Croaziere grecesti : EGEEA DE MAI

[Florio]

Ne-am intersectat traiectoriile, ne-am fotografiat și-n dungă, nu mă mai săturam să văd velele pline și reflexia lor în apă. Am fost doar trei veliere, dar parcă umpleam marea  .
   Cu toate astea, prietenii au făcut volta de întoarcere spre arhipelag, iar eu am înțeles că nu vor continua drumul către Ammouliani. Atunci am luat decizia să mai rămânem o zi alaturi de ei, de data aceasta alegând cu toții ca loc de popas, primul golf din nordul  insulei. Intrarea foarte bine protejată, se face pe un canal ce începe între Diaporos și insulița   Ambelitsi (unde era să o "ambelească" Bogdan cu eșuajul).




Apoi odată intrați în profunzimea golfului, acesta creaza dupa o jumătate de mila,  o alveolă largă în dreapta și se continuă încă pe atat, încheindu-se tot spre dreapta cu un alt loc propice de ancoraj. Peisajul cu maluri apropiate si vegetație, parcă mă ducea spre o deltă, asemuindu-se în viziunea mea cu zona noastră lagunară: Sacalin, Portița.
   Desigur, trebuie păstrată proporția, aici apele clare, rocile si peisajul mediteranean  încântau altfel ochiul.
   Dacă șenalul are ape adânci, apropierea de maluri mai ales în aceste alveole a arătat întinsuri mari, cu ape până la brâu, prin care mergeai către mal câte 20 m cu apa până la genunchi. Ajunși din urmă și de Nicu, am colorat frumos golful cu 4 bărci și tot atâtea echipaje, risipite de-a lungul țărmului, cu pupa către mal.








   Momentele frumoase au particularitatea de a trece foarte repede. Așa s-a întâmplat și cu acea zi, despre care îmi amintesc fragmente când ne alegeam locurile de ancorare în funcție de vânt, când am urcat rocile si potecile alăturate pentru a cerceta puțin zona și ce oferă ea, îmi amintesc și bălăceala de grup sau căutarea de vietăți prin cristalul apelor, ba cred că s-a și administrat un mic program de somn, după masa de prânz. Seara, cei mici erau desigur în vervă, cei mari au întins undeva prin vegetație, o tabără cu scop culinar, peste care întunericul a căzut parcă prea repede. Și chiar înainte de căderea serii, cerul ne-a trimis cadou, un curcubeu  .
   În crepuscul, la buza țărmului, la adăpost de briza tare, ne-am desfășurat un program de cântec și voie bună, aducând o bucată de Românie veselă, pe mal de Egee.
   A trebuit la un moment dat sa o duc în brațe pe Maria până la barcă, fiindcă altfel copila nu se dădea dusă de lângă petrecăreți. Târziu, în noapte, mi-am luat rămas bun de la prieteni, știind că a doua zi vom pleca de cu zori. RAID-ul se termina, dar noi mai aveam de călătorit încă o săptămână.

[Florio]

Și restul de imagini, că nu ne-am zgârcit cu aparatul foto

[ss]

Minunata vacanta, iar povestirea ei este pe masura! Apare doar o mica problema cu fotografiile, care nu se redimensioneaza automat si trebuie deschise individual.

[Florio]

Minunata vacanta, iar povestirea ei este pe masura! Apare doar o mica problema cu fotografiile, care nu se redimensioneaza automat si trebuie deschise individual.

Nu-i bai Silviu, macar se vad mai bine . Dar cel mai bine or sa se vada la prima intalnire cu multi prieteni, ca punem un proiector in functiune .

[Razvan Evergreen]

Mai am si eu ceva poze.

[Florio]

Numai trecând în revistă pozele, se observă ce destrăbălare nautică am stârnit în buza Egeei . Nu cred c-a văzut zona aia, așa comasare de forță navală privată .
Tânără și românească !

