Cap Compas

saluatre,
are cineva mai multe info despre Insula mica a Brailei ?
stiu ca face parte din rezervatia Deltei Dunarii, locatia, ca sunt vre-o doua cabane, ca nu ai acces in interior decat cu rangerii parcului si ca se poate campa pe malurile dunarii. o sa ma duc cu barca asa ca o sa am transportul asigurat.
ma intereseaza daca a fost cineva cazat la cabanele existente si in ce conditii si niste locuri unde sa pot lasa masina intre giurgeni si braila.
au un site dar este sarac in informatii. www.bmb.ro
ms

Cred ca omul care cunoaste cel mai bine Insula Mica e braileanul ionitzady. Nu vreau insa sa vorbesc in numele lui, deci daca citeste pe aici si crede ca ne poate spune ceva, il asteptam :).

va salut domnilor
  Despre Insula mica a Brailei pot sa va spun ca este unul din putinile locuri in care poti spune intradevar ca este salbaticie , v-a pot spune despre malurile ei , in interiorul ei m-am nascut prea tarziu si nu am apucat anii de glorii vanatoresti , asta e.
Insula mica incepe de la bac la GROPENI unde v-a sfatuiesc sa ajungeti daca folositi ambarcatiuni pe peridoc. Pana la malul Dunarii aveti sosea ca-n palma, soseaua duce la bac la Gropeni .   VA URMA

Hai, mai da-ne trasee, in special pentru cei cu barci mici. In primavara vreau sa fac o tura prin zona. Erau ceva colegi care doreau sa faca o gasca de umblat prin zona. Pe aici, sau pe unde oare?

 continuare
I-mi cer scuze pt intrerupere dar a trebuit sa plec .
Cum ziceam Insula Mica incepe la Gropeni si se intinde in amonte pana la VADU OII, de la gropeni in amonte Dunarea se bifurca in VALCIU cu km o in dreptul com GROPENI si NAVIGABILA .
Amandoua brate sunt interesante din toate punctele de vedere dar pt mine mai special este bratul VALCIU unde sunt zone si maluri cu adevarat salbatice. Nu este o zona pt concediu cu familia ( consider eu ) pt ca malurile sunt abrupte cu pomi cazuti in apa foarte multe praguri si sepci  sunt zone unde te duci cu baietii si doar pescuiesti, sotia nu are unde sa faca plaja iar copii trebuie sa stai cu ochii pe ei, de inotat nu mai vorbesc.
  Tot ce v-a povestesc  sunt povesti de cativa ani , nu stiu ce este acum  referitor la cazare si pensiuni stiu ca canda era casa padurarului , apoi ''achizitionata de un italian'' si cam atat cu asezarile , in rest animalele satenilor  atat din TACAU SI MARASU cat si TUFESTI ,TIBANESTI.
Cei ce folosesc barca si pt dormit sunt cei mai fericiti , pt ca au o grija mai putin de a curata malul . Din experienta mea acolo am vazut si cei mai mari pesti  CRAP SI SOMN.
  Astep cu nerabdare intrebarile voastre ca sa stiu ce va intereseaza.

unde putem lasa barcile si peridoacele in siguranta, la vre-un canton, padurar, parcare la gropeni ?
am auzit ca are si administratia parcului un sediu unde se poate gasi cazare (25 ron/persoana) ?
pe canalele din interior (chirchinetu) e voie sa intri ? se poate intra sau treci barca peste dig sau stavilar?

pana acum am batut cu pescuitul doar macinul de la vadu oii pana la macin si doar cu o pneumatica anul asta vreau pe manasoaia, valciu, cracanel.

ms

insula mica nu are diguri , parcarea ar fi ideal la gropeni la oameni in curte  ( cred)  iar canale de pescuit in interiorul insulei mici nu cunosc , cu exceptia ca are cateva privaluri prin care intra apa dar la cote mari . Deci pescuit in interiorul insulei nu cunosc si nu cred ca se face.
   Sa inteleg  Dragos ca ai calarit bine Dunarea Veche , aici i-ti pot spune ca mi-am mancat copilaria incepand cu Km 39 mai sus de TURCOAIA , putin pe la km 42  si cel mai mult la km 54 in cot la stanca dracul unde in trecup pot spune ca era cel mai frumos loc de pe dunare din zona.
  Acolo aveai si mare adica dunarea aveai si munte  muntii Dobrogei erau vii cu struguri mari era un mic paradis.

Am fost pe Valciu si Macin. Sunt frumoase.

Eu am pescuit pana anul doar la salau la Gropeni insemnand ca intram pe dig la gropeni si mergeam cativa km pana la casa padurarului!
Anul trecut m-am decis intr-o seara sa fac un pescuit la somn si pntru ca la galati era siretul turbat tulburand Dunarea prea tare pana si ptr pescuitul somnului am mers la gropile de la Gropeni unde dupa cateva ore de asteptare m-am trezit cu o barca care pescuia cu suces la "curent" si ulterior dupa mai multe sapaturi cu cei din zona: unii care taiau lemne se pare ca electricienii aveau mai sus o rulota si nu faceau altceva toata ziua asa ca nu am mai trecut pe acolo
Despre locuri pot spune cu mana pe inima ca rivalizeaza cu Delta pe care o iubesc atat de mult si cu care ma voi revedea aia pe 1 Aprilie............si mai e atat de muuuuult pana atunci......
Oricum ar fi Sambata merg la copca si pun poze cand ma intorc!

Salut, cu ocazia asta mi-am adus aminte ca am citit pe un forum pescaresc despre initiativa unor baieti inimosi de a-i fotografia "pe blat" pe "electricieni", iar pozele trimise apoi peste tot - la autoritati, ziare, site-uri etc. Doar asa li se poate baga frica in oase la asemenea specimene. Eu nu sugerez altora sa faca poze, dar eu daca am sa vad asa ceva, nu stau pe ganduri.

Salut , cu electricienii este greu de lucrat pt ca este un bussines care aduce mare profit iar cei care il practica sunt persoane care duminica nu merg la biserica , asa ca grija mare. intradevar zona este intesata de asfel de persoane mai ales in jurul asezarilor omenesti mai mari . Oamenii de acolo se gandesc la profit si profitul este mare si aproape garantat , sunt multi cu mobile si foarte bine organizati asa ca din ''vanatori sa nu deveniti vanat''. Asta a si fost unul din marile motive pt care nu mi-a mai placut balta , pt ca inainte toata lumea se ajuta , de foame nu mureai si veneai si beat acasa fara sa ai gram de alcol , intelegeti voi , dar acum tre sa stai ca pe front in prima linie . la PECINEAGA te lasa aia si in c.rul gol .dar neaparat cei din pecineaga nu nu , aveam prieteni in TITCOV  pe malul insulei mari, ziua petrecem si a doua zi ii vedeam prin sat cu lanseta mea in mana :)) restul v-a dati seama. Sa auzim de bine

@dan dragos: Daca nu tii mortis sa pornesti in expeditie din Gropeni, exista varianta alternativa de a iesi pe Dunare spre Balta Mica din Giurgeni. Acolo poti lasa masina si peridocul la mine in curte fara niciun fel de problema. In principiu, din primavara pana toamna tarziu casa e locuita in jur de 10-15 zile pe luna, asa ca ne putem sincroniza. Barca se poate lansa la apa in amonte de pod la vreo doi kilometri de extremitatea sudica a insulei si la vreo trei de intrarea pe Manasoaia. Pentru a ajunge la punctul de lansare va trebui sa parcurgi circa un km pe un drum accidentat/denivelat destul de serios, insa nu impracticabil (sunt destule persoane care practica off-roadul asta putin neplacut). Pe drumul asta se mergea catre punctul de trecere cu bacul anterior construirii podului. Nu exista o rampa de lansare, insa malul iti permite sa faci procedura fara prea mari complicatii (exceptand pe timp de ploaie). Am citit ca ai mers in zona cu o gonflabila, dar ai zis ca ai plecat de la Vadu Oii, asa ca poate nu ti-e cunoscut malul opus si precizarile mele nu sunt inutile. De aici poti sa cutreieri pe unde vrei, fie pe navigabil catre Chirchinetu (sunt vreo 13km pana la intrare), fie pe Manasoaia, fie pe Valciu. Sunt locuri superbe, exista mai multe zone unde se poate campa si, din cand in cand (a se citi din ce in ce mai rar) se mai prinde si cate un peste... Asadar, zi-mi daca ti se pare o varianta potrivita si tinem legatura.

In privinta ,,branconajului" din zona, e arhicunoscut pentru toti cei care fac drumul catre Delta ca Giurgeni e locul ala unde o groaza de cetateni dau din aripi fara intentia de a-si lua zborul, iar la Vadu Oii (la statia de taxare) tot baietii de genul asta tin exponatele de bot fara nicio jena(am vazut chiar o pastruga expusa asa...). Apreciez ca in jur de 80% din oferta e produsul pescuitului electric, pentru ca plasarii se plang zi de zi, si-i mai vad si eu ce recolte slabe au. Asadar, doritorii de plimbari dar si de pescuit in zona sa nu se mire cand se vor trezi cu niste barci piuitoare pe langa ei, chiar in conditiile in care pontonul de politie e la piciorul podului la Vadu Oii (din spusele lor nu au bani de combustibil pentru descinderi, neplacut, sunt convins ca se agita neputinciosi si frustrati pe mal in fiecare zi...).
Despre Gropeni nu pot spune mare lucru, doar ca asa cum spuneau si bradutzu si ionitzady, si eu stiu ca Gropeni e vestit pentru activitati ce tin de furt, contrabanda si braconaj. Ala e primul loc unde oamenii isi cauta ambarcatiunile cand se intampla sa mai dispara...

Citat din: Tudor din Februarie 13, 2012, 03:37:26 AM

In privinta ,,branconajului" din zona, e arhicunoscut pentru toti cei care fac drumul catre Delta ca Giurgeni e locul ala unde o groaza de cetateni dau din aripi fara intentia de a-si lua zborul, iar la Vadu Oii (la statia de taxare) tot baietii de genul asta tin exponatele de bot fara nicio jena(am vazut chiar o pastruga expusa asa...).

Off topic:

Hahahahah... am ras cu lacrimi ! :) :)
Tudor are umor agabaritic si in exces ! Asta ar trebui pusa la rubrica aferenta "Glume-bancuri" !

Din povestite: un somn, cumparat de la cei "tin exponatele de bot fara nicio jena" din Giugeni (pe la 15 kile) s-a dovedit cand a ajuns acasa, la Braila ca avea in burta in jur de 3 kg de suruburi, piulite si alte obiecte feroase.
Nici fierul nu mai e ce a fost, acum e pe post de furaje ;D

Cea mai buna abordare a electricienilor ramane cea a unui f bun prieten din Constanta: se suie cu barca proprie ba cea a braconierului si o scufunda cu tot ce e in ea!
Amicul are si barca putin modificata pentru sportul asta (ceva metal pe chila) si motor foarte puternic si arma de vanatoare permanent cu el in barca!
Nu o luati ca pe o instigare la violenta dar.......................

Citat din: bradutzu din Februarie 13, 2012, 09:09:14 AM
Cea mai buna abordare a electricienilor ramane cea a unui f bun prieten din Constanta: se suie cu barca proprie ba cea a braconierului si o scufunda cu tot ce e in ea!
Amicul are si barca putin modificata pentru sportul asta (ceva metal pe chila) si motor foarte puternic si arma de vanatoare permanent cu el in barca!
Nu o luati ca pe o instigare la violenta dar.......................

Justitiar prietenul tau, dar din pacate tot ilegal , ca si "electricienii" :) .
Dar daca s-ar pune un pret pe demascarea si prinderea pescarilor electrici, ar putea deveni un vanator de recompense veritabil .

Citat din: gvincentiu din Februarie 13, 2012, 08:44:40 AM
Din povestite: un somn, cumparat de la cei "tin exponatele de bot fara nicio jena" din Giugeni (pe la 15 kile) s-a dovedit cand a ajuns acasa, la Braila ca avea in burta in jur de 3 kg de suruburi, piulite si alte obiecte feroase.
Nici fierul nu mai e ce a fost, acum e pe post de furaje ;D

cu fier este bine , poate fii valorificat , eu am cumparat cu pietre (nu  diamante , smaralde , jad ,etc)

 Sa nu uitam de cartoful bagat in mijlocul borcanului cu icre,negre.
Probabil ca garnitura la trufanda.

multumesc tuturor pentru raspunsuri.

vreau sa evit macinul din cauza ca de vre-o  3-4 ani nu prea am mai avut rezultate la pescuit, au fost iesiri in care n-am avut nici de o ciorba si asta datorita electricienilor de care se plangeau si pescarii cu plasele - dar cred ca multi din astia de invidie ca nu aveau si ei aparatura si spatele necesar.
poate as fi trecut peste lipsa pestelui dar datorita faptului ca se poate ajunge cu masina relativ usor este si f. aglomerat - in urma cu 7-8 ani cand am ajuns pe acolo se intampla ca intr-o iesire de cateva zile sa nu vezi pe nimeni pe mal, doar seara zareai in departare cateva focuri care indicau tabere de pescari. rau este si ca in urma vizitatorilor raman munti de gunoaie pe care nu le poti dovedi oricate porniri ecologice ai avea.

imi place sa cred ca cel putin valciu si celelalte canale  care inconjoara insula mica sunt mai ferite de ferite de electricieni macar datorita faptului ca aceasta este totusi o rezervatie. si sper sa gasesc si locuri in care timp de cateva zile sa nu ma deranjeze nimeni.

