Povestiri cu vele

Creat de PB, Aprilie 26, 2011, 01:21:58 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

menestras

Sa mai zica cineva ca nu era navigatia cu vele incurajata de autoritati inainde de '89... ;D

menestras

Stimate domnule Butusina,

    va rog in numele colectivului sa continuati povestirea Tzircumterei. Nu de alta, dar ne-am obisnuit cu ritmul de 2-3 episoade pe zi.


P.S.  Fara pastila asta inceputul de zi pe santierul meu plin de noroi este si mai greu de suportat.

PB

Stimati nostalgici ai velierelor viitoare, atunci si acum se gasesc modalitati de a calatori fara a scoate bani din buzunar, devenind fie calator sponsorizat de profesie cum este familia Albu, fie declarand ca vrei sa fi primul roman circumterestru solitat dar ai nevoie de 100.000 euro (probabil si pentru barca).Deci daca se vrea, se poate intr-un final.Daca o vreti prin forte proprii este ceva mai greu si cred ca suntem convinsi cu totii de aceasta.

Revenind la oile noastre, echipajul este o notiune care defineste o lume cu reguli proprii.Evident toti ochii sunt pe skipper, mai ales daca face abuz de aceasta titulatura si atributele dansei.La plecarea din Funchal/Madeira pe seara, cand m-am dus sa ma culc, ne apropiam de capatul estic al insulei.Marea era buna, cer plin de stele...La miezul noptii cand m-am dus sa iau cartul de la skipper, am ramas surprins ca se mai vedea insula si in loc sa mergem spre sud-sud-est, navigam frumos spre west.Am intrebat daca ne intoarcem la Funchal si la mirarea skiper-ului cum de mi-a venit ideea aceasta, i-am aratat ca ar fi trebuit sa avem Madeira in stanga, dar de fapt era in dreapta.A mormait ceva despre un far care o luase razna, am pus barca pe drum si ne-am indreptat spre Canare.Surpriza a fost destul de mare pentru mine.La intoarcere povestinu-i lui Puiu intamplarea, acesta imi spune: stai sa auzi una si mai frumoasa.Si imi spune cum, mergand de la Constanta la Istanbul cu Hai-Hui, pe la miezul noptii i-a predat cartul skiperului.Dimineata cand a iesit in cocpit, se uita cand intr-un bord, cand in celalalt.La intrebarea skiper-ului la ce se uita, Puiu ii spune ca Soarele si-a schimbat sensul de rotatie in jurul Pamantului.Mirat skiperul ii cere explicatii si Puiu ii spune ca mergand spre Istanbul, in drum sudic, Soarele ar fi trebuit sa rasara din babord, dar el rasarise din tribord.Cred ca sunteti de acord cu mine ca astfel de patanii dau savoarea unei croaziere si a povestirilor cu vele.Va jur ca nu am modificat o iota din istorisirea lui Puiu.

PB

Menestras, dupa cum vezi, ma conformez.Ieri am avut o zi cam mohorata, dar azi, dupa ce vin de pe santierul meu, nu am rezistat ispitei, desi am deeliberat un pic daca sa spun si ce nu se spune.

Revenind la echipaj si skiper intr-o nota mai serioasa, skiperul, ca si comandantul unei nave, este mereu in obiectivul echipajului si nu numai actiunile sale, dar si grimasele sunt super analizate si interpretate.Auctorul a avut o pozitie si mai dificila.Skiper, scriitor istoric si scriitor nautic de renume.Evident se punea in balanta imaginea mintala a fiecaruia cum ar trebui sa arate din punct de vedere al iahtingului si moral un astfel de personaj si ceea ce aveam la conducerea lui D2.Cel mai marcat de discrepanta dintre imaginea pe care o avea societatea la acea vreme despre Auctor si cel de toate zilele, era Mircea, intelectual care pot sa spun ca desi era foarte tanar, avea principii umaniste frumoase si solide si multa lectura, inclusiv filozofie, dovada ca a renuntat la medicina si a devenit profesor universitar.Simtind ca structural nu ma asemanam skiperului, isi facuse un confident si ar fi vrut, fara un obiectiv definit, sa-i fiu si aliat.Sufleteste ii eram prieten si il apreciam mai ales pentru bucuria navigatiei cu vele, dar din meseria si experienta mea stiam ca nu este bine sa se intretina o atmosfera nefavorabila la bord, oricui in general, dar mai ales celui care conduce si desi cateodata cu destula strangere de inima, il temperamentam cat puteam.In acelas timp recunosc ca am incalcat cu premeditare regulile instituite de skiper.Una din reguli era, ce-i al vostu este al tuturor, ce-i al skiperului este numai al lui.