[pelicanul]

A doua zi dupa lansarea la apa am apucat sa facem citeva ture cu vele in bazinul acela mare (2,3 x 1,7 km) din sudul arhipelagului si am avut citeva tentative de "evadare" ale barcilor care nu erau bine ancorate pe plaja.
Foxy, cel putin, era o adevarata "rebela" la capitolul asta, nu vroia nici cum sa stea in ancora. Prea aproape de mal, apa era prea mica si dadea cu chila in nisip. Mai departe de mal apa era prea adinca si nu tinea bine ancora. Asa ne-am distrat pe toata durata stationarii in Grecia!
Dupa revenirea pe plaja am aflat ca fusesem vizitati de Politia locala si amenintati cu o amenda de 300 de euro de persoana daca nu evacuam locul pina la ora 15:00. Adevarul este ca nu aveam nici o toaleta in zona si tufele se cam umplusera de "kaktusi". Boschetareala, vorba unui clasic in viata! Nu eram numai noi pe plaja respectiva, mai erau niste nemti cu caiace si corturi, altii cu niste rulote, etc Am fost evacuati cu totii.
Bananecul, cu Constantin si familia Buciu la bord, a aparut tocmai cind ne pregateam sa plecam de pe plaja. Am stat putin de vorba cu ei, ne-am bucurat sa ne reintilnim si apoi ne-am despartit. Cei care puteau dormi la bord s-au refugiat pe insula, unde s-au intilnit si cu Florio, restul am negociat citeva locuri de cort la Camping Rea. Cu toalete si dus inclus in pret! Asa ca ne-am trezit cu doua Raid-uri mai mici in loc de unul!

[Florio]

X.   Parcă prevăzusem roua din cockpit.
Știind că ne trezim la răsărit, cu dor de ducă, ridicasem pernele preventiv, de cu seară. Unele lucruri le fac din instinct și rutină. Vegetația malurilor era un adăpost frumos pentru noi, călătorii petrecăreți. La fel era cu siguranță și pentru ceva vampiri cu aripioare, însă vântul îi ținuse departe.   Același vânt care ar fi trebuit să ne pastreze barca uscată până dimineață, doar ca nu cred în statornicia vântului, cum nici Moscova nu crede în lacrimi.
În golful nostru domnea o liniște ca-n rai. Bărcile, neclintite pe suprafața apei, trădau somn intens la bord. Parcă-mi era și jenă să zgârii pacea aia, cu zgomotul lanțului de ancoră tras la bord. Și-atunci, ca în povestirea lui Emil Gârleanu, cu șoricelul, motanul și câinele pândind cașcavalul într-o liniște aparentă,  am rămas cu cafeaua aburind, privind afară și plănuind pasajul de azi.
Fluturatul fanioanelor îmi atragea inutil atenția, aici între stânci direcția vântului nu poate fi decât o păcăleală. Chiar și așa, amintirea vântului de ieri îmi dădea ghes.
Așadar după cafeluța întârziată, n-am mai rezistat. Ralanti la motor, ancora la bord și cu briza în față am lăsat în urmă fainul nustru loc de popas, cu prietenii dormind încă. Dar nu toți,  pe barca lui Mihai un marinar stătea de cart probabil și ne-am făcut cu mâna. Cred că era Iulia.
Odată ieșiți dintre stâncile Diaporos, o frumusețe de mare s-a deschis în prova! Lină, într-o briza slăbuță, pe soarele domol din zori. Ei, nu avem nici o grabă, putem naviga și cu briza asta. În astfel de condiții traversarea semăna cu o plimbare pe Razelm, într-o zi liniștită. Și-atunci Neptun a mai adăugat un ingredient pentru "feel good", ne-a trimis să ne însoțească o gașcă de delfini .
Ați văzut cum se însuflețesc toate când apar delfinii. Într-un mod inexplicabil, creaturile astea bonome aduc instantaneu o doza de bună dispoziție.
Stare care a continuat pe tot parcursul, până ce ne-am apropiat insula Ammouliani suficient de mult cât să luăm o decizie: pe unde o ocolim? Prin sud sau prin nord ? Până la urmă tot vântul este cel care decide. Chiar dacă încrețiturile de pe suprafața mării arătau că mai mult se joacă decât bate.
Până la urmă am decis în favoarea sudului (așa să ne ajute Dumnezeu și în continuare... tot spre sud la latitudini mici  ).
Insula poate fi ocolită aici printr-o trecere îngustă între sud-estul ei și Drenia, un mic arhipelag din cinci formatiuni pe care grecii le-au denumit Artemis, Penna, Frini, Parthenos și Fiti (Feti).  Între acestea, Artemis are profilul si vegetația unei insule locuite, cu niște dependințe pierdute prin vegetația înălțimilor ei. Celelalte sunt doar popasuri pentru excursioniști, plaje frumoase, întinse, locuri de ancoraj, de pescuit.
Parthenos și Fiti sunt numai niste stânci ieșind din mare. Prima acorda protecție la vântul de nord (foarte important dacă înnoptezi la ancoră) , a doua a lăsat-o Dumnezeu doar pentru a testa atenția navigatorilor. 
Noi am trecut atenți printre Fiti si capul sud-est Ammouliani, după care atenți la ceea ce ne derulau malurile în defilarea noastră liniștită, ne-am continuat drumul către portul turistic. Curiozitatea asta mi-a folosit mai târziu, când nevoit de a-mi găsi un alt loc de cheiaj, am derulat din memorie pe sistemul REW-REW, al casetofoanelor clasice   .







