Raid Romania

[Florio]

Informatiile dupa care am mers au fost atat de slabute incat am trecut pe langa canal si am navigat mult in est pana am gasit un al doilea care facea legatura cu Canalul Lipovenilor.
Cu toate astea, Mihai cu lotca lui si echipajul din yawl, profitand unii de mobilitatea in manevre, altii de pozitia favorabila au reusit sa intre in primul canal . Noua ne era mult prea dificil sa tinem barca pe loc, dar inca sa ne intoarcem din drum.

Rafalele puternice ne-au purtat rapid si de cum am zarit ca apare capatul unui canal, am si carmit barca intr-acolo, nelasand vela jos . Asa am patruns in canal si ne-am continuat drumul chiar daca fileurile de vant erau "zdrentuite" de stufuri.
In fata noastra apa devenea tot mai neteda iar valurile ce patrundeau pe gura canalului, tot mai potolite. Incredibil de limpede si foarte adanca apa dintre stufuri. Dar si un curent de apa deosebit de puternic ne era potrivnic . Am trecut eu la rame pentru o mica portiune sinuoasa, in care curentul semana cu un rau ce curge in meandre. Dupa care odata ajunsi la canalul principal, am debarcat sub un sir de salcii si i-am asteptat pe prietenii nostri.
Greu lucru in frumusetea aia de natura salbatica, sa alegi locul de campare. Peste tot e frumos  . Am fi ramas si acolo pe fasia aia de iarba strajuita de salcii si marginita pe doua parti de ape si stufuri.
Dar era abia ora 15 si ne tragea inima la drum, mai departe  .

[Florio]

Ei, de acum am intrat intr-o alta etapa, navigatia pe canalele deltei. Apa linistita, protejata, soare, ce sa mai vorbim ? O placere. Un alt fel de placere  .
Observand ca din cand in cand mai patrundeau rafalele puternice de afara si pe deasupra stufurilor, am ridicat impreuna cu Aurelian, parusul. Si ce sa vezi ? Mai intai timid, acesta se rotunjea si se lasa dupa cum il ajungea sa nu, cate un fileu de vant. Dar barca raspundea imediat acestor impulsuri, taindu-si drum pe ape.
Apoi imediat ce am intrat pe Canalul Lipovenilor insa, vantul si-a gasit constant loc in vela noastra, avantajat de directia in lungul stufurilor. Numai ca nu chiuiam de bucurie, cand barca isi desfasura siajul si eu puteam sa o manevrez cu usurinta, cu o mana. Daca as fi avut o cafea, va jur ca as fi aratat ca la terasa  . L-am depasit usor pe Vincentiu care tragea la vasle si chiar l-am tractat cu o saula pe o portiune (din pacate nu mare, fiindca ne-a venit ideea tarziu) . Dupa calculele noastre am mers aproape 10 km numai cu vela, in amonte.

[Florio]

Il avem aici pe Leonardo di Caprio strigand lumii : " I'M THE KING OF THE WOOORLD ! " 

[Florio]