@tudor.
ms pentru oferta. ti-am dat un mp.
am mai lasat odata o barca la apa mai amonte de giurgeni. pe dreapta inainte de sat se face un drum pe langa o statie de pompare mai erau niste barci pe acolo, se mai poate pe acolo ?

la final doua povestiri adevarate despre neplacerile care pot aparea in zona:
- un prieten pescuia in apropierea podului cand i-a observat pe uni care dadeau la curent prin fata lui. ca un cetatean onest a sunat  la 112 de mai multe ori si binenteles nu s-a intamplat nimic. isi suna un neam care lucreaza la pf giurgiu, ii spune astuia povestea, tipul ii spuna ca nu poate sa faca nimica, ca pf-ul de sub pod apartine de braila si sa astepte putin ca se intereseaza. dupa catva timp primeste amicul meu un telefon de la neamul lui care ii spune: stringe-ti bagajele si pleaca ca i-ai suparat pe baieti.
- ne intorceam anul trecut din delta si ne-am oprit la chirana (popasul de la intersectia cu druul braila-fetesti). un chelner tinerel se baga in vorba cu noi si cand aude ca suntem din ph zice: Cati pescari din patria hotilor n-am lasat eu fara scule pe dunare, noaptea cand dormeau ! auzisem eu de intamplari d-astea dar eu nu am patit-o pana acum.

ultima captura la ciobanu

Undeva la Km 39 pe Dunarea Veche , mai sus de TURCOAIA am vazut multi PH furati.

Si daca il prinzi asupra faptei si il dai de mancare la pesti se supara pe tine............si mai e si ilegal............oare cum se face totusi ca dupa cateva furturi ink se mai intampla si altele ptr ca daca ar fi intrat unul doi la "mititica" nu ar mai fi avut curaj nimeni curaj sa puna mana pe sculele ce nu le apartin!
In acelasi timp cred cu tarie ca din cei care se gasesc pe Dunare marea majoritate sunt oameni cumsecade cu un caracter deosebit dar foarte duri datorita mediului in care traiesc dar oricand gata sa dea o mana de ajutor atunci cand ai nevoie daca ai cu adevarat nevoie!

  Cand eram mic era o vorba care umbla pe Dunare si pe care Vali o poate confirma. Se spunea ca ''Daca umbli la scule la lipoveni si te prind i-ti leaga pietroiul de gat si te face scafandru:)''.  I-mi aduc aminte ca pana-n 1996 balta era balta dar o data cu inchiderea marilor uzine si explozia de someri s-a schimbat si amabilitatea pe balta

Asa e Adi, cu lipovenii nu-i de joaca. In zona din avalul Galatiului dintotdeauna au fost oameni foarte duri pe balta, iar azi sunt multi care din asta traiesc si nu prea tolereaza "concurenta".
Am pus aici pozele tale scanate, asa ca poate odata iti faci timp sa le comentezi putin :). Cand le vad, imi aduc aminte de multe clipe placute petrecute pe balta pe vremuri. Parca si lumea era altfel, viata era simpla si tihnita, de multe ori mi-e dor de vremurile alea.

Oooooooooooooooooo
Insfarsit ,i-ti multumesc pt ajutor Vali pt poze . Aici este familia mea intr-una di expeditii la km 39  Dunarea Veche.

atunci am pornit pe o Dunare crescuta dar era o iesire planificata impreuna cu fratele meu ,care l-a acea vreme doar ce terminase Scoala militara si urla dupa o iesire . Asa ca a invitat inca trei colegi ,au traversat tara pe diagonala (Cj-Br) si dupa lupta cu gropile din INSULA MARE A BRAILEI ne-am gasit in locul stabilit. Nu speram la nici-o captura la cota aia ,dar regula nu s-a desmintit daca muncesti, balta te hraneste.  I-mi aduc aminte cand vedeau musafirii (ardelenii) Dunarea erau impresionati. Sa revenim la poveste , asa ca ne-am pus pe treaba am batut baltile dupa jai  am arat hectarul de pamant dupa rame sa alimentam zecile de carlige si asa am avut noroc. Noi ne-am bucurat atunci mai mult pt ei ca aveau cu ce pleca acasa atat ce povesti cat si ce manca.
  Dar ce vremuri , vara era o perioada unica in care an de an eu evoluam ,cresteam si totul era simplu si precis . Cand am reusit sa pornesc singur motorul a fost la fel ca atunci cand am mers singur in picioare , nu mai aveam nevoie sa-l rog pe tata sa-l porneasca si daca se oprea .... bafta . Dupa care a urmat perioada adolescentei, pfffffff pai dadeai o tura primavara in corotisca si poala alba( inundata  fiind) cu fete la nuferi , succes curat.  Asa mi-am petrecut copilaria si vrea sa-i zic lui Vali ca a facut o minune cu acest forum unde avem ocazia sa retraim cel putin in memorie clipele petrecute si pe care copii nostrii nu stiu daca le vor intelege vreodata.
  I-ti multumesc inca o data Vali pt poze si i-mi cer scuze pt claritate , dar asa era pe vremea aia .

Citat din: Vali din Februarie 27, 2012, 10:42:11 PM
Asa e Adi, cu lipovenii nu-i de joaca. In zona din avalul Galatiului dintotdeauna au fost oameni foarte duri pe balta, iar azi sunt multi care din asta traiesc si nu prea tolereaza "concurenta".
Am pus aici pozele tale scanate, asa ca poate odata iti faci timp sa le comentezi putin :). Cand le vad, imi aduc aminte de multe clipe placute petrecute pe balta pe vremuri. Parca si lumea era altfel, viata era simpla si tihnita, de multe ori mi-e dor de vremurile alea.

Ce poze faine ! :)
Culorile sterse si usor amestecate dau o impresie de tablou din casa bunicii . Si umbla sensibil la afectiv :) . Toti avem macar cateva poze de acest gen, care ne arata ca am trait si alte timpuri decat era supermarket-ului.
Baietii erau tinerei, balta era plina de peste iar natura era natura .  ;)

Ei, uite asta imi doresc eu cel mai mult: sa nu mai trebuiasca sa vorbim la trecut despre frumusetea vietii pe ape :).
Pentru asta, trebuie sa avem grija de ecosistemele acvatice, si sa ne implicam mai mult in lupta cu cei care strica frumusetea si bogatia baltii.

Citat din: Vali din Februarie 28, 2012, 09:07:57 AM
Ei, uite asta imi doresc eu cel mai mult: sa nu mai trebuiasca sa vorbim la trecut despre frumusetea vietii pe ape :).
Pentru asta, trebuie sa avem grija de ecosistemele acvatice, si sa ne implicam mai mult in lupta cu cei care strica frumusetea si bogatia baltii.

Corect !

Dar ce fuse, se cam duse . Acele vremuri, vrei-nu vrei,  nu se mai pot intoarce.
Am o poza facuta dupa acelasi tipic, la Parches. Pe tot malul era cortul nostru si masina cu care venisem. SUPERB !
Daca incerci sa faci o poza in zilele noastre, nu se vede malul lacului Parches, de zeci de autoturisme si o hasura fina dar deasa, de undite si lansete.
E doar evidenta expansiunii umane. Speranta e doar ca multitudinea de oameni sa lase natura cat de cat nealterata. Total nealterata e imposibil pe de o parte fiindca simpla trecere masiva a oamenilor nu poate lasa un loc neafectat, pe de alta parte fiindca intre acesti oameni va fi inerent si un procent de "neoameni" .

De aia repet: bine ca mai avem aceste poze frumoase, de care sa ne bucuram de "cum a fost odata" :) .

L.E>
   Imi amintesc perfect ca masina noastra de pe malul Parchesului era o Dacie rosie, exact ca aceea din prima ta poza  :D . Aferim bre , n-aveam masini vestice, dar aveam natura virgina si  peste din belsug  !

Asa este Florio ai perfecta dreptate , dar tin sa mentionez ca masina nu era a noastra ci a invitatilor nostri din ardeal , pt ca eu nu prea stiam ce este aia masina, in familie nu aveam proprietari auto. Atunci cand mergeam pe balta aveam locuri bine stabilite si nu era nimeni pe o raza de minim 500m ,pt ca era o regula de bun simt '' sa nu deranjez''. Pe unde ne asezam construiam masa ,deasupra umbrar , carlige pt oale si tigai , scurgatoare pt vaze etc. Construiam o adevarata tabara , totul era din lemn provenit din padure adus de Dunare . Aveam hamace din plase de AVA , care facea deliciul lumii si a copiilor. Nu vreau sa-mi amintesc cate s-au intamplat la acele hamace , de cate ori s-au rupt sub greutatea mai multor persoane ( m-a refer la cei doi pari de la capat sau la cele doua funii tot din capat ) sau de cate ori se rasturnau cu baietii sprituiti ( un adevarat aparat etilotest) sau cum m-a trezeam dimineata si vedeam ''baietii'' plantati unul colo altul colo dupa o noapte plina de '' suc de strugure'' tinut la groapa combinat cu somn afumat facut din si in productie proprie . Ce somn mai iesea din afumatoarea aia sapata in pamant  si afumat cu lemn de salcie batran si noduros. 
I-mi cer scuze daca v-am plictisit dar m-a cuprin febra amintirilor si incerc sa ma stapanesc sa nu plictisesc mai mult, daca mai doriti o sa mai revin cu povesti exact ca in '' amintiri din copilarie''
  sa auzim numai de bine.

Cum poti sa ne spui ca ne plictisesti, da-i inainte ca le spui foarte frumos, si in plus asa ne mai aducem si noi aminte. Important e totusi sa nu ramanem numai cu amintirile, ci sa ducem si mai departe veseliile :).

Stiti ce sunt curios? voi cum carati zecile si zecile litri de benzina la ambarcatiuni? Dati-mi voie sa v-a mai rapesc putin din timpul vostru si s-a pove cateva intamplari :
    Pregatire de concediu  , aveam cam 14 ani , mama pregateste partea financiara a expeditiiei de 1,5 luni  cu destinatia PECINEAGA. Inumara mama banii si pregateste gramajoarele astia alimente ,astia benzina , etc . Misiunea mea era de a achizitiona benzina si tata nu pleca nici-odata fara 100 l de la mal, iar recipientele nu erau chiar conventionale. Majoritatea ''canistrelor o reprezenta canistre improvizate din baterii de condensatoare  intre 15 si 20 l  si bidoane de plastic de 5 litri toate incarcate intr-un carut. M-am apucat de treaba am pus mana pe gramajoara de bani iau carutul plin cu recipiente si pornesc la drum. Nu va puteti imagina zgomotul pe care il producem din vibratiile carutului cu toate tablele alea goale , parca era iarna si veneau colindatorii cu ursul, toata lumea se uita la mine parca venea trenul in gara. Dupa un anumit timp ajung la benzinarie undeva pe soseaua Buzaului ( o benzinarie veche cu renume bun) , i-mi vine randul ( v-a dati seama ca soferii cand mau vazut la pompa m-au injurat in gand si nu a mai tras nimeni dupa mine , a venit o doamna cumsecade a luat pistolul si mirata m-a intrebat ce s-a faca . Plinul i-am raspuns increzator si mandru ca de eram cel mai mare client in acel moment , cea mai ieftina benzina  am continuat eu. Repet a luat doamna pistolul si a inceput sa incarce unul ,doua, trei recipiente , opa........  astea au gura prem mica si nu incape pistolul . Pai ce tata cand a sudat tevile la cutiilea alea avea pistolul de la benzinarie sa masoare , da de unde. Ce fac doamna? am intrebat eu ....   pai uite ce goleste recipientele umplute cu palnia asta dupa care le umplem la loc iar in plastic eu nu pun  mi-a raspun femeia. Pai ma dau deoparte si fac tot asa din truna intralta ,am rugat-o  eu . Bine a zis ea si a-nceput Adrian sa icarce restul de bidoane , nu stiu daca v-a imaginati ce inseamna sa transferi prin palnie 50 l benzina si tu s-a respiri deasupra , v-a dati seama.  Dupa ce am incarcat 100 l a venit momentul platii , scot banii din buzunar inumar si .......... pauza  nu aveam toti banii :)) , luasem alt teanc de bani destinat altei cerinte.:))
  Na Adi ce te faci cu 100 L  si cu 60 % marfa platita  ...  am rugat-o pe doamna s-a las caruciorul acolo in grija lor si sa ma duc acasa sa iau restul de bani. Am alergat eu ce am alergat ,dupa ce am inhalat  20 min vapori de benzina acasa , am ajuns acasa disperat si mort de oboseala de s-au speriat ai mei  , am lamurit problema banilor dupa care m-am intors la locul faptei la bordul bicicletei mele dragi ( o ucraina facuta din bucati) cu viteza maxima. Dupa ce am platit restul de bani si mi-am cerut scuze pt neplacerile cauzate m-am trezit cu o noua problema , la peco eram cu un carucior plin si cu o bicicleta  cum ajung eu acasa?   Stiu ca v-a ganditi ca este siplu legi  carutul de bicicleta cea ce am si facut dar daca v-a imaginati ca este usor ca la varsta mea sa pleci de pe loc cu un asemenea atelaj , cred ca v-a inselati , nu mai zic ca ii cadea si lantul si saream de pe ea sa opresc mastodontul format. Asa ca am decis s-a imping usor usor bicicleta de coarne si carutul legat de ea , si mergand mergand asa incet incet am ajuns la liniile de tramvai de la parculet ( pt cei care cunosc braila) , iar la trecerea peste linii bidoanele agitate si alintate de soare au inceput sa protesteze : poc poc poc  dopurile au sarit de parca erau proiectile de tun . V-a dat seama ca din 100l cumparata nu am ajuns cu toata la barca.  Dar astea erau vremurile unde o canistra standard era ceva , ca acu toata lumea le arunca ca nu mai au ce face cu ele.
  Nu am mai repetat nici-o data aceasta metoda de a cumpara si transporta benzina , dar nu pot spune ca alte metode nu au fost lipsite de aventuri.
  i-mi cer inca o data scuze daca am deviat de la SUBIECT dar am considerat ca face parte di decor. Va salut  si m-as bucura daca nu v-am rezinut degeaba.
   Numai bine.

