza el un vint bun de nord-est pentru plecare. La Cimpulung, in timpul vacantei Pascale, eram cu un ochi la friptura de miel si cu un ochi pe Windguru. Intr-adevar, duminica vintul se roteste si incepe sa vina de la nord. Luni, cind ajungem acasa, era deja "near gale warning" si pina marti se transformase in furtuna in toata regula. Nu conteaza, adunarea la barca marti dupa amiaza, seara plecam. "Nu e asa rau cum pare". Bagajele erau deja pregatite, cam subtire la capitolul haine de ploaie. Trecind prin Eforie Nord si privind peisajul autumnal m-a lovit un gind sa trec pe la barca si sa-mi completez echipamentul cu ce aveam pe acolo (cizme de cauciuc, manta si pantaloni impermeabili). Am jonglat un pic cu ideea si apoi am facut greseala sa zic "da-o dracu' de ploaie, cit poate sa tina?". Trei zile a plouat incontinuu si apoi inca vreo doua zile cu pauze. N-am facut pina acuma dus imbracat, asa ca senzatia a fost ceva nou pentru mine. La citeva ore dupa plecare eram complet ud, inclusiv lenjeria de corp si ciorapii. Dupa iesirea din port ploaia ne izbea orizontal si se amesteca cu stropii aruncati de valuri. Dar sa nu anticipam.
Pina in ora 17:00 eram toti pe barca, ne-am foit un pic pina am bagat toate bagajele pe unde trebuia, am facut plinul de apa si, pe la 19:00, desi portul era inchis din cauza furtunii, Nea Sandu a "aranjat" la Capitanie si am plecat. Vint NE forta 5-6 in scadere, valuri 4 – 6 m, ploaie torentiala. La motor spre sud. Am incercat si cu un petic de genovez dar nu statea nicicum. Pocnea si facea ca toate alea la fiecare inclinare pe val. Lindor si-a dovedit din plin calitatile nautice, de frantuzoaica construita pentru circumterra (vezi Laura Dekker, Maiden Voyage). La fel si comandantul, care a stat aproape toata noaptea la timona. Echipajul insa, mai slabut. Eu am rezistat citeva ore, impartit intre frigul de pe punte si ameteala din cabina, apoi insa friptura de miel a tinut neaparat sa faca cunostinta cu Marea Neagra. Pina pe la 01:00 noaptea reusisem performanta de a scoate absolut tot din stomac, in mai multe reprize, si dupa aceea nu m-a mai impresionat de loc leganatul barcii, nu mai simteam absolut nimic in afara frigului patrunzator care nu m-a parasit pina dimineata. Am auzit ca prin vis cuvintele "Varna sau Balcic..." si apoi am adormit sezind, cu capul in piept, pe o cuseta din careu.
Am fost trezit de o liniste nefireasca care venea dinspre motor si de citeva cuvinte in bulgareste. Era 04:00 dimineata si ajunsesem in Varna. Nea Sandu tocmai termina formele de intrare in Bulgaria. Am scos capul in cockpit si am auzit: "Asta a baut toata votca!" dupa care am dat cu ochii de Marius, facut ghem pe una din banchete. Votca fusese adusa in cockpit pentru mine, cica "o gura de licoare ajuta la raul de mare." Luasem o gura pe la unspe noaptea si intr-adevar ma ajutase sa-mi golesc mai repede stomacul. Acum sticla era goala si se incurca printre picioarele noastre in cockpit. Nea Sandu a mai mormait "Da cite un spring la prova si la pupa!" si apoi s-a dus la culcare. Am dat springuri, i-am adus o patura lui Marius pentru ca n-am reusit sa-l conving sa intre in cabina si apoi am observat ca luminile de navigatie ramasesera aprinse, dar parca era ceva ciudat cu ele. De ce oare se reflecta rosul in balconul prova tribord? Ma duc pe cheu, Lindor era acostata cu babordul si de pe cheu vad verdele. Ce dracu', ca parca nu mai dorm...? Las dilemele existentiale pe a doua zi, sting tot si in sfirsit reusesc sa ma schimb de hainele ude si sa ma bag in sacul de dormit. Nu mai stiu daca am reusit sa ma incalzesc sau nu, pentru ca am adormit instantaneu.

[cristizz]

Frumos, Nicule!
Astept continuarea, ca eu anul asta am cam fentat-o cu plimbarea pe apa.
Azi m-am intalnit si cu Marius, caruia ii multumesc ca m-a ajutat cu ITP-ul la peridoc, cu care am vorbit putin despre Lindor si voiajul vostru. Se vedea in privirea lui ca a trait momente interesante ...

[CrocodiluDiluDilu]

Merci, Pelicanule! M-am abonat la serialul tau

[pelicanul]

... Se vedea in privirea lui ca a trait momente interesante ...

