Operatiunea Hiroshima

[calin1967]

Episodul 1 - cel ce i-a dat nume

10 aprilie seara. Pun mana pe telefon, incerc sa imi fac curaj. Il deblochez, caut numarul lui Seba cat de incet pot. Apelez. Imi raspunde ca de obicei artagos:

– Daeh

Cu vocea mea cea mai dulce il intreb ce mai face, ii spun cat mi-a fost dor de el in ultima vreme, ce om deosebit e... sigur, nici nu asteptam sa mearga. Mi-o reteaza scurt:

– Mai bine zi ce-ai de zis.

Trag aer in piept si spun dintr-o suflare:

– Am cumparat o barca. E in Creta. Mergem s-o aducem in Halkidiki de 1 mai, am luat biletele de avion.

La celalalt capat al firului tacere. Numar secundele: 1, 2... Stiu ce urmeaza. 3, 4... daca dureaza mai mult de 5 e groasa. 5... vine prima replica taraganata:

– Dar motor are?

Ura! Pentru intrebarea asta sunt cel mai pregatit: Turui:

– Seba, e o zana de motor, nou nout, are 140 de ore de functionare, toarce ca un motan cand e viscol afara si a mancat Kitikat...

Dar Seba nu trebuie subapreciat.

– Cand a fost pornit ultima data?

– Acum doi ani, dar...

– Vele are?

– Sigur, sunt aproape noi, fosnesc ca asternuturile unei fete mari din Maramures....

– Ai vazut cu ochii tai?

– Fata mare din Maramures?

– Bine ca esti tu desptept... Catargul cum e?

Stiam ca o s-o nimereasca in cele din urma...

– Ar mai fi de aranjat niste prinderi de sarturi, un pic de coroziune electrochimica la talpa, nu e mare lucru, mai ales pentru un maestru ca tine...

– Lasa lasa, ce mai trebuie reparat?

Acum fac eu o pauza...

– Iti trimit poze pe mail.

– Ok, te sun dupa ce le vad.

Imi aprind o tigara. Astept. Pana sa o termin suna telefonul. Raspund si tac, sau mai precis dau replicile in gand:

– Bai esti nebun

– (Nu esti nici primul care mi-o zice si nici nu e prima data cand mi-o zici tu).

– Cum crezi ca facem 400 de mile cu dracia aia?

– (o luam spre nord, trecem prin Santorini, dupa care printre Ciclade si daca trecem de stramtoarea dintre Andros si Evia e ca si cum am fi ajuns)

– Nici macar nu stii daca pluteste

– (N-as putea sa te contrazic)

– Te bazezi pe faptul ca a fost a unui neamt

– (in Skopelos o sa aflam mai multe despre parerea lui Seba despre abilitatile tehnice ale poporului care a inventat foraibarul)

– Tu stii ca o sa luam in bot si vantul si valurile si curentul?

– (daca bate vantul din nord, ceea ce e doar probabil, nu si sigur)

– Dupa cum arata instalatia electrica n-o sa functioneze nimic pe barca aia

– (o carpim noi cat sa ajungem ca doar nu e cu computer central ca in Startrek)

– Nici macar buda nu suntem siguri ca functioneaza

– (avem ghiordel)

– Pilotul automat arata ca din al doilea razboi mondial

– (se va dovedi ulterior ca functioneaza perfect dar doar pe curs 350)

– Fac pariu ca nu mai ai pe nimeni atat de nebun incat sa mearga

– (ceva idei as avea dar...)

– Daca vrem sa ne sinucidem putem gasi modalitati mai rapide

– (dar nu atat de placute)

Face o mica pauza, semn ca a obosit. Cu Seba e ca la drill la pescuit, daca a luat prima gura de aer incepe sa se calmeze. Incep sa sper ca scap fara intrebarea esentiala. Nici nu apuc sa sper asta ca vine sec:

Acte are?

Continuarea in curand, aici si la http://www.scoala-nautica.ro/operatiunea-hiroshima/

[NessyRO]

   Domnule, ți-a mai spus cineva că ai putea câștiga un ban din scris ?