PB

Deci la urcarea la bord trebuia sa predam bautura spirtoasa pe care o aveam la noi si valuta cu care plecasem la drum.Valuta cum s-a predai ca oficial nu o aveam fiind cumparata de la bisnitari, iar litrul de coniac bun era "medicamentul" pentru raul de calatorie.Va marturisesc ca-mi doream sa plec in jurul lumii, dar aveam o familie la care tineam foarte mult si singura teama pe care am avut-o se enunta cam asa:"mosul asta nu mai are nevoie de nevasta, de casa si o sa ne tina cel putin trei ani pe mare, pentru ca este clar, barcazul asta nu este in stare sa faca isprava intr-un an".De fapt a fost chiar pe dos si asta am inteles-o destul de repede.Prin urmare, "cand pisica nu-i acasa, joaca soarecii pe masa", cand ramaneam cu doctorasul la barca, scoteam coniacul, Mircea ness-cafe-ul si ne bucuram de libertatea tineretii si calatoriei.Cateodata sueta se transforma in cafenea literara si Mircea imi lectura din Jurnalul de bord in care scria Auctorul si radeam in hohote de notitele despre consumul fraudulos si abuziv al alimentelor echipajului de catre "Enuta de la I.A.S. Chirnogi..." In paranteza, toate alimentele care au ramas au luat drumul Gradistii, deci era fireasca grija Auctorului.Mai fac o paranteza ca sa intelegeti cat de inspirat am fost sa nu declar sticla de coniac.Dupa Cadiz, sponsorul, respectiv, directorul Bebec de la Timisoara ne-a trimis o ladita cu sticle de spumos sau sampanie sa celebram faptul ca eram in Atlantic.Nici o sticla din cadou nu a fost desfacuta la bord.Probabil Auctorul avea obligatii la cei care ne facilitasera vizele si a inchinat cu ei, nu cu noi, niste anonimi rataciti printre cei care vedeau strainatatea prin usile deschise de el.Sunt rautacios acum pentru ca aceasta mi s-a parut si mie de necalificat.

PB

Faptele sunt cele prezentate, dar cateodata sunt necesare si ceva explicatii.In calatoria lui D2, pe langa sarcinile mele la bord, care erau 10% din ce faceam la o nava si pot spune ca am facut o calatorie de placere pana aproape de final, am fost un observator curios al unui mediu social complet nou.Daca la o nava reactiile sunt oarescum previzibile, pe o barca cu un echipaj asa pestrit, fiecare zi era o delectare vizionand reactiile de la bord.Deci revenind la figura centrala a calatoriei, fac si aici o paranteza.Am petrecut ceva timp in Melbourne si acolo am vazut o statuie a unui comandant (poza statuii o am pe undeva) care facea parte din istoria tarii si epitaful suna cam asa: In memoria capitanului... care prin eforturile echipajului a realizat...Spuneam figura centrala prin prisma conceptului rolului determinant al personalitatilor in istorie, pentru ca de fapt, pentru mine, figura deosebita a fost "Enuta de la I.A.S. Chirnogi..." care intr-adevar a facut istorie plecand de la campiile cu rapita a calatorit cu un iaht in Atlantic si a urcat pe muntii din Porto Santos si Madeira.Deci nu-l judecati prea aspru pe Auctor cum nici eu nu am facut-o.Soarta a facut sa nu se poata realiza in aviatia militara.Pe drum, in Mediterana ne spunea ca se plictisea cu mersul nostru de melc pentru ca era obisnuit sa calareasca mii de CP, ca intr-un moment de sinceritate sa ne spuna ca singura misiune in ultimul razboi a fost sa duca niste motoare de avion casate intre Buc si Brasov si ca la schimbarea regimului, ordonanta domniei sale careia ii dadea suturi in fund cand ii tragea cizmele ajunsese comandantul politic al unitatii si a fost randul domniei sale sa primeasca o cizma la spate.Mai tarziu, incercand sa inceapa o cariera literara nu putea pentru ca nu avea origine muncitoreasca si a trebuit sa se faca otelar si sa se dea bine cu marimile timpului pentru a-si putea fructifica talentul.Skiperatul a fost supapa de descarcare a unui militar nerealizat acolo unde dorea, dar evident a incercat sa transpuna realitatea vechii atmosfere militare intr-un domeniu care este acum prin excelenta de sport si recreere.Am intrat atunci in cateva porturi de iahting mari si din zecile de iahturi pe care le-am vazut, unul singur, pe o rapciuga cam ca a noastra , dar mult mai mica era format din 3 tineri si am mai intalnit doi solitari, unul foarte tanar, plecat in jurul lumii, fara sponsorizare si tam-tam in presa si un neamt batran de care poate o sa mai amintesc.Nu mai pomenesc ca pe un catamaran era o familie cu o fetita de 2 ani, iar cum a prezentat si Auctorul, in La Valeta, invatatoarea americana casatorita cu Mike in Polinezia, solitarul californian plecat solitar in circumterra cu un velier de 7 m, astepta sa nasca, (cand am fost la ei pe barca nu m-am simtit prea confortabil pentru ca nu avea pe ea decat un maieu din plasa) urmand ca dupa cateva saptamani sa plece cu micutul sau micuta peste Atlantic.Nu comentez insa riscurile asumate pentru copil.