+

Pai de exemplu, eu cu zecile si sutele de litrii de benzina despre care pomenesti tu fac inconjurul lumii fara sa alimentez, eu am insa alta problema, cum sa car zecile si zecile de litrii de sprit si bere pe care o consuma echipajul meu. Acum doi ani am avut in barca 110 litrii de spritz formate din 60 de litrii de Sarica Niculitel si 50 litrii apa minerala si 40 de litrii de bere. Totul a fost sub control de duminica pana miercuri cand am fost in pericol sa mi se ofileasca echipajul si a trebuit sa caut carciumile in toata Delta, dar m-am descurcat. Adevar este ca sunt mai usor de gasit decat benzinariile. In paranteza am avut si eu motor mare si stiu cum este, bine ca am scapat. Am vandut barca unui braconier din Giurgiu si sper ca este mai fericit de ea decat am fost eu. Acum sunt rezervoare bune de capacitati mari, daca rezolvi cu spatiul in barca restul este aproape poezie.

Citat din: Vali din Februarie 28, 2012, 09:07:57 AM
Ei, uite asta imi doresc eu cel mai mult: sa nu mai trebuiasca sa vorbim la trecut despre frumusetea vietii pe ape :) .

Addendum la aceasta tema:
Mobilizare contra braconajului (posibil ca fotografia sa fie accesibila doar celor cu cont FB - resp. dupa autentificare)

http://www.facebook.com/photo.php?fbid=340042619351723&set=a.340039099352075.78310.100000379632445&type=3&theater (http://www.facebook.com/photo.php?fbid=340042619351723&set=a.340039099352075.78310.100000379632445&type=3&theater)

@ionitzady
pana acum nu am fost cu barca mea in delta dar acum vre-o 14 ani, la primele mele iesiri in delta pe langa Crisan, cand nu se inventasera inca benzinariile ne caram cu 30-40 l de benzina pe pasager ascunse prin genti in bidoane de 2 ca nu prea se gaseau bidoane consumabile de 5 l- nu prea aveai voie cu benzina pe vapor. dupa terminarea acesteia aveam bafta cu cunostintele din tulcea care ne trimiteau tot cu pasagerul daca mai aveam nevoie, mai luai cu imprumut daca erau urgente.
noi aveam un johnson de 15 cp si era printre motoarele mari din zona, riveranii cu care mai ieseam noi la pescuit aveau de pana in 10 cp si inca se mai foloseau tn-urile care porneau cu benzina si apoi mergeau cu amestecuri ciudate de combustibil. cand vorbeai cu vre-unul sa te duca cu barca intai te intreba daca ai benzina.
dupa aceste prime iesiri in delta am luat o pauza de vre-o 8-9 ani si cand am revenit combustibilul nu mai era o problema si nu  mi-a venit sa cred ce cladiri, motoare si barci aparusera in zona. dar deja delta se schimbase si nu mai era la fel ... :(

@capitanu
atata sprit la cate persoane ? ca ne-ati batut recordul :o
nu il aveati cumva si pe jack cu voi ?

@ capitanu
   O solutie la problema ta ar fi daca va place taria sa luati alcool dublu rafinat :) si la bord dintr-un litru de alcool ar iesii 4 l de tarie amestecat cu apa , am vazut cu ochii mei asta . Iar despre canditatea de benzina cumparata  era necesara pt ca statea o luna si jumatate  pe balta , 40 l dus- intors  si 60 de fataiala la pescuit.  Mie mi se pare amuzant acum , atunci nu, dar sunt povesti traite si adevarate . Capitanu  sper sa nu te superi , nu a fost o aluzie , ci doar o formula matematica de diminuare a canditatii raportat la ce am vazut eu rezultand o gluma la ce ai zis tu.

Citat din: ionitzady din Februarie 27, 2012, 10:18:14 PM
  Cand eram mic era o vorba care umbla pe Dunare si pe care Vali o poate confirma. Se spunea ca ''Daca umbli la scule la lipoveni si te prind i-ti leaga pietroiul de gat si te face scafandru:)''.  I-mi aduc aminte ca pana-n 1996 balta era balta dar o data cu inchiderea marilor uzine si explozia de someri s-a schimbat si amabilitatea pe balta

Mai exista o legenda in Delta, ca daca te arde sa iei un peste din vintirele lipovenilor, sa faci bine sa pui in loc o sticla de vodca daca vrei sa supravietuiesti! Marturisesc sincer, ca nefiind mancator de peste si nici sinucigas, n-am incercat schema.  ;)

Citat din: ionitzady din Februarie 28, 2012, 11:02:52 AM

I-mi cer scuze daca v-am plictisit dar m-a cuprin febra amintirilor si incerc sa ma stapanesc sa nu plictisesc mai mult, daca mai doriti o sa mai revin cu povesti exact ca in '' amintiri din copilarie''
  sa auzim numai de bine.

As incepe si as termina fiecare zi cu asemenea plictiseli, asa ca fa bine rogu-te si lasa povestirile sa curga .  :) 

 Multumesc pt increderea acordata si v-a mai retin 5 min :
   La sfarsit de iarna ,asa cum fiecare pescar se pregateste anul ce-l asteapta , intr-o zi de salariu ( tata lua lichidarea in valuare de 1060 000 lei vachi :)   ) ajunge tata de la serviciu  (  in acelasi bloc  avem 2 apartamente et 4 si parter  ,parintii la 4 eu cu bunica la parter ambele cu tel romtelecom)  intra la parter si '' ORDONA'' Adi pregatestete ca avem treaba in 5 min plecam. A urcat omul la et 4 a vorbit cu mama ce a vorbit dupa care am plecat la treaba.  Am ajuns la un om undeva in centrul vechi al Brailei la o curte modesta unde am fost invitati de proprietar ne-am asezat la masa unde tata a-nceput '' Nea  ....   ai carlige de pripoane ? Da  , raspunde omul   Ai carlige de lansete ? Da  afirma din nou omul  Ai carlige ....?  Da Da Da  era raspunsul omului care i-mi aduc aminte ca lucra undeva la PROGRESUL si care era mare meserias cu carlige care agatau si erau bine tratate .  Adu tot a zis tata si a cumparat 300 carlige in valuare de 1 mil . La asa vanzare omul s-a simtit si repede a procurat sticla de JAMAICA sa ude carligele . Dupa un anumit timp si dupa pahar dupa pahar am primit si eu bonus vreo 30 carlige de undita , lanseta , etc .
   Asa ca pe inserate ,ajunsi acasa ,  m-am salutat cu tata ( sprituit)   si am intrat in casa la parter el urmandu-si traseul la et 4.
    Nu v-a imaginati ca a trecut mai mult de 5 min si tel a inceput sa zbarnaie  unde am si raspuns timid " alo!"  "  URCA "  m-a indemnat mama de la celalalt capat al firului .....
   Ajuns sus am intrat in casa si tata era deja la interogatoriu     " UNDE SUNT BANIIIIIII" :))
  M-am asezat pe banca inculpatilor  si ascultam mut interogatoriu    " PAUL unde este salariul ?"  Mama a fost o femeie tare de gasca si atmosfera nu era ca la politie , trebuie s-a va imaginati o faza din VACANTA MARE intre Leana si Costel .
    Pai maso ca car ca mar , pai am avut si eu datorie , penalizari , CAR asta a mai ramas motivase tata  60( mii). " Si  cu banii astia vrei sa-ti cresc copii tipa mama zambind catre mine . " TU ADI UNDE AI FOST? "  pai car ca mar si eu pe aici pe acolo dupa tata     A DA?   ( tata cica ascunsesera marfa  , deasupra la cuier  invelita in hartie alba ,de sarea in ochi de la o posta) asa ca mama scosese cele 4 pachete ( ghemuri albe )  ASTEA CE SUNT? intreba ea  ,eeeeeeee        pai astea sunt obligatii de la prieteni  A DA?  DAR FLUTURASUL ASTA CE ZICE? ( fluturas obtinut din halatul adus de tata la spalat ) se uita tata mirat il ia in mana se holbeaza la el  si zice " pai nu vezi maso ca-i de luna trecuta "  Am ras pana am lesinat radeam si eu si mama pane ne topeam  " cum mai Paule nu vezi ca scrie data pe el " a gresi aia data mai maso  .....
  radeam si ne uitam la el cat de comic era . Mama a fost o adevarata baltareata si iubit balta foarte mult , era constienta  de cheltuielile si cerintile pe care balta le cerea , dar tata ca baietii na  pe sub mana . Sa cheltuiesti 99% din lichidare pe balta  ?????  acu cred ca o sotie moderna ar pune curent pe clanta usii:))  glumesc . Oricum a fost o intamplare care a provocat ras in multe seri in jurul focului  pe balta.

Citat din: solpet din Februarie 28, 2012, 05:12:36 PM

Citat din: Vali din Februarie 28, 2012, 09:07:57 AM
Ei, uite asta imi doresc eu cel mai mult: sa nu mai trebuiasca sa vorbim la trecut despre frumusetea vietii pe ape :) .

Addendum la aceasta tema:
Mobilizare contra braconajului (posibil ca fotografia sa fie accesibila doar celor cu cont FB - resp. dupa autentificare)

http://www.facebook.com/photo.php?fbid=340042619351723&set=a.340039099352075.78310.100000379632445&type=3&theater (http://www.facebook.com/photo.php?fbid=340042619351723&set=a.340039099352075.78310.100000379632445&type=3&theater)

Am inteles Peter, inseamna ca eu sunt primul vizat :D. Ce sa fac si eu, daca asa am crescut, bine totusi ca de 15 ani n-am mai bagat coada-n balta.

@ionitzady: mai cunosc si eu pe unu' care dadea toata lichidarea pe sculamente de pescuit, dar in forma de plase. Bine, la el avantajul era ca banii de buzunar ii scotea din pestele carat zilnic acasa, lichidarea era asa, de hobby ;D.
Multumim de povestiri, si mai asteptam ;). Daca vrei, putem face un topic separat unde sa scriem exclusiv despre aventurile de tipul celor povestite de tine.

am lucrat 6 ani in Insula mare a Brailei si o stiu destul de bine si dinainte de a lucra acolo. Braconajul nu o sa dispara pana nu mor braconierii. pe vremuri mai cresteau un porc o oratanie ceva si o lasau mai moale cu pescuitul. Acum de cand a luat Taratza Culitza terenul din balta unu nu mai poate sa fure un graunte. Deci singura sursa a ramas Dunarea. Politia din vremuri memorabile a fost cu ei si stiam ca sunt asa de bine organizati ca daca e sa ordone un control de la bucuresti nici nu apuca seful sa gandeasc ca baietii sunt acasa. Mai pica cate un fraier care nu a dat dreptul. Drumurile acolo sunt mai rele ca inainte de indiguire. In insula mica acum vreo 6-7 ani luasera niste italieni si facusera acolo hogeac. Vineri intrau cu pitipoance si ieseau luni dimineata ca ii vedeam si la sosire si la plecare. Vanatoarea si pescuitul erau dupa bunul lor plac in rezervatie. Acum am inteles ca ori nu mai au voie ori au plecat. Taicamiu era in Consiliul de Administratie dar nu ma pasionat niciodata sa intreb ce e pe acolo. am fost pe vremea lui Ceasca si am dat la peste intr-un lac in care cica dadea si ceasca si intradevar cand am intrat in apa era ca si cum inotai intr-o plasa plina cu peste. Te ciupeau de foame si daca dadeai cu mina in apa deadeai de bucati sanatoase. A fost singura experinta de genul asta. Pe mine ma sperie ca am fost in delta in zona Gura Portitei - Canal 5 si am dat la peste 2 zile si parca am dat in cada goala ca la Braila se zicea ca pestele vine din delta. In rest zona e fff frumoasa mai ales in prima parte cand apa e mare si  se merge cu barca prin padure. Cu spritul legat in apa. E frumos in tara asta pacat ca e locuita.

Salutari de la Braila !
Ma bucur ca am gasit acest forum si topic, chiar cautam ceva informatii legate de subiect.
Stiu ca sunt cel care redeschide subiectul dupa .. 3 luni  :-[, dar as mai dori ceva informatii:
- unde pot ajunge in Insula Mica sa vad ceva pasari ? hartile pe care le-am gasit sunt cel mult... sumare;
- pot ajunge in locurile "frumoase" cu barca, sau trebuie parcurse pasaje "per pedes" ? mi-e cam jena sa las barca.. doar legata de vreun trunchi (nepazita). Nu-i nu stiu ce iaht, dar nici de aruncat.
multumesc !

Salut Daniel si bun venit pe capcompas.ro :).

Si eu sunt interesat sa parcurg cu barca zona Insulei mici. Am fost pe acolo cand eram mic, si vreau cu ocazia asta sa-mi plimb si fetele, sa vada locurile alea frumoase. De asemenea, si eu sunt pasionat de natura, nu sunt neaparat pescar, ci caut linistea si aerul curat.
Asa ca ar fi cred o ocazie buna sa ne adunam cativa barcagii si sa facem o tura pe acolo. Daca ni se alatura, il putem avea ca ghid pe colegul ionitzady din Braila. Eu imi dau in curand barca la Dunare, deci putem lua legatura cand (si daca) ne hotaram.

 ;D super ! exact asta imi doresc si eu: habar n-am cum se leaga un carlig, si pescuiesc doar in piata. In schimb ard benzina la greu pe plimbari in natura curata (cu nevasta si copila din dotare).
Barca e la apa de o luna si am deja trei iesiri anul acesta.
Si eu sunt amator de plimbari in grup, stabilim data si o facem.

