Elver 20

[blue marlin]

...
- Incepand de astazi,11 februarie,declar deschisa "sesiunea de opinii" Astfel in perioada urmatoare,rog pe toti cei ce vor sa aduca argumente pro,sau contra, visavi' de proiect ,sa o faca.Indiferent daca forumistul e profesionist ca Vali , ori amator.
...
Va invit acum sa va expuneti opiniile  fata de proiect,chiar daca unii dintre voi ati mai facut-o.[vor conta la vot]
...

Daca mai e valabila oferta as avea cateva observatii si pareri -personale- despre aceasta barca rezultate dintr-o analiza sumara a schitei postate de Laurentiu la inceputul topicului. Daca au fost deja mentionate ignorati totul 
-fundul plat(foarte plat) cu o racordare de raza foarte mica la bordaj din punct de vedere hidrodinamic nu este de loc ok influentand negativ rezistenta la inaintare(produce desprinderi ale liniilor de curent) si un slamming de fund puternic, atat de prova cat si de pupa(lovituri dure ale valurilor pe fundul plat - pe valurile scurte produse pe dunare cand bate vantul contra curentului e un fenomen sigur violent)
-forma pupa foarte stransa pentru navigatia pe ape interioare nu are o mare utilitate, alungeste doar barca si micsoreaza spatiul in cockpit si la interiorul pupa
-derivorul - este proiectat pt a reduce cat mai mult pescajul dar are suprafata, forma si profilul ineficiente pt a putea strange vantul, pe dunare asta ar insemna sa mergi in amonte doar cu vant portant sau cel mult tratravers
-carma - aceiasi problema ca si derivorul, suprafata mare, profil ineficient <=> crestere rezistenta la inaintare
-greementul - mi se pare complicat pt o barca de marimea ei, 2 arbori+vele aurice=multe manevre fixe si mobile; cei 2-3m2 de vela pe artimon nu prea ii justifica existenta, pt echilibrare ar fi suficient mutare arborelui unic spre pupa
-constructiv, chiar daca are o suprafata mare plana, nu mi se pare deloc o structura simpla, e possibil sa necesite aproape la fel de multa munca ca si o carena mai eleganta tip J class

[Vali]

Si totusi:

- racordarea dintre fundul plat si bordajul lateral poate fi considerata o gurna, element destul de folosit la barci de tipul asta. Intr-adevar, daca racordarea e paralela cu linia de plutire (fundul fiind perfect plat), rezistenta reziduala e mai mare decat in cazul unei gurne care urmeaza liniile de curent. Insa cred ca e un compromis acceptabil pentru o barca suficient de usor de construit, la care nu conteaza asa de mult calitatile de viteza.
In schimb, slammingul ar putea fi o problema, dar nici forma barcii nu e de "dory" curat. Astfel, racordarea cu bordajul curbat determina o crestere progresiva a flotabilitatii  la imersarea succesiva a extremitatilor barcii, drept pentru care cred ca slammingul va fi mai mic decat la o "dory" autentica.

- chiar daca forma double-ended nu e chiar utila pe ape protejate, avantajul e ca lungeste barca la plutire, adaugand si ceva flotabilitate. Cockpitul e suficient pentru un echipaj de 2 oameni, iar in plus forma double-ended are poezia ei, de barcuta clasica .

- derivorul se poate modifica pentru comportament imbunatatit la vant strans. La fel si carma, la nevoie se poate modifica, chiar ma gandesc la un sistem basculant care sa nu presupuna grosimea mare a profilului superior al penei carmei. Singura mea indoiala e vizavi de stabilitatea preponderent de forma a barcii, adica daca e nevoie si de ceva lest. Insa trecand la "next step", constatam urmatoarele:

- greementul impartit in vele de suprafete mici are multe avantaje pentru navigatia pe ape interioare:
a) catargul nu are nevoie de manevre fixe (ancorare), ci se fixeaza pur si simplu in locasul lui
b) centrul velic este mai coborat decat la un greement inalt, deci rezultanta fortei vantului actioneaza mult mai aproape de linia plutirii, ceea ce inseamna o stabilitate mai buna, ajutata si de forma barcii, cu fund plat.
c) reducerea velaturii se face simplu, prin coborarea focului si velei pupa, ramanand doar randa, centrul velic ramanand deci in acelasi echilibru cu centrul de rezistenta laterala. La o adica si randa se poate tertarola, astfel ca suprafata velica se poate regla in limite largi in functie de taria vantului.
d) nu in cele din urma, velatura ii confera barcii o poezie aparte, care vine din vremurile vechi, ca dealtfel cam la toate velierele de tip canoe-yawl.