[mariusm piesenoi111]

Merci, Pelicanule! M-am abonat la serialul tau

Si eu si eu.....

[pelicanul]

Varna, 2 zile.

Primul drum l-am facut catre cladirea albastra, cu vopseaua scorojita pe alocuri, dar cu balustrade de inox, aflata in capatul dinspre nord al bazinului de yahturi din portul Varna. Pozitia acestei cladiri, cu terasa privind catre intrarea in port si catre bazinul de yahturi, arata ca cineva chiar se preocupa de yachting si sailing in Bulgaria anilor 1970.
In cladire se afla buda, internetul si dusurile (in ordinea importantei pentru noi). De asemenea clubul de yachting si ceva cafenea, carora nu le-am dat nici o atentie, pentru ca oricum erau inchise.
Linga intrarea la dusuri se afla monumentul lui Gheorghi Gheorghiev, primul bulgar care a inconjurat solitar Pamintul pe un yaht cu vele. Din pacate panoul explicativ de alaturi este numai in limba bulgara, insa am reusit sa gasesc asta pe internet. Anul acesta se aniverseaza 40 de ani de la plecarea in aceasta expeditie. Din pacate, tot pe net am gasit si alte detalii care arata ca nici bulgarii nu sint scutiti de problemele tranziitiei.
Dupa ce ne-am dezmeticit un pic am pornit sa exploram Varna la pas. Bineinteles ca ploua in continuare, dar nu-mi mai pasa, blugii, adidasii si jacheta "de ploaie" erau oricum ude asa ca le-am imbracat sperind ca ploaia de pe mal va reusi cumva sa le usuce. Prima oprire la unul din magazinele "de yachting" aflate pe cheu, in drumul catre oras. Un echipament complet anti ploaie, vint, radiatii si bomba chimica costa mai mult decit bugetul meu pentru toata expeditia, asa ca renunt la idee si incep sa visez la un magazin "Intersport" de mall sau la ceva "Decathlon". Am bananait mai mult de 1/2 de ora prin oras dar pina la urma s-a dovedit ca magazinul "Intersport" exista. Ghete "Aquafix" (sau cam asa ceva), jacheta "McKinley" cu mesada detasabila (n-am folosit-o, e prea calduroasa) si ciorapi uscati (5 perechi 15 leva). Ghetele le-am probat si prin balti si la fintina arteziana, se pare ca nu intra apa in ele. Pantaloni impermeabili mi-a promis Nea Sandu. We're back in business baby!
Cu toate ca ploua in continuare, Varna m-a impresionat in mod placut, strazile sint curate si aranjate si exista chiar birouri de schimb valutar unde poti sa cumperi leva direct cu lei. Mi-a placut simtul muzical al bulgarilor manifestat intr-o minunatie de cafenea jazz-blues-rock unde aveau si pizza foarte buna si apoi, total surprinzator, pe un santier. In parcul care imbraca foarte potrivit faleza Varnei exista o terasa care, la momentul cind am dat noi de ea, era inchisa. Inchisa si in renovare, inconjurata de panouri mari pe care scria "santier" in bulgareste (presupun). Ei bine, pe stilpi, sub acoperisul cladirii erau agatate citeva difuzoare din care se auzeau melodii cafe-concert. In ciuda ploii, am stat aproape 1/2 de ora pe banca in parcul din fata pentru o auditie inedita.

LE Scuze, am uitat sa precizez, prima poza si cea cu comandamentul marinei sint facute de Maria Tudor, restul de Nucu si de mine (amestecate). De acum incolo voi incerca sa scriu la fiecare poza autorul.

[acig]

Frumos de ...frumos !!!!!
Ma alatur celor care au facut coada sa urmareasca acest serial.

[rexsailor]

cu scuze, ca nu vreau sa poluez....
-ghorghiev a facut calatoria impreuna cu sotia si copilul, calatoria a durat vreo sase luni (citit de mine intr-un articol din presa vremii)...
-in prezent kor karole este in muzeul naval din parc, ferchezuita si sub un acoperis( am pus poza pe undeva prin 2011)...
-in 1985 kor karole era pe cavalet langa cladirea yacht clubului(poza alb-negru facuta de mine)...
-submarinul din pagina primului link este in acelasi muzeu naval din parcul din varna...
daca dati o cercetate in google maps, totul este la vedere...

[pelicanul]

cu scuze, ca nu vreau sa poluez....
-ghorghiev a facut calatoria impreuna cu sotia si copilul, calatoria a durat vreo sase luni (citit de mine intr-un articol din presa vremii)...
-in prezent kor karole este in muzeul naval din parc, ferchezuita si sub un acoperis( am pus poza pe undeva prin 2011)...
-in 1985 kor karole era pe cavalet langa cladirea yacht clubului(poza alb-negru facuta de mine)...
-submarinul din pagina primului link este in acelasi muzeu naval din parcul din varna...
daca dati o cercetate in google maps, totul este la vedere...