Dupa ce ne-am infundat atat de mult pe canal printre stufuri, s-au inchis atat de mult copacii deasupra noastra incat eram intr-o sera cu o cupola de frunze pe noi . Si vantul isi dadu ultima suflare.
Stiti ce inseamna asta daca mergi pe un canal care duce spre Dunare ? Inseamna ca daca n-ai guvernare, te duce curentul inapoi .
Si curentul era pus pe treaba !
N-aveam mult de zabovit, Aurelian a pus mana pe rame si n-a mai vrut sa le lase din mana, cu toate insistentele mele. Bine ca voia sa se faca numai el suplu si top model  !
Intr-un tarziu am prins momentul cand il chinuia cineva la telefon si am trecut sa pun bratele la munca.
De unde eram noi bine propulsati de vant, am ajuns sa inaintam greoi in amonte.
Asta insa nu ne-a deranjat, ci s-a decis sa mergem la rame, oricat de mult ar dura. Vincentiu s-a oferit sa ne tracteze cu motorul, dar noi nimic ! Sportivi si ecologisti. N-am venit pentru miscare si natura ? Mergeti voi inainte si sosim noi cand...om sosi.
Fac o paranteza si spun ca dupa doua ore de vaslit, ma gandeam la vrasmasii cu trompa sangeroasa, ca se cam apropia inserarea.
Temere fara motiv, fiindca am ajuns chiar la tanc, la o pensiune pe care au ales-o prietenii nostri, desigur primii sositi: Mike, Flemming ....
O pensiune care arata cam scumput, cu pontoane in jurul unui mic bazin, cu piscina, cu o peluza lunga in panta, restaurant sus in varful colinei, muzica ambientala...figuri !
Am intrebat cum naiba au ales-o tocmai pe aia, cand erau destule altele? Mike a spus ca "erau fete la piscina" . Coreeect ! Si mai era si muzica.
Am vorbit noi acolo si spre surprinderea mea nu era asa dureros cum ne asteptam . 150 lei/noapte/camera, cu mic dejun inclus.
Am legat barcile, am dus bagajele, am coborat la restaurant si ne-am pus pe un chef serios, incepand cu de-ale gurii (ciorbe de peste, gordon bleu, etc... ) si continuand cu de-ale gatului ( vin, bere, whisky, etc... ) . Sau parca whisky se bause pana atunci... nu mai tin minte bine  .

Seara s-a prelungit bine, la retragere n-aveam somn, am luat chitara si am chinuit-o fara frica, intr-o veselie debordanta. Nu deranjam pe nimeni, ca doar se auzeau cantece, nu injuraturi !
Si asa s-a sfarsit inca o zi, o alta frumoasa zi .

[Florio]

O noua zi incepe cu pregatiri, bagajele se leaga in barci, se anunta o continuare frumoasa la vremea insorita si vantoasa de mai inainte.

[Florio]

Cafeaua e servita in prova barcii, de personalul pensiunii, foaarte atent cu clientii

[Florio]

Avem si un numar special, nu e vorba de dansul ploii fiindca nimeni nu doreste ploaie. E dansul cafelei de dimineata, care aduce buna dispozitie, prompt ! Se efectueaza in jurul canii de cafea, cu atentie la crivace, sa nu tulburam licoarea sau Doamne pazeste, sa n-o varsam !

[Florio]

Un binoclu, satul de stat in barca, plonjeaza la adancime in cautare de raci probabil. Marian nu e de acord cu asta.  Adica radem, glumim, dar nu parasim incinta ! Se arunca dupa el si bolboroseste cateva scufundari, pana reuseste sa il aduca de urechi la locul lui.

[Florio]

Binoclul e intact, se poate observa in imagine. Are ceva fluide si namol pe interior pana la jumatatea lentilelor, dar in rest e ca nou ! Il stergi nitel cu maneca si straluceste .

[Florio]

Il avem pe Flemming exuberant de buna dispozitie, cu prosopul la uscat pe ghiu si pe Mike care intre timp testeaza banchetele unei salupe, vizibil deloc incantat de confortul motorizatei .
Cateva minute mai tarziu se pun in miscare, de data asta impotriva curentului puternic al canalului, pana la intersectia cu Dunavatul. Mai sunt cam 8km si se ajunge in bratul Sfantul Gheorghe .

[Florio]

Una dupa alta, barcile isi gasesc drumul pe apele repezi. De data asta nici vantul nu poate ajuta si nici curentul nu e favorabil. A ramas ultima varianta : vasla si bicepsul .
Desi nu e in topul preferintelor niciunuia dintre noi, lotca inainteaza incredibil de bine propulsata cu rame, chiar impotriva curentului. Se intelege de ce este barca Dunarii si a Deltei, de atata vreme .