PB

Intorcandu-ne in ograda noastra, Auctorul adusese la bord 2 pusti de vanatoare.La chestionarea curioasa a noastra am aflat ca erau destinate luptei cu "piratii Caraibelor", pentru ca citise domnia sa ca multe iahturi fusesera atacate prin zona aceea.S-au facut roluri de lupta cu piratii, s-a trecut ca curatatul pustilor si ascutitul "topoarelor de abordaj", s-a incercat chiar pedepsirea prin impuscare a unor pestii obraznici care inotau imediat sub suprafata apei (fara rezultat avand in vedere rezistenta apei la alice)... Toate acestea "random" pana cand discutand cu Mike, englezul, aflat in vizita la noi si care razand la inceput, "-Voi daca va intalniti cu alte iahturi in Caraibe, aveti toate sansele sa fiti luati drept pirati." si trecand apoi la un ton serios, ne-a explicat ca cea mai mare prostie este sa faci uz de arma intr-o intalnire, presupusa a fi cu piratii.Ne-a spus ca a citit multe intamplari de acest gen (la noi nu exista acces la o astfel de literatura) si ca daca intr-adevar erau pirati, de obicei traficanti de droguri care luau iahturile numai pentru o cursa si apoi le abandonau, dar echipajele erau lasate in viata, acestia aveau arme automate foarte eficiente si o pusca de vanatoare nu ar fi facut decat sa-i condamne la moarte pe cei care ar fi folosit-o.Si ne-a mai povestit o istorioara, in care proprietarul unui iaht a folosit un revolver intr-o intalnire cu o nava de pescuit al carui echipaj arata a pirati, nu l-a nimerit pe timonier, acesta a scos o pusca automata si l-a ucis pe cel care a deschis focul.A urmat un proces in Bahamas in care pescarul a fost achitat, pentru ca de fapt erau pescari care la randul lor se temeau de traficantii de droguri, pe motivul ca a fost in legitima aparare.

menestras

Ce bulan ati avut ca v-ati oprit in Atlantic. Puteati sa o patiti rau de tot.