@danielsg74
salut nu cred ca ai ce face cu barca in insula mica , daca vrei sa intri in sanul ei tre sa lasi barca la dunare. Doar cand este apa mare mare sa intri pe privaluri si atat.
@ vali sa traiasca marele sef :) pai de ce ne chinuim noi pana la insula mica si nu intram aici in corotisca , poala alba , veriga .
   Domnilor avem minidelta la noi la o aruncatura de bat dar poate mai creste Dunarea asta mai mare , mai scapa si puietul asta , mai intram si noi cu barcile pe la nuferi , mai dam cu o lingurita , brate sa ai sa tragi la rame ca padure inundata slava domnului.

@ionitzady: multumesc ! in sfarsit o informatie.
Spre rusinea mea, nu cunosc Dunarea... dar am ambitz.
Poate putem cumva nota locatiile respective pe Google Earth ?

@danielsg74
daca te referi la locatiile mai sus mentionate ( poala alba , veriga si corotisca) sunt in ochii nostri , ai brailenilor.
Daca ti barca in Baza Nautica  , se intra cu barca in padure direct visa-vis ( doar cand cota o permite ) pana la dig si cobori pe langa dig in aval spre Ghecet . Apoi ajungi intr-un mic paradis , se poate intra si pe canalul Corotisca (in dreptul vadului Traian) dar am inteles ca sunt doborati copaci la intrare si nu se poate intra. 
Poate creste Dunarea sa inunde malurile si sa ne plimbam prin micul nostru paradis.
Oricum pt amatori la cota asta canalul Corotisca a alimentat baltile cu apa si se poate vizita perpedes cred. Dar mie i-mi place sa cutreer locul cu barca la rame si sa i-am masa ori in barca ori pe vre-o insulita.

Am copilarit in Insula Mica a Brailei acum vreo 34 de ani ,am locuit citeva veri la a lui nea Preoteasa ,parinti padurarului ,canalele si iezerele nu sau schimbat ,cand inunda ? ramane peste mult,vezi anul 2010 sau anul in curs ,avem si noi planificata o iesire anul asta  acolo,vom incerca sa intram pe Manasoaia ,la prima curba la stanga ,pe dreapta este o rampa (ne duce cu bacul de la Giurgeni pana in rampa aia ) ,acolo urcam masinile pe mal si  pescuim pe Cacata,Festile ,Canalul lui Baicu si Unte din barci pneumatice  , mai departe  catre Dobrile ,Jigara, Canalul Lupoiu e rezervatie , am inteles ca nu e voie sa pescuiesti acolo.Anul asta a bagat peste mult in toate japsele , Insula Mica e mai izolata ,va fi peste destul ,baieti care se ocupa cu vanzarea de peste ,vor avea peste la greu, in japsele din apropierea podului ,nu are rost sa mearga la mama dracu in insula. Pentru cei cu barcile ,trebuie sa intrati pe la Chirchinetu ,daca reusiti sa intrati si nu e interzis ? puteti traversa toata insula pe apa  si ajungeti pana la iezerul Festile care e ultimul.   

Cateva poze de azi din zona:

Vali ? pozele 2,3 si 4  sunt facute langa insula mica ? , unde mai exact?

Stiucile alea traiesc si in ziua de azi?

traiesc!
in amintirea cuiva!

Are cineva o harta sau o schita cu Insula Mica a Brailei ??? N-am fost niciodata si m-ar interesa. Ca si aspect /  dificultati / obstacole / alura... seamana cu Delta ??? Are canale, lacuri ??? Si pe unde se poate intra din Dunare, cu barca...

Multumesc anticipat !!!

cu google eart gasesti toate punctele in insula mica sau mare a brailei.lasi barca la apa la cantonul de la giurgeni si o iei in aval pana la primul canal la dreapta (turcoaia) canal care te scoate la braila trecand prin sau pe langa localitatile:plopi,cistia,garliciu,agaua,salcia,daieni,piatra,frecatei,titcov,peceneaga,turcoaia,carcaliu,macin ,smardan,braila.de la giurgeni pana la braila coborand pe traseu de mai sus sunt cca 100km si peco gasesti doar la macin sau braila.de la braila o iei in amonte pe ruta :braila,varsatura,chiscani,gropeni.la gropeni o iei pe canalul din stanga catre tacau,bandoiu,marasu,magureni,giurgeni. un tur al insulei mari a brailei de cca 160km de o frumusete de nedescris.acelasi traseu i-l poti face plecand din braila sau galati. pt insula mica a brailei, de la giurgeni cobori pe ruta magureni,marasu,bandoiu,tacau,gropeni. la gropeni refaceti plinul cu bere  :) si o luati in amonte catre stancuta,gura ialomitei giurgeneni. pe ruta aceasta ai si 2 canale manusoaia si cremenea. este un tur al insulei mici a brailei de cca 90km la fel de frumos ca primul. turul insulei mici a brailei l-am facut coborand de la giurgeni pana la gropeni la rame ,in 3 zile si urcand cu motorul spre giurgeni in 3 zile,combinand plimbatul cu pescuitul.

Cer scuze ca voi fi foarte laconic, dar sunt terminat de oboseala, abia am ajuns acasa din inca o tura in Insula Mica, azi in zona Cracanel - Cremenea. Am batut la picior cativa kilometri patrati din zona lacului Gasca, din linkul urmator: http://wikimapia.org/#lang=ro&lat=44.853739&lon=27.878666&z=14&m=b (http://wikimapia.org/#lang=ro&lat=44.853739&lon=27.878666&z=14&m=b)

N-am facut poze acolo (in interiorul insulei), am pus mai jos doar cateva poze de pe traseul de pe apa. Dar colegul GionyGl a facut cateva sute de poze in fiecare zi, si urmeaza sa punem poze de poveste la sfarsitul saptamanii, cand ne vom termina activitatea de cercetare a mediului la care lucram acolo.

Vali a punctat foarte bine- toate lacurile din insula mica sunt accesibile numai la pas.

@ Mustatza & Vali

Multumesc mult de informatii. Inca nu sunt lamurit, deoarece nu cunosc zona de loc, dar "studiez" pe harta, ma familiarizez si revin cu intrebari. Pare o zona fff interesanta. Nu-mi dau seama daca este mai salbatica sau mai "batuta" decat Delta...

Citat din: Pupezica din Noiembrie 05, 2013, 07:36:40 AM
@ Mustatza & Vali

Multumesc mult de informatii. Inca nu sunt lamurit, deoarece nu cunosc zona de loc, dar "studiez" pe harta, ma familiarizez si revin cu intrebari. Pare o zona fff interesanta. Nu-mi dau seama daca este mai salbatica sau mai "batuta" decat Delta...

[/b]

zona nu este atat de salbatica cum gasesti in DD pe canale mici dar este mai frumoasa decat bratele din DD si nu prea tine stuf.de batut.................este batuta foarte des de braconierii electricieni.

Cateva imagini online, la botu calului, mai jos de Marasu, pe bratul Valciu.

Tocmai ne-am intors din Paradis :). Am petrecut o saptamana in Insula Mica, am vazut salbaticia la ea acasa, si urmeaza in curand toata povestea. Oricum, mai avem de facut cateva ture, cand se va opri ploaia. Cam atat pentru seara asta, dar vom povesti pe larg.

" Oricum, mai avem de facut cateva ture, cand se va opri ploaia. Cam atat pentru seara asta, dar vom povesti pe larg.

a trecut decembrie,ianuarie.................... :)

Maine mai am un examen, si duminica ultimul ;).

Revenind in tematica topicului, la inceputul lunii noiembrie a anului trecut ma suna colegul Ionel - GionyGl: - Vali, hai ca trec pe la tine sa-ti propun ceva. - Gata Ionel, caman la Galati-sat :).

Vine deci Ionel si imi propune sa facem o serie de expeditii in Insula Mica a Brailei, cu barca lui proaspat construita. Scopul principal al turelor va fi munca de recoltare de material biologic din diferite locatii ale parcului natural, in scopul unui proiect de mediu. Scopul secundar va fi sa ne bucuram de frumusetea Dunarii toamna, sa cutreieram ca robinsonii salbaticiile de nepatruns ale Insulei Mici, sa facem pastrama pe malul apei si sa pescuim.

Intr-un cuvant, golaneala ca pe vremuri :). Singura chestie care am simtit ca lipseste din "oferta" a fost o plauca de ave, cu care mi-ar fi placut sa curg din cand in cand la toana, in amintirea vremurilor bune de altadata. Era misto ca urmau sa iasa si niste banuti de buzunar, deci ce sa-ti doresti mai mult decat golaneala pe ape, hoinarit prin padurile nesfarsite ale Luncii Dunarii, si sa mai fii si platit pentru asta.

Asa ca pornim noi intr-o dimineata racoroasa de noiembrie cu barca pe peridoc, ajungem la bac la Braila, unde intentionam sa dam barca la apa. Eram o echipa de 4: Ionel, cumnatul lui, tatal lui si subsemnatul. Tatal lui Ionel urma sa ramana la barca si sa pescuiasca, sa se plimbe etc, in timp ce noi urma sa facem traseele programate si sa recoltam materialul biologic (vegetatie).

La bac la Braila, dupa ce am gasit un loc bun de lansare, am luat pur si simplu barca pe sus in 4 oameni si am pus-o pe apa. Am tras lopata pana la vreo 100 de metri in amonte, unde intentionam sa montam outboardul meu Yammy de 9,9 high-thrust. Aveam la noi si Honda de 5 cai a lui Ionel, ne gandeam sa-l avem ca rezerva.

Eram foarte curios cum se misca barca avand montat high-thrust-ul, mai ales ca aveam o gramada de bagaje - tot felul de scule, tarusi de lemn, haine de rezerva, mancare, bautura, scule de pescuit etc etc. Am montat deci high-thrust-ul, l-am pornit, torcea ca de obicei foarte frumos, insa martorul racirii arunca o suvita foarte subtire de apa, care s-a subtiat pana a disparut.

Cand am vazut ca incepe sa scoata abur, am oprit motorul si am incercat sa-l depanez. Am completat cu apa o camera superioara cu capac a racirii, am pornit motorul, care a inceput sa arunce apa viguros pe la martor. Am facut o proba scurta cu motorul, singur in barca plina cu bagaje, si am simtit cum barca pur si simplu zboara de sub mine.

Cu increderea la maxim, am oprit motorul, s-au urcat si colegii in barca, ne-am pus vestele, ne-am pregatit de drum, si am inceput sa impartim intre noi ne-ale gurii. Ne si vedeam deja in maxim o ora la capatul din amonte al insulei Fundul Mare, unde aveam destinatia.

Deci cand totul deborda de bucuria pornirii pe ape, am pornit motorul, care bineinteles ca nu arunca destula apa pe la martor, dupa care suvita de apa a disparut si au inceput iar sa iasa stropi mici amestecati cu abur. M-am chinuit eu iar sa umplu camaruta aia cu apa, dar motorul betmen, nici n-a mai vrut sa arunce apa pe la racire. Asa ca verdictul a fost simplu si abrupt: da-l imi bag puncte puncte in el, hai sa punem Honda.

Asa ca am pornit noi cu Honda spre amonte, incet-incet cu 9-10 km/h pe gps. In tribord defila zona veche a Brailei, in babord capatul din aval al Insulei Mari, populat deja cu unditari, barcagii, si pescari la toana. Dintotdeauna m-a fascinat pasiunea brailenilor pentru barci si Dunare. N-ai sa vezi barci opulente, decat cel mult la noii imbogatiti, marea masa sunt barci in jur de 4-5 metri, ingrijite si cu parbrize cochete, desprinse parca din alta epoca.

Asta am remarcat intotdeauna, barcagiul brailean obisnuit - pescar amator sau doar amator de plimbari pe ape - are o barcuta mica, dar fasneata si foarte ingrijita. Foarte multi barcagii varstnici, care de o viata isi petrec timpul liber pe ape. La capitolul asta (si nu numai), Braila dintotdeauna a intrecut Galatiul. Oamenii acestia au parca alt ritm, se bucura altfel de clipa trecatoare. Fiecare barca are personalitatea ei, deseori observi multe imbunatatiri ingenioase, cu scop practic sau pur si simplu estetic.

Spre deosebire de barcile si barcagiii din Galati sau Tulcea, unde in general barcile sunt considerate obiecte strict practice, sau dimpotriva expresii ale statutului social, la Braila se vede clar pasiunea. Nu sunt toate opere de arta, dar important e ca oamenii le folosesc permanent, le imbunatatesc, schimba permanent pareri intre ei, si isi traiesc pasiunea.

Asa ceva a existat imediat in anii post-1989 la Galati la gura Siretului, sub banda transportoare. Era satul RFG (refugiul din fundul Galatiului), unde atatia amatori de barci si pescuit isi faceau viata frumoasa, mesterind la barci si dandu-se cu ele. Din pacate, chiar daca in prezent acolo e si un port de ambarcatiuni, spiritul acela nu mai exista si nici nu va mai reveni. La gura Siret sub banda, in afara de cativa pescari profesionisti si barcagii pasionati care rezista pe baricade, locul e infestat de tot felul de nasoi, care au ramas fara case, si se ocupa cu tot felul de potlogarii - furtul de fier vechi, de cocs, sau chiar de barci sau motoare. Pacat.

Revenind la Braila, am ajuns noi deci la intersectia celor 3 brate care delimiteaza insulele Arapu si Fundul Mare. Am luat-o pe bratul estic, cel dintre Fundul Mare si Insula Mare a Brailei. Pe masura ce avansam in amonte pe brat, peisajul era din ce in ce mai interesant, si senzatiile erau cele asteptate, de reintegrare in natura atotputernica.

In amonte de insulita de pe malul drept ne-am intalnit cu colegul Adi Ionita, cu care vorbisem deja la telefon. Era impreuna cu un prieten cu salupa la ancora, cu lansetele pe pozitie. - Ci faci Vali, azi nu bati fibra :D, ma intreaba Adi. - Las' ca mi-ajungi si mii,  raspund, a aparut si la mini luminita di la capatul tunelului :). Da' ia spuni, ati prins ceva? - Da di undi, noi am venit sa biem :). - Pai atunci poati biem in gashca, dupa ci ni terminam treaba!