[Florio]

Subsemnatul (as putea spune "suspinatul") ramane sa faca poze si sa fluture naframe echipajelor care se pierd in Delta . Telefonul mobil este "zgarda fara lant" , el ma forteaza sa ma intorc la birou, asa ca ma despart de ultima etapa care mi-ar fi placut la nebunie : pe mare pana la Gura Portitei .

[Florio]

Urmatoarele doua zile si petrecerea de la Portita, vi le vor povesti ei, poate asa imi trece si mie necazul, sa nu ajung la fiecare cina, precum spunea poetul : "mananc si plang...mananc ".
La acesta ora RAID-ul este in Gura Portitei, la finalul unei aventuri pe care numai cine a trecut prin Delta, si-o poate inchipui !

[Florio]

Pe langa organizatori si participanti, mai sunt cativa oameni de mare isprava, carora eu personal tin sa le multumesc.
Vorbesc aici de cei care n-au putut participa la RAID dar au ajutat ca acesta sa aiba loc.

-Razvan, Capitanul. Asa cum am mai spus aici, si-a pus la dispozitie barca, a lucrat la ea din greu sa o aranjeze pentru a fi gata la Raid, a facut 600 km sa o aduca si 600 sa o ia inapoi. Totul doar pentru a o pune la dispozitia noastra, a participantilor !

-Lipan . A facut o vela cu care barca zbura pe valurile si in vantul Razelmului  . STiu cat de mult costa timpul lui, stiu ca a facut-o numai din pasiune, asa cum a facut si celelalte vele pentru lotcile care au participat anul trecut la TID si RAID .

-Peter, care a facut mereu cartier general in curtea si casa lui din Jurilovca, intalnindu-ne mereu cu bucurie 

Sigur ca avem si alti prieteni care ne-au ajutat mereu cu vorba si cu fapta, in special cei mai "de-ai locului", cum ar fi Paul si Stefan . Paul desi nu era in localitate, a pus la dispozitia Raid-ului in caz ca mai este nevoie, barca sa .
Imi cer scuze daca uit in acest moment pe alti prieteni carora le datoram multumiri; am simtit nevoia sa punctez aceste lucruri, ca sa vedeti succint ce fel de oameni ne inconjoara in fenomenul acesta al calatoriilor pe ape

[gvincentiu]

Pana voi capata mai multe poze de la participantii RAID Romania 2013, voi spune povestea mea, traita prin muschii, velele si motorul meu. Licenta este a lui Sorin si, chiar daca atunci nu i-am inteles sensul, acum o folosesc in deplina cunostinta de cauza. Voi scrie aici, deoarece pe barcaholic am limita de fisiere si de rezolutie. Nu ca ar fi cine stie ce cearșafuri de arătat. Am folosit doar un telefon băgat cu forța pe gât (Pe ăsta îl iei și gata...).

25.05.2013 - afluirea
Plecati din Galati la ora 18.00, după ce până la 16.00 închegasem greementele lotcii mici si ale yacht-tenderului Fraga 3, deabia pe bac am realizat unde, cum si in ce fel plecam. Am aruncat o privire in masina si, vazand bidoanele de benzina si toata logistica necesara unei saptamani de RAID mi-am adus aminte de Doi Nomazi. Numai ca noi, aveam in plus si doua barci la remorca.
Drumul catre Jurilovca mi s-a parut scurt, fiind macinat de gandul vreunui echipament uitat pe-acasa. Curtea lui Peter era plina: de barci, de marinari, de marangozi, de privitori, de incepatori, de caini, de masini de catarge si vele, de idei, de discutii, de priviri aruncate la barci, de indoieli, de pahare, de sticle, de corturi, de toate potrivite unei astfel de adunari. Luati cu vorba, cu tuica, sunca si carnatii picanti, am renuntat sa mai mergem la Stefan, facandu-se ora 2 din noapte si am lesinat in masina, pana dimineata, nu inainte de a inscriptiona numele pe ambarcatiune. Am dormit dus restul noptii cu fesul tras pe fata aparandu-ma de tantari.