Nu e nici o problema si nici o poluare.
1. Eu nu am facut altceva decit sa traduc din pagina de internet a Muzeului Marinei din Varna. Acolo scrie: "... the first lonesome sailing round the world, accomplished by a Bulgarian navigator. This is Captain Georgi Georgiev, who, in 1976-1977, makes a full tour of the Earth under the sails of "Cor Caroli"" Daca bulgarii nu au scris nimic despre sotie si copil...
2. Este adevarat, Kor Karoli este acum in curtea muzeului insa am putut s-o vedem doar prin gard, muzeul fiind inchis.
3. Ar fi foarte interesant sa vedem poza din 1985 pentru a compara starea yachtingului din Bulgaria cu cea de la noi, din aceeasi perioada.
4. "Submarinul" este de fapt un torpilor cu aburi de la inceputul sec XX, numit "Drazki" foarte asemanator cu cele care existau si in flota Romaniei din aceeasi perioada (Smeul, Zborul si Naluca). Bulgarii au avut insa vreo sase bucati, din care a ramas acesta. Istoria sa este aici linga Kor Karoli.

[pelicanul]

Inainte de plecarea din Mangalia Lindor a stat vreo saptamina cu prova spre ponton si se pare ca un binevoitor a reusit sa invirta cumva cu susul in jos felinarul combinat fixat pe balconul prova. Din cauza asta vedeam eu rosu in dreapta si verde in stinga. Totusi nu eram chiar asa ametit. Noroc ca nu prea era circulatie mare in noaptea aia intre Mangalia si Varna si n-am reusit sa "pacalim" pe nimeni in privinta directiei de mers. Cind a incercat sa-l invirta Nea Sandu a ajuns la concluzia ca il poate fixa provizoriu in pozitie normala dar trebuie luat altul din Istanbul.
Am plecat in seara celei de-a doua zile (in 05.05) din Varna, pe vele, dar imediat dupa miezul noptii am fost nevoiti sa le stringem si sa pornim iar motorul. Nici nu iesisem bine din golful Varna si vintul cazuse de tot. A urmat putina navigatie de noapte, in carturi de trei ore, eu si Nea Sandu pe rind la timona, Nucu si Maria de veghe pe linga timonier si Marius "supercargo".
Observasem inca din Mangalia ca lipseste o parte din lichidul care umplea compasul Suunto. Chestia devenea suparatoare mai ales noaptea, din cauza indicelui de refractie diferit al lichidului fata de bula de aer care se formase. Asa ca dimineata Nea Sandu a aparut in cockpit cu o seringa mica si s-a apucat sa completeze lichidul cu vodca, nu stiu daca din sticla aia sau din alta. Ca lichidul s-a albit imediat (ca atunci cind torni apa in Ouzo) n-ar fi fost nimic, dar pe la prinz deja cursese tot pe punte. Se pare ca garniturile compasului respectiv nu erau prea rezistente la alcool. Intr-adevar, atunci cind l-am scos complet din habitaclu am observat ca in partea de jos scria "oil filled". L-am pus si pe asta pe lista "to buy from Istanbul" si am continuat cu ajutorul compasului de relevment fixat provizoriu linga timona si cautind (ochiometric) sa mentinem in permanenta acelasi unghi fata de hula lunga care venea din pupa (metoda polineziana). Imediat dupa asta au aparut citiva delfini si ne-au mai descretit fruntile, asa ca cele citeva ore pina am vazut coasta Turciei au trecut destul de repede.
Am intrat in Bosfor la inceputul crepusculului si am trecut pe sub al treilea pod (cel mai nordic) cind deja se intunecase. Imediat in dreapta intrarii apa fierbea din cauza citorva zeci de barci pescaresti care traulau in zig-zag, dus-intors pe o distanta de citeva sute de metri. Micutul sat de pescari Garipce cu casele si barcile sale traditionale care se intrezareau in lumina felinarelor de strada parea din alta lume prins intre giganticul picior al podului in constructie si statia de pilotaj Rumeli cu digul enorm in jurul caruia roiau salupele agresive ale pilotilor. Ca sa va faceti o idee, piciorul podului are fundatia la nivelul apei si este mai mult decit dublu ca inaltime fata de dealul care domina satul. De case nici nu mai vorbesc. De altfel, partea de sus a podului este primul lucru pe care il vezi atunci cind te apropii de intrarea nordica a Bosforului. Toate celelalte detalii ale tarmului palesc si se dezvaluie mult mai tirziu, abia atunci cind te apropii si podul, prin gigantismul sau, "dispare" din peisajul "mic" de la nivelul apei.
Deasupra strimtorii luminile orasului se reflectau in norii ramasi in urma ploii si putinele dealuri impadurite pareau petice negre imprastiate pe un covor portocaliu. Imediat dupa trecerea pe sub pod au aparut la orizont, deasupra malului drept, zgirie-norii cartierului Levent, noul centru financiar al Turciei. Dupa inca vreo ½ de ora strimtoarea se largeste spre partea dreapta si formeaza golful Buyukdere. Ne-am apropiat de mal, ca sa iesim putin din curent si am ancorat pe un fund de 15 m, sub "privirea" de loc binevoitoare a unui reflector puternic care ne-a urmarit in tot timpul manevrei. Abia s-a stins zgomotul lantului si al motorului ca au izbucnit chemarile muezinilor care rasunau deosebit de clar peste apa, impletite de la doua sau trei moschei de pe mal. Aerul era incarcat cu un vag miros de flori, cam cum se simte in parc dupa ploaie. Pe apa nu mai misca nimeni, in schimb Orasul nu dormea, toata noaptea s-au auzit claxoane si sirene, dar nu mai conta, eram la Istanbul si era bine.
Inainte de culcare Nea Sandu mi-a spus: "Adu-mi aminte miine dimineata, cind e motorul rece, sa ma bag sa verific presetupa de la axul elicei, ca sint niste infiltratii." OK, noapte buna.