Am mai stat noi la palavre, Adi ne-a sfatuit vizavi de traseu, apoi am plecat mai departe. Pe maluri foarte multe barci mari de tabla cu fund plat, ale chiscanenilor si tichilestilor, cu care oamenii isi carau acasa lemne de salcie pentru foc, taiate din padure. Gramezile de lemne se adunau pe mal, apoi barcile veneau, incarcau si porneau la drum.

Dupa curba larga a bratului, pe portiunea rectilinie dinainte de capatul insulei dinspre amonte, am ajuns in sfarsit la destinatia noastra. Urma sa patrundem adanc in interiorul insulei, sa depasim padurea de plopi inalti care margineste malurile, si sa ajungem la zonele de interes, anume salcetele naturale si papurisul din mijlocul insulei. Era pentru prima oara cand aflam in amanunt de la Ionel despre etajele vegetatiei din zonele umede, despre care voi povesti in postarile urmatoare (sper sa ne povesteasca si Ionel).

Cum am debarcat, am legat barca si ne-am pus la masa. Tatal lui Ionel a scos o butelca de redbull de butuc - promotia 2013, si plin de voiosie a inceput sa se cinsteasca si sa ne cinsteasca. Noi, tineretul, mai mult ne-am abtinut, cu gandul sa ne cinstim dupa ce ne terminam treaba. Era deja ora 11, afara deja se incalzise bine, iar ziua promitea sa fie una de poveste. Seniorul echipajului deja isi pregatise lansetele, isi luase in primire locul in barca, si manevra incantat sculele de pescuit.

Dupa ce ne-am pus burtile la cale, ne-am inhamat fiecare la cate o schinare de bagaje - toporisti, seceri, ciocane, tarusi de lemn, funduri de tocat, cutii cu vopsea, rucsaci cu merinde, si am pornit incet-incet prin desisul padurii care pornea de la marginea plajei inguste a Dunarii. Ne simteam ca niste robinsoni veritabili, mai ales ca traseul urmat era complet prin salbaticie, nu exista nici un fel de drum, ci doar desisul. Padurea era racoroasa si umbroasa, iar culorile arborilor erau de poveste. Si uite asa a inceput aventura noastra in Parcul Natural Balta Mica a Brailei, care ne-a lasat amintiri de poveste.

Va urma

Frumoasa prezentare, pana acum. Imi aduce aminte de prima iesire in Delta ( cand eram baistruc si nu stiam cu ce se mananca delta ).
Oricum asteptam si continuarea, cred ca este la fel de interesanta ca introducerea.

multumim Vali si asteptam cu interes si restul "povestii"

da , i-mi aduc aminte acea zi frumoasa de toama , ...  ah ce mai mergea spritul pe balta , parca mi s-a facut pofta ...  . Stiam ca Vali o sa treaca pe langa mine asa ca asteptam rabdator in barcuta intalnirea pe apa cu iubitorii de ape , vad ca se apropie o barca cu patru tipi se vedeau vestele pe ei , stiam ca toti au veste ca de asa e Vali , asa ca ma pregateam sa-i salut cand ...  era POLITIA DE FRONTIERE ups  ...  . Am mai stat cuminte si rabdator si la scurt timp i-am vazut , fara retinere m-am ridicat in picioare si le-am facut semn sa vina la babord . Mare bucurie sa te intalnesti pe apa ca de uscat suntem satui , dar ce chindie ar iesi prin zona. Apropo in poza a saptea se vede fundatia fostei CABANE A VANATORILOR un loc tare drag mie si unde am petrecut multe luni de vara in copilarie.

Super aventura!...peisajul superb

Da Adi, acum sa spun si de ce prefer sa pun vesta pe mine in orice ocazie pe Dunare: in primul rand, in afara de protectia oferita in cazul nefericit al caderii in apa (in noiembrie apa e deja foarte rece), vesta tine la spate, nu trece curentul. Si eu ma bucur ca ne-am intalnit, pacat ca (deocamdata) doar o singura data :). Ai vazut ce am scris despre braileni, sunteti oameni care traiti mai relaxat decat concitadinii mei.

Revenind la actiunea "Robinson", Ionel ne spusese la plecare: o sa fim ca in Amazonia, ne vom croi drumul singuri prin desisuri. Pornind noi de la mal, aveam de strabatut la inceput perdeaua de plopi canadieni inalti, care strajuiesc majoritatea malurilor Dunarii. Plopii acestia sunt randuiti cu rigla, fiind saditi de comunisti in epoca de regularizare a cursului Dunarii. Trecem la un moment dat pe langa un schelet din lemne curbate, care pare un loc din acela unde se aduce fanul pentru animalele salbatice pe timp de iarna. Incet-incet se asterne o liniste atotstapanitoare, si se aud doar pasii nostri prin frunzis.

Dupa vreo 2 sute de metri de mers relativ lejer prin padurea de plop, observam ca intram in alta zona. Ionel ne aduce la cunostinta ca ne aflam in misterioasa zona a salcetelor naturale. Adica salcii mari, rare, groase si contorsionate in toate felurile. Aceasta e padurea care a marginit malurile Dunarii din vremuri imemoriale, care s-a reprodus si regenerat de la sine, fara interventia omului. Trunchiuri extrem de groase, de cativa metri circumferinta, dintre care unele deja uscate, din acestea atarnand crengi groase, care putrezesc incet cred ca de zeci de ani.

Mersul devine mai anevoios, stratul inferior de vegetatie e format din rugi de mure, din care ne bucuram sa ne servim si noi cu fructele acrisoare. Insa ascunse printre tufele de mure sunt felurite capcane, ori gropi invizibile, ori crengi cazute si napadite de vegetatie, care fac inaintarea dificila. Sunt multe zone unde rugii de mure si crengile cazute formeaza adevarate garduri vii, pe care trebuie sa le ocolim, lungind mult drumul.

Stratul de rugi de mure pastreaza umiditatea noptii, si deci, chiar daca e miezul zilei si temperatura trece deja de 20 de grade, noi suntem uzi pana peste genunchi. Padurea pare ca se indeseste din ce in ce mai mult, accesul devine din ce in ce mai anevoios. Totul arata exact ca o jungla de nepatruns. Vegetatia cataratoare a napadit deja unele salcii batrane, ceea ce ne obliga sa ne croim drum cu cutitul sau toporisca.

Avem deja pe gps vreo 800 de metri parcursi, si cand credeam ca nu mai dam de capatul padurii, incet-incet in fata se vad primele raze de lumina printre salciile din ce in ce mai inalte. Pe masura ce avansam, observam ca orizontul se deschide din ce in ce mai mult, si in fata noastra se intrevede o intindere imensa plata, lipsita de padure, despre care prima impresie este ca ar fi un lac intins, invadat de stuf.

Cand in sfarsit ajungem la marginea padurii, ne dam seama ca am avut partial dreptate: locul intr-adevar e o suprafata uriasa acoperita de stuf, pana la padurile de pe celalalt mal (vestic) al insulei pe care ne aflam. Nu exista insa, cel putin in zona acoperita cu privirea, nici un ochi de apa. Cu toate astea, toata aceasta suprafata, ca si toata insula dealtfel, cu paduri cu tot, sunt acoperite complet de ape timp de cateva luni pe an, in timpul cotelor inalte ale Dunarii din primavara. Acest lucru se vede clar prin abundenta de alge uscate pe care am intalnit-o si in padure, si pe care o intalnim si aici.

Zona de stufarisuri e dominata de papura, insa din loc in loc se inalta adevarate bariere de trestie inalta de cativa metri. Noi ne urmam drumul prin mijlocul acestei intinderi nesfarsite de stufaris uscat. Dupa ce inaintam alte cateva sute de metri, ne oprim, ne consultam pozitia pe gps, si ne pregatim sa ne apucam de treaba. Avem de prelevat probe de vegetatie din aceste 2 zone de interes, anume salcetele naturale si zona de stufaris.

Lasasem salcetele pentru partea a 2-a a zilei, deci acum ne pregateam sculele ca sa incepem recoltarea de vegetatie de pe asa-numitele "piete de probe". Se delimiteaza o anumita suprafata-etalon, dupa care se recolteaza toata vegetatia care acopera acea suprafata, se sorteaza ce e verde de ce e uscat, se cantareste fiecare cantitate, dupa care se iau probe in pungi etanse, in vederea transportarii la un laborator unde se fac analize detaliate.

Ne apucam noi de treaba, facem prima piata de probe, timp in care simtim cum incet-incet, in ciuda lunii noiembrie, soarele e hotarat sa ne ofere o zi cu adevarat caniculara. Asa ca ne lasam la inceput in bigmenele cu maneci lungi, apoi la maneca scurta, dupa care ne lasam pur si simplu la peleul gol pana la brau. 

La prima piata de probe, ca de obicei lucrurile se misca mai greu, pana incepem sa ne formam rutina. Taiem stuful cu secera, il facem baloti, il cantarim, apoi maruntim cu foarfeca de vie o cantitate necesara probelor de laborator. Alegem cu grija ierburile sau lujerii care sunt inca verzi, si le cantarim si le maruntim separat. Delimitam piata de probe cu tarusi de lemn vopsiti cu rosu la capete, avand grija sa marcam pe tarusul principal numarul pietei si coordonatele gps. Ionel face diverse masuratori si verificari numai de el stiute, iar eu si Viorel ne facem treaba constiinciosi, facand deseori glume si parandu-ne rau ca nu avem cum sa facem o baie, la ce caldura e afara.

Facem in felul asta 3 piete de probe in imensitatea de stufaris, la distante destul de mari una de cealalta. Caldura de afara isi spune cuvantul, astfel ca pe la ora 2 si ceva deja ramanem fara apa de baut. Ionel ne spune ca trebuie sa ne incadram in grafic, asa ca mai avem de facut o piata pe teritoriul padurii milenare de salcie.

Ne indreptam deci spre marginea padurii de salcie dinspre interiorul insulei, in cu totul alt loc decat cel de la venire. Zona este de un pitoresc incredibil, o inlantuire de poieni separate doar de rari arbori magnifici de salcie. Delimitam o zona care sa contina densitatea medie de arbori, dupa care Ionel face cubajul lemnului din zona respectiva, folosind un subler gigantic. Se masoara de asemenea si toate trunchiurile si crengile mai groase cazute la pamant, alcatuindu-se o evidenta a materialului lemnos din zona delimitata.

In mijlocul pietei mari (arboricole) ne apucam si delimitam o piata mica, de tipul celor din stufarisuri. Adunam tot ce inseamna frunze, ierburi etc, si refacem operatiunile pe care le facusem in stufarisuri. Munca e placuta, lucram la umbra, atmosfera e destinsa, si in general ne simtim ca intr-o vacanta in tabara, cum era cand mergeam cu scoala.

Dupa ce ne terminam treaba, inainte de a lua cap compas malul Dunarii, unde lasasem barca si pe tatal lui Ionel, ne acordam un ragaz de odihna, cu toate ca ne cam chinuie setea. Ma intind la umbra, sprijinindu-mi trunchiul de baza oblica a unui arbore venerabil. E o liniste deplina, intrerupta ici-colo de bazaitul insectelor sau de fosnetul unui vant slab in coronamentul salciilor.

In minte mi se perinda imaginile unui an infernal care deja se afla in penultima sa luna. Revad atatea imagini, placute sau mai putin, rememorez discutii, calme sau aprinse, cu tot felul de personaje, revad barci in diferite stadii de constructie sau reparatie, revad atatea evenimente interesante de la scoala de nave, si imi apar in memorie inclusiv imaginile oamenilor bucurosi ca au ajuns sa aiba o barca la apa (si) in urma eforturilor mele.

Este cred prima oara in acest an 2013 cand am un asemenea moment de respiro total, deconectat complet de tumultul cotidian. Dupa ce mintea mi se goleste de tensiunile adunate in atata vreme, in timp ce si Ionel si Viorel isi fac la randul lor siesta, incet-incet ma cufund intr-un somn adanc, inconjurat de pacea si frumusetea din jur, simtind cum atavismul primar isi cere drepturile de armonie cu natura atotstapanitoare.

Parcul Natural Balta Mica a Brailei a ramas cred singura zona umeda cvasi-salbatica de pe cursul romanesc al Dunarii. E ultima relicva a ceea ce a ramas din uriasele intinderi inundabile ale Insulei Mari a Brailei si Baltii Ialomitei, dinainte de desecarea de catre comunisti.

Am avut posibilitatea sa cunoastem foarte amanuntit particularitatile acestui taram, care a scapat printr-un noroc fenomenal de desecarile furibunde practicate de comunisti, in scopul "redarii agriculturii". Cred ca daca Ceausescu mai traia 1 an - 2, nu mai aveam azi aceasta ultima minunatie a luncii inundabile a Dunarii inferioare.

Dupa cum povesteam, am inceput explorarea si probele cu insulele nordice ale parcului, anume Fundu Mare si Arapu: http://wikimapia.org/#lang=ro&lat=45.201151&lon=27.965012&z=13&m=b (http://wikimapia.org/#lang=ro&lat=45.201151&lon=27.965012&z=13&m=b) . Ca intreg teritoriul parcului natural, si aceste 2 insule se inunda complet in fiecare an, cand Dunarea e crescuta in lunile de primavara.

Intre ele sunt totusi diferente semnificative: daca Fundu Mare are paduri doar de-a lungul malurilor, iar centrul e ocupat de stufarisuri nemarginite, Arapu e ocupata in cea mai mare parte de vegetatie eterogena - paduri, arboret, stufarisuri amestecate cu desisuri etc. Arapu e mult mai variata ca vegetatie, peisaje si relief, insa Fundu Mare are ceva unic: toata zona de stufarisuri e populata de mii de pasari de toate speciile si dimensiunile. Le observam stolurile imense cum evoluau in felurite dansuri aeriene la distanta mare de noi, deasupra zonei centrale a stufarisurilor insulei. Cred ca Fundu Mare e un paradis al pasarilor, mai ales ca accesul oamenilor se limiteaza la padurile de pe maluri, si doar cu ocazia strangerii lemnelor de foc din toamna.