Desi Google nu dezvăluie aspectul acesta, localitatea este așezată pe un relief înalt față de țărm. Aveam să studiem asta la pas. Până una-alta, am ocolit digul de protecție al portului și ni s-a dezvăluit un bazin portuar aproape rotund, nu foarte larg , dar după cum arăta, foarte adânc. Limpezimea apelor însă, făcea vizibile toate detaliile, de la cel mai mic peștișor, până la tot ce căzuse vreodată acolo în apă.
Cu o privire rapida am găsit un singur loc la cheu, în rest bărci mari de pescuit, doua yachturi și un vapor-cursa turistica. Ancora în prova, manevra si acostare cu pupa la cheu. Totul a decurs perfect si rapid.
Eheei.. gata copii, am ajuns! Hai să cunoaștem locurile! O stare de bine se instala și dădea să migreze în "și mai bine"
Totusi!
Privind pe cheu alături de noi, trona o parâmă cât antebrațul, făcută colac cât un butoi. Ceva mai încolo, o alta. Mă simțeam deja ca Ulise, intrat în peștera ciclopului uriaș.
-Măi copii, mie-mi pare că aici e locul unuia mare rău.
-Păi și noi îl ocupăm?
-Nu, noi suntem cam într-o latură. Dar când o veni balaurul cu fundul lui mare, n-aș vrea să se așeze din greșeală pe noi .
În port, liniște mare, toropeală. Hai să vedem locurile, să facem cunoștință cu localitatea și vedem apoi cum se pune problema.
Ammouliani. O localitate minusculă, cu raza de vreo 150m, câteva străduțe într-o tramă ordonata pe orizontală, dar  care au un aspect dezordonat din cauza reliefului pe care îl îmbracă. N-ai unde să te rătăcești, poate doar prin desișul de flori, tufe colorate și copaci cu ciorchini de petale. Multe case abia se zăresc prin noianul floristic. Au fațade vechi, impregnate de trecerea timpului și desigur brăzdate, încrețite, maculate de climatul marin. Cumva simțeam că puteam fi de aici. Mă puteam muta în orice căsuță, fără senzația de a fi străin.   
Ca orice localitate mică, are un comerț slăbuț. Imediat în gura portului, un magazinaș cu suveniruri, înghețată, doua-trei localuri minuscule aproape lipite unul de altul, cu câte o terasă spre port. Am văzut la parterul unei case, o pompa de motorină ușor stingheră pe straduță. Nu era nimeni acolo, dar întrebând pe cineva, am aflat că benzină nu au pe insulă.
-Deloc? Nicăieri?
-Nu. Cel mai apropiat loc, la Ouranopolis, cu feribotul peste mare.
Măăăi să fie! Noi nu prea folosim carburantul, dar el trebuie să existe, că nu poți ști când ai nevoie.  Îmi place să am ambele rezervoare întregi. Acum mi-ar mai trebui vreo 20l să fie pline ochi. Ei, lasă c-om vedea.
Frumusețea locului ne ducea în derivă, anapoda. Din clădire în clădire, din loc în loc, doar spre delectarea ochiului, până Cosmin ne-a șoptit timid că moare de foame  . Aoooleu, păi de ce nu spui așa? Abia aștept să ocup o terasă. Bietul de el ne-a lăsat să ne facem de cap, dar dacă noi nu mai terminam odată cu contemplatul....
Chiar și așa, văzând doi băieți care reparau o motocicletă, m-am gândit să-i întreb și pe ei, de benzină. Soluțiile pot veni din cele mai neașteptate locuri, nu ?
-Gas? repetă unul.
- Yes, gas. Not diesel, gas !
-Supermarket! îmi arată tipul pe o stradă în pantă, locul unde ar trebui să fie un "Supermarket", probabil un fel de magazin sătesc.
La mine informația nu intra bine, se încadra total greșit: benzină la supermarket. Hmm.