PB

Trec de la pirati, pentru ca asa apar aceste franturi de amintiri ale Tzircumterei '88, la vilegiatura de-alungul coastei Spaniei cand intrand, la un moment dat pe "autostrada iahturilor" si intalnindu-ne cu ambarcatiuni care treceau la cativa metri de noi, curiosi sa-i vada pe fericitii posesori ai "panzelor purpurii", ne-am incrucisat cu o barca de nudisti cu un super exemplar feminin al speciei noastre, "gol pusca".Va inchipuiti reactia unor masculi dupa o abstinenta de vreo doua luni.De unde se vede ca iahtingul inseamna intr-adevar "adrenalina".Nu este intalnirea pe care o descrie Auctorul in circumterra domniei sale, cand la o intalnire similara cu un iaht foarte mare care ne ajungea si cand dupa salutul de "Bon jour, monsieur!" adresat foarte protocolar, a constatat la travers ca monsieur-ul isi controla verticalitatea cu o "barbatie" pana la genunchi si pe iahtul cu peste 10 persoane "la vedere", era un mixaj curios de adulti, tineri si copii, unii cum i-a facut bunul Dumnezeu si altii mai mult sau mai putin protejati de ultraviolete.Mai tarziu, in Porto Santos, chestionand familia lui Mike cu privire la fenomenul nudism familial, am constatat ca adultii nu au nici o jena in a sta dezbracati in fata copiilor, dar copii au rosit cand i-am intrebat cum sta chestiunea cu parintii despuiati in fata lor.Am vazut mai multe echipaje nude, dar cele prezentate mai sus au fost aproape tangibile si de aceea impactul a fost mai mare.Pe de o parte, a-ti expune la soare tot corpul este ceva benefic, dar ati prezenta sexul privirii copiilor nu pare o idee buna (a se vedea si episodul vederii goliciunii lui Noe, celebrul constructor naval si navigator biblic).

PB

Inter-mezzo-ul pe care l-am avut in cariera, prin navigatia cu vele, mi-a oferit ocazii unice de a cunoaste oameni iesiti din tiparul cotidian.Prin mecanismul ascuns al asociatiilor mintale mi-am adus aminte de un episod din voiajul pe care l-am prezentat la inceput, cand cu luntrea mea cu vele m-am dus la Istanbul sa fac si eu "un ban".Am plecat din Galati spre Agigea la bratul unui impingator, impreuna cu velierul pe care era si Puiu Olteanu, Peter Nagy, cunoscut acum caiacist de ape "albe" cu alti 2 coechipieri.Pe drum l-am cunoscut pe seful mecanic al impingatorului. Pufu, cum se numea aceasta figura imortala, era rupt din imaginile cautatorilor de aur din Alaska.Plin de funingine, cu parul scurt ridicat in toate partile, cu barba alb-murdar tepoasa, niste izmene si o camase candva albe si ele...Dormea pe o saltea goala si se invelea, in toiul verii cu o alta, ambele ornate cu un slin lucitor pe toata suprafata.Cam asa arata si chiuveta.Stand si privind cum se comportau velierele remorcate langa bordaj, am fost abordat de Pufu, marturisindu-mi ca si el are pasiunea manufacturii si ca si-a pregatit o sareta pentru batranete.La intrebarea mea, unde o construieste, bucuros de ocazie s-a oferit sa mi-o arate pentru ca o avea pe nava.Din experienta stiam ca atunci cand esti invitat prin cotloanele navei este foarte mare probabilitatea de a ti se pregati o gluma spre hazul tuturor si am fost foarte circumspect lasandu-l pe el sa intre mai intai in after peack-ul impingatorului, unde nu mai fusesem pana atunci.

PB

Nu-mi inchipuiam ca un impingator fluvial de 2400 CP are un compartiment asa mare la pupa.Seful a aprins lumina, am intrat si ... "Surprize-surprize..." Sub puntea impingatorului sclipea, nu o sareta, ci un car de lupta roman, cu rotile cat mine de mari si care avea si "fanele" cum le spunea magnificul constructor, adica felinare din alama lustruita de-ti luau ochii.Nu am exagerat cand am spus "car de lupta roman" pentru ca designer-ul il facuse ca vizitiul sa intre prin spate, in acest scop bancheta avand jumatatea din dreapta rabatabila. Aceasta nu a fost totul.Batranul lup de apa dulce avea in acelasi spatiu si sania pentru cal, demontata.Si daca va mai spun ca obezile de la rotile saretei erau facute din teava sectionata longitudinal la bomfaier va dati seama ce a insemnat aceasta sareta facuta in maruntaiele unui impingator timp de 5 ani, bagata pe bucati pentru a fi scoasa la fel.La apropierea de cheu, cand cei care pleaca acasa se aduna in bordul acostarii, am constatat ca mai avusesem o figura la bord pe care nu o vazusem pana atunci.Stupefiat l-am recunoscut pe Seful, in costum alb, imaculat, cu palarie de fetru cu bor larg, tot alba, cu cravata de piele ingusta, un veritabil pistolar din vestul american.Vele-impingator-sareta si sanie, extraordinar nepublicat decat acum.

adrian_flavius

Zi-le, domnu' Geo...pardon, domnu' Paul...citim, citim, ne place, asteptam cu nerabdare continuari si episoade suculente... :D:D

florin13nicanor

E bine asa , zic eu . Cateva episoade pe zi, ca eu unul n-as vrea sa se termine niciodata! Si poate cine stie....o carte, candva.....