Astfel ca, dupa ce la primele ture am strabatut padurile si stufarisurile estice ale insulei Fundu Mare, intr-una din zilele urmatoare am avut ca destinatie Arapu si zona vestica a insulei Fundu Mare, cea dinspre Chiscani. Am pornit deci din Braila, de data asta lansand barca la debarcaderul din centru, sa ne vina mai aproape de punctele de acces in interiorul insulelor. De dimineata se simtea ca vom avea parte de una din acele zile vantoase pe Dunare, cu un vant de nord care se canaliza de-a lungul Dunarii Vechi si deja forma valuri destul de mari, in opozitie cu curentul apei.

Ne-am inscris deci pe senalul navigabil dintre cele 2 insule, cautand un loc de acostare pe tarmul estic al insulei Arapu. Am ajuns pana la capatul insulei fara sa gasim acel loc potrivit, fiindca malul era foarte abrupt, fiind erodat de curentul care lovea in plin insula. Ne-am intors deci vreun kilometru si ceva, pana am gasit o zona in terasa, unde puteam debarca relativ usor.

Am patruns in interiorul insulei, unde de data asta erau drumuri de acces forestiere. Ca si in alte zone ale luncii Dunarii, exista si e intretinut destul de bine un fond forestier de protectie, alcatuit din plopii canadieni insiruiti "la rigla". Dupa ce am depasit aceasta zona, am ajuns la zona de vegetatie salbatica, fiind amestecati arbusti, papuris, trestie, diverse alte vegetatii arborescente, intr-o zona mlastinoasa care alterna cu ridicaturi ale terenului. Inaintarea era grea, dar peisajul cu adevarat salbatic. Am facut si acolo cateva piete de probe, dupa care am revenit la malul Dunarii, unde ne astepta tatal lui Ionel cu masa pusa.

Dupa ce am mancat si ne-am adunat bagajele in barca, ne-am pregatit de plecare, urmand sa traversam fluviul catre Fundu Mare, tarmul vestic. Dunarea fierbea cum rar avusesem ocazia s-o vad, din cauza vantului napraznic de nord. M-am gandit ca vom avea ceva de furca, dar cu increderea in barca pe care o gandisem si o construisem tocmai pentru asemenea situatii, am pornit la drum, folosind la jumatate puterea motorasului Honda de 5 cai.

Pe masura ce ieseam de la adapostul malului, am fost preluati in plin de valurile imense, inalte bine peste 1 metru. Oricata incredere as fi avut in barca, m-am gandit ca e de bun simt sa abordez valurile frontal, fara sa ma pun cumva travers. Iesind din ce in ce mai mult de sub insula, valurile au inceput sa ne izbeasca violent, iar traiectoria noastra de pe un val pe altul facea barca sa semene cu un cal naravas, care arunca jerbe imense de stropi la fiecare contact cu un nou val.

Ma uitam la colegii de echipaj, nu aratau prea fericiti, se uitau la mine cu nadejde, si in cateva ocazii foarte violente li s-a citit spaima pe fata. Sincer nici eu nu m-am simtit prea bine in ocaziile alea, dar am zis ca daca ne inunda barca, avem destula rezerva de flotabilitate si in plus si vestele pe noi. In plus, aveam ispoale si vasle, deci nu prea avea ce sa fie rau, cu toate ca tare n-as fi vrut sa testam temperatura destul de scazuta a apei.

La un moment dat, taind noi Dunarea de-a lungul, ca sa luam valurile frontal, am simtit cum incet-incet valurile se mai domolesc, dupa care ne-am apropiat in sfarsit de malul vestic al Fundului Mare. Am urcat spre amonte cu valurile din pupa care incercau permanent sa ne intoarca, asa cum se intampla intotdeauna cand se merge cu motorul turat si valuri mari de pupa. La un moment dat, la travers de biserica din Chiscani, Ionel ne-a spus ca suntem aproximativ in dreptul locului de pe GPS prevazut pentru pietele de probe.

Am debarcat, si dupa ce ne-am preluat bagajele de scule, tarusi etc, am patruns din nou spre interiorul insulei, care pe aceasta parte vestica era destul de diferita de zona sa estica. Prima schimbare de peisaj, care a fost de-a dreptul neasteptata, a fost descoperirea unei suprafete imense de adevarat cimitir arboricol, anume o padure de salcie taiata "in scaun", pentru regenerare. Care regenerare insa nu s-a mai produs, iar arborii morti strajuiau insula asemenea unor legiuni de statui - adevarate monumente funerare ale unei epoci vechi. Am stat si am facut multe poze, zona aratand cu adevarat straniu.

Totusi, aceasta parte a insulei avea ceva activitate umana, datorata vecinatatii Chiscanilor, spre deosebire de partea sa estica, absolut pustie si salbatica. Insa pe masura ce am patruns mult in interior, ne-am dat seama ca padurea din aceasta zona e mult mai intinsa si mult mai eterogena. Totusi, salcetele naturale nu erau la fel de extinse si de pitoresti ca in zona estica a insulei.

La un moment dat am intalnit un prival destul de lat in mijlocul padurii, bineinteles secat, care ne-a oferit niste perspective superbe pentru cateva poze de toamna. Ne-am oprit, am facut poze, printre care si niste poze la caterinca, sub motto-ul ca daca ne oprim vreodata din prosteala, sigur inseamna ca am imbatranit deja :). Am numit pozele respective "razboi si pace", fara sa ne gandim atunci ca in momentul actual vom ajunge sa le dam alta interpretare, din cauza evenimentelor nu tocmai ok din aceste zile.

Dupa ce ne-am facut treaba si in zona vestica a insulei, ne-am facut bagajele si am pornit spre Braila. Dunarea se mai linistise, dar tot nervoasa era. Am parcurs oarecum fara evenimente drumul in aval spre Braila, pana am ajuns in zona lata a fluviului din dreptul orasului, unde am fost luati din nou in primire de valurile de peste 1 metru si ceva, care se formau pe portiunea dreapta a Dunarii dinspre Galati. Totusi, din cauza ca vantul nu mai era asa puternic, valurile nu mai erau deferlante si nu ne mai izbeau cu furia celor de la orele pranzului.

Am acostat deci cu bine la debarcaderul din centrul Brailei, am descarcat barca, am urcat-o pe sus pe peridoc, dupa care am depozitat bagajele in masina si in barca. Avusesem o zi aventuroasa, si ca de obicei pe drumul de intoarcere limbile s-au dezlegat, s-au rememorat evenimentele zilei, concluzia fiind ca incepusem o vacanta foarte interesanta cu ocazia acestor ture in Parcul Natural Balta Mica a Brailei. Ceea ce s-a adeverit cu brio in urmatoarele ture, cand am patruns in sfarsit in misterul si salbaticia inegalabila a Insulei Mici propriu-zise, un loc unic in prezent pe tot traseul romanesc (si nu numai) al Dunarii.

Mmmda!
Frumos, tare frumos!
Din poze zona pare superba si incerc sa mi-o inchipui cum ar fi in realitate.
Un singur comentariu am de facut din punctul de vedere al evenimentelor recente. Ceasul vostru se invarte invers. La inceput secera si ciocanul erau unite, doar stim cu totii asta. Si ca sa intrati in normalitate, inverseaza ordinea pozelor 9 si 10!  ;)

Nu cred, fiindca nu s-au batut muncitorii cu taranii, ci doar interlopii intre ei  :P.
Noi la turele in Insula Mica am fost si muncitori, si tarani, si pana la urma ne-am infratit mai ceva ca Tonta si Slabiceanu :).

   Da , Vali, deja imi este dor si imi aduc aminte ca totul a inceput ca un pariu cu mine insumi ca pot duce la capat o treaba din calea caruia altii, mult mai expermentati si mai aproape de locul cu pricina , fugisera. A fost placut, a fost un pariu castigat , a fost o ocazie foarte buna de a testa barca, de a prinde experienta pe apa , de a ne bucura de salbaticiile din zona si nu in ultimul rand de a castiga si ceva banuti.
  Dar ce stau eu prins in amintiri, stai ca vine luna mai a anului acesta si cred ca vom revedea o parte din acele locuri.
   In functie de timp , o sa completez si eu derularea evenimentelor.

Citat din: ionitzady din Februarie 28, 2012, 10:50:04 PM
Multumesc pt increderea acordata si v-a mai retin 5 min :
   La sfarsit de iarna ,asa cum fiecare pescar se pregateste anul ce-l asteapta , intr-o zi de salariu ( tata lua lichidarea in valuare de 1060 000 lei vachi :)   ) ajunge tata de la serviciu  (  in acelasi bloc  avem 2 apartamente et 4 si parter  ,parintii la 4 eu cu bunica la parter ambele cu tel romtelecom)  intra la parter si '' ORDONA'' Adi pregatestete ca avem treaba in 5 min plecam. A urcat omul la et 4 a vorbit cu mama ce a vorbit dupa care am plecat la treaba.  Am ajuns la un om undeva in centrul vechi al Brailei la o curte modesta unde am fost invitati de proprietar ne-am asezat la masa unde tata a-nceput '' Nea  ....   ai carlige de pripoane ? Da  , raspunde omul   Ai carlige de lansete ? Da  afirma din nou omul  Ai carlige ....?  Da Da Da  era raspunsul omului care i-mi aduc aminte ca lucra undeva la PROGRESUL si care era mare meserias cu carlige care agatau si erau bine tratate .  Adu tot a zis tata si a cumparat 300 carlige in valuare de 1 mil . La asa vanzare omul s-a simtit si repede a procurat sticla de JAMAICA sa ude carligele . Dupa un anumit timp si dupa pahar dupa pahar am primit si eu bonus vreo 30 carlige de undita , lanseta , etc .
   Asa ca pe inserate ,ajunsi acasa ,  m-am salutat cu tata ( sprituit)   si am intrat in casa la parter el urmandu-si traseul la et 4.
    Nu v-a imaginati ca a trecut mai mult de 5 min si tel a inceput sa zbarnaie  unde am si raspuns timid " alo!"  "  URCA "  m-a indemnat mama de la celalalt capat al firului .....
   Ajuns sus am intrat in casa si tata era deja la interogatoriu     " UNDE SUNT BANIIIIIII" :))
  M-am asezat pe banca inculpatilor  si ascultam mut interogatoriu    " PAUL unde este salariul ?"  Mama a fost o femeie tare de gasca si atmosfera nu era ca la politie , trebuie s-a va imaginati o faza din VACANTA MARE intre Leana si Costel .
    Pai maso ca car ca mar , pai am avut si eu datorie , penalizari , CAR asta a mai ramas motivase tata  60( mii). " Si  cu banii astia vrei sa-ti cresc copii tipa mama zambind catre mine . " TU ADI UNDE AI FOST? "  pai car ca mar si eu pe aici pe acolo dupa tata     A DA?   ( tata cica ascunsesera marfa  , deasupra la cuier  invelita in hartie alba ,de sarea in ochi de la o posta) asa ca mama scosese cele 4 pachete ( ghemuri albe )  ASTEA CE SUNT? intreba ea  ,eeeeeeee        pai astea sunt obligatii de la prieteni  A DA?  DAR FLUTURASUL ASTA CE ZICE? ( fluturas obtinut din halatul adus de tata la spalat ) se uita tata mirat il ia in mana se holbeaza la el  si zice " pai nu vezi maso ca-i de luna trecuta "  Am ras pana am lesinat radeam si eu si mama pane ne topeam  " cum mai Paule nu vezi ca scrie data pe el " a gresi aia data mai maso  .....
  radeam si ne uitam la el cat de comic era . Mama a fost o adevarata baltareata si iubit balta foarte mult , era constienta  de cheltuielile si cerintile pe care balta le cerea , dar tata ca baietii na  pe sub mana . Sa cheltuiesti 99% din lichidare pe balta  ?????  acu cred ca o sotie moderna ar pune curent pe clanta usii:))  glumesc . Oricum a fost o intamplare care a provocat ras in multe seri in jurul focului  pe balta.

hehe, astea da povesti...da mai trebe si un foc de tabara si ceva intaritor pentru peisajul complet. Adi, ai mesaj privat.

si daca veni vor de astea  ;) , ca parca-mi cititi planurile  ,maine pornesc la un foc de tabara si un intaritor vreo 3 zile la INALTA TENSIUNII  pe capatul lui FUNDU MARE din amonte { APROPO CINE DORESTE ESTE INVITAT }
  sper sa am ce posta si fotografia . V-a voi tine la curent  :P

Ionitzaaaaa pe lacul Misaila se intra doar cu barca pe umeri...ori este si un canalut ceva ???

nu domnu Catalin , la cota asta intri cu barca . Eu stiu doua privaluri , ambele pe partea cu INSULA MARE si anume unul la Chiciul Cucului ca capatul din amonte si altul in amonte de MISAILA cu 2KM in aval de Inalta Teensiunii
Relatii  0740 122 430

Multumim de informatie...dupa iesirea din delta vreau sa dau o tura pe acolo cu familionul.

k , vorbim

Citat din: ionitzady din Februarie 28, 2012, 11:02:52 AM
Asa este Florio ai perfecta dreptate , dar tin sa mentionez ca masina nu era a noastra ci a invitatilor nostri din ardeal , pt ca eu nu prea stiam ce este aia masina, in familie nu aveam proprietari auto. Atunci cand mergeam pe balta aveam locuri bine stabilite si nu era nimeni pe o raza de minim 500m ,pt ca era o regula de bun simt '' sa nu deranjez''. Pe unde ne asezam construiam masa ,deasupra umbrar , carlige pt oale si tigai , scurgatoare pt vaze etc. Construiam o adevarata tabara , totul era din lemn provenit din padure adus de Dunare . Aveam hamace din plase de AVA , care facea deliciul lumii si a copiilor. Nu vreau sa-mi amintesc cate s-au intamplat la acele hamace , de cate ori s-au rupt sub greutatea mai multor persoane ( m-a refer la cei doi pari de la capat sau la cele doua funii tot din capat ) sau de cate ori se rasturnau cu baietii sprituiti ( un adevarat aparat etilotest) sau cum m-a trezeam dimineata si vedeam ''baietii'' plantati unul colo altul colo dupa o noapte plina de '' suc de strugure'' tinut la groapa combinat cu somn afumat facut din si in productie proprie . Ce somn mai iesea din afumatoarea aia sapata in pamant  si afumat cu lemn de salcie batran si noduros. 
I-mi cer scuze daca v-am plictisit dar m-a cuprin febra amintirilor si incerc sa ma stapanesc sa nu plictisesc mai mult, daca mai doriti o sa mai revin cu povesti exact ca in '' amintiri din copilarie''
  sa auzim numai de bine.