Multumesc oamenilor și rețin dilema pentru mai târziu. Acum să mâncăm!
Și s-o facem repede, până nu pierdem oamenii din echipaj. Fiind în capătul opus portului, am intrat într-un restaurant-pescărie, la Janis. Linistea extrasezoniera, cei câțiva moșnegi locali de la mese și tăvile semi-goale din vitrinele frigorifice, ne-au decis să mergem într-altă parte pentru moment. Mare greșeală, am auzit ulterior că la Janis e super-cârciumă, se bea bine, se mănâncă și mai bine! Oricum, degeaba n-am vizitat locul, fiindcă am reținut împrejurimile si cheul din proximitate.
   Portul are și el farmecul lui, care ne-a însoțit pe parcursul destrăbălării culinare (alături de berea Fix pentru subsemnatul). După masă aș fi vrut să văd minunea petrolieră de la supermarket, totuși lenea indusă de stomacul plin a fost ceva mai convingătoare. Barca ne aștepta aproape nemișcată, totul îndemna la un somn sănătos, de amiază. La două bărci de noi, pe un Jeanneau de vreo 40 picioare, două cupluri mai in vârstă. Eu sunt jovial, dacă am cu cine. Iar în cazul de față oamenii mi-au răspuns la salut cu un entuziasm destul de ofilit. Probabil hemoroizii.
Doamne, cald mai e! Stau puțin întins in cockpit și apoi plec la supermarket. Dar fără rezervor, lasă întâi să fiu sigur că au ăia benzină.
Și cum stam eu așa la umbră cu gândurile mele, apare proprietarul septuagenar al Jeanneau-ului, cu pas legănat, în pantalon scurt, scrutând zarea îngândurat, în chip de Cousteau.
Măi, de ce-or avea unii așa figuri serioase, cănd sunt în vacanță? Să fie adevărată zicala clasica "Small boat, big smile / Big boat, no smile"? Ca daca iau de reper figura mea vesela și a proprietarului de frumusețe de Jeanneau, e destul de clar.
N-apuc bine să rumeg gândurile astea, că aud o navă mare apropiindu-se, ba o și văd peste dig, cum caută să facă un rondou pentru a intra în port. Mă străfulgeră evident ideea că balaurul s-a întors acasă, pe locul unde dormităm noi acum. Iute îl întreb pe Cousteau:
-Vaporul acela vine aici?
-Da, zice el mulcom.
-Aici e locul lui,... acesta ? arăt cu ambele mâini spațiul dintre parâmele uriașe.
-Da, molfăie Cousteau agale.
-COSMIN !!! la ancoră! dau eu un strigăt, pornind instant motorul și sărind în două secunde pe cheu, să eliberez șpringurile pupa. Adrenalina dădea cu mine de pereți, zici c-aș fi putut lua barca-n brațe s-o arunc din calea vaporului. În patru secunde eram gata, ce Afganistan, ce Furtună in Deșert? Eram de Legiunea Straină! Deja vaporul făcea manevre să intre în bazinul portuar, aveam timp să ies din capcană fără să încurc pe nimeni. Eram cu o parâmă dezlegată, cu cealaltă la mână, Cosmin la prova, gata să recupereze ancora, când....
Un grec de pe vaporul de lângă noi, îmi strigă văzându-ne manevra:
-No problem! Nu vine acolo!
-Nu e locul lui aici? strig eu tare
-Nu!
Al doilea vapor, urma să se lege de primul, în bord cu el.
-'Tu-ți moșu' mă-tii! zic eu apăsat, o serie de gânduri creative, la adresa decrepitului cu Jeanneau-ul. Care și-a și luat tălpășița iute de acolo.
-Flăcăi și fete, dacă tot am început ceva, s-o ducem la bun sfârșit. Eu zic să părăsim portul, că nu e pe gustul nostru de intimitate. Mergem la cheul pescăresc de la Janis. Mic dar cochet. Și-o să fim doar noi și pescărușii!