[Florio]

E savuros. Urmează o "băiețească" așa cum place voinicului aventura

[bradutzu]

eu nu am inteles daca aventura s-a terminat si autorul asteapta inspiratia ca sa ne mai dea o portie sau asteptam ca povestea sa se intample?

[calin1967]

Nessy, in fiecare dimineata cand ma duc spre serviciu imi trec in revista talentele care ar putea sa scoata bani... multumesc de incurajare

Florio, ai nimerit-o... povestea e din ce in ce mai baieteasca

Bradutzu, vineeeeee

[calin1967]

Episodul 1 continuare:

- Acte are?

La intrebarea cu pricina stiu ca orice as raspunde nu e bine. E ca si cum ai fi zgariat BMW-ul nou al smecherului cartierului care te intreaba cu o voce pe joase daca te grabesti rau. Produc un sunet care ar fi putut fi orice intre da, nu, oftat, gemet, sughit si scartiit de usa de hambar.

- Ce-ai zis?

Repet sunetul. De data asta iese mai mult ca un scheunat.

- Bai, are sau nu acte?

- Am contractul cu neamtul

- Atat?

- Seba, hai sa ne concentram la chestiile esentiale, la bucuria calatoriei, la locurile minunate pe care le vom strabate si pe care oamenii de rand le vad de pe mal...

- Adica vrei sa mergem fara oprire?

- Nu pornim cu idei preconcepute, vom simti vantul, valul, marea, armonia universului si vom decide impreuna cum ne vom integra in ea

- Bai, stii ca ma enerveaza textele de om de vanzari.

- Adica te-a convins vreodata vreunul?

- Nu

- Pai atunci ce ai cu mine?

Seba pica pe ganduri. Stiu ca nu e bine sa intrerupi un om care se gandeste cum sa rezolve o situatie in care esti implicat. In plus, mizez pe sufletul mare al lui Seba. Intr-un final, de la celalat capat al firului se aude un oftat:

- Mda, se va numi Hiroshima... operațiunea Hiroshima...

toata povestea pe masura ce e scrisa aici: http://www.scoala-nautica.ro/operatiunea-hiroshima/

[Razvan Evergreen]

Nessy, in fiecare dimineata cand ma duc spre serviciu imi trec in revista talentele care ar putea sa scoata bani... multumesc de incurajare

Florio, ai nimerit-o... povestea e din ce in ce mai baieteasca

Bradutzu, vineeeeee

Hai Calin, nu ne mai fierbe!

[calin1967]

Asadar, cu Seba convins intr-un final, barca e ca si in Neos Marmaras. Mai ramane sa o ducem acolo. Pentru asta ne-ar mai trebui unul-doi membri de echipaj. Incep sa ma gandesc la portretul robot: experienta in sailing, priceput la reparat orice, rezistent la oboseala, foame, sete, cu nervii tari (se va dovedi ulterior ca va fi nevoie), nivel de toleranta la risc ridicat (ma rog, iesit din scala), simt al umorului dezvoltat.

Il sun pe prietenul meu de-o viata:

– Ce mai faci?

Pauza circumspecta. Numar in gand 1, 2, 3... incep sa ma obisnuiesc

– Calin, tu nu ma suni nici de ziua mea.

– Viata e atat de frumoasa si trebuie sa traim fiecare zi ca si cum ar fi ziua noastra.

– Sau ultima... stiu teoriile tale. Ce idee ti-a mai venit?

– Ai program de 1 mai?

– Mi-e frica sa raspund

– Vroiam sa te invit la o croaziera pe Marea Egee din Creta pana in Neos Marmaras

– Adica ti-ai mai cumparat o barca?

– Mda

– Tot de pe ebay?

– Evident

– Pluteste?

– Vrei raspunsul lung sau scurt?