Vali

Go go go - nea Paul, zic si eu ca sa tin isonul colegilor ;D, fiindca frumos tare le mai povestiti :). Cand ma fac mare ca dvs, sper si eu sa pot povesti asemenea aventuri, deocamdata ce mai povestesc sunt aventurile de la braconat, despre care baietii m-au rugat sa scriu si eu o carte :D. Pana atunci, foarte scurt am sa va "poluez" putin topicul, sa va spun cam ce sporturi practicam la Dunare si Brates, acu' vreo 20 de ani:

-alergare 500 metri cu sacu' de peste in spate
-canotaj viteza cand fugi de salupa Inspectiei Piscicole
-orientare nocturna - fara gps - la recuperarea horetzelor de peste scufundate
-lupte traditionale lipovenesti - cu lopata la ureche - cauzate de imprumutarea fara consimtamant a plaselor concurentzei
-concurs de dribling al tehnicienilor care se ocupa cu controlul tashcotelor
-aruncarea din mers a tashcotei in remorca tractorului
-alergare 500 metri cu cate un novac de 5-6 kile in fiecare cizma :P

Cel mai interesant ar fi despre dvs sa ne povestiti ce veti face de acum inainte, adica din momentul cand va veti muta de pe vapor pe propriul barcaz, si veti naviga ca un pensionar neamt in juru' lumii, sau chiar ca pensionaru' Slocum ;D. Abia asteptam sa auzim atunci povesti despre veseliile pe care le veti trai ;).
"Poate ca esenta vietii sta in dorinta de a atinge altceva decat ceea ce ti-a fost prescris" - Christian Tirtirau

PB

Multumesc pentru interes tuturor si va rog mai lasati-l pe "ne'a Paul" la o parte ca ma simt pus la distanta de breasla si nu este corect.Cred ca orice povestire venita din mediul lichid are savoarea ei, fie chiar cu braconieri.Si aflati ca nu m-am pus la naftalina, chiar daca marina internationala zice ca ca mi-ajunge, dar nu-mi place sa discut inainte de a avea ceva cu care sa probez.

Si ca veni vorba de braconieri si strecurari pe deasupra sau dedesuptul barierii legii, in episodul relatat de Auctor cu oprirea fortata la Canakale.Lucrurile stau cam asa.Nici pomeneala sa-mi fi zis sa intram in port si eu sa ma fi opus.Conform disciplinei Partidului Comunist pe care mi-o insusisem foarte bine si acceptasem ca nu conta pregatirea conducatorului si chiar daca era femeie de servici la carma, unde era ordin, - executie cu foarte mare placere.De fapt sa va fac o marturisire, nici in foarte multe companii de shipping capitaliste nu sunt departe de de spiritul PCR si v-o spun dupa 11 ani de lucru cu capitalismul mai mult sau mai putin traditional.Deci daca Auctorul voia sa intre in Canakale pentru formalitati nu m-as fi putut opune.Dovada ca am avut dreptate este ca asa cum ne-au luat, tot asa ne-au dat drumul.Teribil a fost si acest moment pe care-l uitasem si anume ca dupa parcursul Dardanelelor cu vele, ceea ce va recomand cu caldura sa o faceti, motorul pe cere-l credem mort, atunci, la fel ca si cand a trebuit sa acostam la Bazias 2, cand turcii ne-au cerut sa ne intoarcem spre port, a pornit la prima cheie.Este foarte simplu pe ce ma bazam.Regulamentul stramtorilor internationale turcesti, Bosfor si Canakale (Dardanele) avea anumite reguli pentru navele comerciale si cele guvernamentale.Conform documentelor pe care le aveam la bord, proprietarul iahtului era Uniunea Scriitorilor din Romania, organism guvernamental, iar Auctorul se deplasa intr-o calatorie de documentare.Nici nu a fost nevoie sa-i explic nimic sefului vamii din Canakale dupa ce i-am aratat scrisoarea Uniunii Scriitorilor.