Ionita ai amintiri de invidiat.
Multa sanatate

Multumesc nea- Ioane , asa este , ma simt norocos ca am avut copilaria frumoasa  ce a stat la baza dezvoltarii individului din mine .

Individuleee  sper sa te gasesc pe apa inca pentru o plimbareala pe lacul Misaila...

 ;D ;D ;D  abia acu ma chinui sa-mi revin dupa o tura super tare cu intersect  , aoleu eram inebuniti ce am gasit acolo .
Vor veni si poze dar acum sunt prea obosit .

Hai Adi cu minunatele poze.

 :-[ , aaaa    :o   pai pozele le-am facut cu 8mp si  ??? , aoleu am crezut ca rezolvi tu  ::)

Citat din: ionitzady din Octombrie 06, 2014, 07:35:59 PM
:-[ , aaaa    :o   pai pozele le-am facut cu 8mp si  ??? , aoleu am crezut ca rezolvi tu  ::)

OK sa facut...Ma ocup de ele.

 ;D multumesc George ;) ce bine ca i-mi esti prieten 

deci dragilor dupa cum bine stiti eu , Intersect si impreuna cu un prieten de-al lui am avut bucuria de a petrece o zi pe Dunarea si mai ale in zona lui Fundu Mare .
  Asa ca in acea frumoasa dimineata la 06:30 am pasit pe barca lui Intersect , am dat noroc cu cei de la bord , am facut o igenizare bucala la 55 grade si dai bice spre Hogeoaia canalul ce avea sa ne deschida in prova noastra RAIUL ce se afla la 10 min de BRAILA .

Acest canal ne-a oferit detoate : frumusete , salbaticie , abilitate de conducator ( George la inaltime ) cat si munca .

Dupa ce am reusit sa mutam un copac intreg ce ne bloca accesul , Capatanosul si-a facut bine treaba strunit de Intersect , am inaintat curiosi fotografiind cu tel dar si cu privirea fiecare peisaj , fiecare copac , fiecare pasare si eram nerabdatori la ce v-om mai gasi si fotografia ...

Doamne ce zi , ce vreme frumoasa , ce visinata , ce bericeaice , nici macar lipsa stiucilor nu ne-a mahnit sau sa ne faca sa simtim ca ne lipseste ceva

dupa ce am golit ce era de golit si ne-am minunat de ce era de minunat , am avut norocul si buna vointa lui Intersect sa preiau mansa , ne-am mai invartit putin dupa care am revenit pe canal pt a iesi inapoi in dunare 

Ajunsi in Dunare nu ne-a ramas mare lucru de facut decat sa vizitam ILEANA care era la o aruncatura de bat de noi

si asa a fost petrecuta o zi frumoasa intre pasionati ai apelor si iubitori de natura

Frumos, ce sa zic.
Lotca aia cu lemne, ce facea?

Citat din: Mihaif99 din Octombrie 07, 2014, 05:10:29 AM
Frumos, ce sa zic.
Lotca aia cu lemne, ce facea?

Cei cu lotca plina cu lemne taiau lemn ilegal,cand ne-am apropiat de ei au oprit drujbe nu mai misca nimeni.Cand au  realizat ca nu prezentam nici un pericol si-au reluat treaba.Pe lacul Misaila am luat un monofilament la elice luuuuuuuung,ce sa faci asta este.
Canalul de accès si lacurile in sine sunt o minunatie,la primavara neaparat trebuie sa ajung cu caiacul.

Citat din: ionitzady din Septembrie 30, 2014, 10:57:16 PM
;D ;D ;D  abia acu ma chinui sa-mi revin dupa o tura super tare cu intersect  , aoleu eram inebuniti ce am gasit acolo .
Vor veni si poze dar acum sunt prea obosit .

A meritat ! :)
V-am vazut acolo unde va sade bine, pe japse, canale, ghioluri, pozele arata clar ca va luceau ochii, asa ca nu mai e nimic de spus.
Ati avut parte de vreme frumoasa, companie excelenta, natura salbatica, adica toate ingredientele de "feel good".
Cu asemenea iesiri poti incheia frumos un sezon.

Ati fost norocosi ca e apa mare si ati putut sa intrati pe privalurile inundate pana in mijlocul insulei. Se intampla rar sa poti vedea toamna, de pe apa, interiorul insulelor din Balta Mica a Brailei. De obicei toamna apa e scazuta si insulele complet uscate, cum era acum un an, cand am fost noi.

Oricum, uscata sau inundata, Balta Mica a Brailei e un paradis deocamdata calcat doar de hotii locali :). Atata vreme cat va ramane ferita de invazia "turistica", se va pastra ca si pana acum. Ceea ce nu e prea greu, stiind ca insulele se inunda doar la apa mare, primavara, iar in restul anului interiorul lor e aproape inaccesibil.

Citat din: Florio din Octombrie 07, 2014, 08:42:10 AM

Citat din: ionitzady din Septembrie 30, 2014, 10:57:16 PM
;D ;D ;D  abia acu ma chinui sa-mi revin dupa o tura super tare cu intersect  , aoleu eram inebuniti ce am gasit acolo .
Vor veni si poze dar acum sunt prea obosit .

A meritat ! :)
V-am vazut acolo unde va sade bine, pe japse, canale, ghioluri, pozele arata clar ca va luceau ochii, asa ca nu mai e nimic de spus.
Ati avut parte de vreme frumoasa, companie excelenta, natura salbatica, adica toate ingredientele de "feel good".
Cu asemenea iesiri poti incheia frumos un sezon.

Florio inca nu lasam noi sezonul sa se duca asa de usor,mai trebuie o ieseala de"feel good"
Sper ca la sfarsitul lunii in balta cea mare.

Citat din: Vali din Octombrie 07, 2014, 08:52:33 AM
Ati fost norocosi ca e apa mare si ati putut sa intrati pe privalurile inundate pana in mijlocul insulei. Se intampla rar sa poti vedea toamna, de pe apa, interiorul insulelor din Balta Mica a Brailei. De obicei toamna apa e scazuta si insulele complet uscate, cum era acum un an, cand am fost noi.

Oricum, uscata sau inundata, Balta Mica a Brailei e un paradis deocamdata calcat doar de hotii locali :). Atata vreme cat va ramane ferita de invazia "turistica", se va pastra ca si pana acum. Ceea ce nu e prea greu, stiind ca insulele se inunda doar la apa mare, primavara, iar in restul anului interiorul lor e aproape inaccesibil.

Corect ,conditile astea (toamna) le  nimeresti o data in viata.Inca un atuu si cred ca asta e cel mai mare ,vorba ta Vali ,super iesire ,de ce nu ati dormit macar o noapte acolo?

am fi dormit , dar nu ne ajungea ....   ::) , nu stiam ce v-om gasi , dar am promis ca o sa facem si aceasta treaba ;)

Fraticaaaa trebuia sa ne asteptati si pe noi sa venim din tura de delta....Daca ai fost fara noi te taxam cu tulburel de Baleni...si poate saptamana viitoare ne conduci si pe noi prin locurile frumoase in care ai halaiduit. Daca "gabytu" se hotareste  si vine la Galati poate ne conduci si pe noi prin insula.

 Frumoase poze... :) Asa iti incarci bateriile pentru o luna cel putin...
Vor mai fi zile frumoase . In weakend se anunta frumos.  Si eu vreau sa plec ...pe Borcea pana la Unirea , pe bratul Bala ..sa ies in Dunare la Ostrov... sa vad si eu insula ,,Pacuiul lui Soare"..si ce-ar mai fi de vizitat pe acolo ...Cetatea bizantina Vicina (ruinele ei) ...Am auzit ca e frumos.  O plimbare de o zi...cu pauza de gatit si de masa...Nu prea mai e de dormit in barca sau in cort ...  :) . Dar sa mai profitam de zilele insorite !!!

Catalin nimic nu mi-ar face mai multa placere decat sa merg cu voi in expeditie , pt ca in acest  vine fratele de la Cluj si nu cred ca am timp , de iesit , dupa care incep serviciul si nu stiu cum pic , dar o rezolvam noi cumva

 

Citat din: Catalin din Octombrie 07, 2014, 03:11:27 PM
Fraticaaaa trebuia sa ne asteptati si pe noi sa venim din tura de delta....Daca ai fost fara noi te taxam cu tulburel de Baleni...si poate saptamana viitoare ne conduci si pe noi prin locurile frumoase in care ai halaiduit. Daca "gabytu" se hotareste  si vine la Galati poate ne conduci si pe noi prin insula.

Nu are Ady nici o vina a fost rapit fara drept de apel,toata treaba sa infiripat in cateva minute in miez de noapte la telefon,cel mai frumos iese asa...
Tuturor ne parea rau seara ca nu am esuat in insula,data viitoare,mai ales ca era luna plina,poate ne transformam :))))

 ;D ;D ;D ;D sa ne transformam in doi urati pt vreo saptamana sa nu ne mai doreasca fumeile acasa , oricum tre sa facem vreo cateva nopti pe balta indiferent daca vom sta barca langa barca sau pe mal la vila si ne admiram consoartele ( adica barcile )

 Tre sa o punem de o ieseala,cea mai tare este cum ne plangeam seara de ce nu am ramas pe balta,uite ce luna este afara...

   Doamne ce copii mari suntem  ;D

Da domnilor seara stateam in pat si nu stiam ce ma zapaceste , ceva era in ochii mei si totusi neobservat , cand  ;) buf LUNA stralucea pe cer si-mi facea cu ochiu ...
  Ba ce bine-ti sedea pe balta in noaptea asta , i-mi spuneam eu cand ...  suna tel ...  intersect  :
   '' Ce faci ? , cum e ? bla bla  ...  zic : ma uit la luna si ma gandeam ce mergea o noapte pe balta , dar el zice si eu tot la luna ma uitam si tot la aia ma gandeam ...  :P

Gând în gând cu voie bună....

Salutare baieti! Am gasit pe Youtube un filmulet cu Balta Mica a Brailei si dat fiind ca nu mai e mult si vine primavara am zis sa trezesc la viata amintirile si cheful de "duca", mai ales ca anul asta tin neaparat sa ajung si eu acolo, asa ca....Vizionare placuta!
https://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=2m5n7SVNO2Y (https://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=2m5n7SVNO2Y)

foarte frumos , eeeeeeee uite INTERSECT unde am fost noi .... 

 Pentru a improspata topicul sugerez urmatorul filmulet: ! No longer available (http://www.youtube.com/watch?v=2m5n7SVNO2Y#) , e un soi de carte de vizita. Chiar e pacat sa nu apreciem natura in forma bruta, destul de putin alterata de atotcrotopitorul  om.

Privind filmul postat de colegul Ionel (GionyGl), ma iau frisoane cand ma gandesc ca daca nea Ceasca mai traia un an sau 2, disparea si Balta Mica a Brailei, in scopul "redarii agriculturii".

In '86 s-a distrus ireversibil aproape tot sistemul lacustru dintre Zaclau si Rachelu, care includea, pe langa cele cateva balti, magnificul lac Crapina. Uitati ce scrie un om care a apucat acele vremuri, dinainte de desecare: http://valuriledunarii.blogspot.ro/2010/07/balta-crapina-sau-serbare-campenesca.html (http://valuriledunarii.blogspot.ro/2010/07/balta-crapina-sau-serbare-campenesca.html)

Au supravietuit atunci doar lacul Jijilei si lacul Petra de langa Revarsarea. Intre timp, balta Jijilei s-a transformat intr-o mlastina fetida, iar anul asta a fost secat definitiv si lacul Petra, de catre un nemernic de "intreprinzator" din Luncavita.

Dupa ce am batut timp de 2 saptamani Balta Mica a Brailei impreuna cu Ionel in noiembrie 2013, m-am gandit ce ecosisteme inestimabile s-au pierdut in urma desecarii de catre comunisti a Insulei Mari a Brailei si Baltii Ialomitei. Au supravietuit atunci doar Insula Mica a Brailei plus cele cateva insule mai mici, respectiv zonele umede de la Facaeni (pe Borcea) si Topalu (Alionte, pe Dunarea Veche).

Am cunoscut oameni care povesteau cum pescuiau in zona Vadu Oii monstrii de crapi si somni, in perioada de dupa razboi, pana a inceput desecarea. Ce ne-a mai ramas este sa ne bucuram de faramele astea de paradis care mai exista, si sa incercam, fiecare dupa puteri, sa le redam ceva din maretia de altadata. Cine e "in tema" intelege ce am vrut sa spun aici.

Superb film, superbe locuri! Am remarcat doua detalii tehnice: publicat in aprilie 2014, a avut in 2 ani si jumatate, 2288 de vizionari: si noi suntem pe cale de disparitie!