[bluewave]

ceva poze din golf si din exteriorul lui ...

[pelicanul]

@Florio
M-ai zapacit de tot cu Janis ala!
Cind am citit prima data am crezut ca e vorba de vreo taverna unde se string palicarii pensionari sa asculte "Piece of my Heart" 
Dupa aia m-am gindit ca o fi vreo englezoaica pasionata de bucataria greceasca, cum e aia din Nikiti. Jane parca o chema...
Abia pe urma mi-am adus aminte ca in Ammouliani exista un Yannis. Care are si taverna. Pai daca la greci nu folosim "Y" -ul grec, atunci unde? Si daca nu Yannis atunci cine? 

[Florio]

@Florio
M-ai zapacit de tot cu Janis ala!
Cind am citit prima data am crezut ca e vorba de vreo taverna unde se string palicarii pensionari sa asculte "Piece of my Heart" 
Dupa aia m-am gindit ca o fi vreo englezoaica pasionata de bucataria greceasca, cum e aia din Nikiti. Jane parca o chema...
Abia pe urma mi-am adus aminte ca in Ammouliani exista un Yannis. Care are si taverna. Pai daca la greci nu folosim "Y" -ul grec, atunci unde? Si daca nu Yannis atunci cine? 

Da, sigur ai dreptate. Eu uitasem cum se numeste, ehei...de asta vara a trecut ceva vreme.
L-am gasit pe net scris asa și l-am preluat ca atare.
Acum ca tot ai adus vorba, am cautat mai "adânc" și văd ca de fapt e "Tzanis " , dar ce sa-i fac daca e in circuitul turistic si îi mai poceste lumea numele ?

[drmarius]

Pentru mine postati vise. Felicitari!

Sper cat mai repede sa incep demersurile pentru a bifa experiente asemanatoare.

[pelicanul]

Pentru mine postati vise. Felicitari!

Sper cat mai repede sa incep demersurile pentru a bifa experiente asemanatoare.

N-ai nevoie de cine stie ce demersuri! Un peridoc potrivit e suficient, barca Antonov e perfecta chiar si pentru o vacanta in Chalkidiki.

[Florio]

.....................

Sper cat mai repede sa incep demersurile pentru a bifa experiente asemanatoare.

Asta e și motivația pentru povestirile de față. Să mai spulbere din aureola de intangibil care s-a creat în jurul acestui fel de vacanțe și să mai molipsească din amici .

[drmarius]

Fantezia implica si vele 

La inceputul anului o sa caut cea mai buna solutie pentru C + S.