- sistemul constructiv e destul de simplu, as spune chiar socant de simplu pentru o barca clasica de lemn. Singurele chestii pe care le-as schimba oarecum ar fi amenajarile interioare, in rest barca nu prea mai are loc pentru imbunatatiri, fiind gandita destul de bine in opinia mea pentru destinatia ei.

Chiar daca la inceput n-am fost foarte entuziasmat de barca, in timp, dupa ce am mai studiat ceea ce se scrie despre ea, mi-am schimbat parerea, si pot spune ca e una din barcile la care compromisurile se imbina intr-un mod reusit. Parerea mea a fost schimbata, in afara linkurilor pe care le-am postat, de acest articol din 1981, aparut in defuncta revista Small Boat Journal: http://www.sredmond.com/elver_sbj_art.htm

[blue marlin]

- greementul impartit in vele de suprafete mici are multe avantaje pentru navigatia pe ape interioare:
a) catargul nu are nevoie de manevre fixe (ancorare), ci se fixeaza pur si simplu in locasul lui
b) centrul velic este mai coborat decat la un greement inalt, deci rezultanta fortei vantului actioneaza mult mai aproape de linia plutirii, ceea ce inseamna o stabilitate mai buna, ajutata si de forma barcii, cu fund plat.
c) reducerea velaturii se face simplu, prin coborarea focului si velei pupa, ramanand doar randa, centrul velic ramanand deci in acelasi echilibru cu centrul de rezistenta laterala. La o adica si randa se poate tertarola, astfel ca suprafata velica se poate regla in limite largi in functie de taria vantului.
d) nu in cele din urma, velatura ii confera barcii o poezie aparte, care vine din vremurile vechi, ca dealtfel cam la toate velierele de tip canoe-yawl.

Punctul "b" nu stiu daca chiar e un avantaj la apele interioare, vantul la nivelul apei e ecranat frecvent de maluri.
Punctul "d" 100% de acord
Totusi 3 scote de reglat mi se pare cam mult in conditiile in care vantul pe Dunare e destul de neregulat

- sistemul constructiv e destul de simplu, as spune chiar socant de simplu pentru o barca clasica de lemn. Singurele chestii pe care le-as schimba oarecum ar fi amenajarile interioare, in rest barca nu prea mai are loc pentru imbunatatiri, fiind gandita destul de bine in opinia mea pentru destinatia ei.

A lipi sipci de 20mm una langa alta nu mi se pare chiar socant de simplu chiar daca formele sunt "braziliene"

Ma bucur ca apar mai multi "avocati" pt Elver si nu doar "procurori". Chiar daca i-au cam trecut timpurile merita sa ii fie recunoscute partile bune 

[Vali]

Cel mai des conditiile pe apele interioare sunt potrivite pentru navigatia cu o velatura de tipul lui Elver. Destul de rar valurile sunt intr-atat de mari incat sa ecraneze semnificativ velatura, si de obicei atunci nu se prea iese cu vele.
Iar cunoscandu-l pe Laurentiu, stiu sigur ca pentru el cele 3 scote de manevrat sunt tot atatea cadouri .

Iar cand am spus simplu nu am spus neaparat si super repede. Pana acum nu am intalnit un mod mai eficient de a obtine din lemn un corp rotund de barca clasica. Mai ales ca se scapa de placarea dificila (si cronofaga) cu baghete a zonei fundului.
Pentru mine, daca ar aparea pe Dunare o barca precum Elver, ar fi o mare bucurie, si o oaza de poezie intr-un desert de salupe hidoase de plastic, pe care le intalnim aproape exclusiv pe Dunarea romaneasca .

[Laurentiu N.]

-Va multumesc ! La amandoi,pentru postari !

@ Blue M.
-Din punctul meu de vedere ideea votului ramane in picioare,iar Vali e un tip deschis ,va fi de-acord

[Captan]

Asta arata bine!?
http://www.willmarsh3.net/el/elver_danielg.html

[Vali]

De gustibus...

[ss]

Asta arata bine!?
http://www.willmarsh3.net/el/elver_danielg.html

Cam bling-bling!