Citat din: felicimond din Septembrie 17, 2016, 12:26:21 AM
Superb film, superbe locuri! Am remarcat doua detalii tehnice: publicat in aprilie 2014, a avut in 2 ani si jumatate, 2288 de vizionari: si noi suntem pe cale de disparitie!

Oameni buni , Insula Mica a Brailei ,pentru mine a fost inceputul,in tinerete pe la 16 ani am ajuns acolo,apoi vreo 3,4 ani in fiecare vara stateam acolo din iunie pana in octombrie,cred ca am povestit pe blog,cand vad ca se scrie despre ea ,am stari amestecate,a fost frumos, dar au fost cei mai importanti ani irositi pe balta,uni sunt mai nebuni ,asa sunt oameni.

Noutati :
In zona Gropeni Stancuta Harsova , braconaj pe fata , mascate in tabere de pescari ce dau toane autorizate!! ;D , se taie padurea in prostie , ferme adhoc de animale, se pastoreste si coseste la greu ,pescarii sunt alungati sub motivatia ca nu au voie sa campeze  ;D , si eu braconeaza cu carabinele .
Primarii au concesionat malurile si nu dau accesul la malul Dunarii ! , BANDITISM PE FATA SI INTIMIDARE , se BRACONEAZA STURION la greu ,trafic de frontiera cu nave straine !!!!! ;D
Curentul ca metoda de braconaj este o mangaiere pt autoritati !!
Cred ca daca suna cineva la 112 dispare pana sa inchida telefonul !!! ;D

https://www.youtube.com/watch?v=fCKrvzhOS3w, (https://www.youtube.com/watch?v=fCKrvzhOS3w,) intradevar, frumos

deasemenea, https://www.facebook.com/parcbmb/?fref=ts (https://www.facebook.com/parcbmb/?fref=ts)

https://www.youtube.com/watch?v=ZozKVW1g3YI (https://www.youtube.com/watch?v=ZozKVW1g3YI)

Visuri taica !! visuri !! mergeti cel putin 5-10 barbati si stati noaptea de paza sa nu va dea foc la barci si masini!!! >:(

Am citit astazi tot topicul pe nerasuflate. Nu stiu cum de mi-a scapat. Pentru Mica Balta a Brailei merita sa-ti faci, cumperi, sa inchiriezi, sa te apuci de caiac.

Filmarea dintr-o tura de anul trecut in Mica Insula a Brailei, in amonte de Gropeni.

https://vimeo.com/196202379

Poza si track gps cu tura de la Gropeni. Cota 440 cm la Braila.

Citat din: teo pes din Martie 10, 2017, 08:02:26 PM
Visuri taica !! visuri !! mergeti cel putin 5-10 barbati si stati noaptea de paza sa nu va dea foc la barci si masini!!! >:(

chiar asa dusmanie pe acolo?
Vreau sa fac o incursiune pe bratul macin, o fi la fel?

Mergi linistit pe bratul Măcin.Am  multi ani de când merg prin zona și e liniște și oamenii sunt ok.asta nu înseamnă că e mai mult peste .aici de sărbători și nu numai se mai arunca dinamita în apa ptr recoltat peste.

 8) si amperii in barci de camuflaj! ;D
!

Legat de amperi, braconaj si chiar haiducie din ce ne explica domnul Teo, am putea discuta fara intrerupere, nu lipseste decat sa fii optimist, cu ghilimelele de rigoare! Probabil ca Insula Mica este o gaura neagra in imaculata Romanie si pe aici persista legea lui Pintea ! Lasand la o parte dramatismul de care da dovada domnul Teo, am postat imaginile respective pentru cadrul natural deosebit, cadru care poate incita atentia unui impatimit de peisaje mirifice, aglomerari de fauna ornitologica si linistea totala care se regaseste pe baltile interioare! Legat de pescuit va asigur ca nu este nici mai bine , nici mai rau decat in alte locatii intalnite dea lungul Dunarii! Poti sa privesti partea goala a paharului sau poti sa faci alta alegere in viata!

Eu as fi bucuros sa se umple balta de turisti si mai ales de pescari sportivi, cu cat mai multi cu atat mai bine in defavoarea nelegiuirii ! Doar ca trebuie mai mare atentie sa nu se intre in zona lor si nici sa nu va ganditi sa intrati in conflict , intre Harsova si Braila nu exista autoritati iar cand apar intimideaza si sicaneaza barci inscrise si pescarii amatori ........ simplu !!

De felul meu sunt putin mai optimist, fara a fi nerealist! In viata am invatat ca exista si politica pasilor mici, dar siguri!Cand doriti sa faceti o vizita , fie ca turist, fie ca pescar sportiv, lasati va rog un mesaj si va asigur ca nu vor fi probleme cat timp sunteti in balta, vorbesc strict de zona Parcului Natural Balta Mica a Brailei!

Eu as vrea o tura in zona .... mergi  Giony ???

mai iei si pe mine?
Parca m-as baga si eu la o astfel de tura!

Tocmai ce-am fost. Mi-am vazut dorinta cu ochii. A treia incercare a fost cu noroc. Dupa doua incercari nereusite anul trecut, s-a intamplat minunea si am ajuns la Cabana Egreta.

La prima incercare a crapat telefonul cu aplicatia de GPS, in plus nu alesesem ruta potrivita cu nivelul apei de la momentul respectiv.

A doua incercare a fost la inceputul lunii iunie, canalul care ducea catre Egreta era plin de cucuta inalta de 1-1,5 metri si foarte deasa.

Ieri ne apropiasem la vreo jumatate de kilometru de Egreta, se facuse tarziu, aproape ora doua si nu mai gaseam un canal ce trebuia sa duca la cabana. Ma gandeam: nu, nu se poate, iar sa nu ajung. Am incercat o alta varianta si in final a mers.

   

Poze

Atasez si trackul real. Primul era cel planuit.

Alec Naneti@ eu am vrut sa ajung din nou in Insula Mica a Brailei vreo 30 de ani ,vreo 15 doar cu gandul ,vreo 10 cu intentie si 5 cu ambitie ,in ultimi 5 am reusit sa ajung. Parca am mai scris undeva ,dupa 30 de ani nu am reusit sa recunosc relieful deloc,acolo unde era camp ,acum era padure mare,canale adanci de 1,8 m ,acum erau colmatate si daca ar fi avut apa ,nu era mai adanca de 60 cm.Totul schimbat. Va pot da un sfat ,intrati in insula cand e inundata ,veti putea merge oriunde vreti cu caiacul ,intr-o primavara( prin aprilie ,mai )asa am facut ,am tras camera de tractor dupa mine vreo 4 km ,prin apa pana la brau ,bine ,cu caiacele voastre e altceva ,ar fi o frumoasa plimbare.

@IonPescarul
Unde ati copilarit? Care zona din Balta Mica va era familiara?
Am identificat 3 zone in care se pot face ture de caiac:
- interiorul Insulei Fundu Mare - intrare prin Gura Hogioaei si iesire prin Gura Paioasei
- Ostrovul Popa partea de nord cu intrare la vreo 2 km mai la sud de Gropeni si iesire dupa vreo 15 km de mers spre sud pe Bratul Valciu
- Ostrovul Popa in dreptul localitatii Stancuta - aici sunt mai multe canale si lacuri cu o intrare in dreptul localitatii Stancuta si inca doua pe Bratul Valciu, una in dreptul localitatii Marasu si inca una la vreo 10 km mai la sud.

Alec Naneti@
Cunosteam zona de nord a insulei ,din capatul de sus catre pod ,  pana la ghiolul Dobrile si canalul Lupoiu,in tot arealul asta ,sus la nord  este  intrarea canalului Manasoaia, langa el  ,japsa Cacata ,apoi japsa Festile ,in stanga japsa Jigara ,in fata japsa Untea ,langa ea e canalul Baicu care  uneste japsele din nord , putin mai jos e japsa Dobrile , din Dobrile pleaca canalul Lupoiu la vale  ,mai sunt vreo 4.5 japse in zona  ,dar le-am uitat denumirea .am stat pe acolo vreo 4 veri ,stateam din iunie  pana la sfarsitul lui octombrie.Toamna uscam pestele in pomi.Intr.un an am stat la o matusa a lui Nicu Paduraru ,tot in insula mica , , care e si acum padurar ,sta la Stramba (era chioara baba) mosul ei fusese pe front,istorie.In coltul ala al insulei fusesera cateva case ,,la timpul cand eu mergeam acolo ,nu mai erau decat 2 ,Nicu Paduraru statea la Canton  In ani ceilanti pentru ca eram mai multi nu am mai putut sta la ei ,aveam tabara intr-o liziera de  padure langa Dobrile,dormeam in bordeie sapate in pamant.Toamna secau ghiourile ,pestele care ramanea la urma il mancau pasarile si porci.Asa e si acuma.Cand e cota mare rau ,toata insula e inundata , in primavara cand am intrat cu camerele de tractor ,atunci cand insula era inundata , baba asta chioara si mosul ,dormeau in pod cu gainile ,jos in casa era apa ,cu toate ca ,casa era construita pe o ridicatura de pamant de aproape 1m.Daca intri in insula intr-o perioada cu innundatie asa mare ,nu mai conteaza pe unde mergi ,ca e apa peste tot ,nici nu o sa ai unde sa dormi noaptea ,decat sa treci dunarea seara catre digul mare din insula mare ,sau la digul de pe partea navigabila.Ani trecuti  Nicu Paduraru a revendicat niste teren in insula ,ei erau toti neamuri acolo ,dar toti murisera ,el era singurul mostenitor ,aproape jumatate din insula era mostenire ,dar omul a zis ca nu vrea decat 10 hectare pentru animalele lui ,restul le-a lasat rezervatiei,pentru amatori ,nu vrea sa vanda nimic ,a spus ca ,cat va trai el ,nu vrea sa vada vile acolo in salbaticie .Mi-a placut mult atitudinea   lui pentru conservarea salbaticiei.
Aici eu cu Nicu

Da unde I domn Ion poza facuta ca nu recunosc locu  :'(,si zici ca nu apar ..ete deja primaru din stancuta si a tras pensiune pe mal la Spiru  ;D,zona protejata!!

Poza este facuta exact unde este sageata pe dextop ,omul a spus ca nu vinde din terenul lui ,mafioti pot sa faca vile si in mijlocul insulei ,asta e alta treaba.

Acu stiu ,intrarea pe Valciu ! .. macar de toti ar gandi ca el ! :)

Citat din: teo pes din Martie 22, 2017, 02:47:08 PM
Acu stiu ,intrarea pe Valciu ! .. macar de toti ar gandi ca el ! :)

Daca (comparati poza pusa de mine  ) pe google harti ,pentru calitatea imagini ,,de unde a fost facuta poza in sus pana vizavi de pontonul de la Stramba  ,prin 1977 cand am fost prima data acolo ,atunci ,nu exista nici-o padure ,pana la canalul lui Baicu si japsa Festile ,era doar un mare camp  ,acum  pomi sunt grosi cat un om in zona aia.

Da dupa 89 au aparut multe plantatii , una a crescut sub ochii mei pe Orbu ..ceva plop canadian pe un fost izlaz comunal pe insula !intr un fel bune si plantatiile !poate ne intalnim prin balta !

https://www.youtube.com/watch?v=b6xae_x8Q4I (https://www.youtube.com/watch?v=b6xae_x8Q4I)

Ca si informatii generale, lacurile din Fundu Mare si zona Egreta din Insula Mica sunt zone de protectie integrala in care accesul este permis doar in anumite conditii. Zona Vulpasu si Jigara sunt zone de protectie stricta, in care accesul nu este permis!
Accesul in Parcul Natural Balta Mica a Brailei pentru cei care nu au domiciliul in localitatile din zona parcului , este tarifat (5lei/zi)

https://www.youtube.com/watch?v=d7pBU-E-6BY (https://www.youtube.com/watch?v=d7pBU-E-6BY)

Citat din: GionyGl din Martie 25, 2017, 09:38:04 PM
https://www.youtube.com/watch?v=b6xae_x8Q4I (https://www.youtube.com/watch?v=b6xae_x8Q4I)

Senzational filmul!
Felicitari!

PS: cu ce ai filmat?

Citat din: GionyGl din Martie 25, 2017, 09:45:39 PM
Ca si informatii generale, lacurile din Fundu Mare si zona Egreta din Insula Mica sunt zone de protectie integrala in care accesul este permis doar in anumite conditii. Zona Vulpasu si Jigara sunt zone de protectie stricta, in care accesul nu este permis!
Accesul in Parcul Natural Balta Mica a Brailei pentru cei care nu au domiciliul in localitatile din zona parcului , este tarifat (5lei/zi)

Aveti dreptate,Nicu Paduraru ne-a sfatuit ,ca daca cumva vom fi intrebati de paza ce cautam acolo sa spunem ca am venit in vizita la el .Pe cele 10 Hectare  ale lui poti sta ,in rest nu ,dar am vazut o trupa de vreo 10 insi  cu hodoroage ,care ,cum ne.au vazut ,au disparut in ceata.

 Administratia Parcului Natural Balta Mica a Brailei a deschis pentru public sala muzeu amenajata in cadrul Centrului de vizitare si informare, centru situat in Braila, pe faleza Dunarii, putin mai in amonte de nava Mures. https://www.youtube.com/watch?v=mB9Yjl1zEdk (https://www.youtube.com/watch?v=mB9Yjl1zEdk)
Accesul publicului este gratuit.

https://www.youtube.com/watch?v=2wlquFCYsxQ (https://www.youtube.com/watch?v=2wlquFCYsxQ)
https://www.youtube.com/watch?v=uG8jblNmE-I (https://www.youtube.com/watch?v=uG8jblNmE-I)
https://www.youtube.com/watch?v=jQzoIRJMbuI (https://www.youtube.com/watch?v=jQzoIRJMbuI)