Foto: Maria Tudor

[CrocodiluDiluDilu]

Acum stiu si eu cum e sa intri grabit dimineata dupa portia de drog
Merci!

[Bogdan ion]

Frumoase poze.

[rexsailor]

Nu e nici o problema si nici o poluare.
1. Eu nu am facut altceva decit sa traduc din pagina de internet a Muzeului Marinei din Varna. Acolo scrie: "... the first lonesome sailing round the world, accomplished by a Bulgarian navigator. This is Captain Georgi Georgiev, who, in 1976-1977, makes a full tour of the Earth under the sails of "Cor Caroli"" Daca bulgarii nu au scris nimic despre sotie si copil...
2. Este adevarat, Kor Karoli este acum in curtea muzeului insa am putut s-o vedem doar prin gard, muzeul fiind inchis.
3. Ar fi foarte interesant sa vedem poza din 1985 pentru a compara starea yachtingului din Bulgaria cu cea de la noi, din aceeasi perioada.
4. "Submarinul" este de fapt un torpilor cu aburi de la inceputul sec XX, numit "Drazki" foarte asemanator cu cele care existau si in flota Romaniei din aceeasi perioada (Smeul, Zborul si Naluca). Bulgarii au avut insa vreo sase bucati, din care a ramas acesta. Istoria sa este aici linga Kor Karoli.

multam de info!
legat de:
1) posibil ca ce am citit eu atunci sa fi fost adaptat mioritic, cum daca sapi acum, mai apare ca si calatorie cu plecare din Cuba...
2)in 2011 si eu am facut poza prin gard fara sa stiu ce este si acasa am bagat zoom si m-am lamurit...
3)imaginile pe care le am sunt cu obiectiv normal de pe digul de larg, am sa incerc sa le urc daca nu te deranjeaza...
4)eu am presupus ca ar fi sub dupa forma, atunci nu mi-am pus problema ce o fi...
multumesc inca o data!

[cristizz]

De multa vreme ma visez facand Bosforul cu barca, admirand pe indelete peisajul, oamenii cu forfota specifica acestei metropole si delectamdu-ma cu un peste la tabla si o bere Efes.
Iar daca ai timp, sa-ti schimbi vorbele cu un turc la o cafea si un joc de table.
L-am parcurs de cateva ori cu ,,pasagerul" dar sigur nu e ca pe barca ta.

Diversele defectiuni aparute pe traseu pot fi enervante dar depasirea problemelor da masura calitatii comandantului si a echipajului.
Orientarea fata de val e mishto, bine insa ca a fost insotita de verificarile cu compasul de relevment - ma gandesc ca la o rotire a vantului s-ar cam incurca treaba ..

[pelicanul]

...............
Orientarea fata de val e mishto, bine insa ca a fost insotita de verificarile cu compasul de relevment - ma gandesc ca la o rotire a vantului s-ar cam incurca treaba ...

Bineinteles ca aveam Navionics, Saildroid si alte minunatii pe vreo trei sau patru telefoane si tablete, plus OpenCPN pe laptop, plus harti de hirtie, plus cartea pilot. Orientarea fata de val este insa cea mai comoda si mai intuitiva. Pe distante foarte lungi nu functioneaza decit in zonele oceanice cu vinturi constante. In Marea Neagra trebuie verificata din cind in cind cu GPS-ul.
Chiar daca vintul se roteste sau cade, hula se mai mentine citeva ore si eventual isi schimba aspectul. Polinezienii stiau treburile astea, noi n-am ajuns la asemenea performante, GPS-ul este sfint.