Am si eu ceva teak la bordul lui Sirius, majoritatea in cabina, ca paiol (cabin sole). Are peste 30 de ani, nu stiu de unde provine si nici nu-mi foloseste sa stiu. Stiu doar ca teakul arata foarte bine, iar daca nu-i acorzi atentie zeci de ani, e suficienta apoi o jumatate de ora de munca pentru a arata ca la montare.
Este insa adevarat ce se spune ca si el "lucreaza" chiar daca mai lent decat alte esente. Am cepuri de la suruburile ingropate sarite si chiar cateva locuri in care suruburile (de inox) au ruginit si lemnul a fost patat cu rugina, dar toate sunt aspecte minore, care pot fi trecute cu vederea si reparate cu usurinta. Totusi, trebuie retinut aspectul ca teakul s-a dovedit mai durabil decat inoxul...
Teakul insa de pe punte a trecut insa diferit peste testul anilor. Echea cea veche era laminata tot din teak, insa lesne de inteles ca s-a delaminat. Am una noua, tot din teak, originara si mesterita dintr-un dulap de teak provenit (si mesterit) din Filipine. Am de gand insa sa o repar si pe cea veche, folosind de data asta epoxi.
De retinut ca mainile curente nu au rezistat, spre deosebire de copastiile din mahon.
Cu putina grija insa, orice lemn rezista si este o incantare la bordul oricarei barci. Nu pot sa uit senzatia de placere pe care am simtit-o in cabina barcii lui Stefan M, pe Siughiol, aroma de lemn incalzit tratat cu ulei.
Nu trebuie sa uitam insa ca toate componentele de la bordul unui velier au in primul rand o functie utilitara si apoi una estetica. Daca picam in capcana transformarii velierului intr-un templu al frumusetii lacului-lemnului-bronzului-inoxului, riscam sa uitam sa mai navigam. Ori, pentru asta au fost construite ele, in primul rand. Acesta nu este un indemn la delasare, o barca ingrijita este oglinda proprietarului si cartea sa de vizita, ca sa nu mai vorbim de siguranta in exploatare.
La mine pe barca nu sunt obligatorii papucii speciali, gecile speciale, pantalonii speciali si ifosele de iahtmanie. Clima, de asemenea nu-mi permite sa stau in picioarele goale. Dintre cei din marina, probabil eu sunt cel mai sarac, insa cand m-am uitat la vecini, am vazut oameni pasionati care munceau cu migala la barcile lor, si mai ales, ieseau zilnic sau macar in week-end pe mare, nu doar cateva ore, ci barem 20-30 de mile. Cu sau fara teak, cu sau fara standing-room, insa neaparat cu o sclipire in priviri pe care nu am vazut-o decat rareori la iahtmenii romani.
In concluzie, daca vrei sa-ti modifici puntea, da-i bataie, o sa vezi ca o sa merite efortul si investitia! Insa nu lasa ca teakul sau orice altceva sa stea in calea iesirilor tale pe mare cu barca. Esti fericit ca ai un velier si pasiunea iti face onoare. Nu uita ca sunt sute sau mii care s-ar multumi si cu mai putin, care au fost convinsi ca nu pot naviga, nu isi vor putea permite, au nevoie de nenumarate hartii si certificate si cursuri de training la mii de euro, au nevoie de n+1 gadgeturi la bord si de n+1 watti de energie electrica, s.a. Mai ca imi vine sa ma indoiesc ca n+1 pasionati au nimerit Tahiti cu un sextant de plastic, o duzina de harti de hartie si un loch mecanic.