– Nu-l vreau pe niciunul. Uite cum facem: Stii ca tu esti barza chioara careia ii face Dumnezeu cuib, dar mai bine sa fim siguri ca macar unul dintre noi supravietuieste. Daca intri in vreo belea suna-ma ca de obicei. Vant de unde vrei tu!

– Alo Seba, deja suntem trei. Ce-i drept nu toti pe barca.

– Hm?

– Al treilea e alaturi de noi cu sufletul

– Sufletel, daca nu suntem macar trei va trebui sa ne oprim din insula in insula sa dormim.

– Cum sa ne oprim,  eu trebuie sa fiu la serviciu marti.

– Atunci mai gaseste pe cineva...

Reanalizez portretul robot. De fapt, cu minitehnicusul de Seba prin zona nu e atat de important sa fie priceput la reparat chestii. Dimpotriva. Si avem loc suficient pentru apa si mancare, mergem printre insule, asa ca nu trebuie sa fie vreun fost luptator din Afganistan. Incep sa imi vina idei.

– Alo!

– Calin, ce placere sa te aud, ce mai faci?

– Nimic deosebit, ca omul... cu serviciul, cu casa, cu familia, cu un velier pe care l-am cumparat si trebuie adus de 1 mai din Creta in Halkidiki...

– Cu ce???

– Pai am zis, familia, serviciul....

– Lasa mistourile, ce velier?

– E o chestie care pluteste, pe care o impinge vantul

– Stiu mai ce e ala velier, vroiam sa fiu sigur ca am auzit bine

– Stii, oamenii sunt de doua feluri, cei care cauta certitudini si cei care cauta experiente. Nu te lasa atras de mirajul ca poti fi sigur de ceva in viata. Pe langa marea dezamagire pe care o vei avea cand vei realiza acest lucru, viata traita pana atunci va iti va parea trista si cenusie ca o profesoara de limba rusa care asteapta tranvaiul 23 in ploaia inghetata de noiembrie, carand dictionarul ortoepic in poseta din vinilin uzata la colturi.

– Stii ce zic eu, hai sa impartim universul pe din doua, jumatatea ta cu incertitudinile cum ar fi pe cine o sa reusesti sa convingi, si jumatatea mea cu mici certitudini care plutesc intr-o mare de intrebari filozofice, ca niste zapaciti cu colace de salvare carora li s-a scufundat barca in marea Egee, cum ar fi ca nu vin cu voi nici sa-mi prinzi degetele la usa de la lift. Dar pot sa-ti imprumut o pluta de salvare.

Reanalizez iar portretul robot. Ce mi-o fi venit cu experienta de sailing? Ca doar nu trecem Atlanticul in sezonul uraganelor. Si daca o fi vreun ardelean fara simtul umorului ce daca? Oricum Seba stie un singur banc, ala cu ariciul, pe care il spune in fiecare zi, pana ajungem s-o prinde el de poanta.

– Alo! Ce mai faci maestre, tot internetul vuieste de ispravile tale. Nenumarate domnisoare corporatiste mi-au marturisit ca ti-au inramat poza si dorm cu ea sub perna. Ba cateva din ele m-au rugat sa le imprumut o freza sa rotunjeasca colturile ca se trezesc dimineata zgariate.

– Pai si cu ce-ai vrea sa doarma sub perna? cu un Rembrandt?

– Intotdeauna ti-am apreciat modestia. Ce program ai de 1 mai?

– Merg in Grecia sa caut specii endemice de soparle

– Fii atent aici: Mergem in Creta, luam o barca, plecam inspre Santorini, Ios, Paros, Mikonos, Tinos, Andros, Evia, Skopelos... ce mai, raiurile lighioanelor bolnave.

– Cum adica bolnave?

– Pai n-ai zis tu ceva de o epidemie?

– Endemice, nu epidemice desteptule. Nu suna rau. In Mikonos traieste o soparla care a dat numele crocodilului de Nil. Cat stam acolo?

– Nu oprim in Mikonos, doar trecem pe langa ea.

– Cu un pic de noroc o gasim si in Paros. Acolo cat stam?

– Nici acolo nu oprim

– Dar unde oprim?

– Nicaieri, dar poate iese vreuna pe plaja sa ne faca cu mana. Ai teleobiectiv?

– In conditiile astea eu nu vin, dar stii ceva, pot sa iti iau masina din parcarea aeroportului din Salonic si sa ti-o duc in Neos Marmaras.

Asadar n-am reusit sa conving pe nimeni dar ne-am ales cu o pluta, o mutare de masina si o polita de asigurare in alb. Toate bune, dar am senzatia acuta ca Seba n-o sa realizeze ca operatiunea a fost un succes. Nici n-apuc sa gandesc asta ca suna. Imi fac rapid un plan de comunicare, numar pana la 3, trag aer in piept si raspund.

– Bai, tu stii cum e cu barza chioara?

– Toti aveti impresia ca sunt barza chioara, ignorati munca, talentul si experienta de viata care constituie temelia, piatra unghiulara si contraforturile edif...

– Bai ma lasi...

– Ca sa nu mai vorbim de impactul pe care aceste vorbe le pot avea asupra unui psihic delicat, a unui suflet sensibil, a unei...

– Am vorbit cu Mihai, vine.

– ?

– Nici n-a clipit cand i-am povestit ca nu stim daca pluteste, ca motorul n-a fost pornit de ani de zile, ca tu esti un inconstient pe care viata amara de la corporatie il face sa aiba tendinte suicidale, ca vrei sa mergem fara oprire. A zis da imediat.

– Bai Seba, nu e de glumit cu asta. Cum vorbea? Parea in regula?

– Mie mi s-a parut ca vorbea normal, n-am sesizat nimic deosebit.

– Tie nu ti s-ar parea nimic deosebit nici daca te-ar suna Basescu sa se ofere voluntar.

– Pai nu e marinar? Ce crezi, ca n-ar vrea si el sa scape cateva zile de nevasta?

– Bai, daca te suna, zi-i ca s-a ocupat locul, l-am luat pe Piri Reis. Zi mai bine daca Mihai parea sa aiba depresie.

– Nu

– Seba, Mihai e om serios, asezat, cu scaun la cap, nu se poate sa vrea sa vina cu noi.

– Bai tu n-auzi de aproape? Vrea si gata.

Cateva saptamani mai tarziu misterul s-a lamurit. Cand l-a sunat Seba, Mihai tocmai se hotarase sa se insoare.

toata povestea pe masura ce e scrisa aici: http://www.scoala-nautica.ro/operatiunea-hiroshima/

[pelicanul]

... ... ...  viata traita pana atunci va iti va parea trista si cenusie ca o profesoara de limba rusa care asteapta tranvaiul 23 in ploaia inghetata de noiembrie, carand dictionarul ortoepic in poseta din vinilin uzata la colturi. ... ... ...

Asta e grea de tot, mult peste textele obisnuite ale lui Calin. 

[Florio]

Asta e grea de tot, mult peste textele obisnuite ale lui Calin. 

E dură. Îl licențiem poetic sau îi acordăm ordinul de cavaler ?
Cred că mai bine îl prindem la înghesuiala și îi umplem paharul până spune tot.

[bradutzu]

Omul este criminal!

[sebba]

Nu vă puneți cu nebunul, mie mi-a ajuns pentru 5 ani

Sent from my Mi-4c using Tapatalk

[pelicanul]

@sebba
Am văzut că ai și poze, lasă textele și bagă! 

[home made]

eu zic de baietii astia doi ca trebuie sa-i mai invitam si pe alte barci,se pare ca nu le-a trecut !

[sebba]

Ha ha, mulțumim de invitație, în cazul în care e vorba de mine și de Călin
De venit vom veni cu siguranță, întrebarea e când.
Eu sunt consemnat la sol cam încă o luna și apoi nu prea mai vreau sa vad altceva în afară de bărci. Călin se pare că il țin ceva mai multe rădăcini pe uscat dar și când scapă, să fugiți!

Sent from my Mi-4c using Tapatalk